1ra-1/2020 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-1/2020 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către inculpat și de către avocatul Popa Alexandru în numele

inculpatului și recursul suplimentar declarat de către avocatul Popa Alexandru în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 27 noiembrie 2019 și sentinței Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași

din 07 martie 2018, în cauza penală în privința lui

Vieru Ștefan XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 16.07.2014 – 07.03.2018

instanța de apel: 08.05.2018 – 27.11.2019

instanța de recurs ordinar: 07.02.2019 – 11.02.2020

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală,

legal executată.

A C O N S T A T A T :

Vieru Ștefan XXXXX a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de articolul art. 190 alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 10 (zece) ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita funcții sau activități

legate de gestionarea mijloacelor financiare pe un termen de 5 (cinci) ani.

Termenul executării pedepsei penale în privința lui Vieru Ștefan urmând a

fi calculat de la data pronunțării sentinței - 07 martie 2018, cu includerea în acest

termen a duratei reținerii și aflării inculpatului sub arest de la 09.10.2010 până la

26.11.2010, de la 03.04.2012 până la 29.08.2012 și de la 03.04.2014 până la 25.11.2014.

A fost aplicat în privința lui Vieru Ștefan măsura preventivă - arestarea

preventivă până la intrarea sentinței în vigoare.

octombrie 2009, Vieru Ștefan, aflându-se în mun. Chișinău și urmărind scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere,

1

susținând că are influență asupra unui cetățean Italian din or. Piacentza, Italia a

asigurat-o pe cet. Lilia Prisacari că are posibilitatea de a-i perfecta viză, contract de

muncă, pașaport și cetățenie română, în vederea plecării la muncă în Italia și a

însușit de la aceasta suma de 3600 euro. Conform cursului oficial al BNM din acea

zi banii respectivi, constituiau suma de 59 654, 52 lei MDL, însă, în realitate el nu

avea nici o posibilitate legală și autorizație necesară de a practica asemenea gen de

activitate și a însușit banii dați în scopuri personale.

Tot el, la XXXXX, aflându-se pe str. XXXXX, mun. Chișinău, urmărind

același scop, a intrat în încrederea cet. Andrei Gondobescu și asigurându-l că are

influență asupra unui cetățean italian din or. Piacentza, Italia și posibilitatea de a

le perfecta vize și contracte de muncă în vederea plecării la muncă în Italia a însușit

de la acesta suma de 300 euro. Conform cursului valutar al BNM din acea zi, suma

de 300 euro în acea zi constituia 5295 lei MDL, însă, în realitate el nu avea nici o

posibilitate legală și autorizație necesară de a practica asemenea gen de activitate

și a însușit banii dați în scopuri personale.

Tot el, la XXXXX, aflându-se pe bul. XXXXX, mun. Chișinău, urmărind

același scop, a intrat în încrederea cet-lor Denis Bușneac, Vladimir Musteață,

Serghei Braguța și Vasile Dodiță și asigurându-i că are influență asupra unui

cetățean italian din or. Piacentza, Italia și posibilitatea de a le perfecta vize și

contracte de muncă în vederea plecării la muncă în Italia a însușit de la fiecare câte

300 euro, în total 1200 euro. Conform cursului valutar al BNM din acea zi, suma

de 1200 euro constituia 21263, 88 lei MDL, însă, în realitate el nu avea nici o

posibilitate legală și autorizație necesară de a practica asemenea gen de activitate

și a însușit banii dați în scopuri personale.

Tot el, la XXXXX, aflându-se pe bul. XXXXX, mun. Chișinău urmărind

același scop, a intrat în încrederea cet-lor Andrei și Nicolae Vașerștein,

asigurându-i că are influență asupra unui cetățean italian din Piacentza, Italia și

posibilitatea de a le perfecta vize și contracte de munci în vederea plecării la muncă

în Italia, a însușit de la flecare câte 300 euro, în total 600 euro. Conform cursului

valutar al BNM din acea zi, suma de 600 euro constituia 10575,12 lei MDL, însă, în

realitate el nu avea nici o posibilitate legală și autorizație necesară de a practica

asemenea gen de activitate și însușit banii dați în scopuri personale.

Tot el, la XXXXX, aproximativ pe la orele XXXXX, aflându-se în preajma

atelierului de reparație a mijloacelor de transport auto XXXXX situat XXXXX, mun.

Chișinău și urmărind același scop asigurându-1 pe cet. Valeriu Ștefan că are

posibilitatea de a-i perfecta viza și contract muncă în vederea plecării la muncă în

Italia, a însușit de la el suma de 600 de euro. Conform cursului valutar al BNM din

acea zi, suma de 600 euro constituiau 10679,82 lei, însă, în realitate el nu avea nici

o posibilitate legală autorizație necesară de a practica asemenea gen de activitate

și a însușit dați în scopuri personale.

Tot el, în perioada XXXXX, urmărind același scop, prezentat unui grup de

locuitori ai r-lui XXXXX drept persoană de încrede unui cetățean Italian din or.

Piacentza, Italia, pe nume Enrico Zgorbati comunicându-le că la rugămintea

ultimului se ocupă cu selectarea muncitorilor din R. Moldova și dispune de

2

posibilități reale în vederea perfectării vizelor și contractelor de muncă în decurs

1-2 luni în vederea plecării acestora la muncă (în domeniul construcției) în Italia,

cu condiția achitării inițiale a unei sume a câte 300 euro fiecare. Însă, în realitate

neavând nici o posibilitate legală, autorizație necesară de a practica asemenea gen

de activitate a însușit bani de la următoarele persoane:

În total, Vieru Ștefan XXXXX a însușit de la aceste 34 persoane bani în sumă

de 15 800 euro și 500 dolari SUA, echivalent cu 278 505,34 lei MDL.

Tot el, la începutul lunii XXXXX, aflându-se în preajma hotelului XXXXX,

mun. Chișinău, urmărind același scop, asigurându-i pe cet.Sergiu Ionașcu și

concubina acestuia Tatiana Popov că are influență asupra unui cetățean Italian din

3

or. Piacentza, Italia și posibilitatea de a le perfecta vize și contracte de muncă în

vederea plecării la muncă în Italia, a însușit de la S. Ionașcu suma de 1200 euro,

care conform cursului oficial al BNM din acea zi constituiau 20 064 lei, însă, în

realitate el nu avea nici o posibilitate legală și autorizație necesară de a practica

asemenea gen de activitate și a însușit banii dați în scopuri personale.

Tot el, la XXXXX, aflându-se pe str. XXXXX, mun. Chișinău, urmărind

același scop, asigurându-i pe cet-ii Victor Untilă și soții Ina și Liviu Dogoter că are

influență asupra unui cetățean italian din or. Piacentza, Italia și posibilitatea de a

le perfecta vize și contracte de muncă în vederea plecării la muncă în Italia, a

însușit de la Victor Untilă suma de 1200 euro, care conform cursului oficial al BNM

din acea zi constituiau 20064, 12 lei și de la Ina și Liviu Dogoter a câte 600 euro, în

total 1200 euro, care conform cursului oficial al BNM din acea zi constituiau 20064,

12 lei. În total celor trei părți vătămate le-a fost cauzat un prejudiciu în sumă totală

de 40128, 24 lei MDL. Însă, în realitate el nu avea nici o posibilitate legală și

autorizație necesară de a practica asemenea gen de activitate și a însușit banii dați

în scopuri personale.

Tot el, la XXXXX, aflându-se în mun. Chișinău, urmărind același scop,

asigurându-i pe cet-ii Irina Borș și Ruslan Bobescu că are influență asupra unui

cetățean italian din or. Piacentza, Italia și posibilitatea de a le perfecta vize și

contracte de muncă în vederea plecării la muncă în Italia, a însușit de la fiecare

câte 300 euro, în total 600 euro, care conform cursului oficial al BNM din acea zi

constituiau suma de 9636,18 lei MD. Însă, în realitate el neavând nici o posibilitate

legală și autorizație necesară de a practica asemenea gen de activitate a însușit

banii dați în scopuri personale.

Tot el, la XXXXX, aproximativ pe la orele XXXXX, aflându-se în preajma

Centrului Comercial XXXXX, situat pe str. XXXXX, mun. Chișinău, urmărind

același scop, asigurându-i pe cet-ii Grigore Cebanu, Serghei Strah și Vergiliu

Condrea că are posibilitatea de a le perfecta vize și contracte de muncă în vederea

plecării la muncă în Italia, a însușit de la: fiecare câte 800 euro, în total 2400 euro,

care conform cursului valutar al BNM; din acea zi constituiau suma de 37067,76

lei MDL. Însă, în realitate el nu avea nici o posibilitate legală și autorizație necesară

de a practica asemenea gen activitate și a însușit banii dați în scopuri personale.

Tot el, la începutul lunii XXXXX, urmărind același scop închiriat de la SRL

„Lux Carent” un automobil de model „BMW 525 DE-3 cu numărul de

înmatriculare XXXXX, ce aparținea cu drept de propriei cet. Sochircă. După

închirierea automobilului, ducându-l în eroare pe Lepilov că automobilul dat îi

aparține lui cu drept de proprietate, sub pretext că dorește să-l comercializeze, l-a

vândut lui Serghei Lepilov contra sumei 6100 euro, care conform cursului oficial

al BNM din acea perioadă constituia suma de 99617,88 lei, asigurându-l că în zilele

următoare îi va perfecta organele abilitate actele privind transmiterea dreptului de

proprietate. Însă în aceeași zi, Ștefan Vieru ducându-l în eroare pe Serghei Lepilov

că are nevoie să soluționeze unele chestiuni, i-a cerut cu împrumut, promițându-i

că-i restituie în timpul apropiat. Însă, după primirea automobilului a dispărut, a-

și onora promisiunea.

4

A doua zi, Serghei Lepilov i-a solicitat lui Ștefan Vieru să-i restituie

automobilul sau banii. Însă, Ștefan Vieru i-a comunicat că s-a răzgândit și nu-l mai

vinde, iar banii i-a folosit în scopuri personale și îi va întoarce în timp. Însă până

în prezent Ștefan Vieru promisiunile nu și le-a onorat.

Tot el, la XXXXX, aflându-se la domiciliul cet. Foltea Nicolae din com.

XXXXX, str. 31 August, urmărind scopul însușirii ilegale a bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere sub pretextul organizării depunerii

actelor la ambasada Română din București, în vederea perfectării pașaportului de

tip românesc, a dobândit ilegal de la acesta suma de 1500 euro, care conform

cursului valutar al BNM la XXXXX constituia echivalentul a 23 685,6 lei, după care

a plecat într-o direcție necunoscută eschivându-se până la moment de la

întoarcerea banilor primiți, cauzându-i astfel părții vătămate o pagubă materială

considerabilă.

Tot el, Vieru Ștefan XXXXX, continuându-și intențiile sale criminale, la

XXXXX, aflându-se pe str. XXXXX mun. Chișinău și urmărind scopul însușirii

Ilegale a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere sub

pretextul organizării depunerii actelor la ambasada Română din București, în

vederea perfectării a două pașapoarte de tip românesc, a dobândit ilegal de la cet.

Pagu Alexandru bani în sumă de 2400 euro, care conform cursului valutar al BNM

la 17.05.2010 constituia echivalentul a 37655,76 lei, după care a plecat într-o direcție

necunoscută, eschivându-se până la moment de la întoarcerea banilor primiți,

cauzându-i astfel părții vătămate o pagubă materială considerabilă.

Tot el, continuându-și intențiile sale criminale, la XXXXX aflându-se pe str.

