1ra-344/2020 — art.190 alin.5 CP

1ra-344/2020 — art.190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-344/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători - Anatolie Țurcan, Elena Cobzac, Victor Boico și Ion Guzun

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Amihalachioaie Gheorghe în numele inculpatului Horoșii Ștefan și de către avocatul Bot

Alexandru în interesele părții vătămate Roșca Gheorghe, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Horoșii Ștefan xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat din or. xxxxx, str. xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.08.2015 – 12.04.2018;

Instanța de apel:16.05.2018 – 06.03.2019;

Instanța de recurs:04.10.2019 – 14.07.2020;

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

inculpatul Horoșii Ștefan învinuit de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.190

alin.(5) Cod penal a fost achitat, deoarece fapta acestuia nu întrunește elementele

infracțiunii încriminate.

Ștefan se învinuiește de faptul că, având scopul și intenția de dobândire ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmărire sale prejudiciabile și

admițând în mod conștient survenirea acestora, în perioada 25 martie - decembrie

2013, sub pretextul împrumuturilor pe termen de o lună, a obținut de la Roșca

Gheorghe, prin abuz de încredere, mijloace bănești în sumă totală de 47 000 euro sau

echivalentul a 794 630 lei, cauzându-i părții vătămate o daună materială considerabilă

în suma indicată.

1

3.1 Procurorul, prin care a solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului pentru prima instanță, prin care Horoșii Ștefan să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(5) Cod penal la 10 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu încasarea de la

inculpat în folosul părții vătămate a despăgubirilor solicitate de către acesta.

În motivarea apelului declarat, procurorul a indicat că vina inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal a fost confirmată prin

cumulul probelor stabilite la faza de urmărire penală și examinarea judecătorească.

În prezenta speță se regăsește latură subiectivă a infracțiunii de escrocherie,

manifestată prin intenția directă a inculpatului de a însuși ilicit bunurile părții

vătămate, contra promisiunii de a-i achita banii primiți asigurând afirmațiile sale, prin

fapte care nu aveau careva acoperire materială, fără a avea intenția reală de a restitui

sumele primite.

Probele prezentate în sprijinul învinuirii dovedesc cu certitudine vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, dat fiind

că în împrejurările descrise, inculpatul urmărind scopul cupidant, prin abuz de

încredere și înșelăciuni, a dobândit ilicit de la partea vătămată suma de 47 000 euro

echivalentul sumei de 794 630 lei, care potrivit art.126 alin.(1) Cod penal reprezintă

proporții deosebit de mari.

Astfel, procurorul a susținut că, a fost demonstrat faptul că Horoșii Ștefan a

comis delictele în cauză și constată că există temeiul real - fapta prejudiciabilă

săvârșită, temeiul juridic - (componența infracțiunii) de tragere la răspundere penală a

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Prin urmare procurorul a indicat că, instanța de judecată urma să stabilească

inculpatului o pedeapsa potrivită, care ar avea drept scop cât restabilirea echității

sociale, atât și corectarea celui din urmă, așa cum la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanță se bazează pe prevederile art.art.61, 75 Cod penal, care se referă la

scopul pedepsei penale, criteriile generale de individualizare a pedepsei.

3.2 Avocatul Bot Alexandru în interesele părții vătămate Roșca Gheorghe, care a

solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului pentru prima

instanță, cu aplicarea în privința inculpatului Horoșii Ștefan a unei pedepse sub formă

de închisoare pe un termen de 10 ani, cu încasarea din contul inculpatului în

beneficiul părții vătămate Roșca Gheorghe a prejudiciului material cauzat, în mărime

de 40 000 euro.

În susținerea apelului declarat, apărătorul a menționat că instanța de fond eronat

a reținut că, relațiile dintre Roșca Gheorghe și Horoșii Ștefan sunt relații contractuale

de împrumut, ele urmând a fi soluționate de instanța de judecată în ordine civilă prin

înaintarea unei acțiuni civile și nu prin privarea de libertate solicitată în instanță de

către partea acuzării, careva probe ce ar confirma întrunirea în acțiunile inculpatului a

elementelor componenței de infracțiune prevăzute de art.190 alin. (5) din Codul penal.

Apărătorul invocat că, partea vătămată Roșca Gheorghe niciodată nu a negat

faptul că, raporturile contractuale dintre acesta și inculpatul Horoșii Ștefan au

2

îmbrăcat haina unor convenții de împrumut. Potrivit materialelor cauzei rezultă că, în

perioada 25.03.2013 - 13.12.2013, inculpatul Horoșii Ștefan a accesat de la Roșca

Gheorghe împrumuturi în sumă totală de 47.000 EUR, fapt demonstrat prin

înscrisurile (recipisele) depuse la dosar (f.d.11-15).

În limita acestor înscrisuri, precum și conform f.d.16, 18-19, rezultă că

respectivele împrumuturi au fost asigurate prin garanția personală a inculpatului,

fidejusiunea S.C. „Eurolider” SRL (lombard), garanțiile reale ale debitorului formate

din automobilul xxxxx (anul fabricației 2004) și casa de locuit din xxxxx, precum și

garanția reală terțului Guzun Nicolae care a eliberat pe numele lui Roșca Gheorghe și

în interesele inculpatului împuternicirea de dispunerea de bunul imobil din mun.

xxxxx. Astfel consimțământul părții vătămate Roșca Gheorghe în vederea oferirii

împrumuturilor sus-menționate era condiționată de certitudinea acestuia că eventuala

neonorare a obligației de restituire a împrumuturilor este asigurată de garanțiile

relative și reale sus-menționate. Or, anume această circumstanță este omisă de instanța

de judecată atunci când decide achitarea inculpatului.

În condițiile în care inculpatul Horoșii Ștefan nu a executat în termen obligația

de restituire a împrumutului, partea vătămată a încercat valorificarea garanțiilor sus

menționate. La momentul când Roșca Gheorghe a inițiat demersurile de înstrăinare a

garanțiilor reale, precum și de ridicare a mijloacelor bănești pretinse a fi stocate la

conturile bancare ale companiei S.C. „Eurolider” SRL, acesta a depistat că: suma

capitalului social al S.C. „Eurolider” SRL, pretinsă a fi inamovibilă, nu se găsea la

contul curent bancar al companiei; vehiculul xxxxx nu aparținea inculpatului Horoșii

Ștefan, dar martorului Oncianu Constantin, care prin declarațiile sale a negat

acordarea de împuterniciri inculpatului în vederea gajării sau înstrăinării respectivului

automobil (f.d.66-67); imobilul din mun. Chișinău xxxxx (nr. cadastral “ xxxxx și

xxxxx), niciodată nu a fost deținut de inculpat; procura de dispoziție asupra imobilului

din mun. Chișinău, str. xxxxx, eliberată la data de 24.05.2014, de Guzun Nicolae în

sensul asigurării datoriei lui Horoșii Ștefan, s-a dovedit a fi una inutilizabilă și falsă,

în condițiile în care din 2005, proprietarul acestui imobil era Guzun Ion.

