1ra-643/20 — art.264 alin.3 lit. a CP

1ra-643/20 — art.264 alin.3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-643/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav,

avocatul Răileanu Petru în numele părții vătămate Cvasnicova Maria și de către

avocatul Negura Ion în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2019 și sentinței

Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana din 21 februarie 2019, în cauza penală în

privința lui

Toderașcu Leonid Xxx, născut la xxx, originar

și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.06.2016 - 21.02.2019;

Instanță de apel: 23.04.2019 - 30.10.2019;

Instanță de recurs: 20.12.2019 - 27.05.2020.

A C O N S T A T A T :

inculpatul Toderașcu Leonid a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis, cu privarea dreptului de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 3 ani.

În baza art.90 Cod penal a suspenda condiționat executarea pedepsei cu

închisoare aplicată în privința lui Toderașcu Leonid pe un termen de probă de 4

ani, dacă nu va săvârși o nouă infracțiune, îndreptățind prin comportare exemplară

încrederea ce i s-a acordat.

Sa admis parțial acțiunea civilă înaintată de către Cvasnicova Maria privind

repararea prejudiciului moral.

Sa încasat de la Toderașcu Leonid în beneficiul lui Cvasnicova Maria

prejudiciul moral în sumă de 80 000 lei.

Leonid, la data de 10 martie 2016, aproximativ la ora 14:35 conducând

autocamionul de model „Kamaz 5511" cu n/î „xxx", fiind treaz, cu permis de

conducere valabil pentru categoria mijlocului de transport pe care-l ghida, se

deplasa pe timp de zi în mun. Chișinău pe trotuarul paralel părții carosabile a bd.

1

Negruzzi în direcția bd. Iurii Gagarin, în timpul deplasării pe drumul indicat, fără a

manifesta atenție sporită la trafic, s-a angajat în efectuarea unei manevre de

deplasare cu spatele în direcția bd. Iurii Gagarin, prin ce a încălcat cerințele

pct.42.2) al Regulamentului Circulației Rutiere și manifestând neglijență criminală

în circumstanțele expuse, nu a reacționat adecvat, și ca rezultat a comis tamponarea

pietonului Cvasnicova Maria, care se deplasa pe trotuar. În rezultatul impactului,

pietonului Cvasnicova Maria i-a fost cauzată, conform concluziei raportului de

expertiză medico-legală nr.i02.3/D din 03 mai 2016, vătămare corporală gravă,

periculoasă pentru viață.

sentinței în partea stabilirii pedepsei și a soluționării chestiunii cheltuielilor

judiciare și emiterea unei decizii în această parte, prin care pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal, lui Toderașcu Leonid să-

i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani în penitenciar

de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 4 ani, precum și a încasa de la inculpat în beneficiul statului cheltuielile

de judecată în mărime de 84 de lei.

În motivarea apelului, procurorul a invocat că, pedeapsa care urma să-i fie

aplicată lui Toderașcu Leonid urma să fie una pe măsură, deoarece accidentul a

avut loc pe trotuar, fapt confirmat prin procesul-verbal de cercetare a locului

accidentului rutier cu tabel-fota și schița accidentului rutier, care a fost semnat de

către inculpat ca fiind unul întocmit corect și cu care acesta și până în momentul de

față este de acord; inculpatul nu a anunțat poliția îndată după comiterea

accidentului și nu a anunțat conducătorul locului de muncă, instanța nu s-a

pronunțat în privința solicitării procurorului privind încasarea de la condamnat în

beneficiul statului a cheltuielilor re de 84 de lei.

3.1. Avocatul Negru Ion în numele inculpatului a contestat cu apel

sentința, solicitând ca Toderașcu Leonid să fie achitat de învinuirea adusă în baza

art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal, deoarece în acțiunile acestuia lipsesc elementele

infracțiunii incriminate și anume vinovăția.

Recunoașterea CA „Moldasig" SA în calitate de parte civilmente

responsabilă și atragerea acesteia în proces în acțiunea civilă înaintată în cadrul

procesului penal de către Cvasnicova Maria împotriva lui Toderașcu Leonid

privind încasarea prejudiciului moral.

Respingerea ca neîntemeiată a acțiunii civile înaintate de către partea

vătămată Cvasnicova Maria împotriva lui Toderașcu Leonid.

