1ra-1148/20 — art. 349 al. 1/1 CP

1ra-1148/20 — art. 349 al. 1/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1148/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Felișcan Victor în numele inculpatului, prin care solicită casarea sentinței

Judecătoriei Soroca, sediul central din 13 noiembrie 2018 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 18 decembrie 2019, în cauza penală, în privința lui

Usatîi Igor XXX, născut la XXX, domiciliat în

XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 12.06.2016 pînă la 13.11.2018;

Instanța de apel de la 06.12.2018 pînă la 18.12.2019;

Instanța de recurs de la 03.03.2020 pînă la 24.06.2020.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Usatîi Igor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349

alin. (11) Cod penal și în baza acestei legi i s-a stabilit pedeapsa sub formă de 1 an

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, s-a adăugat parțial la pedeapsa stabilită,

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Dondușeni din

03.10.2014, stabilindu-i pedeapsa definitivă sub formă de 3 ani 6 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Cheltuielile judiciare - raportul de constatare medico-legală nr. 201829P0176

din 14.03.2018 - 128 lei, utilizarea foilor format A4 și a prafului pentru imprimarea

foilor - 52 lei, au fost trecute în contul statului.

inculpatul Usatîi Igor XXX, la 11.03.2018, aproximativ la ora 02:00, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, în timp ce se afla în incinta IP Soroca, unde a fost adus de către

colaboratorii de poliție, deoarece a deteriorat vitrina gheretei SRL "Foreitor" situată

pe adresa mun. XXX și a refuzat să se prezinte la solicitarea ultimilor, manifestând

un comportament agresiv față de colaboratorii de poliție aflați în exercițiul funcției și

nesupunându-se cerințelor legale ale acestora de a se calma, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod

conștient survenirea acestor urmări, urmărind scopul sistării activității de serviciu a

colaboratorilor de poliție aflați în exercițiul funcției, s-a exprimat în glas tare cu

diferite cuvinte necenzurate în adresa acestora, amenințîndu-i cu aplicarea violenței

fără careva motive, intenționat, a aplicat față de subofițerul de sector al sectorului de

poliție nr. 3 a IP Soroca, Celan Alexandr Anatolie violență fizică nepericuloasă

pentru viața și sănătatea persoanei, manifestată printr-o lovitură cu piciorul în

regiunea toracelui ultimului, cauzându-i părții vătămate dureri fizice

1

Soroca A. Cebanciuc, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

să fie recunoscut culpabil Usatîi Igor în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349

alin. (I1) Cod penal și în baza acestei Legi, a-i stabili o pedeapsă sub formă de un an

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu luarea sub

strajă a inculpatului din sala de judecată. în conformitate cu prevederile art. 85 alin.

(1) CP, a-i adăuga parțial condamnatului Usatîi Igor la pedeapsa aplicată prin noua

sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința din 03.10.2014 a

Judecătoriei Dondușeni, stabilindu-i o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe

un termen de 5 ani 6 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În motivarea apelului invocă, că instanța de judecată a stabilit just

circumstanțele cauzei, însă incorect i-a aplicat inculpatului Usatîi Igor o pedeapsă sub

formă de închisoare, aplicînd eronat prevederile alin. (1) art. 85 CP, stabilindu-i o

pedeapsă sub limita celei prevăzute de lege. Astfel, inculpatul Usatîi Igor are

antecedente penale, anterior a fost judecat prin sentința Judecătoriei Ungheni din

03.07.2014 în baza art. 187 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) CP la închisoare pe un termen

de 5 ani, cu aplicarea prevederilor art. 90, stabilindu-i un termen de probă de 2 ani.

Prin sentința Judecătoriei

Dondușeni din 03.10.2014 Usatîi Igor a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2)

lit. b), c), d), e), art. 187 alin. (2) lit. b), c), d), f) CP, aplicîndu-i-se prevederile art. 79

CP și conform art. 85 alin. (1) și 84 alin. (1) CP la 5 ani închisoare. Cu aplicarea art.

90 CP i-a fost suspendată executarea pedepsei, stabilindu-i un termen de probă de 5

ani. Astfel, la data comiterii infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (1l) CP, cît și la

data pronunțării sentinței în privința inculpatului Usatîi Igor, acesta avea antecedente

penale, fiind în termenul de probă și, conform prevederilor art. 90 alin. (10) CP "In

cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

săvîrșește în perioada de probațiurie sau, după caz, termenul de probă o nouă

infracțiune intenționată, instanța de judecată îi stabilește o pedeapsă în condițiile art.

