1re-50/2020 — art. 473-1, 473-4 CPP

La 17 ianuarie 2019, condamnatul Zmeu Nicolai a înaintat judecătorului de instrucție o plângere împotriva administrației instituției penitenciare referitoare la condițiile de detenție care, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afectează drepturile condamnatului garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, solicitând reducerea pedepsei potrivit prevederilor art. 4734 alin. (5) Cod de procedură penală.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 20 iunie 2019 s-a admis plângerea condamnatului Zmeu Nicolai împotriva administrației instituției penitenciare referitoare la condițiile de detenție care, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afectează drepturile condamnatului garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. S-a constatat faptul că condamnatul Zmeu Nicolai a fost deținut în perioadele cuprinse între 11 mai 2012 - 18 aprilie 2013 și 18 februarie 2014 - 07 martie 2014 în Penitenciarul nr. 13 Chișinău, în condiții contrare prevederilor art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. S-a redus pedeapsa condamnatului Zmeu Nicolai pentru perioada totală de 354 zile, în care s-a aflat în detenție provizorie în Penitenciarul nr. 13 Chișinău, cu calcularea a 2 zile de reducere pentru 10 zile de detenție. Termenul pedepsei definitive stabilite lui Zmeu Nicolai prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2013 de 12 ani închisoare în penitenciar tip închis, redusă ulterior cu 1/5, adică cu 1 an 8 luni 12 zile din pedeapsa rămasă neexecutată prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 30 noiembrie 2018, s-a redus cu 70 de zile. În privința perioadei rămase de 4 zile, cu titlu de despăgubire, s-a acordat condamnatului Zmeu Nicolai suma de 200 lei, calculându-se a câte o unitate convențională egală cu 50 lei MD pentru fiecare zi în care condamnatul a suferit încălcarea condițiilor de detenție, care urmează a fi încasată din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor. 1

Împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 20 iunie 2019 a declarat recurs avocatul Maria Antoci în numele condamnatului Zmeu Nicolai prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de fond, în alt complet de judecată. În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte: - nefiind de acord cu încheierea emisă, solicită casarea acesteia, făcându-se trimitere la prevederile alin. (6) art. 4734 Cod de procedură penală, care prevede că în cazul constatării circumstanțelor prevăzute la art. 4732 alin. (3), preveniții sunt despăgubiți în conformitate cu art. 385 alin. (5) și (6) sau după caz, aceștia pot înainta o acțiune civilă, lege materială de care consideră că nu s-a ținut cont de către instanță la emiterea încheierii, iar cu trimitere la prevederile alin. (5) art. 385 Cod de procedură penală, în cazul constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv, totodată nu este clar la acest capitol, de care criterii s-a condus instanța la reducerea pedepsei, de reducere a termenul cu 2 zile din zece și nu 3 zile din zece zile de detenție. 3.1. Împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 20 iunie 2019 a declarat recurs condamnatul Zmeu Nicolai prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de fond, în alt complet de judecată. În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte: - condamnatul a solicitat aplicarea prevederilor art. 4734 alin. (6) și art. 385 alin. (5) Cod procedură penală; - condamnatului Bej an Viorel, i-au fost aplicate prevederile art. art. 4734 alin. (6) și art. 385 alin. (5) Cod procedură penală, ceea ce este o discriminare față de condamnat.

Prin decizia Colegiului penal la Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2019, recursurile declarate de avocatul Maria Antoci în numele condamnatului Zmeu Nicolai și de condamnat au fost respinse ca fiind nefondate, cu menținerea hotărârii contestate fără modificări. 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, că la caz reducerea stabilită de către prima instanță este una adecvată și suficientă, bazată pe o justă și echitabilă evaluare a circumstanțelor de fapt și pe o legătură rezonabilă de cauzalitate dintre prejudiciul cauzat și recompensa instituită și care va avea efectul compensatoriu proporțional circumstanțelor constatate. Cu referire la argumentele condamnatului Zmeu Nicolai precum că dânsul a fost discriminat în legătură cu faptul că condamnatului Bejan Viorel i-au fost aplicate prevederile art. art. 4734 alin. (6) și art. 385 alin. (5) Cod procedură penală, instanța de recurs le apreciază ca nefondate, or, în cauza penală în privința lui Bejan Viorel au fost aplicate prevederile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală ca urmare a examinării cauzei penale în instanța de fond și pronunțarea sentinței. Totodată, cu referire la soluția propusă de recurenți privind admiterea recursului, casarea încheierii, cu dispunerea rejudecării cauzei de către prima instanță, în alt complet de judecată, instanța de recurs a apreciat că dezacordul părții privind soluția instanței de fond adoptată pe marginea plângerii condamnatului împotriva 2 administrației instituției penitenciare referitoare la condițiile de detenție nu poate constitui temei de a dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond. La fel, instanța de recurs a notat că nici argumentul părții apărării precum că în conținutul încheierii a fost indicat greșit numele condamnatului - Roman Ivanov, nu constituie temei de a dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond, or, în partea dispozitivă instanța de judecată a indicat corect datele de identificare a condamnatului, prin urmare această eroarea materială este susceptibilă de a fi corectată în ordinea prevăzută de art. 249 Cod procedură penală.

Nefiind de acord cu decizia instanței de recurs, condamnatul Zmeu Nicolai, declară recurs în anulare, prin care solicită casarea acesteia cu transmiterea cauzei la rejudecare. În motivarea recursului, condamnatul a menționat că instanțele de judecată eronat au aplicat prevederile art. 4734 alin. (4)-(6), 385 alin. (5) Cod de procedură penală precum și art. 3 CEDO, prin ce au admis erori la calcularea termenului pentru reducerea pedepsei precum și a despăgubirilor întrucât în perioada de referință avea statut de prevenit dar nu de condamnat

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că, decizia instanței de recurs prin care a fost menținută încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în ordinea reglementată de art. 447-449 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva deciziei instanței de recurs din speță este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. 3 Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1), 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal, d e c i d e: inadmisibilitatea recursului în anulare, declarat de condamnatul Zmeu Nicolai XXX, împotriva deciziei Colegiului penal la Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2019, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, publicarea integrală la 03 iulie 2020. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 4