În motivarea apelului a indicat că, Toderașcu Leonid nu este vinovat de

producerea accidentului, accidentul s-a produs pe un șantier de lucru, unde nu

exista trotuar sau trecere de pietoni, aceasta fiind la aproximativ 30 m., în ziua

producerii accidentului era suspendat traficul rutier în zona respectivă, iar pietonii

sau mijloacele de transport erau obligate sa se conformeze și să evite zona de lucru

pe șantier; partea vătămată Cvasnicova Maria nu avea nici un drept să traverseze

șantierul de lucru în situația în care era îngrădit și erau amplasate indicatoare ce

interziceau accesul persoanelor, nu s-a dovedit cu argumente și probe pertinente,

concludente și utile vinovăția inculpatului, acțiunea civilă înaintată de către Cvasin

Maria privind încasarea prejudiciul moral de 200 000 lei este neîntemeiat și

2

urmează a fi respins, or mărimea prejudiciului moral solicitat este exagerat. În

acțiunile inculpatului lipsește vinovăția și respectiv acesta nu este responsabil de

compensarea prejudiciului moral solicitat, a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil, or la 21.02.2019, avocatul a depus cerere de reluare a cercetări

judecătorești și atragerea în proces în calitate de parte civilmente responsabilă a

CA „ Moldasig” SA, însă instanța a neglijat cererea fără motiv, deși mijlocul de

transport deținea polița de asigurare obligatorie eliberată de CA „ Moldasig” SA,

iar în temeiul contractului de asigurare, responsabilă pentru recuperarea pagubei

materiale în urma producerii accidentului este „ Moldasig” SA.

3.2. Avocatul Răileanu Pentru în numele părții vătămate, a contestat cu

apel sentința, solicitând casarea parțială a sentinței și admiterea integrală a

pretenției de încasare de la inculpat a prejudiciului moral de 200 000 de lei,

invocând că părții vătămate i-au fost cauzate suferințe psihice și fizice esențiale.

2019, au fost respinse ca neîntemeiate cererile de apel declarate de către procuror,

de către avocatul Negura Ion în interesele inculpatului Toderașcu Leonid și de

către partea vătămată Cvasnicova Maria împotriva sentinței, cu menținerea acesteia

fără modificări.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță a

constatat corect vinovăția inculpatului Toderașcu Leonid în privința comiterii

infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal, după semnele calificative

„încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat o vătămare gravă a integrității

corporale".

Subsidiar instanța de apel a reținut că, inculpatul Toderașcu Leonid și-a

menținut declarațiile date în ședința de judecată a primei instanțe, conform cărora,

nu-și recunoaște vina și că, la 10.03.2016, dirigintele de șantier a trimis să aducă

nisip la deal de pe str. Gagarin pe str. Negruzzi și înainte de a urca, nu era nimeni

în urma mașinii și a pornit deplasarea în spate pentru a încărca nisip. A mers vreo 5

m și o femeie din față îi arăta cu mâinile să se oprească. S-a oprit, nu a văzut pe

nimeni în oglinzi, a încercat să mai dea înapoi, a dat 1 m, iar când s-a uitat, deja

doamna era căzută jos. A coborât din mașină și s-a uitat că, era piciorul călcat. Se

consideră nevinovat, deoarece s-a asigurat că, pe acolo nu trebuie să se deplaseze

persoane (f.d.201).

Deși inculpatul Toderașcu Leonid nu-și recunoaște vina în privința comiterii

infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal, vina acestuia a fost

constatată din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate,

respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor, după cum urmează:

- declarațiile martorului Cvasnicova Maria date în ședința instanței de fond

și susținute în instanța de apel, conform cărora, până la momentul accidentului

mama sa, partea vătămată Cvasnicova Maria era o persoană energică care se

întreținea singură, mergea singură la magazin. La 10.03.2016 a mers la

stomatologie și la întoarcerea spre casă, la trecerea de pietoni a fost tamponată de

un camion. Cvasnicova Mariaa se afla la serviciu, vecina a informat-o despre cele

3

întâmplate. A mers cu mama ei la spital, unde i s-a cerut să semneze că i se

amputează mâna și piciorul (f.d.198);

- declarațiile martorului Serghei Laur, depuse în ședința instanței de fond,

verificate în instanța de apel, conform cărora, pe Toderașcu Leonid îl cunoaște de

la muncă. A aflat de la un muncitor despre cele întâmplate, a telefonat la șeful

firmei și i-a spus că pe Leonid l-a luat poliția. Șantierul era îngrădit cu gard de

protecție, în vale unde era depozitat nisipul la fel era îngrădit cu panglică de

semnalizare, nu era trotuar în locul unde a avut loc accidentul, deoarece se punea

trotuar (f.d.189);

- procesul-verbal privind consemnarea celor constatate din 10.03.2016,

întocmit de către șeful SCAUP a DP mun. Chișinău (f.d.9);

- procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 10.03.2016,

schița accidentului cu fot tabel (f.d.10-21);

- explicațiile date de Toderașcu Leonid (f.d.22);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 27.04.2016 (f.d.29);

- procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului și stării de ebrietate și naturii ei nr.5489 (f.d.30);

- raportul de expertiză medico-legală nr.1023.D din 18.04.2016 (f.d.77-79).

