1ra-1429/2020 — art. 217 alin. 3 lit. e CP

1ra-1429/2020 — art. 217 alin. 3 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-1429/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 02

decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Caranfil Roman Xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în sat. Xxxxx, r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Caranfil Roman Xxxxx a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, fiindu- i stabilită pedeapsă sub

formă de 1 an 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activități în

domeniul circulației drogurilor pe un termen de 3 ani.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, în termenul

pedepsei a fost inclusă durata pedepsei executate parțial stabilită lui Caranfil

Roman în baza deciziei Curții de Apel Cahul din 30 noiembrie 2017, stabilindu-i lui

Caranfil Roman pedeapsă definitivă pentru concurs de infracțiuni în formă de 19

ani 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activități în domeniul

circulației drogurilor pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei închisorii în

penitenciar de tip închis.

A fost încasat de la Caranfil Roman cheltuielile judiciare în mărime de 1680

lei, suportate pentru efectuarea expertizei.

nederminată, ilegal a păstrat la el, fără scop de înstrăinare, masă vegetală mărunțită

de culoare verde-cafenie, care reprezintă marihuană, și se atribuie la substanțe

stupefiante, în cantitate de 33, 57 grame materie uscată, în proporții mari, care au

fost depistate la data de 14.04.2017 ora 07.35, de către colaboratorii Penitenciarului

nr. 5 Cahul, în urma percheziției corporală, în boxa de primire - predare a

deținuților din incinta Penitenciarului nr. 5 Cahul, fiind escortat din izolatorul de

detenție provizorie al IP Ceadâr-Lunga.

Conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 79, din 23 ianuarie 2006

privind aprobarea Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin

1

astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, Caranfil

Roman, a comis acțiuni ilegale privind păstrarea substanțelor stupefiante în

proporții mari.

Acțiunile inculpatului Caranfil Roman au fost calificate în baza art. 217 alin.

(3) lit.e) Cod penal, conform indicilor - păstrarea drogurilor, săvîrșite în proporții mari

și fără scop de înstrăinare, pe teritoriul instituției penitenciare.

3.1 Procuror, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Caranfil Roman, să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. e)

Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de 2 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții și de a exercita o anumită activitate pe o

perioadă de 2 ani. Ținând cont de faptul că, inculpatul Caranfil Roman, a fost

anterior condamnat prin decizia Curții de Apel Cahul din 30.11.2017, la o pedeapsă

de 21 ani închisoare, conform art. 84 Cod penal, prin cumulare totală a pedepselor,

a-i stabili o pedeapsă definitivă sub formă de 23 ani închisoare, cu executare într-un

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a

exercita o anumită activitate pe o perioadă de 2 ani, cu includerea în termenul

pedepsei a duratei pedepsei executate parțial în baza primei sentințe. Cît și

încasarea de la inculpatul Caranfil Roman cheltuieli judiciare în mărime de 1680 lei.

În motivarea cerințelor, a menționat:

- instanța de judecată corect a încadrat fapta săvârșită de inculpatul Caranfil R.

în baza art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, însă i-a dat o pedeapsă prea blîndă,

stabilindu-i 1 an și 6 luni închisoare și prin cumulare parțială cu pedeapsă stabilită

prin decizia Curții de Apel Cahul din 30.11.2017, dându-i o pedeapsă definitivă de

19 ani și 6 luni;

- conform art. 75 alin. (1) Cod penal, judecătorul nu a ținut cont de faptul, că

inculpatul Caranfil Roman, nu a recunoscut vina, nu a conștientizat fapta comisă și

nu a tras concluziile cuvenite, deși probele acumulate indică direct asupra

vinovăției acestuia în comiterea infracțiunii;

- ultimul a comis infracțiunea aflându-se în detenție pentru o altă crimă

intenționată, circumstanțe care pun la îndoială faptul că, ultimul intenționează să se

corecteze, de aceea consider că, doar pedeapsa solicitată de procuror va duce la

reeducarea condamnatului, iar o altă pedeapsă mai blîndă este insuficientă și nu și-

ar atinge scopul.