Nici una din aceste garanții nu s-a dovedit a fi una valabilă pentru a demonstra

buna-credință a inculpatului. Or, această circumstanță era din start cunoscută de

inculpat la momentul accesării împrumuturilor, ceea ce demonstrează cert că

dobândirea bunurilor părții vătămate s-a realizat prin acțiuni de înșelăciune, acțiuni

care nu au un caracter unitar sau accidental, ci premeditat.

Astfel, apărătorul a notat că primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui

angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la

momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul sustragerii lor și

nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat. Alături de alte circumstanțe,

intenția este demonstrată prin: situația financiară extrem de neprielnică a persoanei,

care-și asumă angajamentul, la momentul încheierii tranzacției; lipsa de fundamentare

economică și caracterul nerealizabil al angajamentului asumat; lipsa unei activități

aducătoare de beneficii, necesare onorării angajamentului; achitarea veniturilor către

3

primii deponenți din contul banilor depuși de deponenții ulteriori; prezentarea, la

încheierea tranzacției, a unor documente false; încheierea tranzacției în numele unei

persoane juridice inexistente sau înregistrate pe numele unei persoane de care se

folosește o altă persoană pentru a-și atinge interesele etc. Dobândirea ilicită a

bunurilor în rezultatul folosirii de către făptuitor a unui document, falsificat anterior

de o altă persoană urmează a fi calificată doar conform art.190 Cod penal. În acest

caz, nu este necesară calificarea suplimentară conform art.361 Cod penal, deoarece,

reieșind din prevederile art.118 Cod penal, prezentarea unor asemenea documente

apare ca varietate a înșelăciunii, deci și a componenței de escrocherie.

Anume aceste acțiuni sunt imputabile inculpatului Horoșii Ștefan, de care însă a

fost achitat sub pretextul lipsei componenței de infracțiune.

Totodată, instanța de judecată a omis să constante că însăși inculpatul

promovează o strategie de apărare contradictorie. Or, conform materialelor dosarului

(f.d.25) acesta conform explicațiilor sale inițiale pretinde că nu are datorii față de

Roșca Gheorghe, însă în corespundere cu lămurirea redactată personal de Horoșii

Ștefan la data de 07.06.2014 (f.d.44), rezultă că acesta totuși recunoaște în fața

creditorului o datorie de 35 000 euro. La etapa audierii în calitate de bănuit (f.d.77-

80), Horoșii Ștefan a revenit la ipoteza că nu are datorii față de partea vătămată și a

refuzat orice confruntare cu aceasta în vederea clarificării acestor contradicții (f.d.82).

La etapa audierii sale în instanța de judecată acesta invocă careva calcule personale, în

temeiul cărora afirmă că datoria acestuia față de Roșca Gheorghe totuși este una

valabilă și ar valora 12 000 euro (f.d.168). Respectiv, instanța de judecată nu vine să

clarifice că însăși inculpatul face declarații contradictorii, afirmând după caz că

datorează 35 000 euro, 12 000 euro și în final, nimic.

În acest sens, făcând abstracție de întinderea datoriei inculpatului, instanța a

omis să explice cum această datorie urmează a fi stinsă în condițiile în care ab initio e

clar că nici una din garanțiile oferite de Horoșii Ștefan nu poate fi exercitată în sensul

satisfacerii creanței lui Roșca Gheorghe. Or, explicațiile inculpatului relative falsității

și sterilității acestor garanții se rezumă doar la o singură ipoteză: exercitarea presiunii

din partea lui Roșca Gheorghe.

Apărătorul a indicat ca această poziție este contradictorie, în condițiile în care

nici una din garanțiile sus-enumerate nu-i aparțin inculpatului, martorii titulari de

drepturi asupra acestor garanții au afirmat clar că nu au oferit împuterniciri

inculpatului în sensul valorificării acestora în beneficiul lui Roșca Gheorghe.

Unica sumă recuperată de către Roșca Gheorghe ține de accesarea împrumutului

de 7 000 euro, prin intermediul martorului Stanciuc Vasili, care personal i-a restituit

părții vătămate suma adjudecată în ordine civilă. Respectiv, reieșind din aceste

circumstanțe a și solicitat admiterea parțială a acțiunii civile la suma de 40 000 euro.

au fost admise apelurile declarate de către procuror și avocatul Bot Alexandru în

interesele părți vătămate Roșca Gheorghe, a fost casată integral sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 12 aprilie 2018, pronunțată o nouă hotărâre potrivit

4

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Horoșii Ștefan a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(5) Cod penal la 8 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de Roșca Gheorghe privind încasarea

prejudiciului material în sumă de 40 000,0 euro, cu dispunerea încasării de la Horoșii

Ștefan în beneficiul lui Roșca Gheorghe a sumei de 27 000 euro, în rest pretențiile au

fost respinse.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că situația de fapt

reținută de instanța de fond nu corespunde probelor din dosar, acestea fiind apreciate

incorect, instanța de fond ajungând eronat la concluzia de achitare a lui Horoșii Ștefan

pe art.190 alin.(5) Cod penal, deoarece în acțiunile lui Horoșii Ștefan lipsesc

elementele infracțiunii incriminate.

Instanța de apel consideră că, prima instanță a încălcat prevederile art.art.101

alin.(1), 384 alin.(3), 385 alin.(1) pct.1-4, 394 alin.(1), pct.1, 2, 4, 5 Cod de procedură

penală, conform cărora sentința instanței trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Astfel, instanța de apel cercetând sub toate aspectele cumulul probele

administrate la etapa de urmărire penală, cercetare judecătorească în prima instanță și

verificate în instanța de apel, a conchis că vinovăția inculpatului de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal a fost confirmată prin: declarațiile

părții vătămate Roșca Gheorghe, declarațiile martorilor Trocin Cazemir, Roșca

Olga, Roșca Gheorghe, Onceanu Constantin, Guzun Nicolae, Stanciuc Vasilii,

Rumanețchi Artur, recipisele întocmite de Horoșii Ștefan (f.d.11-15, 36-41 vol. I);

copia contractului de donație și procura (f.d.18,19,42, 43 vol. I); plângerea lui Roșca

Gheorghe (f.d.2-4 vol. I); proces-verbal de ridicare din 05 ianuarie 2015 (f.d.35 vol.