XXXXX, mun. Chișinău și urmărind scopul însușirii ilegale a bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere sub pretextul de a-i deschide viză

de plecare în Europa, și anume în Italia, a dobândit ilegal de la Țurcan Andrei

Pintilie, bani în sumă de 1200 euro, care conform cursului valutar al BNM la

27.05.2010 constituia echivalentul a 18 862,32 lei, după care a plecat într-o direcție

necunoscută, eschivându-se până la moment de la întoarcerea banilor primiți,

cauzându-i astfel părții vătămate o pagubă materială considerabilă.

Tot el, continuându-și intențiile sale criminale, la XXXXX, aflându-se în

centrul comercial „METRO” situat pe str. Calea Orheiului, mun. Chișinău și

urmărind scopul însușirii ilegale a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și

abuz de încredere sub pretextul de a-i deschide viză de plecare în Europa, cet.

Agachi Andrei XXXXX, a dobândit ilegal de la cet. Agachi Oleg XXXXX, bani în

sumă de 800 euro, care conform cursului valutar al BNM din 30.05.2010 constituia

echivalentul 23 685,6 lei, după care a plecat într-o direcție necunoscută,

eschivându-se până la moment de la întoarcerea banilor primiți, cauzându-i astfel

părții vătămate o pagubă materială considerabilă. În rezultatul comiterii

infracțiunilor indicate, cet. Vieru Ștefan XXXXX, a dobândit ilicit de la părțile

vătămate, suma totală de 92779,68.

Tot el, la XXXXX, aproximativ ora XXXXX, aflându-se pe str. XXXXX, mun.

Chișinău, în apropierea Centrului Comercial XXXXX având scopul dobândirii

ilicite a bunurilor altei persoane, susținând prin înșelăciune că poate să organizeze

5

perfectarea actelor necesare angajării la muncă în Italia, a obținut de la Cebanu

Grigore, Strah Serghei și Condrea Vergiliu a câte 800 euro, de la fiecare, în total

2400 euro, care conform cursului oficial al BNM la data primirii banilor constituia

suma de 37 067,76 lei.

Ulterior, profitând de încrederea acordată, fără a întreprinde careva acțiuni

în vederea organizării perfectării actelor, Vieru Ștefan a însușit banii obținuți,

folosindu-i în scopuri personale, cauzându-i în rezultat părților vătămate Cebanu

Grigore, Strah Serghei și Condrea Vergiliu daune în proporții considerabile.

inculpatului Vieru Ștefan, prin care a solicitat casarea integrală a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu

dispunerea achitării inculpatului de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal.

3.1. În motivarea cererii de apel, avocatul a invocat că:

- conținutul sentinței contestate în raport cu circumstanțele cauzei și piesele

din dosar denotă caracterul abuziv, arbitrar, neîntemeiat și ilegal al actului

judecătoresc, caracter ce derivă din examinarea superficială a cauzei penale și

apreciere similară a probelor;

- drept probe care confirmă vinovăția lui Vieru Ștefan în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal, cu referire la faptele indicate

mai sus, au fost invocate însăși declarațiile părților vătămate, răspunsul

Tribunalului din Piacenza, informația de la Ambasada Italiei în Republica

Moldova, copiile buletinului de identitate prezentate de către părțile vătămate

organului de urmărire penală prin care se confirmă primirea de către Vieru Ștefan

a banilor, dar și ordonanțele de pornire a urmăririi penale;

- reieșind din materialele cauzei, rezultă că urmărirea penală a fost pornită

în baza ordonanței OUP a SUP a CPR Călărași, V. Verega din 07.09.2010, în baza

indicilor constitutivi ai infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(1) Cod penal, pe

faptul că în perioada lunilor ianuarie - martie 2010, Vieru Ștefan, prin înșelăciune

a însușit de la mai mulți locuitori ai raionului Călărași câte 300 Euro, pentru

perfectarea actelor pentru plecarea în Italia, (f.d.l, Vol.I). Totodată, prin ordonanța

Procurorului adjunct al raionului Călărași, Dumitru Triboi, din 02.02.2011 Vieru

Ștefan a fost pus sub învinuire, fiindu-i incriminată comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal (f.d.107-108, Vol. II), aceasta a fost adusă

la cunoștința avocatului la data de 08.02.2011, iar inculpatul Vieru Ștefan i-a fost

adusă la cunoștință la data de 04.05.2012;

- cu trimitere la jurisprudența Curții Europene, partea apelantă indică că de

fapt Vieru Ștefan Iurie a obținut calitatea de bănuit din data de 07.09.2010, odată

cu dispunerea începerii urmăriri penale în privința ultimului;

- invocă încălcarea termenilor specificați la pct.3) alin.(2) al art.63 Cod de

procedură penală, specificând că la momentul expirării a 3 luni de la 07.09.2010

(data obținerii calității de bănuit), organul de urmărire penală urma să se ghideze

de prevederile menționate or, contrar acestora, în speță, se atestă că la 02.02.2011,

Vieru Ștefan a fost pus sub învinuire prin ordonanța procurorului Dumitru Triboi

6

din cadrul Procuraturii raionului Călărași, conform elementelor infracțiunii

prevăzute la art. 190 alin.(5) din Codul penal, adică cu omiterea termenului de 3

luni pentru înaintarea învinuirii, considerând că procurorul urma să înainteze

învinuirea cel târziu la 07.12.2010;

- în opinia părții apărării, toate actele de procedură întocmite după expirarea

termenului de menținere a persoanei în calitate de bănuit, sunt lovite de nulitate

absolută. Această concluzie se răsfrânge și în privința rechizitoriului - ca act final

de susținerea a învinuirii și sesizare a instanței de judecată;

- emiterea cu întârziere a ordonanței de punere sub învinuire a inculpatului

prezintă o încălcare esențială a legii procesuale penale, care afectează drepturile și

interesele legitime ale inculpatului, iar în baza art.94 alin.(1) pct. 8), alin.(2) din

Codul de procedură penală este nulă și respectiv, în corespundere cu art.251 din

Codul de procedură penală, devin nule și toate celelalte acte procedurale de la

urmărirea penală. Iar în opinia părții apărării, această stare de lucruri, conduce la

lipsa probelor admisibile, și în consecință, conduce la imposibilitatea determinării

vinovăției persoanei ca un element indispensabil al laturii subiective ale

infracțiunii;

- doar declarațiile părților vătămate neconsolidate de alte probe admisibile,

nu sunt suficiente pentru a condamna inculpatul, atâta timp cât planează în

privința faptei imputate acestuia o serie de dubii, relevând în acest sens

jurisprudența CtEDO, specificând totodată că potrivit principiilor de drept

procesual penal, nimeni nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina

probațiunii revenind acuzării, iar situația de dubiu este interpretată în favoarea

celui acuzat;

- nu pot fi reținute și puse la baza sentinței nici mijloacele ale de probă, și

anume: copia buletinului de identitate pe numele inculpatului Vieru Ștefan pe care

este redată recipisa din 15.02.2010, prin care acesta confirmă primirea banilor în

sumă de 300 Euro de la Popa Gheorghe (f.d.46, Vol. I); copia buletinului de

identitate pe numele inculpatului Vieru Ștefan pe care este redată recipisa din

15.02.2010, prin care acesta confirmă primirea banilor în sumă de 300 Euro de la

Popa Ion (f.d.50, Vol. I); copia buletinului de identitate pe numele inculpatului

Vieru Ștefan pe care este redată recipisa nedatată, prin care acesta confirmă

primirea banilor în sumă de 600 Euro de la Reabov Mihail și Moroșan Veaceslav

(f.d.63, Vol. I); copia buletinului de identitate pe numele inculpatului Vieru Ștefan

pe care este redată recipisa din 01.03.2010, prin care acesta confirmă primirea

banilor în sumă de 300 Euro de la Stratan Mihail (f.d.68, Vol. I); copia buletinului

de identitate pe numele inculpatului Vieru Ștefan pe care este redată recipisa din

28.02.2010, prin care acesta confirmă primirea banilor în sumă de 300 Euro de la

Lozovan Andrei (f.d.70, Vol. I); copia buletinului de identitate pe numele

inculpatului Vieru Ștefan pe care este redată recipisa din 23.01.2010, prin care

acesta confirmă primirea banilor în sumă de 900 Euro de la Mușinschi Grigore,

Mladan Serghei și Stratan Serghei (f.d.75, 79, 84 Vol. I); copia buletinului de

identitate pe numele inculpatului Vieru Ștefan pe care este redată recipisa din

03.03.2010, prin care acesta confirmă primirea banilor în sumă de 600 Euro de la

7

Pahomi Alexandru și Pahomi Ruslan (f.d.89, Vol. I); copia buletinului de identitate

pe numele inculpatului Vieru Ștefan pe care este redată recipisa din 12.03.2010,

prin care acesta confirmă primirea banilor în sumă de 300 Euro de la Bureacu

(f.d.91, Vol. I); copia buletinului de identitate pe numele inculpatului Vieru Ștefan

pe care este redată recipisa din 20.03.2010, prin care acesta confirmă primirea

banilor în sumă de 300 Euro de la Lica Tatiana (f.d.96, Vol. I); copia buletinului de

identitate pe numele inculpatului Vieru Ștefan pe care este redată recipisa din

15.02.2010, prin care acesta confirmă primirea banilor în sumă de 300 Euro de la

Popa Gheorghe (f.d.46, Vol. I); copia contractului de muncă în limba italiană

(f.d.99-101, Vol. I); copia buletinului de identitate pe numele inculpatului Vieru

Ștefan pe care este redată recipisa, prin care acesta confirmă primirea banilor în

sumă de 400 Euro de la Vacarciuc Petru (f.d.105, Vol. I); copia contractului de

muncă în limba italiană (f.d.107-110, Vol. I); copia buletinului de identitate pe

numele inculpatului Vieru Ștefan pe care este redată recipisa din 27.03.2010, prin

care acesta confirmă primirea banilor în sumă de 600 Euro de la Olteanu Vitalie și

Batîr Sergiu (f.d.114, 119, Vol. I); copia buletinului de identitate pe numele

inculpatului Vieru Ștefan pe care este redată recipisa din 24.02.2010, prin care

acesta confirmă primirea banilor în sumă de 600 Euro de la Toma Ion (f.d.132, Vol.