3.2 Avocatul Dumitran Ignat în numele inculpatului Caranfil Roman, prin

care a solicitat casarea acesteia cu rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Caranfil Roman

să fie achitat, din motiv că în acțiunile inculpatului lipsește componența de

infracțiune.

În motivarea cererii de apel a indicat:

- martorii audiați pe cauza penală, sunt colaboratori ai Penitenciarului nr.5 și

declarațiile lor sunt puse la îndoială, deoarece ei, și anume: Bălan Al., Rotaru Ion,

2

Mocanu Ion, au declarat, că în locul unde au fost depistate substanțele narcotice, se

efectuează înregistrare, video, care la acel moment funcționa;

- la materialele cauzei nu se regăsește vre-o înregistrare video și instanței nu i-

a fost prezentată. Această circumstanță dă temei de a avea dubii asupra

declarațiilor martorilor indicați, cât și a proceselor verbale întocmite;

- nu poate fi trecută cu vederea învinuirea neconcretă adusă lui Caranfil

Roman, unde este indicat „începând cu o perioadă nedeterminată”, este de

imaginat, că Caranfil Roman, fiind în custodia totală a statului, fiind permanent

(non-stop) sub supraveghere, a păstrat substanțe narcotice. Nu este investigat

faptul, cum au ajuns la Caranfil Roman aceste substanțe;

- având așa circumstanțe pe cauza dată, a solicitat achitarea lui Caranfil

Roman, că în acțiunile lui lipsește componența de infracțiune incriminată;

- sentința pronunțată de Judecătoria Cahul, în partea stabilirii pedepsei, nu îi

este una clară, din punct de vedere al apărării, instanța greșit a interpretat

prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal;

- nu este de acord cu încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 1680 lei de

la Caranfil Roman, deoarece concluzia instanței este contrară prevederilor art. 143

alin. (1), alin.(2) Cod de procedură penală.

2019, a fost admise apelurile declarate, fiind casată în latura civilă și penală, în

partea aplicării pedepsei în cazul unui concurs de infracțiuni, sentința, cu

rejudecarea cauzei în această parte cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a stabilit în privința lui Caranfil

Roman recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(3)

lit. e) Cod penal, cu aplicarea art. 84 alin.(4) Cod penal, pedeapsa definitivă prin

cumul parțial al pedepselor aplicate prin prezenta sentință și Decizia Curții de Apel

Cahul din 30 noiembrie 2017, sub formă de 21 ani și 1 lună închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. A fost respins ca nefondat

demersul procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de

1680 lei de la inculpatul Caranfil Roman. În rest sentința a fost menținută.

inculpatul în cadrul instanței de apel a recunoscut învinuirea formulată de către

procuror, comiterea faptei infracționale imputată acesteia este dovedită prin

următoarele mijloace de probă: declarațiile martorilor Rotaru I., Mocanu I., Chiseev

G., proces-verbal de cercetare la fața locului cu foto tabele (f.d. 7-11, Vol. 1);

ordonanța de ridicare din 14 aprilie 2017 (f.d.13-14, Vol.1); procesul-verbal de

ridicare din 14 aprilie 2017 (f.d.15, vol. 1); raportul de expertiză nr. 34/12/3-R-127

din 26.04.2017 (f.d.19-21, Vol.1); ordonanța de recunoaștere și de anexare a

corpurilor delicte la cauza penală din data de 18.05.2018 (f.d-24, Vol.1); proces-

verbal de cercetare la fața locului (f.d-7-9, Vol.1)

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond, cercetând în cumul probele

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de

judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor

3

reținute în sarcina inculpatului Caranfil Roman încadrarea juridică

corespunzătoare, potrivit dispozițiilor art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, conform

indicilor - păstrarea drogurilor, săvîrșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare, pe

teritoriul instituției penitenciare.

Potrivit materialelor cauzei penale, Caranfil Roman prin decizia Curții de Apel

Cahul din 30 noiembrie 2017, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2),lit.a), e), i) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de 18 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Conform art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugarea în

întregime la pedeapsa aplicată partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Vulcănești din 04 iunie 2015 sub formă de 3 ani închisoare, i-a fost

stabilită definitiv pedeapsa de 21 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

închis.

