1re-67/20 — art. 473-1 CPP

Dosarul nr. 1re-67/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

condamnatul Bunescu Victor, prin care se solicită casarea încheierii Judecătoriei

Anenii Noi, sediul Bender din 29 octombrie 2019 și deciziei Colegiului penal la

Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2020,

Termenul examinării cauzei:

Instanța de recurs în anulare de la 10.03.2020. până la 24.06.2020.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în anulare în cauză

în baza actelor din dosar,

c o n s t a t ă :

2019, plângerea condamnatului Bunescu Victor, împotriva administrației

Penitenciarului nr. 13, mun. Chișinău, referitoare la condițiile de detenție, a fost

respinsă, ca fiind tardivă.

condamnatul Bunescu Victor a înaintat plângere împotriva administrației

Penitenciarului nr. 13 mun. Chișinău referitoare la condițiile de detenție care,

conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afectează drepturile

condamnatului sau ale prevenitului, garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în temeiul art. 4732 Cod de

procedură penală.

În motivarea plângerii, condamnatul a indicat că, a fost deținut în

Penitenciarul nr. 13 mun. Chișinău, în condiții inumane, deoarece celulele erau

supraaglomerate, la fel era umezeală, solicitând reducerea pedepsei.

Cara-Palii în numele condamnatului Bunescu Victor, a declarat recurs, prin care a

solicitat repunerea în termen a plângerii condamnatului Bunescu Victor împotriva

administrației Penitenciarului nr. 13, mun. Chișinău, referitoare la condițiile de

detenție, admiterea recursului, casarea încheierii Judecătoriei Anenii Noi din 29

octombrie 2019, cu admiterea plângerii și constatarea deținerii în codiții inumane și

degradante pe parcursul deținerii în Penitenciarul nr. 13 mun. Chișinău și reducerea

din termenul de pedeapsă pentru zilele constatate de către instanță reieșind din

dispoziția art. 4731-4 Cod de procedură penală.

În motivarea recursului, avocatul a invocat că, la data de 20 iulie 2017 prin

Legea nr. 163 din 20 iulie 2017 au fost introduse art. 4731-4 Cod de procedură penală,

menit să reglementeze plângerile împotriva organului care pune în executare

hotărârea judecătorească de condamnare privativă de libertate.

Intrarea în vigoare și aplicarea acestor prevederi o perioadă de timp a fost

incertă, ca ulterior legiuitorul să stabilească data de 01.01.2019.

1

Prin urmare reieșind din incertitudinea legislativă, lipsa unei comunicări între

condamnați și serviciile juridice din penitenciare, lipsa cunoștințelor juridice, accesul

limitat la apărare prin lipsa surselor financiare, au făcut ca un număr mare de

persoane condamnate să depună plângeri pe condițiile de detenție în perioada în care

prevederile art. 4731-4 Cod de procedură penală, nu intraseră în vigoare. Iar în astfel

de cazuri spre regret instanțele au abordat o atitudine indolentă, mimând procesul de

examinare, respingeau cererile date motivând lipsa temeiurilor, sau chiar încetarea

acestora. Ceea ce s-a întâmplat și în cazul condamnatului Bunescu Victor.

Deci, condamnatul Bunescu Victor la 24 ianuarie 2018 a adresat o astfel de

plângere către instanța de la locul de executare a pedepsei, deținându-se la acel

moment în Penitenciarul nr. 4, Cricova prin care a solicitat reducerea din termenul de

pedeapsă în temeiul Legii nr.163 din 20.07.2017.

În virtutea faptului că condamnatul nu are cunoștințe juridice instanța urma să-l

asigure cu un apărător fie și din contul mijloacelor de stat pentru a-i asigura acestuia

dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prevăzut la art. 6 CEDO în cadrul

căruia persoanei să-i fie nu doar garantate dar și asigurate toate drepturile procesuale.

Totuși instanța unipersonal a respins cererea condamnatului Bunescu Victor, or, din

încheiere nu este clar dacă a participat cineva la examinarea plângerii condamnatului

și dacă a fost ședință de judecată public conform prevederilor legale.