I); copia buletinului de identitate pe numele inculpatului Vieru Ștefan pe care este

redată recipisa din 03.02.2010, prin care acesta confirmă primirea banilor în sumă

de 300 Euro de la Trifan Simion (f.d.140, Vol. I); copia contractului de muncă în

limba italiană (f.d.149-152, Vol. I); copia buletinului de identitate pe numele

inculpatului Vieru Ștefan pe care este redată recipisa din 19.03.2010, prin care

acesta confirmă primirea banilor în sumă de 400 Euro de la Borș Gheorghe (f.d.156,

Vol. I); copia buletinului de identitate pe numele inculpatului Vieru Ștefan pe care

este redată recipisa din 23.01.2010, prin care acesta confirmă primirea banilor în

sumă de 900 Euro de la Iurceac Valeriu, Iurceac Sergiu și Iurceac Vitalii (f.d.170,

Vol. I); copia buletinului de identitate pe numele inculpatului Vieru Ștefan pe care

este redată recipisa din 01.03.2010, prin care acesta confirmă primirea banilor în

sumă de 400 Euro de la Bobeică Ion (f.d.178, Vol. I); copia buletinului de identitate

pe numele inculpatului Vieru Ștefan pe care este redată recipisa din 28.02.2010,

prin care acesta confirmă primirea banilor în sumă de 300 Euro de la Curmei

Constantin (f.d.5, Vol. II); copia buletinului de identitate pe numele inculpatului

Vieru Ștefan pe care este redată recipisa din 15.02.2010, prin care acesta confirmă

primirea banilor în sumă de 600 Euro de la Machidon Ion (f.d.14, 20, Vol. II); copia

buletinului de identitate pe numele inculpatului Vieru Ștefan pe care este redată

recipisa din 18.03.2010, prin care acesta confirmă primirea banilor în sumă de 300

Euro de la Roșea Irina (f.d.15, Vol. II); copia buletinului de identitate pe numele

inculpatului Vieru Ștefan pe care este redată recipisa din 07.05.2010, prin care

acesta confirmă primirea banilor în sumă de 300 Euro de la Gavriliță Iurie (f.d.24,

Vol. II); copia buletinului de identitate pe numele inculpatului Vieru Ștefan pe care

este redată recipisa din 03.03.2010, prin care acesta confirmă primirea banilor în

sumă de 300 Euro de la Cojocari Andrei (f.d.27, Vol. II); copia buletinului de

identitate pe numele inculpatului Vieru Ștefan pe care este redată recipisa din

8

15.03.2010, prin care acesta confirmă primirea banilor în sumă de 300 Euro de la

Machidon Alexei (f.d.34, Vol. II); copia buletinului de identitate pe numele

inculpatului Vieru Ștefan pe care este redată recipisa din 16.03.2010, prin care

acesta confirmă primirea banilor de la Lidia Alexandrova (f.d.48, Vol. II); copia

contractului de muncă în limba italiană (f.d.49-52, Vol. II); copia contractului de

muncă în limba italiană (f.d.59-60, Vol. II);

- se invocă atât copiile de pe buletinul de identitate pe care sunt redate

recipisele ce confirmă primirea de către inculpatul Vieru Ștefan a banilor, precum

și copiile contractelor de muncă, nu este clar în ce mod au fost administrate,

întrucât se constată lipsa cărorva ordonanțe sau procese - verbale de ridicare, de

examinare, precum și a cărorva ordonanțe de anexare la cauza penală și

recunoaștere în calitate de mijloc material de probă;

- același lucru este valabil și in cazul răspunsului Ambasadei Italiei în

Moldova (f.d.104, Vol. II) și răspunsului la comisia rogatorie (f.d.98-101, Vol. II),

care suplimentar nu întrunește elementele unui act oficial, nefiind cusut, sigilat și

semnat pe fiecare pagină;

- partea apărării invocă critici și pe epizoadele în privința părților vătămate

de la care se pretinde, că inculpatul a însușit mijloace bănești, și anume de la

Bușneac Denis mijloace bănești în sumă de 300 Euro, care conform cursului oficial

stabilit de BNM constituiau 5315,97 MDL; Musteață Vladimir mijloace bănești în

sumă de 300 Euro, care conform cursului oficial stabilit de BNM constituiau

5315,97 MDL; Brăguță Serghei mijloace bănești în sumă de 300 Euro, care conform

cursului oficial stabilit de BNM constituiau 5315,97 MDL; Doriță Vasile mijloace

bănești în sumă de 300 Euro, care conform cursului oficial stabilit de BNM

constituiau 5315,97 MDL, cauzându-le părților vătămate o daună materială în

proporții considerabile, în valoare de 21263,88 MDL;

- se invocă dezacordul cu soluția primei instanțe pentru condamnarea lui

Vieru Ștefan inclusiv pe episoadele de însușire a mijloacelor bănești de la partea

vătămată Lepilov Serghei în sumă de 6100 euro echivalentul a 99617,88 MDL; de

la Vaserștein Andrei în sumă de 300 Euro, care conform cursului oficial stabilit de

BNM constituiau 5287,56 MDL; Vaserștein Nicolae XXXXX în sumă de 300 Euro,

care conform cursului oficial stabilit de BNM constituiau 5287,56 MDL, cauzându-

le astfel părților vătămate o daună materială în proporții considerabile, în valoare

totală de 10575,12 MDL;

- apărarea nu este de acord cu condamnarea lui Vieru Ștefan nici pe

epizoadele de însușire a mijloacelor bănești de la părțile vătămate Borș Irina în

sumă de 600 Euro, echivalentul a 9636,18 Euro; de la Bobescu Ruslan în sumă de

600 Euro, echivalentul a 9636,18 Euro, cauzându-le o daună materială în proporții

considerabile, în valoare totală de 19272,36 MDL; de la părțile vătămate Untilă

Victor în sumă de 1200 Euro, echivalentul a 20064,12 MDL; de la Dogodet Ina în

sumă de 600 Euro, echivalentul a 10032,06 MDL; de la Dogodet Liviu în sumă de

600 Euro, echivalentul a 10032,06 MDL, cauzându-le astfel părților vătămate o

daună materială în proporții considerabile, în valoare totală de 40128,24 MDL;

9

- nu este de acord nici cu condamnarea pe epizodul însușirii de către Vieru

Ștefan de la partea vătămată Prisăcari Lilia mijloace bănești în sumă de 3600 Euro,

care conform cursului oficial stabilit de BNM constituia 59654,52 MDL, cauzându-

i o daună materială în proporții mari, partea apelantă menționează că Vieru Ștefan

a fost pus sub învinuire prin ordonanța din 23.12.2010, emisă de către procurorul

în cadrul Procuraturii Anenii Noi, Ludmila Calion, și adusă la cunoștința

inculpatului Vieru Ștefan la data 03.04.2012, cu participarea unui apărător fără

împuternicirile corespunzătoare;

- relevând prevederile art.70 alin.(7) Cod de procedură penală, apărarea

invocă că pretinsul mandat, nu reprezintă un mandat al biroului de avocați, acesta

nefiind în corespundere cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr. i 175 din 21

decembrie 2010 „Cu privire la aprobarea formularului și modului de utilizare a

mandatului avocatului”, (f.d.66, Vol. III);

- prin ordonanța din 07 iulie 2011, emisă de către procurorul în cadrul

Procuraturii Anenii Noi, Ludmila Calion, Vieru Ștefan a fost pus sub învinuire

fiindu-i incriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal,

însă, apelantul invocă că această ordonanță nu a fost adusă la cunoștința lui Vieru

Ștefan și nici a apărătorului său, lipsind careva mențiuni în acest sens (f.d.85, Vol.

III), respectiv, prin prisma art.282 alin.(2), (3) Cod de procedură penală, invocând

că aceste acte sunt lovite de nulitate;

- cu referire la epizoadele privind condamnarea lui Vieru Ștefan privind

însușirea mijloacelor bănești de la părțile vătămate Ștefan Valeriu suma de 600

Euro, care conform cursului oficial stabilit de BNM constituia suma ce 10679,82

MDL; de la Cebanu Gheorghe, Strah Serghei și Condrea Vergiliu a câte 800 Euro

de la fiecare, adică de 2400 Euro, care conform cursului oficial stabilit de BNM

constituia suma de 37067,76 MDL, cauzându-le astfel părților vătămate daune în

proporții considerabile, partea apelantă invocă că din materialele cauzei rezultă,

că Vieru Ștefan s-a eschivat atât de la urmărirea penală, cât și de la examinarea

cauzei în instanța de judecată, inclusiv prin părăsirea teritoriului Republicii

Moldova, iar la data de 21.09.2013, Vieru Ștefan, urmărit internațional pentru arest

și extrădare la solicitarea Inspectoratului de poliție al sectorului Centru, mun.

Chișinău, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2) Cod penal, în

cadrul cauzei penale nr. 2010012148, pornite la 14.12.2010, a fost reținut pe

teritoriul Ungariei;

- autoritățile ungare l-au extrădat pe Vieru Ștefan doar pentru a fi urmărit

penal și condamnat în baza infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2) Cod penal,

finalizată deja cu sentință de condamnare, iar cu referire la infracțiunile

incriminate la moment, nu există consimțământul statului ungar pentru urmărirea

și condamnarea lui Vieru Ștefan, iar în situația dată, în opinia apărării, toate actele

sunt lovite de nulitate. Mai mult decât atât, la materialele cauzei nu există nici un

act prin care statul a renunțat la regula specialității în cazul lui Vieru Ștefan;

- invocându-se prevederile art.8, 389 Cod de procedură penală, partea

apelantă a susținut că careva probe pertinente, utile și admisibile prezentate de

către partea acuzării care ar confirma vinovăția lui Vieru Ștefan în comiterea

10

infracțiunilor incriminate nu au fost identificate, motiv din care solicită achitarea

lui Vieru Ștefan în baza art. 190 alin.(5) Cod penal.

2018, apelul declarat de avocatul Popa Alexandru în numele inculpatului Vieru

Ștefan a fost respins ca nefondat, cu menținerea fără modificări a sentinței.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, deși inculpatul nu

a recunoscut vina în comiterea acțiunilor descrise în actul de învinuire, vina lui

Vieru Ștefan în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal, este

dovedită integral prin cumulul de probe, care sunt pertinente, concludente, utile

și veridice și coroborează între ele cum ar fi declarațiile părților vătămate și

recipisele eliberate de către acestea.

Prin întregul sistem de probe cercetat și apreciat prin prisma prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală și care succesiv coroborează între ele, se constată

cu certitudine, că Vieru Ștefan a comis infracțiunea imputată lui și că acțiunile

acestuia au fost corect calificate de către instanța de fond în baza art. 190 alin. (5)

din Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune, săvârșită în proporții deosebit de mari or, la materialele cauzei

sunt anexate suficiente probe ce indică cu certitudine vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate.

Luând în considerare particularitățile ce caracterizează infracțiunea

prevăzută de art. 190 Cod penal, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată

concluzia instanței de fond care ferm a constatat că inculpatul Vieru Ștefan a comis

infracțiunea de escrocherie or, cumulul de probe pertinente și concludente

prezentate în sprijinul învinuirii cercetate și apreciate de către prima instanță în

cadrul examinării cauzei penale și care au fost supuse verificării în instanța de

apel, dovedesc în întregime vinovăția inculpatului, iar temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea acestor probe nu au fost stabilite, acestea fiind obținute cu

respectarea normelor de procedură penală, coroborează între ele și pe deplin

dovedesc vinovăția inculpatului.

Instanța de apel a invocat că, linia de demarcație dintre infracțiunea de

escrocherie și încălcarea normelor de drept civil trebuie făcută luându-se în

considerare două aspecte de maximă importanță: atitudinea făptuitorului față de

faptul transmiterii lui a bunurilor; prezența disponibilității efective a făptuitorului

de a-și executa angajamentele.

Astfel, a menționat că Vieru Ștefan nu avea careva raporturi reglementate

prin acte juridice, care să-i asigure posibilitatea rambursării sumei de bani primite,

acest fapt fiind cunoscut făptuitorului, nu însă și părților vătămate, or nu s-a

demonstrat prin nici o probă că sumele primite de la aceștia au fost introduse legal

în contul realizării scopurilor invocate.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că din analiza coroborată a

materialului probator, prima instanță a stabilit cert că inculpatul chiar de la

început nu a avut intenția să execute obligațiile financiare asumate față de părțile

vătămate (57 la număr), iar datorită acestui fapt dânsul a recurs la procedee

frauduloase în detrimentul victimelor, invocând diferite motive în acest sens,

11

precum că are influență asupra unui cetățean Italian din or. Piacentza, Italia și a

asigurat părțile vătămate că are posibilitatea de a le perfecta viză, contract de

muncă, pașaport și cetățenie română, în vederea plecării la muncă în Italia și a

însușit de la aceștia mijloace financiare, iar la începutul lunii octombrie 2010,

urmărind același scop a închiriat de la SRL „Lux Carent” un automobil de model

„BMW 525 DL- 39, cu numărul de înmatriculare XXXXX, ce aparținea cu drept de

proprietate cet. Sochircă. După închirierea automobilului, ducându-l în eroare pe

cet. Lepilov că automobilul dat îi aparține lui cu drept de proprietate, sub pretext

că dorește să-l comercializeze, l-a vândut lui Serghei Lepilov contra sumei de 6100

euro asigurându-l că în zilele următoare îi va perfecta la organele abilitate actele

privind transmiterea dreptului de proprietate, însă în aceeași zi, Vieru Ștefan

ducându-l în eroare pe Lepilov Serghei că are nevoie să soluționeze unele

chestiuni, i-a cerut cu împrumut, promițându-i că-i restituie în timpul apropiat,

însă, după primirea automobilului a dispărut, fără a-și onora promisiunea, astfel,

inculpatul a însușit mijloacele financiare de la părțile vătămate, cauzându-le

acestora un prejudiciu în proporții deosebit de mari.