Astfel, contrar argumentelor invocate în apel de către apărare, probele

cercetate demonstrează vinovăția inculpatului Toderașcu Leonid în privința

comiterii infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal, după semnele

calificative „încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat o vătămare gravă a integrității

corporale", circumstanțe care au fost apreciate prin prisma prevederilor art.101

Cod de procedură penală.

Cu referire la argumentele părții apărării invocate în apel precum că,

accidentul sa produs pe un șantier de lucru, unde nu exista trotuar sau trecere de

pietoni, iar pietonii erau obligați să evite zona respectivă, instanța de apel a reținut

că aceste circumstanțe nu exclud obligația șoferilor de a se asigura că nu sunt

pietoni pe direcția de deplasare a mijlocului de transport, mai ales la manevra cu

spatele. Or, în acest fel s-ar justifica orice vătămare a pietonilor, care de exemplu

traversează strada neregulamentar.

În contextul apelului declarat de către partea acuzării, cu referire la pedeapsa

care i-a fost stabilită inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.264

alin.(3) lit. a) Cod penal, la data comiterii acesteia era prevăzută pedeapsa cu

închisoare de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de până la 4 ani, aceasta fiind o infracțiune gravă.

În această ordine de idei, instanța de apel a stabilit că, în conformitate cu

art.75 alin.(1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

4

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Circumstanțe atenuante și/sau agravante nu au fost stabilite. Conform

materialelor dosarului, inculpatul are studii medii de specialitate, este căsătorit,

este angajat în câmpul muncii în calitate de șofer, nu are antecedente penale.

În aceste condiții s-a ținut cont de circumstanțele cauzei, de personalitatea

inculpatului, care nu prezintă pericol social sporit, are un loc de muncă, nu are

antecedente penale, instanța de apel a considerat că prima instanță a conchis corect

că pentru corectarea inculpatului nu este absolut necesară privarea acestuia de

libertate, fiind rezonabilă aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei în limita unui termen de probă,

această pedeapsă fiind una de natură să restabilească echilibrul social perturbat prin

comiterea infracțiunii și să asigure, totodată, realizarea scopului legii penale.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate

Cvasnicova Maria împotriva lui Toderașcu Leonid, privind încasarea prejudiciul

moral în sumă de 200 000 lei, instanța de apel a considerat că, prima instanță a

conchis corect că, aceasta urmează a fi admisă parțial, concluzie bazată pe

prevederile art.1423 alin.(1) Cod civil coroborat cu cele ale art.219 alin.(4) Cod de

procedură penală, precum și pe circumstanțele cauzei și anume - suferințele

psihice raportate la consecințele infracțiunii săvârșite de către Toderașcu Leonid

față de partea vătămată Cvasnicova Maria.

Astfel, prima instanță a conchis corect că, mărimea prejudiciului moral în

sumă de 200 000 de lei solicitat de către Cvasnicova Maria este unul exagerat,

acesta urmând a fi diminuat până la 80 000 de lei, reprezentând o satisfacție

echitabilă, alături de satisfacția oferită de condamnarea inculpatului.

Cu referire la argumentul apărării precum că, a fost încălcat dreptul

inculpatului la un," proces echitabil, deoarece instanța nu s-a pronunțat referitor la

cererea de reluare a cercetării judecătorești și atragerea în proces în calitate de

parte civilmente responsabilă a CA „Moldasig" SA, instanța de apel a menționat

că, în procesul - verbal al ședinței de judecată a instanței de fond din 21.02.2019,

instanța a declarat inadmisibile cererile apărării, din motiv că, acestea au fost puse

la o etapă a examinării cauzei, la care cererile nu mai pot fi înaintate (f.d.222).

Totodată, instanța de apel a menționat că, Toderașcu Leonid nu este lipsit de

posibilitatea de a formula o acțiune civilă împotriva CA „Moldasig" SA, pe care

urmează să o înainteze în modul prevăzut de lege în instanța de drept comun, în

ordine civilă.

penală, a solicitat casarea deciziei cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța

de apel, într-un alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, dispoziția art.90 Cod penal, obligă

instanța de judecată să indice expres în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei, care nici nu este motivat de către

instanță, limitându-se doar la enumerarea circumstanțelor atenuante.

Consideră că, este de menționat și alt fapt - instanța de apel făcând trimitere la

prevederile art.61 Cod penal nu s-a referit la argumentele care au servit la aplicarea

acestor temeiuri, ignorând prevederile art.384 alin.(3) Cod de procedură penală

5

unde este prevăzut că: „Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală,

întemeiată și motivată", prevederi ce sunt valabile și pentru instanța de apel.

Dispoziția art.90 Cod penal, obligă instanță de judecată să indice în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei.