Având în vedere vârsta înaintată, starea sănătății precare, lipsa surselor materiale

și alte circumstanțe au dus la ceea că următoarea plângere a condamnatului să ajungă

în instanța de judecată la data de 18 iulie 2019. Constituind pentru judecătorul de

instrucție drept motiv de respingere a plângerii pentru tardivitate.

De fapt condamnatului i-au fost grav lezate drepturile prin respingerea plîngerii

sale la data de 01.02.2018, ca inadmisibilă, pe motiv că nu intraseră în vigoare

prevederile art. 4731-4 Cod de procedură penală reglementate prin Legea nr. 163 din

20.07.2017.

Or, judecătorul și-a atribuit un rol suprem de reinterpretare a normelor și a

dorințelor petiționarului. Fără să-i asigure dreptul la un proces echitabil, fără

participarea avocatului, fără examinarea cauzei într-o ședință publică.

Condamnatul provine dintr-o pătură social vulnerabilă, respectiv lipsa resurselor

materiale, lipsa accesului la un avocat, lipsa comunicării cu secția juridică a

penitenciarului, izolarea sa de alți deținuți a dus la ceea că el nu a reușit să se

orienteze și să depună în termen, o nouă plîngere odată cu intrarea în vigoare a

articolelor sus menționate.

2020, a fost respins recursul avocatului Ludmila Cara-Palii, în numele condamnatului

Bunescu Victor și menținută fără modificări încheierea Judecătoriei Anenii Noi,

sediul Bender din 29 octombrie 2019.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, plângerea

condamnatului Bunescu Victor, în condițiile art. 4732 Cod de procedură penală din

18.07.2019, împotriva administrației instituției penitenciare ce privesc condițiile de

detenție din Penitenciarul nr. 13 pentru perioada 21.11.2008-11.03.2009 în arest

preventiv și pentru perioada 11.03.2009-04.12.2014, în calitate de condamnat, este

depusă cu încălcarea termenelor de prescripție prevăzute la art. 4732 alin. (5) Cod de

procedură penală, care prevede ca termen de adresare în instanța de judecată 6 luni de

la data când nu mai sunt deținuți în astfel de condiții, dar nu mai târziu de 4 luni de la

eliberarea lor din locul de detenție.

2

Instanța de recurs a constatat că, instanța de fond corect a respins, ca depusă

peste termen plângerea condamnatului Bunescu Victor, în condițiile art. 4732 Cod de

procedură penală, din 18.06.2019 împotriva administrației instituției penitenciare

referitoare la condițiile de detenție din Penitenciarul nr. 13 în arest preventiv 110 zile,

pentru perioada 21.11.2008-11.03.2009, iar în calitate de condamnat 432 zile, în

perioada cuprinsă între 11.03.2009 - 04.12.2009.

Subsecvent, instanța de recurs a reținut că, termenul de adresare în instanța de

judecată în baza art. 4732 alin. (1) Cod de procedură penală este un termen procesual

legal, durata lui este stabilită exhaustiv prin lege, acesta fiind absolut și avînd un

caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a se

adresa cu astfel de acțiune.

În aceiași ordine de idei, art. 230 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală,

prevede că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un

anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și

nulitatea actului efectuat peste termen.

Deci, potrivit formalismului legii procesual-penale, având caracter de garanție

egală pentru toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art. 20 din Constituția

Republicii Moldova, ca rațiune, satisfacerea imperativului disciplinării activității

procesuale prin stabilirea unor termene peremptorii, se impune obligația îndeplinirii

în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului. Ca

atare, neexecutarea în termen a unui drept procesual, conform sancțiunii menționate,

duce la pierderea acestuia.

Subsidiar, instanța de recurs a reiterat că, prin admiterea unei acțiuni depuse

tardiv și poziționarea uneia dintre părțile procesului penal pe o treaptă mai

avantajoasă decît cealaltă parte, se încalcă vădit principiul egalității armelor, care

inter alia prevede că fiecare parte trebuie să beneficieze de o posibilitate rezonabilă

de a prezenta cauza sa în condiții care să nu-i plaseze într-o situație net

dezavantajoasă în raport cu partea adversă.

