1re-102/20 — art. 473-3, 473-4 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 473-3, 473-4 CPP
- Temei legal
- art. 453 CPP
1re-102/20 — art. 473-3, 473-4 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul 1re-102/2020
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
29 iulie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Iurie Diaconu,
Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,
în camera de consiliu, fără citarea părților, a examinat admisibilitatea în
principiu a recursului în anulare, declarat de către condamnatul Chirica Ivan
XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21
octombrie 2019.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de recurs în anulare de la 05.06.2020 până la 29.07.2020.
Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 26.11.2019, a
fost respinsă plângerea condamnatului Chirica Ivan XXXXX împotriva
administrației instituției penitenciare referitoare la condițiile de detenție, care,
conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afectează
drepturile condamnatului garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca fiind depusă peste termen.
Pentru a pronunța soluția sus menționată, instanța de fond a reținut că,
la data de 31.07.2019, prin intermediul oficiului poștal, condamnatul Chirica
Ivan XXXXX s-a adresat în instanța de judecată cu plîngere împotriva
administrației instituției penitenciare referitoare la condițiile de detenție care,
conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afectează
drepturile condamnatului garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu reducerea pedepsei potrivit
prevederilor art. 4734 din Codul de procedură penală, aceasta fiind depusă pete
termenul prevăzut de legislația națională.
Împotriva încheierii a declarat recurs ordinar condamnatul Ivan
Chirica solicitând casarea acestei și pronunțarea unei hotărâri prin care să fie
admisă plângerea acestuia, cu reducerea din termenul de pedeapsă a perioadei
aflării în detenție, în condiții inumane, fiind afectate drepturile garantate de art.
3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale.
1
3.1. Nefiind de acord cu încheierea a declarat recurs ordinar avocatul Pavel
Cebotari în numele condamnatului, prin care a solicitat repunerea în termen,
admiterea recursului și remiterea cauzei la o nouă rejudecare.
În motivarea recursului, avocatul a indicat că, deținutul nu este de acord cu
încheierea instanței de fond, susținând că plângerea a fost depus în termen. Mai
mult administrația penitenciarului nu a întreprins nimic pentru ai asigura
condamnatului exercitării drepturilor sale prin acces la justiție. Prin urmare,
prin încheierea instanței de fond, condamnatul este limitat în drepturi pentru un
remediu în apărarea sa în urma supunerii la tratamente inumane și degradante.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24
februarie 2020, recursurile declarate de către avocatul Pavel Cebotari în numele
condamnatului Ivan Chirica și ultimul au fost respinse, cu menținerea încheierii
fără modificări.
4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a indicat că, soluția
instanței de fond este corectă cu privire la constatarea tardivității plângerii
depuse de condamnatul Ivan Chirica în ordinea art. 4732 Cod de procedură
penală.
Conform art. 4732 alin. (5) Cod de procedură penală, „plângerea referitoare la
condițiile de detenție care afectează grav drepturile condamnatului sau ale prevenitului
se depune pe parcursul detenției în condiții contrare prevederilor art. 3 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau în termen de 6
luni de la data când nu mai sunt deținuți în astfel de condiții, dar nu mai târziu de 4
luni de la eliberarea lor din locul de detenție”.
Din materialele cauzei instanța de recurs a constatat că, de către
condamnatului Ivan Chirica a fost depusă la data de 31.07.2019, o plângere
referitoare la condițiile de detenție care afectează grav drepturile condamnatului
sau ale prevenitului, se depune pe parcursul detenției în condiții contrare
prevederilor art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale.
Sub aspectul dat, se conchide că plângerea dată este înaintată tardiv, cu
omiterea termenului de 6 luni, din momentul când acesta nu mai este deținut în
astfel de condiții.
În sensul dat, instanța de recurs a stabilit că, potrivit raportului
Penitenciarului nr.9 Pruncul, condamnatul C Ivan hirica s-a deținut în
Penitenciarul nr. 13 Chișinău, în perioada 06.04.2018 - 15.05.2018, 18.05.2018 -
22.05.2018, 25.05.2018 - 12.06.2018, 14.06.2018 - 26.06.2018, 29.06.2018 -
20.09.2018, iar din data de 20.09.2018, se deține din penitenciarul nr.9 Pruncul.