Instanța de apel justificat a apreciat circumstanțele, dar pedeapsa stabilită nu a

fost apreciată în coroborare cu fapta comisă și consecințele acesteia, de

personalitatea inculpatului, nu a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social

al infracțiunii comise.

Astfel, instanța de apel a ignorat prevederile art.75 Cod penal, conform cărora

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în partea specială a Cod penal și în strictă conformitate

cu dispozițiile părții generale a acestui cod. Circumstanțele comiterii infracțiunii și

comportamentul inculpatului denotă că, cel mai eficient mijloc de corectare a

acestuia este pedeapsa cu închisoare, această concluzie derivând și din gravitatea

faptei comise și de pericolul social al acesteia.

Raportând la aspectele de individualizare a pedepsei, reieșind din cerințele

legislației penale referitor la aceasta, apreciind circumstanțele cauzei penale și a

faptei imputate inculpatului consideră oportună evaluarea juridică, socială a

acțiunilor acestuia, aspectul prejudiciului cauzat relațiilor sociale ocrotite de legea

penală, pentru încălcarea cărei a fost adus în fața instanței de judecată.

Astfel, instanța de fond cât și cea de apel nu au ținut cont de gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de comportamentul inculpatului în momentul

comiterii infracțiunii și după consumarea ei, de personalitatea lui, pronunțând

hotărâri neîntemeiate.

În contextul celor expuse, precum și faptul că instanța de apel nu și-a motivat

pe deplin concluzia privind aplicarea prevederilor art.90 alin.(1) Cod penal,

consideră că aceasta greșit a conchis că corectarea inculpatului este posibilă fără a

fi izolat de societate, iar decizia adoptată în prezenta cauză penală, la motivarea

stabilirii pedepsei, contravine prevederilor art.394 alin.(2) pct.3) Cod de procedură

penală, deoarece ea nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei mai ușoare și

motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare condiționată a executării ei.

În succesiunea celor expuse, partea acuzării consideră că concluziile instanței

de fond și celei de apel, la capitolul individualizării pedepsei stabilite inculpatului

sunt greșite și în contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și

cercetării judiciare, conform scopului legii penale și principiului individualizării

răspunderii penale și pedepsei penale.

5.1. Avocatul Răileanu Petru în numele părții vătămate, în temeiul

art.427 alin.(1) pct.6), Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar

hotărârile adoptate, solicitând casarea sentinței instanței de fond și deciziei Curți de

Apel Chișinău.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, în urma acțiunilor ilegale ale

Todreașcu Leonid, părții vătămate Cvasnicova Maria i-a fost cauzat prejudiciul

moral care ultima o apreciază în valoare de 200 000 lei.

Menționează că, prejudiciul moral se manifestă prin suferințe psihice și

fizice esențiale ce a suferit părții vătămate Cvasnicova Maria în urma cauzării de

către Toderașcu Leonid a leziunilor corporale grave.

6

Conform prevederilor art.219 alin.(1) Cod procedură penală, acțiunea civilă

în procesul penal poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice cărora

le-au fost cauzate prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună

reputației profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de

legea penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia.

Potrivit art.220 Cod procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal se

soluționează în conformitate cu prevederile prezentului cod. Normele procedurii

civile se aplică dacă ele nu contravin principiilor procesului penal și dacă normele

procesului penal nu prevăd asemenea reglementări.

Conform art.221 alin.(1), (2) Cod procedură penală, acțiunea civilă în

procesul penal se înaintează în baza cererii scrise a părții civile sau a

reprezentantului ei în orice moment de la pornirea procesului penal până la

terminarea cercetării judecătorești. Acțiunea civilă se înaintează față de bănuit,

învinuit, inculpat, față de o persoană, care urmează să fie trasă la răspundere sau

față de o persoană care poate fi responsabilă de acțiunile învinuitului, inculpatului.

Potrivit prevederilor art.1398 alin.(1) Cod civil, cel care acționează față de

altul în mod ilicit, cu vinovăție, este obligat să repare prejudiciul patrimonial.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6 din Codul de procedură penală Hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

5.2. Avocatul Negura Ion în numele inculpatului, în temeiul art.427

alin.(1) pct.6), 8),10), 12) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar

hotărârile adoptate, solicitând casarea sentinței instanței de fond și deciziei Curți de

Apel Chișinău.

În motivarea cerințelor sale apărarea consideră că, probele acuzării cercetate

pe parcursul examinării cauzei penale cât și probelele apărării demonstrează

incontestabil că, Toderașcu Leonid nu este vinovat de producerea accidentului și

nu a comis infracțiunea prevăzută de art.264 alin.(3) lit. a) din Codul Penal.