85, dacă, după caz, nu sînt aplicabile prevederile alin. (11) din prezentul articol", în

conformitate cu prevederile art. 85 alin. (3) CP, "Pedeapsa definitivă în cazul unui

cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decît pedeapsa stabilită pentru săvîrșirea

unei noi infracțiuni și decît partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința

anterioară a instanței de judecată". Respectiv, partea neexecutată a pedepsei

pronunțate prin sentința anterioară a instanței de judecată din 03.10.2014 este de cinci

ani, dat fiind faptul că inculpatul nu a executat nici o zi din termenul închisorii

stabilite, deoarece în conformitate cu prevederile art. 90 alin. (1) CP a fost suspendată

condiționat executarea pedepsei cu închisoarea. In circumstanțele date, cînd Usatîi

Igor a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (1')

CP în conformitate cu care a fost condamnat și i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de un an, în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (1) și (3)

CP, prin adăugarea parțială condamnatului Usatîi Igor la pedeapsa stabilită prin noua

sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința din 03.10.2014 a

Judecătoriei Dondușeni, limitele pedepsei cu închisoarea urma să varieze între 5 ani

și 1 lună ca pedeapsă minimă și 5 ani 11 luni ca pedeapsă maximă.

2

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel avocatul A. Fetcu în interesele

inculpatului Usatîi Igor, care solicită casarea sentinței Judecătoriei Soroca din

13.11.2018, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, cu aplicarea unei

pedepse non-privative de libertate în privința inculpatului Usatîi Igor, condamnat de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, adică cu aplicarea

prevederilor art. 90 alin. (11) Cod penal. În motivarea apelului s-a invocat că,

pedeapsa aplicată inculpatului este una prea gravă, reieșind din situația actuală în care

se află condamnatul Usatîi Igor, regretele profunde și starea sa emoțională pe care o

trăiește acum, după acest eveniment, atitudinea radical schimbată față de greșeala sa

cruntă, manifestată prin conștientizarea consecințelor faptei sale, realizarea cu

prisosință a gravității acesteia și căința sinceră a sa în această privință. Inculpatul încă

din faza incipientă a recunoscut vina sa pe deplin, aceeași atitudine dânsul și-a

păstrat-o și în cadrul cercetării judecătorești, circumstanță care urmează a fi apreciată

în privința dânsului drept atenuantă.

Referindu-se la pedeapsă sub aspectul gravității acesteia, rezonabilitatea

menținerii acesteia, menționează că este cazul cu mai multă atenție să se ia în

considerație un criteriu important și obligatoriu, ce determină mărimea sancțiunii,

cum este personalitatea infractorului, care, deși a greșit în fața societății, este tînăr,

bolnav incurabil de o boală cronică, familist și la un început de nouă viață împreună

cu soția tînără și cu speranțe pentru un viitor fericit, este caracterizat pozitiv, sincer se

căiește de cele comise, infracțiunea imputată este una mai puțin gravă, încă din faza

incipientă a urmăririi penale și-a recunoscut pe deplin vina și a optat pentru

examinarea cauzei într-o procedură restrînsă, și astfel a contribuit la examinarea

cauzei în termeni rezonabili. Inculpatul este acuzat de comiterea unei infracțiuni mai

puțin grave, unde este posibilă aplicarea prevederilor art. 90 alin. (11) Cod penal la

individualizarea pedepsei. Nu există nici o predilecție într-aceea că inculpatul ar

putea prezenta pericol social pentru viitor. Inculpatul este deschis la dialog cu

victima, care de altfel nu are nici o pretenție de careva natură față de el, și, în

subsidiar, reiterează, că infracțiunea lui incriminată este una mai puțin gravă după

pericolul social pe care îl reprezintă. Examinând situația condamnatului, care a

conștientizat gravitatea situației în care s-a pomenit, este ferm convins să-și schimbe

atitudinea sa, precum și comportamentul său pentru viitor, imediat ce i s-ar oferi o

asemenea posibilitate, apreciază că aplicarea în privința dînsului a unei sancțiuni

penale non-privative de libertate, prin impunerea obligațiilor, ar fi în stare să

răspundă în mod corespunzător imperativului unei justiții eficiente.

2019, a fost respins ca nefondat apelul avocatului A. Fetcu în numele inculpatului

Usatîi Igor.