I); ordonanță de punere sub învinuire din 10 martie 2015 (f.d.83-85 vol. I); proces-

verbal de prezentare învinuitului a materialelor de urmărire penală din 28 iulie 2015

(f.d.110 vol. I); acțiunea civilă înaintată de către Roșca Gheorghe, prin care solicită

încasarea sumei de 47 000 euro (f.d.134-137 vol. I).

Instanța a statuat că, probele examinate de către instanța de apel prin prisma

art.101 Cod procedură penală, demonstrează cert faptul că inculpatul Horoșii Ștefan a

comis infracțiunea prevăzută de art.190 alin.(5) Cod penal - escrocherie, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciuni și abuz de încredere, cu

cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

Totodată, instanța de apel a reținut faptul că, în urma audierii participanților la

proces, verificării probatorul administrat s-a constat cu certitudine că Horoșii Ștefan

având scopul și intenția de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciuni și abuz de încredere, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmărire sale prejudiciabile și admițând în mod conștient

survenirea acestora, în perioada 25 martie - decembrie 2013, sub pretextul

împrumuturilor pe termen de o lună, a obținuta de la Roșca Gheorghe, prin abuz de

încredere, mijloace bănești în sumă totală de 47 000 euro sau echivalentul a 794 630

lei, cauzându-i părții vătămate o daună materială considerabilă în suma indicată.

5

În continuare, analizând circumstanțele speței, instanța de apel a constatat că în

acțiunile lui Horoșii Ștefan se regăsesc toate elementele constitutive ale infracțiunii de

escrocherie, versiunea apărării potrivit căreia inculpatul nu a comis escrocherie

reprezentând doar o strategie de eschivare a inculpatului de la răspundere penală.

În acest context, instanța de apel a reținut că, obiecțiile formulate de inculpat

urmează a fi apreciate critic în condițiile în care acesta nu poate explica condițiile în

care a fost eliberată procura nr.3614 din 24 mai 2014, referitoare la dreptul de a

dispune asupra apartamentului xxxxx din mun. xxxxx. Or, această garanței nici nu

putea fi valorificată de Roșca Gheorghe în circumstanța în care deja la data de

25.08.2005, respectivul apartament a fost înstrăinat prin donație lui Guzun Ion, care

nu este parte semnatară a procurii sus-indicate.

Mai mult, instanța de apel a menționat că declarațiile date de către Horoșii

Ștefan se contrazic, or, ultimul la etapa urmării penale insistă asupra faptului că nu are

datorii față de Roșca Gheorghe, iar pretențiile părții vătămate s-ar referi exclusiv la

pretinsele dobânzi, care de altfel nu au fost reflectate în textele recipiselor, iar la etapa

audierii sale în instanță de judecată acesta afirmă că are o restanță de circa 12.000

euro, față de Roșca Gheorghe și anume la suma respectivă, acesta face apel atunci

când vine să explice circumstanțele remiterii în adresa lui Roșca Gheorghe a cererii

din 28.08.2014.

Sub acest aspect, instanță de apel a reținut că, în ședința de judecată în demersul

său de apărare inculpatul Horoșii Ștefan a antrenat mai mulți martori, în particular

fiind martorul Galina Horoșii, mama inculpatului, care declară, că datoria feciorului

său ar fi fost stinsă aproape în întregime și că restanța la plată constituie nu mai mult

de 3 000 de EUR, însă la întrebarea de ce Horoșii Ștefan ar fi recunoscut în instanța

suma EUR, aceasta a declarat că nu cunoaște de ce inculpatul ar fi făcut o asemenea

declarație. Respectiva circumstanță demonstrează cert că martorul în cauză nu poate

furniza informații pertinente dezvinovățirii inculpatului. Or, respectiva doamnă nu

numai că nu cunoaște circumstanțele pricinii, dânsa fiind mama inculpatului și

urmând poziția de ușurare a poziției acestuia. Astfel, aceasta a declarat răspicat că

deține audio ale unui denunț fals furnizat de partea vătămată, dar care nici la etapa

urmăririi penale, nici în instanța de fond respectiva probă nu a fost demonstrată, fiind

una declarativă.

Mai mult, prima instanța nu a ținut cont de declarațiile matorului Stanciuc Vasili

care, deși fiind prezentat ca un martor al apărării, a declarat clar că suma datoriei față

de partea vătămată în mărime de 7 000 euro, acesta a stins-o doar parțial în mărime de

5 000 euro, fiind accesată la fel prin intermediul inculpatului.

De asemenea, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, inculpatul Horoșii

Ștefan, conform explicațiilor sale inițiale pretinde că nu are datorii față de Roșca

Gheorghe, iar conform materialelor dosarului (f.d.25) în corespundere cu lămurirea

redactată personal de Horoșii Ștefan la data de 07.06.2014 (f.d.+44), rezultă că acesta

totuși recunoaște în fața creditorului o datorie de 35.000 euro. La etapa audierii în

calitate de bănuit (f.d.77-80), Horoșii Ștefan a revenit la ipoteza că, nu are datorii față

6

de partea vătămată și a refuzat orice confruntare cu aceasta în vederea clarificării

acestor contradicții (f.d.82). La etapa audierii sale în instanță de judecată acesta

invocă careva calcule personale, în temeiul cărora afirmă că datoria acestuia față de

Roșca Gheorghe totuși este una valabilă și ar valora 12 000 euro (f.d.168).

Respectiv, instanța de judecată nu a clarificat că, însăși inculpatul face declarații

contradictorii, afirmând după caz că datorează 35 000 euro, 12 000 euro, iar în

instanță de apel declară că trebuie să mai întoarcă 27 000 euro.

În cazul escrocheriei, victima transmite benevol bunurile către făptuitor, sub

influența înșelăciunii sau abuzului de încredere. Probatoriul administrat demonstrează

că în circumstanțele stabilite, partea vătămată i-a transmis inculpatului în mai multe

tranșe sumele respective, sub influența încrederii și a comportamentului dolosiv și

viclean al făptuitorului. Inculpatul a prezentat vădit fals realitatea, a exploatat

conștient raporturile de încredere care s-au stabilit între el și partea vătămată pe durata

perioadei în care au avut mai multe întâlniri și discuții, a ascuns faptele și

împrejurările reale ale cazului, a căror necunoaștere au determinat eroarea părții

vătămate privind legalitatea transmiterii banilor către acesta. Prin comportamentul

dolosiv și viclean, inculpatul a exercitat o influențare psihică asupra conștiinței și

voinței părții vătămate, a primit de la el bani, iar, ulterior, nu și-a onorat obligațiile

asumate, deposedând victima de bunurile însușite. în atare situație, primirea banilor cu

condiția îndeplinirii unui angajament se califică ca escrocherie, deoarece în cazul dat,

inculpatul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bani, urmărea scopul

sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat. Scopul

infracțional urmărit de inculpat, rezultă și din comportamentul post infracțional al

acestuia, care se caracterizează prin diverse acțiuni de promisiuni false și de eschivare

premeditată de la discuții cu partea vătămată și respectiv, ne restituirea banilor

însușiți. Până în prezent, pe o durată îndelungată de timp, inculpatul n-a restituit banii

însușiți de la partea vătămată și nici n-a întreprins careva acțiuni concrete și

constructive, mai mult inculpatul în ședința instanței de apel a invocat că este de acord

să achite suma de 27 000 Euro, dacă nu va fi închis.