Atrage atenția asupra următoarelor circumstanțe și materiale probante:

planșele fotografice (f.d.13-21) atestă cu certitudine locul unde sa produs

accidentul, astfel denotă că acesta sa produs pe șantierul de lucru de reparație a

canalizării pe bd. Negruzzi; totodată din imaginile foto este evident că în acel loc

nu exista nici un trotuar și nici o trecere de pietoni, trecerea de pietoni fiind la o

distanță de aproximativ 30 m, respectiv au scos în evidență că schița accidentului

rutier (f.d.11) este ilegală și nu corespunde realității.

Totodată, a menționat că potrivit dispoziției Primăriei Municipiului Chișinău

nr.612-d din 17 iulie 2015 cu privire la suspendarea traficului rutier pe bd.

Constantin Negruzzi (f.d.56), sa autorizat beneficiarului Direcția generală transport

public și căi de comunicație , antreprenorului ISC Delta MCM-93 SRL să execute

lucrările de pozare a canalizării pluviale din str. Constantin Negruzzi până la bd.

Iurii Gagarin de pe 20.07.2015 până la 20.09.2015 în conformitate cu schema

coordonată cu poliția rutieră a municipiului Chișinău.

7

Antreprenorul ISC Delta MCM-93 SRL sa obligat: să îngrădească sectoarele

deteriorate, instalând concomitent indicatoare de circulație rutieră, în conformitate

cu schema coordonată cu Direcția de Poliței mun. Chișinău; să informeze prin

intermediul mass-media, locuitorii municipiului Chișinău despre adoptarea

prezentei dispoziții; Direcția generală transport public și căi de comunicație va

elibera în modul stabilit, permisul pentru executarea lucrărilor și va organiza

circulația transportului public conform anexei; Șeful Direcției generale transport

public și căi de comunicație, Igor Gamrețki și comandantul Brigăzii Patrulare din

cadrul INP, Dumitru Dermenji vor asigura controlul executării prezentei dispoziții.

A reliefat că celelalte mijloace de probă (martorii) nu pot fi considerate utile,

în sensul constatării vinovăției inculpatului și tragerii la răspundere penală a

persoanei deoarece nu au văzut nemijlocit circumstanțele producerii accidentului.

A menționat faptul că inculpatul Toderașcu Leonid e un șofer profesionist,

deținând permis de conducere pe categoria А, В, C, D, E și respectiv, acesta nu a

avut posibilitatea reală să evite accidentul, deoarece era implicat în lucrările pe

șantier unde în acel moment nu erau alte persoane, astfel, acesta urcându-se la

volanul autocamionului sa asigurat că nu sunt careva impedimente la continuarea

deplasării cu spatele, conștientiza că se află pe un șantier îngrădit unde este

interzisă circulația rutieră și a continuat deplasarea. Mai mult, la fața locului nici

nu exista o persoană responsabilă care să dirijeze circulația cu spatele.

La examinarea tuturor probelor și materialelor cumulate la materialele

cauzei penale, cât argumentele pe care se bazează acuzarea privind învinuirea lui

Toderașcu Leonid de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. a) Cod

Penal, nu s-a dovedit cu argumente și probe pertinente, concludente și utile

vinovăția acestuia.

Simpla prezumție că, ar fi putut săvârși infracțiunea fără a prezenta dovezi

relevante, nu poate fi apreciată drept circumstanță hotărâtoare pentru recunoașterea

vinovăției sale și condamnarea acestuia. Ori nu s-a constatat prin nici o probă

vinovăția acestuia la producerea accidentului.

A subliniat că conform art.390 Cod de procedură penală, sentința de achitare

se adoptă dacă fapta nu a fost săvârșită de inculpat, în baza celor relatate, solicită

achitarea inculpatului pe motiv în acțiunile acestuia nu se întrunesc elementele

infracțiunii incriminate inculpatului Toderașcu Leonid.

Consideră că numai o astfel de sentință în privința lui Toderașcu Leonid ar fi

un fapt care ar demonstra și confirma independența Justiției, triumful Adevărului și

al Legii. În temeiul celor expuse, conducându-se de prevederile art.art.7, 8, 377 -

390 PP, solicită adoptarea unei decizii de achitare a lui Toderașcu Leonid, de sub

învinuire de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal,

deoarece în acțiunile acestuia lipsesc elementele infracțiunii incriminate și anume

vinovăția și respingerea acțiunii civile înaintată de partea vătămată ca neîntemeiată.

Referitor la acțiunea civilă înaintată de către Cvasnicova Maria împotriva lui

Toderașcu Leonid privind încasarea prejudiciul moral în sumă de 200 000 lei,

consideră că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Apărarea a ținut să menționeze că, unul din criteriile orientative generale de

apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația

trebuie să prezinte o justă despăgubire, iar cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit

8

astfel încât acesta să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume

excesive pentru autorii daunelor, și nici venituri nejustificate pentru victime.

