1ra-1279/2020 — art. 352 alin. 3 lit. d CP

1ra-1279/2020 — art. 352 alin. 3 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1279/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Iurie Diaconu

judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Burduh

Victor Boico

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Ploșniță Emanoil comun cu inculpatul Sacara Timofei prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2019 în cauza

penală privindu-l pe

Sacara Timofei XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.05.2016 – 27.11.2018;

Instanța de apel: 27.03.2019 – 28.10.2019;

Instanța de recurs: 06.05.2020 – 30.06.2020.

Asupra recursul ordinar declarat de avocatul Ploșniță Emanoil comun cu

inculpatul Sacara Timofei, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

2018 a fost încetat procesul penal intentat în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod Penal,

pe motiv că fapta constituie contravenție, Sacara Timofei fiind recunoscut vinovat

în comiterea contravenției prevăzute de art. 335 Cod Contravențional și încetat

procesul contravențional din motivul prescrierii termenului de tragere la răspundere

contravențională.

Acțiunea civilă înaintată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Interdicția aplicată asupra automobilului de model „Mercedes G350” cu n/î

XXXXX a fost anulată.

1

Corpul delict – automobilul de model ,,Mercedes G350” cu n/î XXXXX, a fost

restituit lui Sacara Timofei.

08 martie 2015, pe la orele 17:00, urmând scopul exercitării unui drept al său

presupus, în mod arbitrar, evitând procedura legală de soluționare a litigiului în

instanța de judecată, a pătruns prin forțarea lacătului în interiorul depozitului de pe

str. Calea Basarabiei 54, mun. Chișinău, care era arendat de către Cassoi Vladislav

și cu care avea o înțelegere de a se ocupa de vânzarea automobilului de model

„Mercedes G350” cu n/î XXXXX, de unde în mod arbitrar a luat automobilul sus

menționat, care era înregistrat pe numele lui Sacara Timofei, însă de fapt fiind

procurat din mijloacele bănești de către Cassoi Vladislav, fără a-l anunța pe ultimul,

deplasându-se cu automobilul într-o direcție necunoscută, cauzând-i astfel părții

vătămate Cassoi Vladislav un prejudiciu material în proporții deosebit de mari în

sumă totală de 93 000 euro, care conform cursului oficial BNM de la acel moment

constituia suma de 1959379,80 lei.

Acțiunile inculpatului Sacara Timofei au fost calificate de către organul de

urmărire penală în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod Penal – samavolnicia, adică

exercitarea unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii

stabilite, dacă s-au cauzat daune în proporții deosebit de mari intereselor publice sau

drepturilor si intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

2.1. Prima instanță, analizând și apreciind cumulul de probe (declarațiile

părții vătămate și ale martorilor, procesele verbale privind efectuarea acțiunilor de

urmărire penală), a conchis că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, or, unicul

prejudiciu care i-a fost cauzat lui Cassoi Vladislav este distrugerea lacătului, iar pe

faptul respectiv ultimul nu s-a adresat organelor competente.

Deoarece acțiunile lui Sacara Timofei constituie contravenția prevăzută de art.

335 Cod Contravențional și ea a fost comisă la 08.03.2015, iar până la momentul

actual s-a depășit cu mult termenul de prescripție de tragere la răspunderea

contravențională, a fost încetat procesul contravențional în legătură cu expirarea

termenului de prescripție.

2

Luând în considerație faptul că în instanță nu s-a constatat cauzarea de daune

materiale acțiunea civilă depusă de Cassoi Vladislav a fost respinsă ca neîntemeiată.

La fel, a fost anulată interdicția aplicată asupra automobilului de model

„Mercedes G350”, cu n/î, XXXXX și dispusă restituirea corpului delict lui Sacara

Timofei.

Gololobov Lidia și avocatul Cojocari Oleg, în numele părții vătămate Cassoi

Vladislav.