Apelul procurorului a fost admis, casată parțial sentința prime instanțe, în latura

pedepsei, cu emiterea unei hotărâri noi potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

după cum urmează:

Usatîi Igor Valentin se consideră condamnat în baza art. 349 alin. (11) Cod penal

și în baza acestei legi, cu aplicarea prevederilor art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură

penală, i se stabilește pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa numită se

adaugă parțial pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Dondușeni din

03.10.2014 și definitiv i se stabilește pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

3

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, la examinarea cauzei

respective s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală,

instanța a cercetat cauza multiaspectual, a dat aprecieri probelor prezentate prin

prisma pertinenței, concludentei, coroborării lor, în baza probelor acumulate just a

reținut starea de fapt și de drept pe cauză, corect a încadrat acțiunile inculpatului

Usatîi Igor în baza art. 349 alin. (1l) Cod penal.

Mai mult, judecarea cauzei a avut loc în procedură simplificată, în baza

prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală.

În acest sens, instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele expuse de

apărătorul V. Felișcan în ședința instanței de apel privind pretinsa nevinovăție a

inculpatului Usatîi Igor în comiterea infracțiunii incriminate.

Astfel, verificând legalitatea hotărârii atacate sub aspectele relatate în ședința

instanței de apel, instanța de apel a reținut că, temeiurile invocate de apărare nu și-au

găsit confirmare în cauza dată. Starea de fapt reținută și de drept apreciată de către

instanța de fond, concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate. Instanța

de apel a conchis că, probele nominalizate în sentința adoptată demonstrează

incontestabil vinovăția inculpatului Usatîi Igor de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 349 alin. (11) Cod penal, coroborând între ele și întemeiat fiind puse la baza

sentinței, temei pentru casarea sentinței în latura penală nefiind constatate.

Instanța de apel a reținut că, temeinicia sentinței a fost verificată reieșind din

argumentele aduse de către autorii apelurilor în raport cu materialul probant acumulat

și cu cadrul legal existent.

Referitor la apelul declarat în interesele inculpatului Usatîi Igor, prin care se

solicită aplicarea pedepsei închisorii cu suspendarea condiționată a executării ei în

baza art. 90 alin. (11) Cod penal, instanța de apel a considerat neîntemeiate

solicitările în acest sens.

La determinarea pedepsei închisorii cu executare, aplicată inculpatului Usatîi

Igor instanța de fond a ținut cont de toate circumstanțele ce s-au stabilit pe cauză, a

aplicat o pedeapsă corespunzătoare caracterului și gradului de pericol social,

personalității inculpatului, care nu este la prima atingere cu legea, anterior săvârșind

și alte infracțiuni, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendarea

executării pedepsei pe un termen de probă în baza art. 90 Cod penal, însă inculpatul

concluziile de rigoare nu le-a făcut, săvârșind din nou cu intenție prezenta infracțiune.

Faptele date denotă, că este ineficientă stabilirea în privința inculpatului Usatîi

Igor a unei pedepse mai blânde, urmând a fi respinse argumentele apelantului în acest

sens. Aplicarea unei pedepse mai blânde sau non-privative de libertate va fi

ineficientă și nu va atinge scopurile puse față de pedeapsa penală, din aceste motive

temei pentru atenuarea pedepsei nu sunt.

Astfel, luînd în considerație personalitatea inculpatului, care anterior a fost

condamnat de mai multe ori și a comis prezenta infracțiune fiind în termenul de probă

stabilit prin condamnarea anterioară, de aceea instanța de fond întemeiat i-a aplicat

lui Usatîi Igor pedeapsa sub formă de închisoare, pedeapsă care este adecvată celor

comise, ținîndu-se cont și de personalitarea inculpatului. Pedeapsa închisorii este în

corespundere cu legislația, fiind echitabilă comportamentului anterior al acestuia și

celor comise de inculpat.

Totodată, instanța de apel a ajuns la concluzia că apelul declarat de procuror

urmează a fi admis, cu casarea parțială a sentinței instanței de fond, în latura aplicării

pedepsei penale în privința inculpatului Usatîi Igor, din următoarele considerente:

4

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și

respectiv la rîndul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

condamnaților, cît și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din

numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai

în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei.

În acest context, instanța de apel a considerat că aplicând pedeapsa lui Usatîi

Igor pentru infracțiunea comisă, instanța de fond n-a dat destulă eficiență prevederilor

art. 85 Cod penal și neîntemeiat a aplicat în privința inculpatului Usatîi Igor pedeapsa

în alte limite decât cele prevăzute de legea penală.

Potrivit prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal, Dacă, după pronunțarea

sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvîrșit o

nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa

aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința

anterioară. In acest caz, pedeapsa definitivă nu poate depăși termenul de 30 de ani

de închisoare, iar în privința persoanelor care nu au atins vîrsta de 18 ani și a

persoanelor care au atins vîrsta de 18 ani, dar nu au atins vîrsta de 21 de ani, care

nu au mai fost condamnate — termenul de 15 ani.