Respectiv, ținând cont de suferințele psihice raportate la consecințele

producerii accidentului față de partea vătămată Cvasnicova Maria, apărarea în

interesele inculpatului consideră că, mărimea prejudiciului moral solicitat de către

Cvasnicova Maria, este unul exagerat de mare, concluzie ce rezultă din practica

judiciară privind aplicarea legislației referitor la încasarea despăgubirilor morale,

acesta urmând a fi respins de către instanța de judecată din motiv că în acțiunile

inculpatului lipsește vinovăția în producerea accidentului, respectiv acesta nu se

face responsabil de compensarea prejudiciului moral solicitat de partea vătămată.

Consideră că, un alt temei de casare este încălcarea dreptului la apărare și

dreptul la un proces echitabil, or la 21 februarie 2019 avocatul Negura Ion a depus

în interesele inculpatului Toderașcu Leonid cerere de reluare a cercetării

judecătorești și atragerea în proces în calitate de parte civilmente responsabilă pe

Compania de Asigurări „Moldasig" SA, însă instanța de judecată a neglijat cererile

respective fără a motiva în sentință sa respingerea acestora.

În acest context solicită recunoașterea în calitate de parte civilmente

responsabilă pe Compania de Asigurări „MOLDASIG" SA în cauza penală de

învinuire a cet. Toderașcu Leonid Xxx în baza art.264 alin.(3) lit. a) CP.

Notează că, temei de atragere în proces a SA „MOLDASIG" în calitate de

parte civilmente responsabilă constituie faptul că la data producerii accidentului

rutier 10 martie 2016 inculpatul Toderașcu Leonid era angajat oficial în funcția de

șofer la SRL „Vedacon". Mai mult, acesta se afla în timpul exercitării atribuțiilor

de serviciu, fapt consemnat în foaia de parcurs eliberată de SRL „Vedacon".

Totodată, la data producerii accidentului 10 martie 2016 mijlocul de transport

autocamion de model „Kamaz" 5511 cu n/î KAR 643 ce aparține cu drept de

proprietate lui SRL „Vedacon" deținea poliță de asigurare obligatorie RCAI-

001537351 din 20.05.2015 eliberată de SA ”Moldasig”.

Astfel, consideră că în temeiul contractului de asigurare menționat supra,

persoana responsabilă pentru recuperarea pagubelor materiale în urma producerii

accidentului din 10 martie 2016, de către inculpatul Toderașcu Leonid este SA

„Moldasig", persoană care urmează a fi recunoscută în acțiunea civilă în procesul

penal în calitate de parte civilmente responsabilă.

referință avocatul părții vătămate, care s-a pronunțat pentru inadmisibilitatea

acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

6.1. Asupra recursului declarat de către procuror, a prezentat referință

avocatul părții vătămate, care s-a pronunțat pentru admiterea acestuia ca fiind

întemeiat și potrivit legii.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că, acestea urmează a fi declarate

inadmisibile, din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

7.1. Din conținutul recursului declarat de către procuror care evidențiază,

9

semnalează temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură

penală și anume instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Cu referire la temeiurile indicate de către recurent, prin prisma art.427 alin.

(1) pct.6) Cod de procedură penală și anume ce ține de alegațiile, precum că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în

partea individualizării pedepsei, Colegiul penal consideră, că acest temei de casare

invocat nu și-a găsit confirmarea la judecarea recursului declarat. Deși, în prezenta

speță procurorul invocă ca temei de casare, faptul că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, însă în argumentarea

recursului acesta nu a indicat clar asupra căror argumente esențiale nu s-a expus

această instanță, din cele la care s-a referit în apelul declarat. Totuși, verificând

lucrările dosarului, Colegiul penal atestă că, instanța de apel a motivat cu suficientă

amplitudine soluția adoptată în prezenta speță.

Colegiul penal menționează că, instanța de apel, investită cu o situație de

fapt, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, s-a expus suficient în partea

individualizării pedepsei și modului de executare a acesteia, astfel încât concluziile

sale să conțină raționamente întemeiate asupra pedepsei aplicate.

Instanța de recurs remarcă, din textul deciziei atacate, faptul motivării de

către instanța de apel a hotărârii adoptate, în conformitate cu prevederile art.417

alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală. Decizia atacată cuprinde temeiurile de fapt

și de drept care au determinat la menținerea sentinței, astfel, instanța de apel

expunându-se argumentat asupra posibilității aplicării prevederilor art.90 Cod

penal în privința lui Toderașcu Leonid.