Procurorul prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei

noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Sacara Timofei

să fie recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 352 alin. (3) lit.

d) Cod penal și condamnat la închisoare pe un termen de 3 ani, în penitenciar de tip

semiînchis, iar corpul delict să fie transmis în proprietatea părții vătămate Cassoi

Vladislav, cu ridicarea sechestrului de pe automobil.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a invocat că instanța a apreciat eronat

și subiectiv declarațiile părții vătămate și ale martorilor Cassoi Natalia Alexandru,

Cassoi Alina, Palie Nicolae, Stefoglo Alexandru și Cotruța Alexandru, acestea fiind

consecvente și coroborând cu înscrisurile administrate.

De asemenea, nu s-a luat în considerație care era starea financiară a

inculpatului, or ale avea luate mai multe credite, inculpatul nemotivând proveniența

sursei banilor.

La individualizarea pedepsei urmează să se țină cont de personalitatea

inculpatului, de comportamentul lui în timpul și după săvârșirea infracțiunii, el

necontribuind activ la descoperirea infracțiunii și nerecunoscând vina.

Avocatul Cojocari Oleg în apelul declarat în numele părții vătămate a invocat

că prin acțiunile infracționale ale inculpatului lui Cassoi Vladislav i-a fost cauzat un

prejudiciu material în proporții deosebit de mari, în sumă totală de 93 000 euro, care

conform cursului oficial BNM de la acel moment constituia suma de 1959379,8 lei.

Concluzia că acuzarea nu a prezentat probe pertinente și verosimile în

susținerea învinuirii este nefondată, fiindcă Sacara Timofei a deposedat pe Cassoi

Vladislav de bunul mobil procurat din banii ultimului.

3

Drept urmare, se solicită casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care i Sacara Timofei să fie declarat vinovat și condamnat în baza art. 352 alin. (3)

lit. d) Cod penal, iar acțiunea civilă să fie admisă.

octombrie 2019 au fost admise apelurile, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță , prin care Sacara Timofei a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 352 alin. (3) lit.

d) Cod penal și condamnat la închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, în penitenciar

de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu.

Corpul delict a fost lăsat la păstrare părții vătămate, până la soluționarea

litigiului pe cale civilă.

4.1. În partea descriptivă a hotărârii s-a constatat că Sacara Timofei la 08

martie 2015, pe la orele 17:00, urmărind scopul exercitării unui drept al său

presupus, în mod arbitrar, evitând procedura legală de soluționare a litigiului în

instanța de judecată, a pătruns prin forțarea lacătului în interiorul depozitului de

pe str. Calea Basarabiei 54, mun. Chișinău, care era arendat de către Cassoi

Vladislav și cu care avea o înțelegere de a se ocupa de vânzarea automobilului de

model ,,Mercedes G350”, cu n/î XXXXX, de unde în mod arbitrar a luat automobilul

sus-menționat, care era înregistrat pe numele lui Sacara Timofei, însă de fapt fiind

procurat din mijloacele bănești, de către Cassoi Vladislav, fără a-l anunța pe

ultimul, deplasându-se cu automobilul într-o direcție necunoscută, cauzându-i astfel

părții vătămate Cassoi Vladislav un prejudiciu material în proporții deosebit de

mari în sumă totală de 93 000 euro, care conform cursului oficial BNM de la acel

moment constituia suma de 1959379,8 lei.

Aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate în baza art. 352 alin. (3) lit. d)

Cod Penal – samavolnicie, adică exercitarea unui drept legitim sau presupus în mod

arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, dacă s-au cauzat daune în proporții

4

deosebit de mari drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau

juridice.

S-a concluzionat că în acțiunile inculpatului sunt prezente elementele

infracțiunii de samavolnicie, vinovăția fiind confirmată prin declarațiile părții

vătămate și declarațiile martorilor Arnaut (Cassoi) Alina, Cartera Alexandru, Palie

Nicolae, Corșunov Ecaterina, Stupacenco Nicolae, Stefoglo Alexander, Cotruța

Alexandru, Cassoi Natalia, Spînu Artur și Buga Valentin precum și prin procesul-

verbal de examinare a obiectului din 04.06.2015cu foto-tabelul anexă, procesele-

verbale de percheziție din 05.06.2015, procesul-verbal examinare a obiectului,

ordonanța de recunoaștere a corpului delict din 05.06.2015, procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 08.06.2015.