Termenul executării pedepsei inculpatului Caranfil Roman s-a calculat,

începând cu 30 noiembrie 2017, cu includerea în acest termen perioada arestului

preventiv de la 14 iunie 2016 până la 30 noiembrie 2017.

La caz, obiectul de soluționare a chestiunii stabilirii pedepsei, conform

regulilor art. 84 alin. (4) Cod penal, sunt două pedepse definitive, stabilite prin

Decizia Curții de Apel Cahul din 30 noiembrie 2017 și prin sentința Judecătoriei

Cahul, sediul central din 31 mai 2019.

Respectiv, pedeapsa definitivă se stabilește nu prin cumul de sentințe, ci

conform regulilor prevăzute de art .84 alin.(1)-(3) Cod penal, pentru stabilirea

pedepsei definitive la condamnarea concomitentă pentru două infracțiuni aflate în

concurs.

Iar, din dispoziția art. 84 alin. (4) Cod penal, rezultă că la aplicarea pedepsei

inculpatului Caranfil Roman după condamnarea lui în baza deciziei Curții de Apel

Cahul din 30 noiembrie 2017, urmează să fie inclus în termenul pedepsei definitive

durata pedepsei definitive executate în baza acesteia.

În acest sens, instanța de apel a conchis că pedeapsa definitivă stabilită pentru

concursul de infracțiuni prevăzut de art. 84 alin. (4) Cod penal, nu poate fi mai mică

decît pedeapsa stabilită prin decizia Curții de Apel Cahul din 30 noiembrie 2017, or

în asemenea cazuri instanța de judecată trebuie să se bazeze pe mărimea totală a

pedepsei conform Deciziei Curții de Apel Cahul din 30 noiembrie 2017, dar nu pe

partea ei neispășită.

În pofida acestor prescripții legale, potrivit sentinței, instanța de fond

stabilindu-i pedeapsa inculpatului Caranfil Roman de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, sub formă de 1 an și 6 luni

închisoare, în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, incluzându-i

durata pedepsei executate parțial stabilite în baza deciziei Curții de Apel Cahul din

30 noiembrie 2017, i-a stabilit inculpatului Caranfil Roman pedeapsă definitivă

pentru concurs de infracțiuni în formă de 19 ani 6 luni închisoare, adică o pedeapsă

mai mică decît pedeapsa stabilită prin decizia Curții de Apel Cahul din 30

noiembrie 2017.

4

Astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță nu a judecat fondul cauzei

în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, aplicând inculpatului

pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.

Drept urmare, luând în considerație prevederile art. 84 alin.(4) Cod penal,

instanța de apel a considerat că, în privința inculpatului Caranfil Roman urmează a

fi stabilită pedeapsa definitivă prin cumul parțial al pedepselor aplicate prin

prezenta sentință și decizie a Curții de Apel Cahul din 30 noiembrie 2017, sub

formă de 21 ani și 1 lună închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis, cu calcularea termenul executării pedepsei în privința inculpatului Caranfil

Roman din momentul pronunțării deciziei 02 decembrie 2019, cu includerea

termenului pedepsei executate de la 14 iunie 2016 până la 02 decembrie 2019.

În acest sens, instanța de apel a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului

privind recunoașterea vinovăției, or ultimul urma să se adreseze cu asemenea

cerere instanței de fond pînă la începerea cercetării judecătorești în temeiul art. 3641

alin.(8) Cod de procedură penală.

Luând în considerație recunoașterea vinovăției inculpatului Caranfil Roman

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit.e) Cod penal, instanța de

apel nu s-a expus asupra solicitării avocatului Dumitran Ignat în interesele lui

Caranfil Roman privind achitarea inculpatului, însă a admis cererea de apel din alte

motive, și anume în latura civilă ce ține de încasarea cheltuielilor judiciare în

mărime de 1680 lei de la inculpatul Caranfil Roman.

Drept urmare, în cazurile când raportul de expertiză judiciară a fost dispus de

către organul de urmărire penală, plățile necesare pentru efectuarea expertizelor

vor fi achitate din contul mijloacelor bănești alocate de la bugetul de stat.