Reieșind din prevederile legale menționate supra, instanța de apel a considerat

întemeiate argumentele apelului declarat de acuzatorul de stat, precum că instanța

eronat a aplicat prevederile art. 85 Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă sub limita celei

prevăzute de lege.

Astfel, inculpatul Usatîi Igor anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei

Ungheni din 03.07.2014 în baza art. 187 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal la

închisoare pe un termen de 5 ani, cu aplicarea prevederilor art. 90, stabilindu-i un

termen de probă de 2 ani.

Prin sentința Judecătoriei Dondușeni din 03.10.2014, Usatîi Igor a fost

condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), art. 187 alin. (2) lit. b), c), d), f)

Cod penal, aplicându-i-se prevederile art. 79 Cod penal și conform art. 85 alin. (1) și

84 alin. (1) Cod penal la 5 ani închisoare. Cu aplicarea art. 90 Cod penal, i-a fost

suspendată executarea pedepsei, stabilindu-i o perioadă de probă de 5 ani.

Astfel, la data comiterii infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal

inculpatul Usatîi Igor avea antecedente penale, fiind în termenul de probă.

În conformitate cu prevederile art. 85 alin. (3) Cod penal, Pedeapsa definitivă în

cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decît pedeapsa stabilită pentru

săvîrșirea unei noi infracțiuni și decît partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin

sentința anterioară a instanței de judecată.

5

Respectiv, partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a

instanței de judecată din 03.10.2014 este de cinci ani, dat fiind faptul că inculpatul nu

a executat nici o zi din termenul închisorii stabilite, deoarece în conformitate cu

prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei cu închisoarea.

În circumstanțele date, cînd Usatîi Igor a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, în conformitate cu care a fost

condamnat și i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de un an, în

conformitate cu prevederile art. 85 alin. (1) și (3) Cod penal, prin adăugarea parțială

inculpatului Usatîi Igor la pedeapsa stabilită prin noua sentință, a părții neexecutate a

pedepsei stabilite prin sentința din 03.10.2014 a Judecătoriei Dondușeni, limitele

pedepsei cu închisoarea urma să varieze între 5 ani 1 lună ca limită minimă și 5 ani

11 luni ca limită maximă.

În așa mod, ținând cont de circumstanțele enunțate, instanța de apel a considerat

că, la aplicarea pedepsei în privința lui Usatîi Igor pentru infracțiunea comisă,

instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, 85 Cod penal.

Pripit a ajuns la concluzia privind aplicarea pedepsei definitive de 3 ani 6 luni

închisoare, care nu se încadrează în limitele prevăzute de legea penală.

Din considerentele expuse, instanța de apel a considerat oportun de a-i stabili

inculpatului Usatîi Igor pedeapsa definitivă sub formă de 5 ani 6 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, care este echitabilă faptei

comise și se racorda la circumstanțele stabilite în prezenta cauză penală. Inculpatul

Usatîi Igor urmează să execute real întreaga pedeapsă cu închisoarea, pentru a asigura

corectarea și reeducarea inculpatului și pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni

atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane. O pedeapsă mai blândă nu va

asigura atingerea scopului pedepsei și nu va duce la corijarea inculpatului Usatîi Igor

numele inculpatului, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10),

12) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea

acestora cu pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința lui Usatîi Igor ori,

transmiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. Recurentul invocă dezacordul cu

decizia instanței de apel motivînd că, instanța urma să se expună asupra tuturor

motivelor indicate în cererea de apel al apărării. De asemenea, se invocă dezacordul

cu modalitatea de apreciere a probelor din care rezultă nevinovăția lui Usatîi Igor,

astfel, neîntemeiat s-au aplicat prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

prin care solicită inadmisibilitatea acestuia, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei statuări se expun

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

6

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, apărătorul semnalează

drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

8), 10) Cod de procedură penală, precum că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414, 415, 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, hotărârea

cuprinzând motivelor pe care se întemeiază soluția pronunțată. Astfel, instanța de

apel, la adoptarea soluției de casare a sentinței, a respectat prevederile legale,

adoptând o soluție corectă și întemeiată.