2
Reținând acest fapt, instanța de recurs a menționat că norma art. 4731 - art.
4734 Cod de procedură penală, au fost introduse în Cod de procedură penală la
data de 12.12.2018, prin Legea nr. 163, din 20.07.2017, în vigoare la data de
01.01.2019.
Așadar, instanța de recurs a subliniat că, deși condamnatul s-a plâns pe
condițiile de detenție inumane din cadrul Penitenciarului nr. 13 Chișinău, din
data de 20.09.2018, acesta nu s-a mai deținut în Penitenciarul nr. 13 Chișinău, iar
la acea perioadă, nu erau în vigoare normele de drept referitoare la condițiile de
detenție care afectează grav drepturile condamnatului sau ale prevenitului,
condiții contrare prevederilor art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale, această normă a fost introdusă în Cod de
procedură penală la data de 01.01.2019.
Respectiv, termenul de 6 luni, în interiorul căruia condamnatul Ivan Chirica
era în drept să se adreseze în instanța de judecată cu o atare plângere începe să
curgă din data de 01.01.2019, momentul introducerii normelor de referință la
condițiile de detenție în Cod de procedură penală, astfel că plângerea fiind
depusă de către condamnat la data de 31.07.2019, este înaintată cu omiterea
acestui termen, ceea ce denotă că soluția primei instanțe privind respingerea
plângerii condamnatului ca fiind tardivă, este una justificată, întemeiată și
legală.
Faptul invocat de apărător precum că, condamnatul a depus plângerea în
termen, este unul declarativ, or, Ivan Chirica a înaintat plângerea prin
intermediul oficiul poștal la 31.07.2018, fapt confirmat prin ștampila aplicată pe
plic.
În această ordine de idei, instanța de recurs a conchis că în speță, cererile de
recurs înaintate de către condamnatul Ivan Chirica și avocatul acestuia, urmează
a fi respinse ca neîntemeiate, cu menținerea fără modificări a încheierii
contestate în contextul în care instanța de fond a luat în considerație toate
argumentele expuse de către condamnat și corect a ajuns la concluzia privind
tardivitatea acestora.
La 06 aprilie 2019, condamnatul Ivan Chirica declară recurs în anulare
prin care solicită casarea deciziei și pronunțarea unei decizii prin care să reducă
din termenul de pedeapsă a perioadei aflării în detenție, în condiții inumane,
fiind afectate drepturile garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
3
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi
declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 452 Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții
lui, persoanele menționate la art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), precum și în numele
acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea
Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești
irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile irevocabile
pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la
judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii
precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a
Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre
depunerea cererii, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, recursul în anulare
este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul
articol sau este declarat repetat.
Cerințele pentru cererea de recurs în anulare sunt prevăzute la art. 455 Cod
de procedură penală, una din ele fiind specificată la alin. (2) pct. 7) din art.
menționat, conform căreia cererea trebuie să cuprindă conținutul și motivele
recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute la art. 453 și
argumentele admiterii sau respingerii recursului.
Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă
că recursul în anulare este o cale extraordinară de atac care se utilizează în
scopul reparării erorilor de drept, comise la judecarea cauzei în cazul în care un
viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată.
Din conținutul recursului nu se vede ce eroare de drept, comisă de instanțe la
judecarea cauzei date, urmează a fi reparată și care viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Or, faptul că condamnatul
Ivan Chirica indică dezacordul cu soluțiile instanțelor naționale, fără a indica
vreun viciu fundamental, nu constituie temei de casare a deciziei definitive și
irevocabile.
În temeiul art. 453 Cod de procedură penală, raportat la prevederile art. 6
pct. 44), 22 alin. (3) Cod de procedură penală, art. 4 al Protocolului nr. 7 la
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, hotărârile irevocabile pot fi atacate
cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea
cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a
4
afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului
informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.
Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara
recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești
prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de
condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea
căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II
ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar.
În consecință, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453
Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului
înaintat, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1), 453, 456 alin. (1) Cod de
procedură penală,
d e c i d e:
inadmisibilitatea recursului în anulare, declarat împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2020 de către
condamnatul Chirica Ivan XXXXX, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de
conținut.
Decizia este irevocabilă, prenunțată integral la 29 iulie 2020.
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Ion Guzun
Liliana Catan
5