Concomitent, instanța de apel a reținut că, raportul de expertiză judiciară nr.

34/12/3-R-127 din 26 aprilie 2017 (f.d.19-21, vol.1), a fost ordonat de către organul

de urmărire penală, aceasta fiind acțiune procesuală ce ține de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, care este pus în sarcina părții acuzării. Or,

procurorul în lipsa unor astfel de probe nu ar fi putut demonstra comiterea faptei

penale prevăzută de art. 217 alin.(3) lit.e) Cod penal, de către inculpatul Caranfil

Roman, precum și să susțină învinuirea în instanța de judecată în vederea

condamnării persoanei, or în astfel de cazuri sunt necesare cunoștințe speciale, iar

raportul de expertiză judiciară este unul obligatoriu, reieșind din prevederile art.

143 alin.(1) Cod de procedură penală.

În aceeași ordine de idei, urmează a fi remarcat că, cheltuielile suportate în

cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate, prin numirea raportului de constatare și a

expertizei judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din sumele

alocate de la bugetul statutului.

În acest context, se impune a sublinia că, la materialele cauzei procurorul, deși

invocă suportarea cheltuielilor judiciare în cadrul urmăririi penale în sumă de 1680

lei, totuși nu a anexat probe privitor la achitarea unei asemenea sume bănești în

5

contul instituției care a efectuat rapoartele de constatare și rapoartele de expertiză

judiciară.

La acest segment, instanța de apel a remarcat că, mențiunea efectuată în

raportul de expertiză, la rubrica notă, că cheltuielile suportate în legătură cu

efectuarea raportului de expertiză judiciară, întocmite de către Centrul Tehnico-

Criminalistic și expertize judiciare din cadrul IGP constituie 1680 lei, iar evaluarea

cheltuielilor suportate are loc în conformitate cu hotărârea Guvernului nr. 194 din

24.03.2017, nu pot fi reținute în sensul confirmării suportării cheltuielilor judiciare

invocate de către procuror în sumă de 1680 lei, or, procurorul nu a prezentat

instanței de judecată înscrisuri care ar face dovada de achitare a unor astfel de

cheltuieli judiciare pentru efectuarea și întocmirea raportului de expertiză judiciară

de către Centrul Tehnico-Criminalistic și expertize judiciare din cadrul IGP, cum ar

fi factură, un act de primire-predare, sau alte înscrisuri relevante.

De asemenea, în viziunea instanței de apel nu poate fi reținută trimiterea

procurorului la prevederile art. 229 alin.(3) Cod de procedură penală, în sensul că

nu au fost stabilite careva temeiuri pentru a elibera total sau parțial inculpatul de la

plata cheltuielilor judiciare, or procurorul nu a prezentat probe privitor la venitul

lunar/anual al inculpatului Caranfil Roman pentru a putea verifica dacă acesta

poate achita plata cheltuielilor judiciare solicitate. Astfel, și acest argument al

procurorului se reține a fi unul neîntemeiat.

În consecință, instanța de apel a constatat netemeinicia concluziei primei

instanțe de a admite cerința procurorului privitor la încasarea de la inculpatul

Caranfil Roman cheltuielile judiciare pentru efectuarea raportului de expertiză în

sumă totală de 1760 lei, or potrivit art. 227 alin. (1) și art. 227 alin. (2) pct. 5), (3) Cod

de procedură penală, cheltuieli judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă

legea nu prevede altă modalitate, fapt pentru care instanța de apel a respins ca

nefondat demersul procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în

mărime de 1680 lei, de la inculpatul Caranfil Roman.

prin care solicită casarea parțială a acesteia, în partea ce ține de soluția dispusă cu

privire la cheltuielile judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte în

instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă:

- soluția cu privire la cheltuielile judiciare, instanța de apel a motivat prin

aceea că, cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, prin numirea expertizei

judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului. Însă,

în decizie și sentința lipsește dispoziția privind trecerea cheltuielilor judiciare pe

contul statului;