Astfel, instanță de apel a conchis că instanța de fond pripit a ajuns la concluzia

achitării lui Horoșii Ștefan pe art.190 alin.(5) Cod penal, din motivul că fapta

inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, deoarece potrivit

descrierii faptei infracționale vinovăția lui Horoșii Ștefan a fost stabilită fără nici un

dubiu rezonabil, iar argumentele instanței sunt arbitrare și fără raționament juridic.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța de apel a

ținut cont de prevederile art.art.6, 7, 16, 61, 75, 77, 78, Cod penal, de gravitatea

infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor deosebit de grave prin

prisma prevederilor art.16 Cod penal, în privința acestuia nu au fost reținute careva

circumstanțe atenuante și nici agravante, de personalitatea inculpatului care nu are

antecedente penale, dar anterior a fost condamnat, nu și-a recunoscut vina, are la

întreținere un copil minor, nu figurează la evidenta medicului narcolog și psihiatru și

a conchis că corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar cu aplicarea unei

7

pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată prin care a

solicitat încasarea din contul inculpatului Horoșii Ștefan, prejudiciul material cauzat

prin infracțiuni în mărime de 47 000 Euro, instanța de apel a reținut că inculpatul

Horoșii Ștefan în cadrul ședinței de judecată, în instanța de apel, a indicat că urmează

să întoarcă părții vătămate suma de 27 000 euro, pe care o recunoaște și este gata să o

restituie, ceea ce echivalează cu recunoașterea pretenției materiale din acțiunea civilă,

privind încasarea prejudiciului material în sumă de 27 000 Euro.

Ca urmare, instanță de apel a conchis că în baza materialelor cauzei penale poate

fi soluționata acțiunea civilă înaintată de Roșca Gheorghe, iar în acest sens instanța de

apel a dispus încasarea de la inculpatul Horoșii Ștefan în beneficiul lui Roșca

Gheorghe suma de 27 000 Euro cu titlu de prejudiciu cauzat prin infracțiuni, în rest

pretențiile invocate în acțiunea civilă vor fi respinse, ca neîntemeiate.

5.1.Avocatul Bot Alexandru în interesele părții vătămate Roșca Gheorghe, care

invocând temei de drept prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei instanței de apel în latura civilă și pronunțarea în această

parte a unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea din contul lui Horoșii

Ștefan în beneficiul lui Roșca Gheorghe a sumei de 40 000 euro.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente similare

celor menționate în cererea de apel (pct.3.2 din prezenta decizie), suplimentar a

indicat următoarele:

- decizia instanței de apel este una nefondată în latura civilă, în condițiile în care

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Soluția încasării

sumei de 27 000 euro se bazează în exclusivitate pe declarațiile lui Horoșii Ștefan

furnizate în ședința Curții de Apel Chișinău. Or, însăși Curtea de Apel Chișinău reține

că inculpatul Horoșii Ștefan, conform explicațiilor sale inițiale pretinde că nu are

datorii față de Roșca Gheorghe, iar conform materialelor dosarului (f.d.25) și în

corespundere cu lămurirea redactată personal de Horoșii Ștefan la data de 07.06.2014

(f.d.44), rezultă că acesta totuși recunoaște în fața creditorului o datorie de 35 000

euro. Variația datoriilor recunoscute de Horoșii Ștefan de la 0 la 35 000 EUR

demonstrează clar că acesta nu poate demonstra achitarea datoriilor față de partea

vătămată, iar oscilarea declarațiilor vorbește clar despre caracterul nul al acestora.

Respectiv, instanța de apel a respins fără temei acțiunea civilă la suma de 40 000 euro.

5.2 Avocatul Amihalachioaie Gheorghe în numele inculpatului Horoșii

Vladimir, care a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței

primei instanțe prin care inculpatul Horoșii Ștefan a fost achitat de sub învinuirea

adusă în baza art.190 alin.(5) Cod penal, pe fapta încriminată nu întrunește elementele

infracțiunii încriminate.

În susținerea cerințelor invocate apărarea a invocat următoarele argumente:

- instanța de apel nu a analizat și nu a apreciat probele administrate în prezenta

8

cauză conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor;

- în conținutul deciziei adoptate lipsește analiza și aprecierea probelor, probele

au fost transcrise în mod formal pe 13 file, ca în concluzie printr-o singură frază să se

indice: "Colegiul Penal, audiind participanții la proces, verificând prin prisma art.101

Cod de procedură penală probele administrate la etapa de urmărire penală, cercetare

judecătorească în prima instanța și verificate în instanța de apel, constată că se

demonstrează cert vinovăția lui Horoșii Ștefan în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.190 alin.(5) Cod penal ..., iar instanța de fond, aplicând eronat prevederile art.101

CPP și prevederile art.390 CPP, ajungând pripit și eronat la concluzia achitării

inculpatului, Horoșii Ștefan, pe motivul că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.”;

- instanța de apel, în mod formal și eronat, a transcris în decizie cuvânt cu cuvânt

noțiunea teoretico-stiintifică din lucrarea autorilor Sergiu Brînză și Vitalie Stati

”Drept Penal”, publicată în anul 2011 (vezi vol. l paginile 647-657) și "Tratat de drept

penal”, ediția 2015 (vezi vol. 1 paginile 906-916), care are unul și același conținut, a

obiectului juridic, obiectului material la obiective, laturii subiective și subiectul

infracțiunii de escrocherie prevăzute la art.190 Cod penal și să se facă și o confuzie,

atunci când noțiunea de latură obiectivă a fost greșit copiată cea a laturii subiective,

care este prevăzută în decizia în speță și la latura subiectivă;