Prima instanță just a stabilit că prin însăși acțiunile sale, Vieru Ștefan a

demonstrat că a urmărit intenția de a însuși sumele primite de la părțile vătămate,

atunci când în fapt nu a întreprins real careva acțiuni de a perfecta vize, contracte

de muncă, pașapoarte și cetățenie română, în vederea plecării la muncă în Italia,

nu răspundea la apelurile părților vătămate, se eschiva de la întâlnirile cu aceștia

și abia după transmiterea cauzei penale în instanța de judecată a inițiat acțiuni de

restituire a prejudiciilor cauzate.

În opinia instanței de apel, prima instanță a înlăturat prezumția de

nevinovăție a inculpatului Vieru Ștefan, stabilind cert că declarațiile părților

vătămate și a martorilor, în cumul cu alte probe administrate, dovedesc contrariul

și anume vinovăția lui Vieru Ștefan în comiterea infracțiunii de escrocherie

Instanța de apel a respins ca fiind neplauzibile argumentele apelanților care,

invocând jurisprudența CtEDO, menționează că inculpatul Vieru Ștefan a

dobândit calitatea de bănuit prin ordonanța din 07.09.2010, când a fost pornită

urmărirea penală în privința lui Vieru Ștefan, astfel că învinuirea urma să-i fie

înaintată acestuia cel târziu la 07.12.2010, respectiv consideră că actele întocmite

după acest termen sunt lovite de nulitate absolută, inclusiv rechizitoriul, or, din

materialele cauzei se atestă că potrivit ordonanței din 07.09.2010, s-a dispus

urmărirea penală în baza semnelor componenței de infracțiune prevăzute de

art.190 alin.(1) Cod penal (f.d.1 Vol. I,) și nu în privința persoanei concrete - Vieru

Ștefan, respectiv calitatea de bănuit nu-i poate fi imputată acestuia din 07.09.2010

așa cum indică partea apărării.

Instanța de apel a respins la criticile părții apărării care invocă nulitatea

probelor precum că copiile buletinului de identitate pe care sunt redate recipisele

ce confirmă primirea banilor de către Vieru Ștefan, a contractelor de muncă, în

acest sens invocând lipsa consemnării cărorva acțiuni ale organului de urmărire

penală privind administrarea acestora, inclusiv a răspunsului Ambasadei Italiei în

Moldova și a răspunsului la comisia rogatorie, care se invocă că nu întrunesc

12

elementele unui act oficial, nefiind cusut, sigilat și semnat pe fiecare pagină, în

acest sens, preluând argumentarea primei instanțe, care just a relevat, că probele

obținute într-un mod ilegal nu constituie în sine o încălcare a dreptului

inculpatului la un proces echitabil. Curtea europeană a drepturilor omului a

precizat {cazul Schenk v. Elveția din 12 iulie 1988) că utilizarea unei înregistrări ce

poartă semnele ilegalității deoarece nu este ordonată de către judecătorul de

instrucție, nu este o încălcare a unui proces echitabil, deoarece apărarea a avut

posibilitatea de a contesta autenticitatea înregistrărilor, astfel stabilind că apărarea

inculpatului Vieru Ștefan nu a apelat pe parcursul urmăririi penale la prevederile

art.251 Cod de procedură penală „încălcările care atrag nulitatea actelor

procedurale” și nici nu au contestat prin contestații în scris acțiunile organelor de

urmărire penală nici la terminarea urmăririi penale, când inculpatul a făcut

cunoștință cu materialele dosarului, iar prin prisma jurisprudenței CEDO probele

obținute într-un mod ilegal nu constituie în sine o încălcare a dreptului

inculpatului la un proces echitabil în cazul în care apărarea a avut posibilitate de

a contesta autenticitatea lor, dar nu a făcut-o în modul necesar.

La fel, instanța de apel a considerat relevantă în acest sens și concluzia

primei instanțe care a menționat, că încălcările procesuale ce au fost admise, la care

face trimitere partea apărării, sunt niște încălcări de procedură, care nu au

tangență cu suportul probator în baza căruia a fost demonstrată vinovăția

inculpatului, pe motiv că art.94 Cod de procedură penală se referă cu totul la alte

categorii de încălcări admise de organul de urmărire penală ce nu pot fi admise ca

probe în procesul penal, iar în cazul dat încălcările nu se răsfrâng asupra vinovăției

inculpatului Vieru Ștefan.

Prima instanță, corect a apreciat declarațiile martorilor și a părților vătămate

prin cumul cu alte probe, iar instanța de apel nu le-a supus cărorva dubii, deoarece

aceștia au făcut declarații sub jurământ, fiind preîntâmpinați pentru răspunderea

penală în cazul dării unor declarații mincinoase. Mai mult aceștia au făcut

declarații similare, coerente și la etapa urmăririi penale, respectiv declarațiile

martorilor și a părților vătămate, coroborate cu circumstanțele stabilite din

documentele și procesele-verbale ale acțiunilor procesuale, care au fost cercetate

în ședința de judecată a primei instanțe de fond cât și în instanța de apel, sunt

concludente, pertinente, utile și veridice și nu sunt contrare prevederilor alin.(3)

din art.90 Cod de procedură penală.

Coroborând declarațiile martorilor și ale părților vătămate cu cele ale

inculpatului, instanța de apel a constatat, că partea apelantă încearcă să

minimalizeze acțiunile pe care le-a întreprins făptuitorul și efectele acestora în

vederea excluderii caracterului penal al acțiunilor întreprinse, explicând într-un

mod justificativ circumstanțele petrecute, declarații pe care instanța de apel le

respinge, inclusiv respinge ca neîntemeiate și argumentele în care se invocă că

acțiunile inculpatului nu constituie infracțiune, în condițiile în care, toate probele

administrate în speță indică direct la comiterea escrocheriei de către inculpatul

Vieru Ștefan.

13

Instanța de apel a respins argumentele invocate în susținerea poziției de

apărare a inculpatului precum, că Vieru Ștefan a fost extrădat de autoritățile

ungare fiind acuzat de infracțiunea prevăzută de art. 190 alin.(2) Cod penal,

lipsind acordul acestora în vederea extrădării inculpatului pentru capătul de

învinuire în baza art. 190 alin.(5) Cod penal, or, în acest sens, se remarcă poziția

contradictorie a părții apărării, deoarece ultimii însăși confirmă că cauza de

învinuire a lui Vieru Ștefan în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2)

Cod penal, pentru care a fost extrădat inculpatul de autoritățile ungare, s-a

finalizat deja, existând o hotărîre judecătorească în cauza dată.

Instanța de apel a reținut, că prin sentința Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 16 iulie 2015, Vieru Ștefan a fost recunoscut vinovat și condamnat la

pedeapsă cu amendă, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2)

lit. c) Cod penal (f.d.165-168, vol. XIII).

Totodată, instanța de apel a reiterează, că la 09 octombrie 2013 prin

încheierea Judecătoriei Călărași, inculpatului Vieru Ștefan i-a fost înlocuită măsura

preventivă liberarea provizorie sub control judiciar cu arestul preventiv pe un

termen de 30 de zile, ce va curge de la momentul reținerii, dar totodată acesta nu

a fost anunțat în căutare pentru a putea fi extrădat de pe teritoriul Ungariei,

respectiv, în cauza dată, privind acuzarea lui Vieru Ștefan în baza art. 190 alin.(5)

Cod penal, lipsește careva solicitare către autoritățile ungare în vederea extrădării

inculpatului, or în această cauza nici nu a fost efectuată o astfel de solicitare, fapt

ce denotă netemeinicia criticilor acestora în acest sens.

Ce ține de alegațiile apărătorului cu referire la faptul că în materialele cauzei

nu există nici un act prin care statul a renunțat la regula specialității în cazul lui

Vieru Ștefan, instanța de apel a reținut că potrivit prevederilor art.543 alin.(3)

pct.3) Cod procedură penală, statul solicitant poate renunța la respectarea regulii

specialității numai dacă: persoana, după părăsirea teritoriului statului solicitant,

s-a reîntors sau a fost trimisă înapoi de către un stat terț, astfel, corect fiind stabilit,

că Vieru Ștefan a părăsit benevol teritoriul Republicii Moldova de câteva ori, una

din care fiind prin punctul de trecere Leușeni-Albița la 09.11.2017, fapt confirmat

prin extrasul din Acces Web, ulterior revenind benevol în Republica Moldova, iar

în situația dată sunt aplicabile prevederile art.543 alin.(3) pct.3) Cod procedură

penală și statul este în drept să renunțe la respectarea regulii specialității, respectiv

Vieru Ștefan poate fi tras la răspundere penală în conformitate cu art. 190 alin.(5)

Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel este fermă de constatările primei instanțe

asupra calificării și încadrării juridice a faptei inculpatului Vieru Ștefan, care au

fost deduse din caracteristicile infracțiunii imputate și care se regăsesc cu

certitudine în temeiul art. 190 alin. (5) Cod penal.

Prima instanță a luat în considerare caracterul și gradul de pericol social al

crimei comise, personalitatea inculpatului, lipsa circumstanțelor atenuante cât și

lipsa celor agravante răspunderii prevăzute de legislația penală, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, concluzionând

întemeiat asupra faptului, că sentința de condamnare, în prezenta cauză penală,

14

va avea un efect preventiv serios atât pentru inculpat, cât și pentru alte persoane

predispuse la comiterea unor astfel de infracțiuni și va constitui o garanție și o

asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova

și alte legi ale Republicii Moldova sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și

pedepsită.

decembrie 2018, a fost atacată cu recurs ordinar de către:

- avocatul Popa Alexandru în numele inculpatului, la 14 ianuarie 2019, prin

care invocând temeiurile prevăzute la pct. 6) și 11) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea integrală a decizie, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri prin care să se dispună încetarea procesului penal

pe motiv că există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală, pe

motivul încălcării regulii specialității;

- inculpatul Vieru Ștefan, la 14 ianuarie 2019, prin care invocând temeiurile

prevăzute la pct. 6) și 11) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat

casarea integrală a decizie, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

prin care să se dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel sau dispunerea

încetării procesului penal pe motiv că există alte circumstanțe care exclud tragerea

la răspundere penală.