- la soluționarea chestiunii cine suportă cheltuielile respective, trebuie

soluționată reieșind din prevederile art. 229 alin.(1) Cod de procedură penală, care

pe prim plan pune sarcina pe condamnat, responsabil de aceste cheltuieli în

legătură cu comiterea infracțiunii. Și doar dacă condamnatul nu este în stare să le

6

achite din diferite motive, invaliditate, incapacitatea juridică etc., cheltuielile sunt

trecute în contul statului;

- instanța de apel, odată ce a dispus respingerea cererii procurorului încasării

de la inculpat a sumei de 1680 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, nu a dispus

trecerea acestora în contul statului, astfel, rezultă că nu dispune de o dispoziție

referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare, așa cum se cere prin prevederile

art. 397 pct.5) și art. 416 Cod de procedură penală;

- instanța de apel, nu a soluționat corect chestiunea legată de cheltuielile

judiciare.

În drept, procurorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din criticele expuse de procuror, se constată că acesta contestă

decizia instanței de apel, în exclusivitate din considerentul că, a respins demersul

procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1680 lei.

Contrar celor invocate de recurent, Colegiul penal consideră ca nefondate

criticile procurorului referitor la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel,

stipulată la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că, nemotivat

nu au fost încasate cheltuielile judiciare din contul inculpatului.

Așadar, în privința acestor alegații se constată, că au constituit obiect de

discuție în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus întemeiat,

respectiv nu există raționamente ca instanța de recurs să se îndepărteze de la

concluziile la care a ajuns instanța ierarhic inferioară.

În susținerea celor menționate, instanța de recurs relevă dispoziția alin. (2) art.

229 potrivit căreia, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare... Prin urmare, se atestă că norma dată nu poartă un caracter

imperativ, ci unul facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra

chestiunii plății cheltuielilor judiciare, ținând cont de împrejurările cauzei și

suportării acestor cheltuieli.

Prin urmare, se reține că procurorul solicită încasarea de la Caranfil R. a

cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 1680 lei, ce constituie

cheltuieli pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/3-R-127 din

26 aprilie 2017, cheltuieli suportate de către organul de urmărire penală pentru

efectuarea acțiunii de urmărire penală întru instrumentarea prezentei cauze penale,

fără a-și argumenta suficient cerințele ținând cont de circumstanțele speței și fără a

prezenta probe privitor la achitarea sumei bănești în contul instituției ce a efectuat

raportul de expertiză, or la caz instanța de apel și-a motivat argumentat soluția de

7

respingere a solicitării procurorului de a încasa cheltuielile judiciare din contul

inculpatului.

Cu referire la argumentul procurorului, prin care menționează exemple de

practică judiciară a Curții de Apel Cahul, de recuperare de către inculpați a

cheltuielilor judiciare, Colegiul penal reține că, aceasta nu poate constitui temei de

recurs, or reieșind din prevederile art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod de procedură

penală, temei pentru recurs poate constitui faptul că norma de drept aplicată în

hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de

către Curtea Supremă de Justiție, dar nu de către instanța de apel, după cum invocă

recurentul în speța dată. Totodată, ce ține de modelele de practică judiciară a CSJ,

instanța de recurs reține că, procurorul doar le-a indicat, fără a-și argumenta opinia

și legătura acestora cu speța dată, or circumstanțele fiecărui caz sunt diferite, pe

care instanța analizându-le își întemeiază soluția.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu au fost

admise erorile de drept la care face referire recurentul și nu sânt temeiuri de casare

a soluției adoptate, fiindcă instanța de apel s-a pronunțat motivat asupra tuturor

argumentelor indicate în apel și hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanței de apel

referitoare la respingerea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat privind

încasarea de la inculpat a sumei de bani menționate mai sus, cu titlu de cheltuieli

suportate.

În cele din urmă, Colegiul penal, consideră că nu este incident în speță cazul

de casare invocat de către procuror, ce ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs, în sensul casării deciziei contestate, în partea dispoziției referitoare la

cheltuielile judiciare.

Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază, că argumentele invocate

de recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 02 decembrie 2019, în cauza penală privindu-l

pe Caranfil Roman Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 31 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Boico Victor

8