- în decizia instanței de apel nu se conține expunerea cu privire la opinia părții

apărării. Această atitudine a instanței de apel duce la concluzia certă că, s-au încălcat

prevederile alin.(3) al art.26 CPP, care expres stipulează, că judecătorul nu trebuie să

fie predispus să accepte concluziile date de organul de urmărire penală în defavoarea

inculpatului, care în mod direct duce la încălcarea principiului prezumției

nevinovăției, stipulat de art.8 al CPP, iar ca urmare este încălcat art.6 din CEDO -

dreptul la un proces echitabil, care nu a fost garantat în cazul în speță;

- instanța de apel nu s-a expus și asupra personalității părții vătămate, dar numai

a inculpatului, încălcându-se principiul constituțional al egalității tuturor cetățenilor în

fața legii (art.16 din Constituție), cu toate că am invocat în pledoarie despre partea

vătămată Roșca Gheorghe, care era și este o persoană publică, fiind colaborator al

organelor de poliție, având funcția de vice-comisar al CP raional Sîngerei, având

studii juridice superioare și o experiență bogată în organele de drept, iar activitatea de

împrumut ale mijloacelor bănești în sume considerabile pe parcursul mai multor ani și

unui număr impunător de persoane cu care au avut loc procese de ordin civil la

cererea lui Roșca Gheorghe de încasare a sumelor împrumutate și ca parte vătămată în

cazul în speță și în cauza penală de învinuire a cetățeanului Istrati Artur, drept dovadă

a celor expuse au fost prezentate în instanța de fond copii ale hotărârilor judecătorești

și ordonanța de punere sub învinuire a lui Istrati Artur, care inevitabil demonstrează

comportamentul neadecvat a lui Roșca Gheorghe și că el a pus la cale un plan bine

gândit de a câștiga bani grei prin inducerea cetățenilor simpli în eroare, beneficiind de

funcția pe care o deținea.

9

- partea vătămată a gândit și a pus în practică metoda invocării în recipisele de

împrumut a sumelor duble, cu termen foarte restrâns de returnare a acestora, dar nu

solicita în termenul prevăzut această returnare, având scopul de a avea diferite

priorități la examinarea litigiului, ca mai apoi să inventeze locul împrumutului de bani

mun. Chișinău, dar nu or. Sângerei, unde de fapt a avut loc acest împrumut din 13

decembrie 2013, găsind și martor ocular la acest împrumut, consătean și tot

colaborator de poliție Trocin Cazimir. Instanța de apel nu s-a expus nici într-un mod

la aceste circumstanțe, care au tangență directă cu învinuirea în speță și nu a analizat

proveniența sumelor enorme împrumutate de către Roșca Gheorghe și în mod special

a cazului de împrumut, care a avut loc în aceiași zi 13 decembrie 2013, în sumă de

10000 euro lui Horoșii Ștefan și 7500 euro lui Istrati Artur în or. Sângerei din cele

declarate de ambii și precizate prin recipise scrise, însă ne admise de organele de drept

și instanțele de judecată, care i-a oferit încrederea numai lui Roșca Gheorghe.

- instanța de apel, organul de urmărire penală, acuzatorul de stat, a acceptat de la

început poziția părții vătămate în defavoarea inculpatului Horoșii Ștefan, or, la

capitolul, personalitatea și comportamentul părții vătămate Roșca Gheorghe, se poate

de invocat multiple circumstanțe și toate în defavoarea acuzării

- instanța de apel, în detrimentul prevederilor alin.(6) al art.414 CPP, nu este în

drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanța dacă ele nu

au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel, ceea ce a avut loc,

deoarece conform alin.(2) al aceluiași articol este expres prevăzut, că ”instanța de apel

verifică declarațiile și probele materiale examinate în prima instanța prin citirea lor în

ședința de judecată”, însă declarațiile martorilor Roșca Gheorghe, fiul părții vătămate,

Guzun Nicolae, Horoșii Galina, Rumanețchi Artur, Stanciuc Vasilii nu au fost date

citirii în ședința instanței de apel, iar conform prevederilor art.415, alin.(21) CPP, în

cazul sentinței de achitare, martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care

declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorii, ceea ce este prezent în cazul în speță

privitor la martorii acuzării, care nu au fost audiați în instanța de apel;

- instanța de apel nu s-a expus în decizia emisă cu privire la existență sau lipsa

relațiilor civile în cazul încheierii contractelor de împrumut între Roșca Gheorghe și

Horoșii Ștefan pe parcursul anului 2013, după cum a procedat instanța de fond, făcând

trimitere și la practica Curții Supreme de Justiție a RM și la art.1 al Protocolului nr.4

adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale din 04.11.1950, atunci când ambele părți în comun desfășurau

activitatea întreprinderii "Lombard Eurolider” SRL, împreună au decis deschiderea

filialelor în mai multe centre raionale și împreună primeau dividende lunare.

În concluzie apărătorul a indicat că, instanța de apel nu a dat o apreciere justă

circumstanțelor cauzei, neîntemeiat și cu multiple erori de drept, fără a analiza probele

de drept, fără a analiza probele cauzei penale în speță a emis decizia de condamnare a

lui Horoșii Ștefan.

5.3. În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de

10

avocat în numele inculpatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil,

ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

penal lărgit ajunge la concluzia că recursul avocatului în interesele părții vătămate

urmează a fi respins ca inadmisibil, iar recursul avocatului în numele inculpatului

urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și menținerea în

vigoare a sentinței, pentru următoarele considerente de fapt și de drept.

6.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Amihalachioaie

Gheorghe în numele inculpatului Horoșii Ștefan.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să caseze total hotărârea

atacată și să mențină hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Potrivit prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

În acest aspect, Colegiul penal lărgit va statua și asupra respectării prevederilor

art.(1) alin.(3) Cod procedură penală, care, referitor la scopul procesului penal,

stipulează, că organele de urmărire penală și instanțele judecătorești în cursul

procesului sunt obligate să activeze în așa mod încât nici o persoană să nu fie

neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat de avocatul Amihalachioaie

Gheorghe în numele inculpatului Horoșii Ștefan, recurentul nu a indicat expres niciun

temei de drept din cele 16 conținute în art.427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă

reieșind din criticile aduse, se atestă că, cerințele recurentului sunt aferente cazului de

casare prevăzut la pct.6) al articolului nominalizat și anume - când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizând decizia atacată prin prisma argumentelor invocate, în raport cu

circumstanțele cauzei, stabilite în prezenta speță, Colegiul penal lărgit conchide că,

sunt eronate concluziile instanței de apel, în urma cărora au fost admise cererile de

apel declarate de către procuror și apărătorul părții vătămate și stabilită vinovăția

inculpatului Horoșii Ștefan, cu condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de

escrocherie, prevăzută de art.190 alin. (5) Cod penal.