5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul a invocat că:

- analiza conținutului deciziei contestate în raport cu circumstanțele cauzei

și piesele din dosar denotă caracterul abuziv, arbitrar, neîntemeiat și ilegal al

actului judecătoresc, caracter ce derivă din examinarea superficială a cauzei

penale, deoarece hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta fiind expus

neclar, iar instanța a admis o eroare gravă de fapt;

- ține de obligația instanței să-și motiveze hotărârea, fapt ce rezultă și din

prevederile art. 6 § 1 din Convenție. Hotărârile pronunțate de instanțele

judecătorești trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Sub acest aspect prezintă

relevanță că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o

omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură. Relevante cauzei sunt și

mențiunile trasate de Curtea Europeană privind aplicabilitatea art. 6 din

Convenție, care garantează dreptul fiecărei persoane la un proces echitabil, unde

s-a specificat că orice instanță este obligată să-și motiveze hotărârea adoptată, or

aceasta face parte din setul de garanții stabilite de CtEDO pentru existența unui

proces echitabil;

- Vieru Ștefan a fost condamnat de două ori pe episodul ce ține de dobîndire

la data de XXXXX, a mijloacelor bănești de la Cebanu Grigore, Strah Serghei și

Condrea Virgiliu în sumă de 2400 Euro, cîte 800 Euro de la fiecare, acest fapt

rezultă cu certitudine din sentința instanței de fond din 07 martie 2018, și anume

pag.4, par.2, unde se indică că „tot el, este învinuit în aceea că la data de XXXXX,

15

aproximativ orele 1300, aflându-se în preajma Centrului comercial XXXXX, situat

pe XXXXX, mun. Chișinău, urmărind același scop, asigurându-i pe cet. Grigore

Cebanu, Serghei Strah și Virgiliu Condrea că are posibilitatea de a perfecta vize și

contracte de muncă în vederea plecării la muncă în Italia, a însușit de la fiecare

câte 800 Euro, în total 2400 Euro, care conform cursului oficial al BNM stabilit

pentru acea zi constituia 37067,76 MDL. Însă în realitate el nu avea nici o

posibilitate legală și autorizație necesară de a practica asemenea gen de activitate

și a însușit banii dați în scopuri personale”, și pag.5 par.4, unde instanța indică în

mod concretizat că „tot el la XXXXX, aproximativ orele XXXXX, aflându-se pe str.

XXXXX, mun. Chișinău, în apropierea Centrului comercial XXXXX, având scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, susținând prin înșelăciune că poate să

organizeze perfectarea actelor necesare angajării la muncă în Italia, a obținut de la

Cebanu Grigore, Strah Serghei și Condrea Virgiliu a câte 800 Euro, de la fiecare, în

total 2400 Euro, care conform cursului oficial al BNM la data primirii banilor

constituia suma de 3 706 7,76 MDL. În ceea ce privește decizia instanței de apel din

27 noiembrie 2018, acest aspect se regăsește la pag.4 par.5 și pag.6 par. 1;

- potrivit prevederilor art.22 Cod de procedură penală, nimeni nu poate fi

urmărit de organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța

judecătorească de mai multe ori pentru aceeași faptă. Conform art.4 din Protocolul

nr.7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale,

principiul non bis in idem stipulează că „nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit

penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunilor pentru

care a fost deja condamnat printr-o hotărîre definitivă conform legii și procedurii

penale ale aceluiași stat;

- acuzația adusă lui Vieru Ștefan și reținută de instanță, se referă la aceleași

fapte cu caracter penal, la aceleași acțiuni și în privința aceleiași persoane. Sub

acest aspect prezintă relevanță cauza Sergey Zolotukhin v. Rusia, 10 februarie

2009, §§ 81-82, în care Curtea Europeană a reținut că articolul 4 din Protocolul nr.

7 interzice ca o a doua infracțiune să fie pedepsită în baza unor fapte identice în

mod substanțial cu cele care au servit ca bază pentru prima infracțiune, indiferent

de încadrarea sa juridică;

- în ceea ce privește episoadele potrivit cărora, „tot Vieru Ștefan, în perioada

XXXXX, urmărind același scop (fără a se indica concret scopul), s-a prezentat unui

grup de locuitori al raionului Călărași drept persoană de încredere a unui cetățean

din or. Piacenza, Italia, pe nume Enrico Sgrobati, comunicându-le că la rugămintea

ultimului se ocupă cu selectarea muncitorilor din Republica Moldova și dispune

de posibilități reale în vederea perfectării vizelor și contractelor de muncă în

decurs de aproximativ 1-2 luni, în vederea plecării acestora la muncă (în domeniul

construcției) în Italia, cu condiția achitării inițiale a unei sume de 300 Euro..”,

instanța de apel în mod eronat, preluând doar prima parte a sintagmei din

dispozitiv, a stabilit că Vieru Ștefan nu a dobândit calitatea de bănuit prin

ordonanța din 07.09.2010, deoarece prin această ordonanță s-a dispus urmărirea

penală în baza semnelor componenței de infracțiune prevăzute de art. 190 alin.(1)

Cod penal și nu în privința persoanei concrete - Vieru Ștefan;

16

- contrar, celor reținute de instanța de apel, se constată că urmărirea penală

a fost pornită în baza ordonanței din 07.09.2010, emisă de către Ofițerul de

urmărire penală al SUP CPR Călărași, în baza semnelor componenței de

infracțiune prevăzute de art. 190 alin.(1) din Codul penal, pe faptele expuse în

dispozitiv(f.d.1, Vol. I);

- din decizia instanței de apel, cu excepția faptului că calitatea de bănuit a

lui Vieru Ștefan nu decurge de la data pornirii urmăririi penale, nu rezultă alte

date și în baza cărora acte, inculpatului i-a fost atribuită această calitate. De altfel,

circumstanțele cauzei penale vizate impuneau cercetarea multiaspectuală,

echitabilă, obiectivă a tuturor aspectelor acesteia, inclusiv și respectarea tuturor

prevederilor normative de principiu ale legislației procesuale naționale. Însă, prin

sentința și decizia pronunțată în privința lui Vieru Ștefan s-a admis o ingerință în

dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO, prin însăși faptul că atât

instanța de fond, cât și cea de apel a purces la aprecierea probelor sub aspectul

confirmării sau nu a vinovăției inculpatului, în timp ce existau circumstanțe care

exclud tragerea la răspundere penală a inculpatului;

- odată cu pornirea urmăririi penale, organul de urmărire penală a stabilit

existența bănuielii rezonabile care a constituit obiectul cercetărilor în cauza penală

nominalizată, acțiunile constatate fiind imputate anume lui Vieru Ștefan.

Respectiv, prin ordonanța din 02.02.2011, Vieru Ștefan a fost pus sub învinuire în

afara termenului de trei luni, contrar prevederilor art. 63 alin. (2) pct. 3), alin. (3)

Cod de procedură penală, or potrivit cazului din speță, calitatea de bănuit a lui

Vieru Ștefan se impunea a fi calculată din momentul pornirii urmăririi penale, și

anume din 07.09.2010, și a expirat la 07.12.2010 - dată la care organul de urmărire

penală urma în mod obligatoriu și necondiționat să-l scoată pe Vieru Ștefan de sub

urmărire penală;

- reieșind din legea procesual-penală națională coroborată cu jurisprudența

Curții Europene, statutul de bănuit al unei persoane nu este atribuit acesteia

nemijlocit doar prin ordonanța de recunoaștere în această calitate, după cum

subînțelege instanța de apel, ci poate îmbrăca și alte forme, acest caracter avându-

l orice act implicit, care întrunește condițiile enumerate de legiuitor și conține o

acuzație penală directă în privința unei persoane;

- sub acest aspect prezintă relevanță decizia Curții Constituționale de

inadmisibilitate a sesizării nr.l23g/2016 privind excepția de neconstituționalitate a

art. 274 alin.(7) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova (începerea

urmăririi penale) nr. 12 din 07.02.2017, Monitorul Oficial nr.85-91/38 din

24.03.2017, s-a indicat expres că toate acțiunile procesuale care se desfășoară la

etapa premergătoare urmăririi penale au un caracter, sui generis, concentrat

asupra scopului de a stabili și confirma existența bănuielii rezonabile cu privire la

săvârșirea unei infracțiuni și este circumscrisă termenului de 30 de zile de la

momentul sesizării sau autosesizării organului de urmărire penală sau a

procurorului;

- pornind de la natura scopului acțiunilor la etapa premergătoare urmăririi

penale, acestea se rezumă la constatarea faptei infracționale (in rem), însă nu și la

17

formularea unei învinuiri în privința persoanei (in personam). Această regulă se

aplică și la etapa pornirii urmăririi penale. Așadar, în ordonanța de începere a

urmăririi penale se menționează doar fapta care a condiționat emiterea acesteia (in

rem), or, în cazul existenței unei bănuieli rezonabile cu privire la săvârșirea unei

infracțiuni de către o persoană concretă, organul de urmărire penală în asemenea

situație trebuie să-i acorde toate garanțiile caracteristice unei acuzații în materie

penală. Totodată, potrivit art. 7 alin. (6) Cod de procedură penală, hotărîrile Curții

Constituționale privind interpretarea Constituției sau privind

neconstituționalitatea lor prevederi legale sunt obligatorii pentru organele de

urmărire penală, instanțele de decată și pentru persoanele participante la procesul

penal;

- atât prima instanță, cât și instanța de apel nu a reținut că a fost depășit

termenul menținerii lui Vieru Ștefan în calitate de bănuit și nu a fost încălcată

procedura punerii sub învinuire a acestuia. Astfel, instanța de apel a ignorat

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și încălcarea prevederilor art.

22 și art. 24 Cod de procedură penală, fapt ce lezează dreptul inculpatului la un

proces echitabil, drept garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale;

- instanțele în mod eronat au concluzionat, că Vieru Ștefan putea fi urmărit

penal și tras la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin.(5) Cod penal, deoarece potrivit art.543 alin.(3) pct.3) Cod de procedură

penală, statul poate renunța la regula specialității dacă inculpatul a părăsit

teritoriul Republicii Moldova și ulterior a revenit în acest stat, or, materialele

cauzei atestă că anume prin scrisoarea Inspectoratului General al Poliției nr.34/33-

9547 din 23.09.2013, se confirmă că la data de 21.09.2013, pe teritoriul Ungariei a

fost reținut Vieru Ștefan XXXXX, a.n. XXXXX, urmărit internațional pentru arest și

extrădare la solicitarea IP Centru al DP Chișinău, pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin.(2) Cod penal. Tot prin această scrisoare, se solicită

Procurorului-Șef al Secției Cooperare Internațională și Integrare Europeană a

Procuraturii Generale, Anatol Pîrnău, de a întreprinde măsurile de rigoare în

vederea extrădării lui Vieru Ștefan în Republica Moldova.(f.d.28, Vol. XIII);

- prin scrisoarea Procuraturii generale nr.7-168/11-3423 din 25.09.2013, se

solicită „urgent” Procuraturii raionului Călărași de a informa către 10.10.2013

despre stadiul urmăririi penale în cauza penală în privința lui Vieru Ștefan și

despre necesitatea inițierii procedurii de extrădare, în cel din urmă caz, urmează

să fie prezentate actele indicate în lista. (f.d.29, Vol. XIII);

- prin scrisoarea nr. 7-168/11-5056 din 24.10.2014, Procuratura Generală

informează și solicită, inclusiv Procuraturii raionului Călărași, că Vieru Ștefan a

fost extrădat la 06.02.2014 din Ungaria, pentru tragere la răspundere penală pentru

săvârșirea infracțiuni prevăzute de art. 190 alin.(2) lit.C9 Cod penal, fiind necesară

respectarea prevederilor art.543 Cod de procedură penală (Regula specialității),

(f.d.31, Vol. XIII);

- conform răspunsului Procuraturii Generale nr.7.1-168/11-395 din

01.02.2018, se constată că Vieru Ștefan a fost extrădat din Ungaria în Republica

18

Moldova, în vederea tragerii la răspundere penală în cadrul cauzei penale

nr.2010012148, pornite în baza elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal. Conform informației furnizate de Procuratura

mun. Chișinău, oficiul Centru, cauza penală a fost diferită justiției, pe caz la

16.07.2015, de către Judecătoria Centru, mun. Chișinău, fiind emisă sentință de

condamnare;