La examinarea recursului, Colegiul penal atestă că nu și-a găsit confirmarea

temeiul pentru recurs invocat prin prisma pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, în prezenta speță, deoarece instanțele de fond și-au motivat întemeiat

soluția adoptată, acordând deplină eficiența prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatei și nu au

admis careva erori, stabilind justificat, în privința acesteia, suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare, conform art.90 Cod penal.

Cu referire la criticele invocate de recurent, precum că a fost efectuată o

individualizare injustă a pedepsei în privința inculpatei Toderașcu Leonid,

aplicându-i eronat dispozițiile art.90 Cod penal, instanța de recurs relevă că, în

cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să

înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul

care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul

penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, potrivit art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu

10

dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate

în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art.75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni, i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate

trebuie să i se aplice o pedeapsă în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și

prevederile Părții generale a Codului penal, în special dispozițiile art.90 Cod penal.

Reieșind din prevederile art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se

aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit

infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din

partea altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și

nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și

acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului

legii penale. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blânda,

din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat

de către instanța de judecată.

Sancțiunea art.264 alin.(3) lit. a) din Codul penal, în baza căruia inculpatul

Toderașcu Leonid, a fost condamnat, prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7

ani, infracțiunea clasificându-se ca una gravă, potrivit art.16 alin.(4) Cod penal.

În prezenta speță, Colegiul penal atestă că, inculpatul Toderașcu Leonid, a

fost condamnat în baza art.264 alin.(3) lit. a) din Codul Penal, la 3 ani închisoare.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire la

săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutare pedepsei aplicate

vinovatului. Astfel, suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a

pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea

cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art.90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii,

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate

fi atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunii

prevăzute în alin.(1) și alin.(4) art.90 Cod penal, se atestă faptul incidenței acestora

la prezenta speță și anume că este stabilită o pedeapsă cu închisoare pentru o

infracțiune săvârșită din intenție ce nu depășește 5 ani și nu este una ce se atribuie

la infracțiuni deosebit de grave sau excepțional de grave, precum nu este prezentă

și nici recidiva periculoasă sau deosebit de periculoasă.

11

Colegiul penal menționează că, circumstanțe ce agravează răspunderea

penală conform art.77 Cod penal, de către prima instanță nu au fost stabilite.

Cât privește personalitatea făptașului, din materialele cauzei se atestă că

inculpatul, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, anterior nu a fost

atras la răspundere penală, este căsătorit și angajat în câmpul muncii.

La caz, analizând pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani,

aplicată inculpatului Toderașcu Leonid, Colegiul penal a stabilit că aceasta se

încadrează în limitele prevăzute de art.264 alin.(3) lit. a) din Codul penal și prin

urmare, instanțele de fond nu au comis nici o eroare de drept la individualizarea

pedepsei, iar dezacordul părții acuzării cu pedeapsa stabilită ce se încadrează în

limitele legale, nu poate constitui în sine un argument verosimil și justificat pentru

susținerea temeiului de drept invocat pentru casarea hotărârilor atacate.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la individualizarea pedepsei și

îndeosebi a modalității de executare a acesteia, instanțele de fond au acordat

deplină eficiența prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, constatând că pedeapsa

aplicată va fi echitabilă faptei infracționale comise, ce corespunde normelor legale

și va atinge scopul de corectare și resocializare a inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, sunt nejustificate alegațiile recurentului

privind efectuarea contrară prevederilor legale de către instanța de apel a unei

individualizări a pedepsei în privința lui Toderașcu Leonid, or, procurorul nu a

expus care anume prevederi legale au fost eronat aplicate și în ce a constat concret

eroarea admisă de către instanțele de fond la individualizarea executării pedepsei.

Colegiul penal menționează și faptul că, pedeapsa stabilită, corespunde și

prevederilor Recomandării Comitetului de Miniștri referitoare la regulile europene

asupra sancțiunilor aplicate, adoptate la 19 octombrie 1992, aceasta fiind

corespunzătoare sancțiunii și totodată proporțională gravității infracțiunii comise,

precum și situației personale a făptașului.

7.2. Din conținutul recursului declarat de către avocatul Răileanu Petru care

acționează în numele părții vătămate Cvasincova Maria, a fost semnalată incidența

temeiurilor pentru recurs prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar.

În esență, critica recurentului se axează pe ideea că, atât prima instanță, cât și

instanța de apel nu a intrat pe deplin în esență stabilirii reale a cuantumului

prejudiciului moral cauzat părții vătămate în urma infracțiunii.

Colegiul penal reține că, instanțele inferioare au dispus încasarea sumei de

80 000 lei, în beneficiul părții vătămate, cu titlu de prejudiciu moral, aceasta fiind

în deplină concordanță cu principiul răspunderii civile delictuale care impune

reparația integrală, reală și efectivă a daunelor morale cu luarea în considerare a

urmărilor faptei, a naturii și duratei acestora.