Din materialele cauzei rezultă că, instanța de apel nu a examinat cauza în

privința lui Horoșii Ștefan sub toate aspectele, complet și obiectiv, cu respectarea

prevederilor art.art.414, 417 alin.(1) pct. 7) și 8) Cod de procedură penală, nu a făcut

o analiză amplă probelor prezentate cu expunerea argumentărilor sale, iar probele

administrate în cauză, nu au fost verificate și apreciate în conformitate cu art.101 Cod

de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții și utilității lor, iar

în ansamblu – în coroborare cu alte probe.

11

În aceiași ordine de idei, instanța de recurs concluzionează că, instanța de fond

corect a conchis că Horoșii Ștefan urmează a fi achitat pe motivul lipsei în acțiunile

lui a elementelor infracțiunii imputate de escrocherie

Reieșind din materialele cauzei penale supuse judecării, instanța de recurs reține

că, inculpatul Horoșii Ștefan a fost învinuit de către organul de urmărire penală de

faptul că, având scopul și intenția de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmărire sale prejudiciabile și admițând în mod conștient

survenirea acestora, în perioada 25 martie - decembrie 2013, sub pretextul

împrumuturilor pe termen de o lună, a obținut de la Roșca Gheorghe, prin abuz de

încredere, mijloace bănești în sumă totală de 47 000 euro sau echivalentul a 794 630

lei, cauzându-i părții vătămate o daună materială considerabilă în suma indicată.

Prima instanța, judecând cauza în urma cercetării judecătorești a considerat că,

partea acuzării nu a adus în fața instanței probe incontestabile care ar dovedi că

inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată și că în acțiunile inculpatului Horosii

Ștefan se întrunesc elementele infracțiuni prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal,

inculpatul fiind achitat, invocând la caz existența relațiilor de ordin civil între părți.

Ca urmare a contestării sentinței de către partea acuzării și avocatul părții

vătămate, instanța de apel, rejudecând cauza a casat sentința și a pronunțat o nouă

hotărâre, prin care inculpatul Horoșii Ștefan a fost recunoscut vinovat și condamnat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, stabilindu-i

pedeapsă de 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, totodată, fiind

admisă parțial acțiunea civilă și dispusă încasarea de la Horoșii Ștefan în beneficiul

lui Roșca Gheorghe a sumei de 27 000 euro.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că, prima instanță eronat a

constatat lipsa elementelor infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal în

acțiunile încriminate inculpatul Horoșii Ștefan.

La caz, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel, ajungând la concluzia

admiterii apelurilor declarate de către acuzatorul de stat și de către partea vătămată, a

preluat automat argumentele acuzării aduse în susținerea învinuirii lui Horoșii Ștefan

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, limitându-se în

conținutul deciziei la enumerarea probelor aduse de către învinuire, însă fără a le da

apreciere proprie și fără a indica motivele pentru care a ajuns la concluzia fermă cu

privire la vinovăția lui Horoșii Ștefan în săvârșirea infracțiunii incriminate de către

organul de urmărire penală.

În concluziile sale, instanță de apel a consemnat în urma propriei evaluări a

cumulului de probe că „…Horoșii Ștefan având scopul și intenția de dobândire ilicită

a bunurilor altei persoane prin înșelăciuni și abuz de încredere, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmărire sale prejudiciabile și

admițând în mod conștient survenirea acestora, în perioada 25 martie - decembrie

2013, sub pretextul împrumuturilor pe termen de o lună, a obținuta de la Roșca

Gheorghe, prin abuz de încredere, mijloace bănești în sumă totală de 47 000 euro sau

12

echivalentul a 794 630 lei, cauzându-i părții vătămate o daună materială

considerabilă în suma indicată.”

De asemenea a indicat că „…probatoriul administrat demonstrează că în

circumstanțele stabilite, partea vătămată i-a transmis inculpatului în mai multe tranșe

sumele respective, sub influența încrederii și a comportamentului dolosiv și viclean al

făptuitorului. Inculpatul a prezentat vădit fals realitatea, a exploatat conștient

raporturile de încredere care s-au stabilit între el și partea vătămată pe durata

perioadei în care au avut mai multe întâlniri și discuții, a ascuns faptele și

împrejurările reale ale cazului, a căror necunoaștere au determinat eroarea părții

vătămate privind legalitatea transmiterii banilor către acesta. Prin comportamentul

dolosiv și viclean, inculpatul a exercitat o influențare psihică asupra conștiinței și

voinței părții vătămate, a primit de la el bani, iar, ulterior, nu și-a onorat obligațiile

asumate, deposedând victima de bunurile însușite. În atare situație, primirea banilor

cu condiția îndeplinirii unui angajament se califică ca escrocherie, deoarece în cazul

dat, inculpatul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bani, urmărea

scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat. Scopul

infracțional urmărit de inculpat, rezultă și din comportamentul post infracțional al

acestuia, care se caracterizează prin diverse acțiuni de promisiuni false și de

eschivare premeditată de la discuții cu partea vătămată și respectiv, ne restituirea

banilor însușiți. Până în prezent, pe o durată îndelungată de timp, inculpatul n-a

restituit banii însușiți de la partea vătămată și nici n-a întreprins careva acțiuni

concrete și constructive, mai mult inculpatul în ședința instanței de apel a invocat că

este de acord să achite suma de 27 000 Euro, dacă nu va fi închis.”

La fel a menționat că „…Horoșii Ștefan nu a executat nici o acțiune de restituire

a datoriei. Or, deși la acest capitol partea culpabilă intenționează să facă apel la

existența exclusivă a raporturilor civile, nu e de neglijat în condițiile în care pseudo-

garanțiile oferite de Horoșii Ștefan în vederea înșelării lui Roșca Gheorghe

demonstrează clar intenția făptuitorului. Astfel, Colegiul penal reține că, obiecțiile

formulate de inculpat urmează a fi apreciate critic în condițiile în care acesta nu

poate explica condițiile în care a fost eliberată procura nr.3614 din 24 mai 2014,

referitoare la dreptul de a dispune asupra apartamentului xxxxx din xxxxx, xxxxx.

Or, această garanței nici nu putea fi valorificată de Roșca Gheorghe în circumstanța

în care deja la data de 25.08.2005, respectivul apartament a fost înstrăinat prin

donație lui Guzun Ion, care nu este parte semnatar a procurii sus-indicate”, din care

considerente a conchis că, în acțiunile inculpatului se regăsesc în mod rezonabil,

elementele infracțiuni prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.