- într-adevăr, prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

16.07.2015, Vieru Ștefan a fost recunoscut culpabil pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsa sub

formă de amendă în cuantum de 700 unități convenționale, ceea ce constituie 14000

(paisprezece mii) MDL, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de

operațiuni patrimoniale pe un termen 3 ani. (f.d.165-168, Vol. XIII);

- infracțiunea în legătura cu a extrădat Vieru Ștefan, și în legătură cu care a

existat acordul statului ungar de urmărire penală și tragere la răspundere penală

a avut ca finalitate sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16.07.2015. este

de menționat și faptul că autoritățile statului cunoșteau cu certitudine faptul că

Vieru Ștefan este urmărit penal în mai multe cauze penale, care au fost săvârșite

până la extrădarea acestuia. Mai mult decât atât, prin încheierea Judecătoriei

Călărași din 12.08.2014 s-a dispus transmiterea cauzei penale de învinuire a lui

Vieru Ștefan în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal,

pentru examinarea posibilității de conexare cu cauza penală de învinuire a lui

Vieru Ștefan în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal,

aflată în procedura Judecătoriei Centru, mun. Chișinău (cauza penală în temeiul

căreia s-a solicitat extrădarea). În cele din urmă, prin încheierea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 16.09.2014, s-a refuzat în conexarea cauzelor penale

respective, cauza fiind restituită pentru judecare Judecătoriei Călărași;

- atât instanța de fond, cât și cea de apel, indică că acordul statului ungar

pentru urmărirea penală și tragerea la răspundere penală a lui Vieru Ștefan în baza

art. 190 alin.(5) Cod penal, nu există. La caz, urmează fi reținută omisiunea

procurorului în acest sens;

- potrivit art. 14 alin.(l) din Convenția europeană de extrădare din

13.12.1957, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr.1183 din 14.05.1997, în

vigoare pentru Republica Moldova din 26.06.1997, persoana care va fi predată nu

va fi nici urmărită, nici judecată, nici deținută în vederea executării unei pedepse

sau măsuri de siguranță, nici supusă oricărei alte restricții a libertății sale

individuale, pentru orice fapt anterior predării, altul decît cel care a motivat

extrădarea, în afară de cazurile următoare: a) cînd partea care a predat-o consimte.

O cerere va fi prezentată în acest scop, însoțită de actele prevăzute la art. 12 și de

un proces-verbal judiciar consemnînd declarațiile extrădatului. Acest

consimțămînt se va da atunci cînd infracțiunea pentru care este cerut atrage ea

însăși obligația de extrădare potrivit prezentei Convenții; b) cînd, avînd

posibilitatea să o facă, persoana extrădată nu a părăsit în cele 45 de zile următoare

eliberării sale definitive teritoriul părții căreia îi fusese predată ori dacă s-a

înapoiat acolo după ce l-a părăsit;

19

- în conformitate cu prevederile art. 543 alin.(l) Cod de procedură penală,

persoana care a fost extrădată de un stat străin nu poate fi trasă la răspundere

penală și condamnată, supusă executării pedepsei, precum și transmisă unui stat

terț spre pedepsire, pentru infracțiunea săvîrșită de ea pînă la extrădare, pentru

care ea nu a fost extrădată, dacă în privința acestei cauze lipsește consimțămîntul

statului străin care a extrădat-o;

- una din condițiile extrădării se conține la pct. l), alin. (2), art.543 Cod de

procedură penală care stipulează că extrădarea se acordă numai dacă se

garantează că persoana nu va fi pedepsită în statul solicitant fără consimțământul

Republicii Moldova pentru un motiv apărut anterior predării sale, cu excepția

infracțiunii pentru care se acordă extrădarea, și libertatea ei personală nu va fi

limitată, iar ea nu va fi persecutată prin intermediul măsurilor ce pot fi luate și în

absența ei;

- renunțarea la regula specialității conform legislației naționale, este

reglementată de prevederile art.543 alin.(3) Cod de procedură penală, conform

cărora statul solicitant poate renunța la respectarea regulii specialității numai

dacă: 1. Republica Moldova și-a dat acordul de a efectua urmărirea penală sau de

a pune în executare o sentință ori o altă sancțiune în privința unei infracțiuni

facultative sau de a preda, transfera sau deporta într-un alt stat; 2. persoana nu a

părăsit teritoriul statului solicitant timp de 45 de zile de la încheierea procedurii

pentru care a fost acordată extrădarea ei, deși a avut posibilitatea și dreptul să o

facă; 3. persoana, după părăsirea teritoriului statului solicitant, s-a reîntors sau a

fost trimisă înapoi de către un stat terț; 4. se acordă extrădarea simplificată;

- reieșind din prevederile actului internațional și celor din Codul de

procedură penală, se constată că temeiurile de renunțare a statului la regula

specialității, prevăzute de Convenția europeană de extrădare din 13.12.1957, sunt

mai restrînse și mai clare, decît cele reglementate de art.543 alin.(3) Cod de

procedură penală;

- cu referire la temeiul în baza căruia, statul, în cazul lui Vieru Ștefan a

renunțat la regula specialității, art. 14 alin.(l) lit. b) al Convenției europene de

extrădare din 13.12.1957, stipulează că renunțarea le regula respectivă poate avea

loc când, având posibilitatea să o facă, persoana extrădată nu a părăsit în cele 45

de zile următoare eliberării sale definitive teritoriul părții căreia îi fusese predată

ori dacă s-a înapoiat acolo după ce l-a părăsit. Prin urmare, Convenția

condiționează părăsirea de către persoana extrădată a statului căruia îi fusese

predat în termen de 45 de zile, următoare eliberării sale definitive;

- nici din sentința instanței de fond, și nici din decizia instanței de apel nu

fost elucidate circumstanțele și perioada în care Vieru Ștefan ar fi prăsit teritoriul

Republicii Moldova, și dacă este sau nu încălcat termenul de 45 de zile eliberării

sale definitive;

- din argumentarea a instanței de apel, rezultă că la 09.10.2013 prin

încheierea Judecătoriei Călărași în privința lui Vieru Ștefan a fost modificată

măsura preventivă din liberare provizorie sub control judiciar în arest preventiv

pe un termen de 30 de zile, și acesta nu a fost anunțat în căutare pentru a putea fi

20

extrădat de pe teritoriul Ungariei. Or, aspectul anunțării sau neanunțării în căutare

nu prezintă relevanță, fiind necesar ca autoritățile statului să solicite acordul

autorităților ungare pentru tragerea la răspundere penală a lui Vieru Ștefan

săvârșite de el până la extrădare li pentru care nu s-a solicitat extrădarea;

- rezultă că autoritățile ungare l-au extrădat pe Vieru Ștefan doar pentru a fi

urmărit penal și condamnat în baza infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2) Cod

penal, finalizată deja cu sentință de condamnare, iar cu referire la infracțiunile

incriminate la moment, nu există consimțământul statului ungar pentru urmărirea

și condamnarea lui Vieru Ștefan, la fel cum nu există temeiuri de renunțare la

regula specialității în privința acestuia. In aceste condiții, toate actele sunt lovite

de nulitate. Mai mult decât atât, la materialele cauzei nu există nici un act prin care

statul a renunțat la regula specialității în cazul lui Vieru Ștefan;

- instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, nu a

analizat în deplină măsură materialele cauzei, fiind prezentă discrepanța între cele

reținute de instanța de apel și conținutul real al circumstanțelor cauzei, ignorarea

unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea de către instanța

de fond și de apel a unei concluzii pripite.

5.1. În motivarea recursului ordinar, inculpatul a invocat aceleași motive ca

și apărătorul său, suplimentar invocând că:

- deși instanța de apel a admis în calitate de probe admisibile declarațiile

părților vătămate, nu a explicat modul în care declarațiile pretinselor părți

vătămate Toma Tatiana și Agapi Viorica puteau fi și au fost puse la baza

condamnării lui Vieru Ștefan. Din materialele cauzei rezultă că, prin ordonanța

ofițerului de urmărire penală al SUP CPR Călărași, V. Verega din 22.09.2010, Toma

Tatiana a fost recunoscută în calitate de reprezentant legal al cet. Toma Ion.

(f.d.121, Vol. I) Ulterior, prin ordonanța ofițerului de urmărire penală al SUP CPR

Călărași, V. Verega din 21.09.2010, adusă la cunoștință lui Toma Tatiana la

21.09.2010, ultima a fost recunoscută în calitate de parte vătămată(f.d.124, Vol. I)

și ulterior audiată în această calitate(f.d.123, Vol. I);

- prin ordonanța ofițerului de urmărire penală al SUP CPR Călărași, V.

Verega din 22.09.2010, Agapi Viorica a fost recunoscută în calitate de reprezentant

legal al cet. Șpac Ion. (f.d.127, Vol. I). Ulterior, prin ordonanța ofițerului de

urmărire penală al SUP CPR Călărași, V. Verega din 22.09.2010, Agapi Viorica a

fost recunoscută în calitate de parte vătămată (f.d.130, Vol. I) și ulterior audiată în

această calitate(f.d.129, Vol. I);

- potrivit art.77 alin.(l) Cod de procedură penală, reprezentanți legali ai

victimei, părții vătămate, părții civile, bănuitului, învinuitului, inculpatului sunt

părinții, înfietorii, tutorii sau curatorii lor, care reprezintă în procesul penal

interesele participanților la proces minori sau iresponsabili;

- în lipsa unor acte care atesta că Toma Ion și Șpac Ion ar fi fost minori sau

iresponsabili, este evident că prin definiție lui Toma Tatiana și Agapi Viorica nu le

putea atribuită calitatea de reprezentant legal, inclusiv calitatea de parte vătămată.

Totodată este neclară argumentarea instanței de apel, care pe de o parte indică că

copiile buletinelor de identitate pe numele lui Vieru Ștefan pe care sunt inserate

21

recipisele, conform cărora Vieru Ștefan ar fi luat bani de la părțile vătămate, au

fost administrate cu încălcări de procedură, care nu au tangență cu suportul

probator în baza căruia a fost demonstrată vinovăția inculpatului, și că acestea nu

se răsfrâng asupra vinovăției inculpatului, iar pe de altă parte indică că vinovăția

inculpatului se dovedește integral și prin cumulul de probe, care sunt pertinente,

concludente, utile și veridice, printre care enumeră și copiile buletinelor de

identitate pe care sunt inserate recipisele(pag.43, par.3 din Decizia Curții de Apel

Chișinău din 27.11.2018);

- la caz se constată că atât copiile de pe buletinul de identitate pe care sunt

redate recipisele ce confirmă primirea de către inculpatul Vieru Ștefan a banilor,

precum și copiile contractelor de muncă (care nu au fost traduse, conținutul fiind

într-o limbă străină), nu este clar în ce mod au fost administrate, întrucât se

constată lipsa cărorva ordonanțe sau procese - verbale de ridicare, de examinare,

precum și a cărorva ordonanțe de anexare la cauza penală și recunoaștere în

calitate de mijloc material de probă;

- instanța de apel în mod necorespunzător a motivat aspectul cu referire la

împuternicirile avocatului Constantin Moțpan(f.d.66, Vol. III). Astfel a indicat că

acest mandat avocațial, imprimat pe o filă albă, constituie dovada împuternicirilor

avocatului, condițiile în care pe acesta este aplicată ștampila umedă. Contrar celor

constatate de instanța de apel, urmează a se reține, că formularul mandatului

avocatului a fost aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1175 din 21.12.2010 cu

privire la aprobarea formularului și modului de utilizare a mandatului avocatului.