Or, conform art.art.219 alin.(4), 220 alin.(3), 387 alin.(1) Cod de procedură

penală, art.1423 Cod civil, la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale

prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale

victimei. Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele

12

dreptului civil. O dată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind

dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite

acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. Mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate,

de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a

răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le

apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite pârților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei,

Helle c. Finlandei). Art.6 din CoEDO impune în special, în sarcina „instanței”,

obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor

propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși

este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art.6 § 1 din

CoEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la

fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct.80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c.

Țărilor de Jos).

Anume în acest context, instanțele de fond au evaluat corect dauna morală

pentru Cvasincova Maria în sumă de 80 000 lei, fiind luate în considerare

suferințele morale ale acesteia, statutul părții vătămate în societate, gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, consecințele survenite, precum și măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție părții vătămate.

7.3. Din conținutul recursului declarat de către avocatul Negru Ion ce

acționează în numele inculpatului Toderașcu Leonid, a fost semnalată incidența

temeiurilor pentru recurs prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8), 10) și 12) Cod de

procedură penale și anume instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o

altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția

cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, care a

afectat soluția instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

constată că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute la

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că

recurentul, de fapt, își exprimă dezacordul cu aprecierea probelor înfăptuită de

13

către instanța de apel, însă motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în

temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală și astfel, nu pot fi

considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate.

Instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât

cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor

respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticele referitoare

la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de

apel, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform infracțiunii

incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul

recursului, nu se încadrează în prevederile art.427 Cod de procedură penală, iar o

altă opinie asupra probelor, care au fost puse la baza deciziei de condamnare a

instanței de apel, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol a constituit obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct.4.1. – din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei.

Cu referire la argumentele părții apărării invocate în recurs precum că,

accidentul sa produs pe un șantier de lucru, unde nu exista trotuar sau trecere de

pietoni, iar pietonii erau obligați să evite zona respectivă, Colegiul penal a reținut

că aceste circumstanțe nu exclud obligația șoferilor de a se asigura că nu sunt

pietoni pe direcția de deplasare a mijlocului de transport, mai ales la manevra cu

spatele. Or, în acest fel s-ar justifica orice vătămare a pietonilor, care de exemplu

traversează strada neregulamentar.

Cu referire la argumentul apărării precum că, a fost încălcat dreptul

inculpatului la un," proces echitabil”, deoarece instanța nu s-a pronunțat referitor la

cererea de reluare a cercetării judecătorești și atragerea în proces în calitate de

parte civilmente responsabilă a CA „Moldasig" SA, Colegiul penal menționează

că, în procesul - verbal al ședinței de judecată a instanței de fond din 21.02.2019,

instanța a declarat inadmisibile cererile apărării, din motiv că, acestea au fost puse

la o etapă a examinării cauzei, la care cererile nu mai pot fi înaintate (f.d.222).

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs, de

către avocatul Negru Ion în numele inculpatului Toderașcu Leonid precum că „nu

sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal,

în acțiunile inculpatului”, au fost obiect de dispută în cadrul judecării cauzei,

asupra cărora instanța s-a expus minuțios și detaliat inclusiv în decizia contestată,

chestiune ce prin sine respinge invocarea temeiului prevăzut la art.427 alin.(1)

pct.8) Cod de procedură penală.

La cest capitol, Colegiul penal a stabilit o motivare amplă și întemeiată a

deciziei, motivare pe care instanța de recurs o însușește, ce este în concordanță cu

practica CtEDO, ce în pct.37 a hotărârii Albert vs România din 16.02.2010, în care

a statuat că art.6 §1, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

14

Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

În continuare Colegiul Penal specifică că, conform art.424 alin.(2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor

invocate în recurs. Potrivit art.429 alin.(1) Cod de procedură penală, recursul

trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.430 alin.(5) Cod de procedură penală,

cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art.427 și

argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Conform art.6 pct.111) Cod

de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în

existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le

confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Sub acest aspect se reține că, recursul este fondat în drept și pe temeiurile

din art.427 alin.(1) pct.10) și 12) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, precum că s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Însă, în recursul respectiv, în pofida normelor de drept enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, care ar fi erorile de drept și esența că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, precum că s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, dar raportată la prescripțiile din art.6 pct.111) Cod de procedură

penală, care ar fi afectat soluția instanței, fiind omisă în totalitate argumentarea

ilegalității hotărârilor atacate în acest sens (pct.5 din decizie).

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, avocatul Răileanu Petru în

numele părții vătămate Cvasnicova Maria și de către avocatul Negura Ion în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 30 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui Toderașcu Leonid Xxx,

deoarece sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 30.07.2020.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

15