Însă, contrar raționamentelor expuse de instanța de apel în hotărârea adoptată la

caz, Colegiul penal lărgit, reieșind din probatoriul administrat și cercetat, apreciază ca

fiind corectă de fapt și de drept soluția primei instanțe, potrivit căreia s-a constatat că

inculpatul Horoșii Ștefan nu se face vinovat de săvârșirea infracțiuni de escrocherie,

așa precum i-a fost imputat în actul de învinuire de către organul de urmărire penală.

13

Concluziile instanței de apel, privind existența elementelor infracțiuni de

escrocherie în acțiunile lui Horoșii Ștefan, reieșind probele prezentate de către partea

acuzării și administrate la caz, au fost formulate în urma unei analize deductive

greșite, reprezentând astfel o eroare gravă de fapt. Instanța de apel nu a dat o apreciere

justă circumstanțelor cauzei și fără a analiza probele administrate în cauza penală, a

emis decizia de condamnare a lui Horoșii Ștefan.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit notează că, potrivit art.415

alin.(21) Cod de procedură penală, judecând apelul declarat împotriva sentinței de

achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără

audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți.

Colegiul penal lărgit specifică faptul că, instanța de apel nu este în drept să

pronunțe o hotărâre de condamnare, bazându-se exclusiv pe dosarul din prima

instanță, care conține depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, același dosar în

temeiul căruia a fost achitat în prima instanță. Martorii acuzării se audiază din nou în

cazul în care declarațiile lor constituie mărturii acuzatorii, susceptibile să întemeieze

într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

În altă ordine de idei, Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit art.art.24

alin.(3), 101 alin.(1), (4), 314, 315, 336 alin.(3) pct.6), 384 alin.(3), (4), 419 Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, procesul-verbal al

ședinței de judecată trebuie să cuprindă consemnarea tuturor acțiunilor instanței în

ordinea în care ele s-au desfășurat, documentele și alte probe care au fost cercetate în

ședința de judecată; instanța de judecată este obligată, în cursul judecării cauzei, să

cerceteze nemijlocit, sub toate aspectele, probele administrate; părțile participante la

judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu

posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor, instanța de judecată pune la baza

sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură;

sentința instanței de judecată trebuie să fie legală; instanța își întemeiază sentința

numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată; fiecare probă urmează

să fie apreciată din punctul de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punctul de vedere al coroborării lor.

La caz, instanța de apel, rejudecând cauza și stabilind vinovăția inculpatului

după o sentință de achitare, fără audierea martorilor Roșca Gheorghe, Onceanu

Constantin Guzun Nicolae, Stanciuc Vasilii, Horoșii Galina, Rumanețchi Artur la care

face referire în decizia sa, a pronunțat o hotărâre de condamnare, soluție care conține

o eroare de drept, deoarece o motivare a unei atare soluții trebuie să rezulte și dintr-o

administrare legală a probelor, în special atunci când se pronunță o nouă hotărâre,

după regulile pentru judecarea în primă instanță.

În continuare, Colegiul penal lărgit relevă că, concluziile instanței de apel,

privind existența elementelor infracțiuni de escrocherie în acțiunile lui Horoșii Ștefan,

reieșind probele prezentate de către partea acuzării și administrate la caz, au fost

formulate în urma unei analize deductive greșite, reprezentând o eroare gravă de fapt.

14

Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, pentru ca acțiunile inculpatului să fie

pasibile încadrării în sfera componenței de infracțiune prevăzută de art.190 alin. (5)

Cod penal, în acțiunile acestuia urma a fi dovedită prezența scopului special de

cupiditate.

În cazul infracțiunii specificate de art.190 Cod penal, prezența scopului de

sustragere o demonstrează următoarele circumstanțe: 1) situația financiară extrem de

neprielnică a persoanei care-și asumă angajamentul la momentul încheierii tranzacției;

2) lipsa de fundamentare economică și caracterul irealizabil al angajamentului asumat;

3) lipsa unei activități aducătoare de beneficii, îndreptate spre încasarea mijloacelor

bănești necesare onorării angajamentului; 4) achitarea veniturilor către primii

deponenți din contul banilor depuși de deponenții ulteriori; 5) prezentarea, la

încheierea tranzacției, din numele unei persoane juridice inexistente sau înregistrate

pe numele unei persoane, de care se folosește o altă persoană pentru a-și atinge

interesele etc.

Totodată, instanța de recurs subliniază că, temeiul aplicării răspunderii potrivit

art.190 Cod penal, apare în cazul imposibilității apărării drepturilor subiective prin

mijloacele justiției civile.

Atunci când este vorba de două subiecte ale unui raport juridic, trebuie verificată

înainte de toate ipoteza egalității lor în drepturi și numai dacă există indici care exced

limitele încălcării normelor dreptului civil, atunci se justifică intervenția legii penale

Doctrina juridică de specialitate elucidează că, normele de drept civil se aplică în

cazul concurenței lor cu normele de drept penal, dacă: 1) există posibilitatea

restabilirii valorii lezate prin infracțiune pe calea acțiunilor benevole ale subiectului

care a lezat valoarea, ori pe calea acțiunii civile; 2) fapta a fost săvârșită în condițiile

unui risc întemeiat (de exemplu, când prejudiciul este urmarea unei decizii economice

nereușite ori când s-a mizat pe obținerea prea rapidă a unor beneficii etc.).

De asemenea, practica judiciară a demonstrat că, sub incidența legii penale

trebuie să intre doar acele încălcări, care demonstrează rea-voința, fraudă,

malversațiune din partea făptuitorului. Nu încape îndoială că, atunci când făptuitorul

folosește documente false, încheie tranzacții în numele unei persoane juridice

inexistente, își arogă funcții și calități pe care în realitate nu le are etc., își

demonstrează rea-voința în raport cu victima.

Astfel, imixtiunea penalului în sfera privată, sferă bazată pe principiul egalității

părților, trebuie privită ca o ultimă măsură.

Dacă ambele părți - debitorul și creditorul - obțin profituri de pe urma

parteneriatului lor, rămânând proprietari asupra bunurilor sale (sau una dintre părți

suferă prejudicii sub forma venitului ratat, fără a pierde însă dreptul de proprietate),

atunci raporturile dintre cele două părți trebuie să rămână în continuare pe tărâmul

dreptului civil.

Dacă însă una dintre părți, asumându-și angajamente, nu are posibilitate și nici

dorință să le execute (în prealabil fiindu-i transmise bunuri de cealaltă parte, care

15

astfel își pierde dreptul de proprietate asupra lor), este foarte probabilă necesitatea

intervenției legii penale.

Din această perspectivă, se va mai sublinia că, delimitarea escrocheriei de

încălcarea normelor de drept civil trebuie făcută luându-se în considerare două aspecte

de maximă importantă: 1) atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui a 13

bunurilor; 2) prezența disponibilității efective a făptuitorului de a-și executa

angajamentele.