(în vigoare la data eliberării mandatului de către avocatul Constantin Moțpan,

23.12.2010) Potrivit pct.2,4 al Hotărîrii respective, formularul mandatului

avocatului este un document de strictă evidență, care confirmă împuternicirile

avocatului în instanța de judecată. Formularul mandatului avocatului are un fon

albastru deschis;

- pct.5 al Hotărîrii nominalizate prevede un șir de elemente aligatorii, și

anume lit. a) - numărul și seria, care la caz lipsesc, la fel cum nu corespunde în

general cerințelor actului normativ citat. Prevederi similare se conțin în art.60

alin.(1) și (2) din Legea cu privire la avocatură nr. 1260 din 19.07.2002, potrivit

cărora, avocatul acordă asistență juridică clientului în baza contractului de

asistență juridică, încheiat în formă scrisă. Împuternicirile avocatului și ale

avocatului stagiar se confirmă prin mandat. Formularul mandatului este un

document de strictă evidență. Conținutul, forma și modul de utilizare a

mandatului se aprobă de către Guvern;

- cu privire la dreptul de apărare, în lumina jurisprudenței constante a

CtEDO, se subliniază că reglementarea acestui drept este de natură să pună în

evidență importanța unui proces echitabil, specific oricărei societăți democratice.

Astfel, art. 6 par. 3 lit. c) CEDO, recunoaște dreptul fiecărei persoane de a se apăra

singur sau prin apărător, însă textul articolului vizat nu precizează condițiile de

exercitare a acestui drept, lăsând statelor contractante alegerea mijloacelor ce

permit efectiva lui realizare, astfel încât acestea să fie compatibile cu exigențele

unui proces echitabil;

22

- chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat

și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală. Reieșind din prevederile art. 100 alin.(4) și art. 101 alin.(l)-(4) Cod de

procedură penală, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care

le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor

acumulate, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a

probelor, care poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute

de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal;

Alexandru a declarat cerere de recurs suplimentară împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2018.

6.1. În motivarea cererii de recurs suplimentar, avocatul a menționat că:

- potrivit art.430 alin.(l) pct.6) Cod de procedură penală, cererea de recurs

trebuie să conțină formularea propunerilor privind hotărîrea solicitată. Deși

formularea acestor propuneri este obligatorie pentru recurent, ele nu influențează

hotărîrea Curții Supreme de Justiție;

- totuși, în condițiile în care se solicită pronunțarea unei noi hotărîri prin care

să se dispună încetarea procesului penal pe motiv că există alte circumstanțe care

exclud tragerea la răspundere penală, pe motivul încălcării regulii specialității,

urma a fi solicitată casarea integrală inclusiv a sentinței Judecătoriei Strășeni,

sediul Călărași din 07 martie 2018, ceea ce s-a omis de a indica în cererea de recurs

înregistrată la 14 ianuarie 2019.

în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Crijanovschi S.

prin care a optat pentru inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal lărgit concluzionează că, acestea urmează a fi respinse, din

considerentele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil,

cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost

declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea

atacată este legală, întemeiată și motivată.

Reieșind din prevederile alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427

aceluiași Cod.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

23

La motivele de drept al recursurilor declarate, se atestă că inculpatul și

apărătorul acestuia invocă temeiurile prevăzute în pct. 6) și 11) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală și anume, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

expus neclar și când persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv

pentru aceeași faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale.

Raportând normele date la situația în cauză, Colegiul penal lărgit conchide

că aceste temeiuri nu și-a găsit confirmare, nefiind stabilită presupusele erori de

drept invocate de recurenți.

Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv

probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și

concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale, cât și în cadrul

cercetării judecătorești în instanța de judecată, ale apărării cât și ale acuzării, fapt

ce face ca concluzia despre vinovăția inculpatului Vieru Ștefan în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal, să fie justă și întemeiată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și

minuțios în textul deciziei instanței de apel, inclusiv menționat în pct. 4.1. al

prezentei decizii, care în coroborare demonstrează complet vina inculpatului în

fapta incriminată, astfel Colegiul penal lărgit, consideră motivată concluzia

instanței de apel referitor la corectitudinea stabilirii stării de fapt și calificării

acțiunilor inculpatului de către instanța de apel.

Dezacordul inculpatului Vieru Ștefan și apărătorului acestuia cu decizia

adoptată, nu poate constitui temei pentru desființarea deciziei, întrucât instanța

de apel a judecat prezenta cauza penală, fără careva abateri de la normele de

procedură, expunându-se motivat pe marginea soluției adoptate.

În acest context, Colegiul penal lărgit menționează că temeiurile invocate de

recurenți, privind modul de apreciere a probelor nu se încadrează în cele

prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Mai mult, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept

fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest sens

nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare

sau de achitare. Totodată, Colegiul penal lărgit constată că partea apărării invocă

argumente identice celor din apel, argumente asupra cărora instanța de apel deja

s-a expus motivat și detaliat, iar concluzia instanței de apel privind vinovăția

inculpatului Vieru Ștefan, în opinia instanței de recurs, este justă și întemeiată.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța

de fond și de apel, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii sau acesta este

24

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

În speță, Colegiul constată, că nu și-a găsit confirmare motivul de casare

prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deoarece instanța de

apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat în numele

inculpatului Vieru Ștefan, hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției nu contrazice dispozitivul hotărârii, acesta

este expus clar, și instanța nu a admis nici o eroare gravă, care ar afecta soluția

emisă.

Subsecvent, Colegiul penal lărgit reține că, argumentele importante indicate

în recursuri, au fost obiect de discuție în instanța de apel, care la judecarea

apelului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, prin citirea

lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.

La fel, potrivit art. 27 Cod de procedură penală, judecătorul și persoana care

efectuează urmărirea penală apreciază probele în conformitate cu propria lor

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Nici o probă

nu are putere probantă dinainte stabilită.

Cât privește motivele precum că, instanța de apel a admis erori de drept la

examinarea cauzei în ordine de apel, Colegiul penal lărgit verificând probatoriul

administrat în cauză, prin prisma argumentelor invocate de recurenți, le consideră

ca nefondate, în sensul că vinovăția inculpatului Vieru Ștefan de săvârșirea

infracțiunii incriminate a fost dovedită indubitabil din probele acumulate și că, la

caz, nu a fost comisă nici o gravă eroare de drept de către instanța de apel la

judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărârii atacate și adoptarea unei alte

soluții.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, nu este întemeiată critica din

recursurile declarate de inculpat cu apărătorul său, ce ține de aprecierea și

interpretarea eronată, în opinia acestora, a probelor ce a dus la stabilirea vinovăției

inculpatului, deoarece instanța de apel, a cercetat sub toate aspectele probele

prezentate de părți, verificându-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu – din punctul de vedere

al coroborării lor și ca urmare corect a stabilit starea de fapt, încadrarea în drept și

vinovăția inculpatului Vieru Ștefan, bazându-se inclusiv pe declarațiile părților

vătămate și recipisele eliberate de către aceștia și apreciindu-le, din punct de

vedere al coroborării lor cu celelalte probe, instanța de apel a constatat că ele

demonstrează cu certitudine vina inculpatului, or, a fost stabilit cert că Vieru

Ștefan chiar de la început nu a avut intenția să execute obligațiile financiare

asumate față de părțile vătămate care sunt 57 la număr, iar datorită acestui fapt

dânsul a recurs la procedee frauduloase în detrimentul victimelor, invocând

diferite motive în acest sens, precum că are influență asupra unui cetățean Italian

din or. Piacentza, Italia și a asigurat părțile vătămate că are posibilitatea de a le

perfecta viză, contract de muncă, pașaport și cetățenie română, în vederea plecării

la muncă în Italia și a însușit de la aceștia mijloace financiare, iar la începutul lunii

25

octombrie 2010, urmărind același scop a închiriat de la SRL „Lux Carent” un

automobil de model „BMW 525 DL- 39”, cu numărul de înmatriculare XXXXX, ce

aparținea cu drept de proprietate cet. Sochircă. După închirierea automobilului,

ducându-l în eroare pe cet. Lepilov că automobilul dat îi aparține lui cu drept de

proprietate, sub pretext că dorește să-l comercializeze, l-a vândut lui Serghei

Lepilov contra sumei de 6100 euro, asigurându-l că în zilele următoare îi va

perfecta la organele abilitate actele privind transmiterea dreptului de proprietate,

însă în aceeași zi, ducându-l în eroare pe Lepilov Serghei că are nevoie să

soluționeze unele chestiuni, i-a cerut cu împrumut, promițându-i că-i restituie în

timpul apropiat, însă, după primirea automobilului a dispărut, fără a-și onora

promisiunea.

Totodată, instanța de apel corect a reținut că, Vieru Ștefan a avut intenția de

a însuși sumele primite de la părțile vătămate, și nu a întreprins real careva acțiuni

de a perfecta vize, contracte de muncă, pașapoarte și cetățenie română, în vederea

plecării la muncă în Italia, nu a răspuns la apelurile părților vătămate, s-a eschivat

de la întâlnirile cu aceștia și abia după transmiterea cauzei penale în instanța de

judecată a inițiat acțiuni de restituire a prejudiciilor cauzate.

Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor

art. 414, 417 Cod de procedură penală, astfel, argumentele expuse în recursuri sunt

neîntemeiate și se resping, deoarece soluția criticată este una corectă ce rezultă din

cumulul de probe prezentate și anexate la materialele cauzei și respectiv cercetate

în ordinea prevăzută de lege, acordându-le aprecierea cuvenită.

Privitor la criticile expuse prin prisma temeiului de recurs stipulat la pct. 11)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că există o cauză de înlăturare

a răspunderii penale, deoarece în privința lui Vieru Ștefan a fost încălcat termenul

de deținere în calitate de bănuit mai mult de 3 luni, precum este prevăzut în pct.

3) alin. (2) art. 63 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit le consideră

nefondate. Aceste motive invocate au fost obiect de discuție atât la faza de

urmărire penală, cât și la judecarea cauzei în prima instanță și instanța de apel,

respectiv considerentele expuse de instanțele de fond, la alegațiile invocate de

apărător și menționate mai sus, Colegiul le consideră întemeiate și corecte, lipsind

temeiuri de a interveni în acest sens. Astfel, instanța de recurs relevă că, instanțele

de fond corect au statuat că din materialele cauzei se atestă că potrivit ordonanței

din 07.09.2010, s-a dispus urmărirea penală în baza semnelor componenței de

infracțiune prevăzute de art.190 alin.(l) Cod penal (f.d.1, Vol. I) și nu în privința

persoanei concrete - Vieru Ștefan, respectiv calitatea de bănuit nu-i poate fi

imputată acestuia din 07.09.2010. Mai mult, apărarea inculpatului Vieru Ștefan nu

au apelat pe parcursul urmăririi penale la prevederile art.251 Cod de procedură

penală „încălcările care atrag nulitatea actelor procedurale”. Nu au contestat prin

contestații în scris acțiunile organelor de urmărire penală nici la terminarea

urmăririi penale, când inculpatul a făcut cunoștință cu materialele dosarului. Iar

prin prisma jurisprudenței CEDO probele obținute într-un mod ilegal nu

26

constituie în sine o încălcare a dreptului inculpatului la un proces echitabil în cazul

în care apărarea a avut posibilitate de a contesta autenticitatea lor, dar nu a făcut-

o în modul necesar. Încălcările procesuale ce au fost admise sunt niște încălcări de

procedură, care nu au tangență cu suportul probator în baza căruia a fost

demonstrată vinovăția inculpatului, fapt la care fac trimitere apărătorul

Alexandru Popa și inculpatul, pe motiv că art.94 Cod de procedură penală se

referă cu totul la alte categorii de încălcări admise de organul de urmărire penală

ce nu pot fi admise ca probe în procesul penal. Iar în cazul dat încălcările nu se

răsfrâng asupra vinovăției inculpatului Vieru Ștefan.