În contextul celor expuse, instanța de recurs nu a reținut ca fiind plauzibile

argumentele invocate de către recurent în recursul înaintat cu privire la faptul că,

condamnatul provine dintr-o pătură social vulnerabilă, respectiv lipsa resurselor

materiale, lipsa accesului la un avocat, lipsa comunicării cu secția juridică a

penitenciarului, izolarea sa de alți deținuți a dus la ceea că, el nu a reușit să se

orienteze și să depună în termen, o nouă plângere odată cu intrarea în vigoare a

articolelor sus menționate, or, necunoașterea legii nu absolvă persoana de efectele

inacțiunii sau acțiunii incorecte întreprinse contrar prevederilor legale.

Mai mult ca atât, faptul că, s-a adresat cu o astfel de cerere, până la intrarea legii

în vigoare, denotă faptul că, condamnatul Bunescu Victor cunoaște efectele art. 4732

Cod de procedură penală, ceea ce dovedește că, ultimul are acces la serviciile juridice

ale penitenciarelor.

Totodată, instanța de recurs a remarcat că, în condițiile descrise de către

avocatul Ludmila Cara-Palii, în numele condamnatului Bunescu Victor, sunt deținuți

și alți condamnați, dintre care s-au adresat cu cereri similare în termen, iar astfel de

cereri nu sunt taxate, ceea ce răstoarnă argumentul precum că, lipsa surselor

financiare, la fel l-au împiedicat de a se adresa în termen cu cererea dată.

3

Așadar, raportând cauzei textele de procedură penală indicate mai sus și

statuările din jurisprudența constantă a Curții Europene, Colegiul Penal reține că,

condamnatul, care nu se mai deține în condițiile descrise din anul 04.12.2014, a omis

termenul de 6 luni stabilit de legea nr.272 din 29.11.2018, care a intrat în vigoare la

01.01.2019, or, conform normei citate condamnatul a fost în drept să depună o

plângere în condițiile art. 4732 Cod de procedură penală, împotriva administrației

instituției penitenciare referitoare la condițiile de detenție din Penitenciarul nr. 13,

până la 01.07.2019, inclusiv.

Astfel, instanța de recurs, a reținut legalitatea încheierii contestate în această

parte, prin urmare recursul avocatul Ludmila Cara-Palii, în numele condamnatului

Bunescu Victor, este neîntemeiat și urmează a fi respins.

condamnatul Bunescu Victor, declară recurs în anulare, prin care solicită casarea

acestora cu admiterea cerințelor indicate în cererile anterioare. În motivarea

recursului, condamnatul a menționat că motivul depășirii termenului de declarare a

plângerii împotriva administrației Penitenciarului nr. 13, mun. Chișinău, referitoare la

condițiile de detenție, a fost îmbolnăvirea condamnatului.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,

Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2)

și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la

Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după

epuizarea căilor ordinare de atac.

În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală,

cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu

menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii

atacate.

Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când

Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova

despre depunerea cererii.

Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în

anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost

judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare

sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac,

reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură

penală – adică calea apelului și recursului ordinar.

Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că,

decizia instanței de recurs prin care a fost menținută încheierea judecătorului de

instrucție, adoptată în ordinea reglementată de art. 447-449 Cod de procedură penală,

nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art.

452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea

Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva deciziei instanței de recurs din

4

speță este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a mai fi

atacată cu recurs în anulare.

Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de

procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât acesta

nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură

penală.

procedură penală, Colegiul penal,

d e c i d e:

inadmisibilitatea recursului în anulare, declarat de condamnatul Bunescu Victor,

împotriva încheierii Judecătoriei Anenii Noi, sediul Bender din 29 octombrie 2019 și

deciziei Colegiului penal la Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2020, pe motiv că

nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 24 iulie 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

5