Aceste două aspecte sunt puse la baza circumstanțelor care trebuie cercetate în

vederea constatării lipsei sau prezenței scopului de cupiditate. În același context,

prezintă importanță și cercetarea altor circumstanțe, nu mai puțin importante: 1)

maniera de comportament pe care făptuitorul a manifestat-o după ce i-au fost

transmise bunurile; 2) făptuitorul acceptă să-i fie transmise bunurile pe care cu bună

știință nu le va putea valorifica; 3) făptuitorul săvârșește acțiuni care demonstrează

nedorința de a-și executa angajamentele; 4) făptuitorul își asumă sistematic obligații

pe care ulterior afirmă că nu este în stare să le îndeplinească etc.

Față de aspectele enumerate mai sus, Colegiul penal lărgit reține că, la caz,

instanța de fond corect a reținut că acuzarea de stat nu a prezentat suficiente probe din

care să rezulte că la momentul împrumutului mijloacelor bănești de la partea

vătămată, Horoșii Ștefan avea intenția să nu-și onoreze angajamentul asumat privind

restituirea datoriei, urmărind scopul de cupiditate de dobândirea ilicită a mijloacelor

bănești de la partea vătămată.

În cadrul procesului s-a constatat că, partea vătămată Roșca Gheorghe a acordat

sumele cu titlu de împrumut, urmărind scopul de a obține anumit profit, fiind acordate

mai multe împrumuturi în acest sens, ceea ce denotă existența între părți a relațiilor

civile de împrumut.

De asemenea, în ședințele instanței de fond precum și în apel, Horoșii Ștefan a

fost prezent, a recunoscut prezența datoriilor la partea vătămate, nefiind de acord însă

cu cuantumul sumei de 40 000 mii euro solicitate, s-a obligat să restituie suma reală

de bani împrumutată de la partea vătămată, a menționat că anterior a achitat o parte

din datorii, nu a luat recipise de la partea vătămată bazându-se pe relații de încredere.

Totodată, instanța de recurs menționează că faptul, că Horoșii Ștefan s-a pomenit

în incapacitate de plată, a survenit în urma unor circumstanțe neprielnice afacerii

administrate, însă ultimul nu a negat prezența datoriilor, ci s-a obligat să restituie

aceste sume bănești pe măsura posibilităților.

Mai mult, organul de urmărire penală, nu a verificat și versiunea înaintată de

către partea apărării precum că, banii au fost luați cu împrumut de către inculpat cu

scopul de a gestiona o afacere comună cu partea vătămată, or, la materialele cauzei

sunt prezente suficiente probe ce confirmă că, inculpatul gestiona afacerea Lombard.

În asemenea circumstanțe, Colegiul penal lărgit, consideră că nu este întrevăzută

în acțiunile inculpatului intenția de a dobândi ilicit bunurile altei persoane sau scop

cupidant, necesar pentru a indica prezența unei infracțiuni de escrocherie, precum a

fost invocat în actul de învinuire. La caz nu s-a demonstrat că, inculpatul la momentul

16

primirii banilor de la partea vătămată, a urmărit scopul sustragerii și nu avea intenția

să-și execute angajamentul asumat, acesta având o activitate producătoare de venit.

Din considerentele expuse supra, instanță de recurs constată că, fapta cu care a

fost sesizată prin rechizitoriu instanța, nu are relevanță penală, fiind de natură civilă,

ceea ace înseamnă că, inculpatul nu și-a executat în deplină măsură obligația civilă pe

care partea vătămată susține că și-a asumat-o în urma înțelegerii încheiate, respectiv

neexecutarea unei obligații contractuale prin excelență nu face obiect de incidență a

legii penale.

De altfel, art.1 din Protocolul nr.4 la CEDO statuează că, nimeni nu poate fi

privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o

obligație contractuală.

Astfel, instanța de judecată consideră că în cazul examinat faptele săvârșite de

către inculpatul Horoșii Ștefan nu sunt prevăzute de legea penală și de aceea nu

constituie infracțiune, fiind un delict civil și reieșind din aceste prevederi legale

instanță de recurs a ajuns la concluzia că Horoșii Ștefan urmează a fi achitat în

temeiul prevederilor 390 alin.(1) pct. 4) Cod de procedură penală.

În cazul în care instanțele ajung la concluzia că, în cauză între părți există niște

relație civile, urmează a fi dispusă achitarea persoanei în baza art.390 alin. (1) pct. 4)

Cod de procedură penală.

6.2. Cu referire la recursul avocatului Bot Alexandru în interesele părții Roșca

Gheorghe, prin care se solicită admiterea integrală a acțiunii civile, Colegiul penal

lărgit notează că, acțiunea civilă se rezolvă în cadrul procesului penal numai în

măsura în care a fost alăturată acțiunii penale și împreună au ajuns în fața instanței

penale. Instanța care examinează cauza în fond este competentă să judece acțiunea

civilă în procesul penal, indiferent de valoarea acțiunii.

La examinarea cauzei instanță dispune de câteva soluții în ceea ce privește

acțiunea civilă și anume - admite total sau parțiala acțiunea, respinge acțiunea, nu se

pronunță asupra acțiunii civile, admite în principiu acțiunea civilă.

În cazul în care în cursul judecării unei cauze în care inculpatul este trimis în

judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni, însă după efectuarea cercetării

judecătorești se constată că fapta nu este prevăzută de legea penală, ci constituie un

litigiu cu caracter civil, atunci acțiunea civilă se va lăsa fără soluționare, fapt incident

și în prezenta cauză penală.

declarat de către avocatul A. Bot în interesele părții vătămate Roșca Gheorghe ca fiind

inadmisibil și admiterea recursului declarat de către avocatul Gh. Amihalachioaie în

numele inculpatului Horoșii Ștefan, casarea totală a deciziei instanței de apel, cu

rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri în aspectul vizat.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

17

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Bot Alexandru în

interesele părții vătămate Roșca Gheorghe.

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Amihalachioaie Gheorghe în

numele inculpatului Horoșii Ștefan xxxxx, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2019, în cauza penală privindu-l pe Horoșii

Ștefan xxxxx, cu menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 12

aprilie 2018, prin care „Horoșii Ștefan xxxxx, învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzută de art.190 alin.(5) Cod penal, a fost achitat deoarece fapta acestuia nu

întrunește elementele infracțiunii”.

Horoșii Ștefan xxxxx urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința

acestuia nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest pe altă cauză sau acesta

nu execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 30 iulie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

Victor Boico

Ion Guzun

18