Referitor la argumentele recurenților precum că Vieru Ștefan a fost

condamnat de două ori pe episodul ce ține de dobândirea la data de XXXXX a

mijloacelor bănești de la Cebanu Grigore, Strah Serghei și Condrea Virgiliu în

sumă de 2400 euro, câte 800 Euro fiecare, instanța de recurs le respinge ca

neîntemeiate, inclusiv respingând ca neîntemeiate și argumentele în care se invocă

că acțiunile inculpatului nu constituie infracțiune, în condițiile în care, toate

probele administrate în speță indică direct că Vieru Ștefan a comis infracțiunea

imputată lui și că acțiunile acestuia au fost corect calificate în baza art. 190 alin. (5)

din Cod penal – escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune, săvârșită în proporții deosebit de mari or, la materialele cauzei sunt anexate

suficiente probe ce indică cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate.

Colegiul penal lărgit atestă că recurenții critică decizia instanței de apel și

consideră că inculpatul Vieru Ștefan eronat a fost urmărit penal și tras la

răspundere penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

penal, deoarece autoritățile ungare l-au extrădat pe Vieru Ștefan doar pentru a fi

urmărit penal și condamnat în baza infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod

penal, finalizată deja cu sentință de condamnare, iar cu referire la infracțiunile

incriminate la moment, nu există consimțământul statului ungar pentru urmărirea

și condamnare lui Vieru Ștefan, la fel cum nu există temeiuri de renunțare la regula

specialității în privința acestuia, precum și faptul că la materialele cauzei nu există

nici un act prin care statul a renunțat la regula specialității în cazul lui Vieru Ștefan.

Instanța de recurs reține că, prin sentința Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 16.07.2015, Vieru Ștefan a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită o

pedeapsa sub formă de amendă în cuantum de 700 unități convenționale, ceea ce

constituie 14000 (paisprezece mii) MDL, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

legate de operațiuni patrimoniale pe un termen de 3 ani (f.d.165-168, Vol. XIII).

La fel, din materialele cauzei se atestă că, prin încheierea Judecătoriei

Călărași 09 octombrie 2013, inculpatului Vieru Ștefan i-a fost înlocuită măsura

preventivă liberarea provizorie sub control judiciar cu arestul preventiv pe un

termen de 30 de zile, ce va curge de la momentul reținerii, însă prin această

încheiere nu s-a dispus anunțarea în căutare pentru a putea fi extrădat de pe

teritoriul Ungariei.

27

În acest sens, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel corect a

stabilit că statul este în drept să renunțe la respectarea regulii specialității,

respectiv Vieru Ștefan poate fi tras la răspundere penală în conformitate cu art. 190

alin.(5) Cod penal, or, ultimul a părăsit benevol teritoriul Republicii Moldova de

câteva ori, una din care fiind prin punctul de trecere Leușeni -Albița la 09.11.2017,

fapt confirmat prin extrasul din Acces Web, ulterior revenind benevol în Republica

Moldova, astfel în cazul dat fiind aplicabile prevederile art. 543 alin.(3) pct. 3) Cod

de procedură penală, care prevede că statul solicitant poate renunța la respectarea

regulii specialității numai dacă persoana, după părăsirea teritoriului statului

solicitant, s-a reîntors sau a fost trimisă înapoi de către un stat terț.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că instanța de apel justificat a ajuns

la concluzia că, statul Republica Moldova a fost în drept să renunțe la regula

specialității în privința inculpatului Vieru Ștefan, corect fiind tras la răspundere

penală în baza art. 190 alin.(5) Cod penal, atât timp cât ultimul a părăsit benevol

teritoriul țării, în acest sens, ne fiind necesară prezentare cărorva acte care ar

confirma renunțul statului la regula specialității.

Colegiul penal lărgit constată că, regula specialității nu se mai aplică dacă

persoana în cauză, după ce a fost extrădată, a părăsit teritoriul statului solicitant și

apoi a revenit benevol în acesta sau nu a părăsit teritoriul statului solicitant într-

un anumit interval de timp după ce a fost liber s-o facă (art. 14, al Convenției

Europene din 1957 cu privire la extrădare; art.13 al Convenției Interamericane din

1981 cu privire la extrădare; art. 66, al. 1 al Convenției de la Minsk din 1993; art.

14 al Tratatului-model al ONU cu privire la extrădare).

Așadar, Colegiul penal lărgit atestă, că la soluționarea cauzei instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind

recunoașterea vinovăției inculpatului Vieru Ștefan în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal

Subsecvent instanța de apel, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și

art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate de părți, decizia contestată cuprinzând motive

clare pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4.1. din

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia

nu o consideră necesară. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu

se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele de fond, or, în cazul în care

instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o instanță de recurs

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor

instanțe (hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

28

Rezumând cele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, temeiurile

invocate de recurenți prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 1) Cod de procedură

penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor declarate, pretinsele

erori invocate de recurenți având un caracter declarativ și nefondat, alegațiile

acestora nu au putut justifica necesitatea casării deciziei atacate întrucât soluția

instanței de apel este legală și întemeiată, recursurile ordinare declarate urmând a

fi respinse ca inadmisibile.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se resping, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către inculpat

și de către avocatul Popa Alexandru în numele inculpatului și recursul

suplimentar declarat de către avocatul Popa Alexandru în numele inculpatului, cu

menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie

2019, în cauza penală în privința lui Vieru Ștefan XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Guzun Ion

29

11 februarie 2020 Dosarul nr. 1ra-1/2020

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de

procedură penală (în cauza Vieru Ștefan XXXXX)

1.Prin decizia Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 06

noiembrie 2018 a fost adoptată în cadrul judecării recursului în ordine în cauza

indicată următoarea soluție: „Se resping, ca inadmisibile, recursurile ordinare

declarate de către inculpat și de către avocatul Popa Alexandru în numele

inculpatului și recursul suplimentar declarat de către avocatul Popa Alexandru

în numele inculpatului, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 27 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui Vieru Ștefan

XXXXX”.

urma a fi casată cu remiterea cauzei la rejudecare.

2.1. Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 07 martie

2018, Vieru Ștefan XXXXX a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de articolul art. 190 alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 10 (zece) ani, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita funcții sau

activități legate de gestionarea mijloacelor financiare pe un termen de 5 (cinci)

ani.

Termenul executării pedepsei penale în privința lui Vieru Ștefan urmând

a fi calculat de la data pronunțării sentinței - 07 martie 2018, cu includerea în

acest termen a duratei reținerii și aflării inculpatului sub arest de la 09.10.2010

până la 26.11.2010, de la 03.04.2012 până la 29.08.2012 și de la 03.04.2014

până la 25.11.2014.

A fost aplicat în privința lui Vieru Ștefan măsura preventivă - arestarea

preventivă până la intrarea sentinței în vigoare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie

2018, apelul declarat de avocatul Popa Alexandru în numele inculpatului Vieru

Ștefan a fost respins ca nefondat, cu menținerea fără modificări a sentinței.

soluție, care este afectată de un viciu fundamental și anume a fost încălcat

dreptul inculpatului la un proces echitabil (art. 6 CEDO).

În acest sens menționez, că pe parcursul derulării procedurilor, inclusiv

judecării cauzei în instanțele de fond și cea de recurs ordinar, inculpatul și

apărarea au invocat încălcarea în speță a regulii specialității, indicată în art.

543 Cod de procedură penală, care stipulează că:

1) Persoana care a fost extrădată de un stat străin nu poate fi trasă la

răspundere penală și condamnată, supusă executării pedepsei, precum și

transmisă unui stat terț spre pedepsire, pentru infracțiunea săvțrșită de ea

până la extrădare, pentru care ea nu a fost extrădată, dacă în privința acestei

cauze lipsește consimțământul statului străin care a extrădat-o.

30

(2) Extrădarea se acordă numai dacă se garantează următoarele:

1) persoana nu va fi pedepsită în statul solicitant fără consimțămîntul

Republicii Moldova pentru un motiv apărut anterior predării sale, cu excepția

infracțiunii pentru care se acordă extrădarea, și libertatea ei personală nu va fi

limitată, iar ea nu va fi persecutată prin intermediul măsurilor ce pot fi luate și

în absența ei;

2) persoana nu va fi predată, transferată sau deportată într-un stat terț

fără consimțămîntul Republicii Moldova; precum și

3) persoana va putea părăsi teritoriul statului solicitant după încheierea

procedurii pentru care a fost acordată extrădarea ei.

(3) Statul solicitant poate renunța la respectarea regulii specialității numai

dacă:

1) Republica Moldova și-a dat acordul de a efectua urmărirea penală sau

de a pune în executare o sentință ori o altă sancțiune în privința unei infracțiuni

facultative sau de a preda, transfera sau deporta într-un alt stat;

2) persoana nu a părăsit teritoriul statului solicitant timp de 45 de zile de

la încheierea procedurii pentru care a fost acordată extrădarea ei, deși a avut

posibilitatea și dreptul să o facă;

3) persoana, după părăsirea teritoriului statului solicitant, s-a reîntors sau

a fost trimisă înapoi de către un stat terț;

4) se acordă extrădarea simplificată.

(4) Prevederile prezentului articol nu se aplică pentru cazurile săvârșirii

infracțiunii de persoana extrădată după extrădarea ei.

Din materialele cauzei se constată, că inculpatul a fost pus sub învinuire pe

mai multe episoade de escrocherie în baza art. 190 alin.(5) Cod penal, fiind

conexate într-un dosar penal mai multe cauze penale, dosarul fiind remis în

instanța de judecată spre examinare.

În cadrul examinării cauzei s-a constatat că inculpatul mai avea o cauză

penală în examinare în altă instanță de judecată, în baza prevederilor art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal. Cererea de conexare a acestor două cauze a fost

respinsă, cauzele fiind examinate de către două instanțe judiciare.

Pe cauza de învinuire a lui Vieru Ștefan în baza art. 190 alin.(2) lit. c) Cod

penal el a fost anunțat în căutare, fiind reținut în Ungaria și extrădat.

Instanța i-a stabilit prin sentință pedeapsa amenzii, revocând măsura

preventivă aplicată, iar în dosarul în baza art. 190 alin.(5) Cod penal a fost emisă

sentință de condamnare.

Instanța de apel, respingând alegațiile apărării privind încălcarea regulii

specialității, a făcut referire la art. 543 alin. (3) Cod de procedură penală,

considerând că statul a avut tot dreptul să renunțe la regula specialității în

speță, deoarece după extrădare inculpatul a părăsit teritoriul Republicii

Moldova și a revenit înapoi.

Nu suntem de acord cu aceste concluzii ale instanței de apel, deoarece la

momentul trimiterii cauzelor în instanța de judecată, la momentul judecării

cauzelor în instanță, instanțele, respectiv statul, cunoștea despre faptul că

inculpatul are și un alt dosar penal pe care este învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal, astfel, fiind examinat

31

dosarul în baza art. 190 alin.(2) Cod penal cu stabilirea pedepsei amenzii, însăși

statul a creat, în mod artificial, posibilitatea de a invoca renunțarea la regula

specialității.

Considerăm, că la rejudecarea cauzei, instanța de apel urma să verifice

minuțios toate argumentele la acest capitol și să soluționeze cauza în mod legal,

fără încălcarea regulilor stabilite la nivel internațional prin Convenția cu privire

la extrădare, ratificată de către stat.

Judecător Nadejda Toma

Judecător Anatolie Țurcan

32