În același context, Colegiul penal menționează, că argumentele din recurs nu au

fost invocate în cererea de apel al apărării, iar potrivit art. 427 alin. (2) Cod de

procedură penală, temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în

cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Colegiul penal respinge ca fiind declarative afirmațiile apărării prin care se

susține că instanța de apel nu a luat în considerare argumentele susținute de apărare în

cererea de apel. Aceasta deoarece, verificând minuțios decizia recurată în raport cu

argumentele invocate în apel, Colegiul penal ajunge la concluzia că apărarea a primit

răspuns la argumentele înaintate, iar simplul dezacord al titularului cererii de recurs

cu soluția pronunțată în speță nu constituie temei de admitere a recursului în sensul

formulat.

De asemenea, Colegiul penal atestă, că respectând prevederile art.101 alin.(3)

Cod de procedură penală, unde este stipulat că nici o probă din dosar nu are o valoare

prestabilită pentru instanță, instanța de apel a examinat toate probele din dosar și nu a

dat prioritate celor în favoarea condamnării inculpatului, ci coroborându-le, le-a

analizat în ansamblu lor, apreciind just că ele sunt suficiente pentru a fundamenta o

acuzație penală.

Cu referire la argumentele apărării, prin care se invocă dezacordul cu aprecierea

de către instanța de apel a versiunii prezentate de apărare, Colegiul penal

menționează că criticile invocate de recurent cu privire la aprecierea declarațiilor

martorilor și constatarea unor stări de fapt de către instanța de apel, dezacordul cu

aprecierea probelor, au servit obiect de examinare atât în instanța de fond cât și în

instanța de apel, astfel reiterarea acestor argumente în ordine de recurs nu pot întruni

temeiul casării deciziei instanței de apel și nu sunt susceptibile de a susține temeiul de

drept invocat, întrucât dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor nu

reprezintă unul din temeiurile de drept prevăzute pentru declararea recursului ordinar.

7

Totodată, instanța de recurs reiterează că, la etapa judecării recursului nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de

fond, aceasta fiind sarcina primordială a acestor instanțe.

Aprecierea probelor de către instanțele de fond poate să fie recunoscută ca o

eroare gravă de fapt și reținută de instanța de recurs, doar în cazul unor expuneri

denaturate - ce nu corespund conținutului faptic a probelor, sau neluarea în

considerare a acestora.

Din atare considerente, Colegiul penal nu examinează criticele referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de

fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform infracțiunilor

incriminate.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut

cont de prevederile art.art.99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele

sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia menținerii sentinței.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aspectele relatate de apărare privitor

la nevinovăția inculpatului, instanța de apel a reținut, că temeiurile invocate de

apărare nu și-au găsit confirmare în cauza dată, or, starea de fapt reținută și de drept

apreciată de către instanță de fond, concordă cu circumstanțele stabilite și probele

administrate, iar acțiunile inculpatului au fost just încadrate în art. 349 alin. (11) Cod

penal.

Drept urmare, Colegiul penal reiterează, că nu a fost comisă nici o eroare de

drept, așa precum se susține de către apărare, or, pentru a constitui caz de casare,

eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției

cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe

care materialul probator o susține. În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost

constatată de către instanța de recurs.

Faptul că instanța de apel nu a apreciat probele în modul solicitat de autorul

recursului, nu constituie motiv de a afirma că instanța de apel a pronunțat o hotărâre

nemotivată. Tot aici, Colegiul penal menționează, că argumentele din recurs

preponderent sunt aceleași care au fost invocate și în cererea de apel, în privința

cărora instanța de apel s-a pronunțat în mod argumentat și detaliat și reiterarea cărora

nu o consideră necesară.

Cât privește solicitarea apărării privind achitarea inculpatului, Colegiul penal

menționează că, potrivit materialelor cauzei, Usatîi Igor prin cererea a solicitat să fie

examinată cauza în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

recunoscând vinovăția și solicitând judecarea cauzei pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, iar împotriva sentinței adoptate de prima instanță în urma

judecării în procedura simplificată, părțile pot exercita calea de atac a apelului, de

regulă, sub aspectul individualizării pedepsei, inculpatul neputând renunța la opțiunea

de a fi judecat potrivit procedurii simplificate.

8

Verificând corectitudinea aplicării prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală, Colegiul penal nu a constatat că, opțiunea privind examinarea cauzei potrivit

procedurii simplificate de către instanțele de fond ar fi fost viciată. Astfel, la caz nu

există careva temeiuri de a emite în privința inculpatului o sentință de achitare.

Totodată, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent, au

format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel respectând

prevederile art. 414 alin.(3) și 417 alin. (1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală,

cărora instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 4.1. al prezentei

decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai

impune.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de către

recurent nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Felișcan Victor în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

18 decembrie 2019, în cauza penală, în privința lui Usatîi Igor XXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 24 iulie 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

9