Infracțiunea de samavolnicie cu cauzarea de daune în proporții mari a avut loc,

or, inculpatul cunoscând cu certitudine că între el și partea vătămată este o dispută

referitor la bunul mobil, iar acest bun se află în posesia părții vătămate, la 08 martie

2015, în mod arbitrar, evitând procedura legală de soluționare a litigiului în instanța

de judecată, a pătruns prin forțarea lacătului în interiorul depozitului de pe str. Calea

Basarabiei 54, mun. Chișinău, care era arendat de către ultimul, prin ce i-a cauzat lui

Cassoi Vladislav un prejudiciu material în proporții deosebit de mari, în sumă totală

de 93 000 euro, care conform cursului oficial BNM de la acel moment constituia

suma de 1959379,8 lei.

Referitor la prejudiciul material cauzat s-a reținut că inculpatul cunoștea cu

certitudine care este motivul disputei între el și Cassoi Vladislav și anume că banii

pentru procurarea automobilului au aparținut ultimului, fapt confirmat prin

declarațiile părții vătămate, care colaborează cu declarațiile martorilor menționați

supra și cu materialele de probă cercetate în ședința de judecată. În consecință, este

probată integral încălcarea procedurii de soluționare a litigiului de către inculpat și

existența litigiului. În condițiile actuale și individuale ale cazului, posesiunea asupra

automobilului respectiv ca valoare materială este echivalentă cu costul

automobilului.

Prima instanță a constatat titularul dreptului de proprietate, ceea ce depășește

circumstanțele ce urmau a fi constatate în cadrul prezentului proces penal. La

5

soluționarea acestui litigiu penal, instanța trebuia să constate circumstanțele de fapt

existente, dar nu să constate circumstanțe ale unui litigiu civil (în cazul dat, instanța

de judecată a soluționat și litigiul civil referitor la dreptul de proprietate asupra

automobilului).

Emanuil și inculpatul.

Potrivit recursului se solicită casarea totală a deciziei și menținerea sentinței

deoarece:

- nu au fost indicate motivele de fapt și drept ce au sta la baza desființării

concluziilor referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii;

- formal a fost redat conținutul probelor, ele fiind doar enumerate și nefiind

indicat cu suficientă precizie, care anume aspecte au fost constatate ca fiind

determinante în raport cu concluzia de vinovăție, or reproducerea declarațiilor părții

vătămate și martorilor, nu puteau servi ca temei al pronunțării unei sentințe de

condamnare;

- la 08.03.2015 Sacara Timofei și-a exercitat un drept legitim al său de

proprietate asupra automobilului, care îi aparține cu drept de proprietate, inculpatul

fiind persoana ce a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, ce a achitat obligațiile

vamale și după care este înregistrat bunul;

- dreptul de proprietate nu a fost contestat de Cassoi Vladislav;

- urmarea prejudiciabilă pusă în sarcina inculpatului nu s-a manifestat în

cauzarea de daune în proporții deosebi de mari, aduse drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale lui Cassoi Vladislav;

- parcarea automobilului în depozitul închiriat de către una din companiile părții

vătămate nu-i oferea ultimului dreptul de posesie a acestui automobil;

- declarațiile martorilor nu sunt în măsură sa confirme dreptul de proprietate a

lui Cassoi Vladislav asupra automobilului;

- martorii Palie Nicolae și Stefoglo Alexandru au declarat că toate

circumstanțele le cunosc din cuvintele părții vătămate, motiv pentru care declarațiile

acestora nu sunt pertinente, iar declarațiile martorului Cotruța Alexandru nu indică

asupra circumstanțelor speței.

6

procedură penală, procurorul și partea vătămată au depus referință privitor la opinia

lor asupra recursului ordinar declarat, pledând pentru inadmisibilitatea recursului,

din motiv că este vădit neîntemeiat și argumentând că instanța de apel s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate de apelanți, just a constatat circumstanțele de fapt

și de drept ale cauzei, motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii

contestate, corect a încadrat acțiunile făptuitorului, și a apreciat fiecare probă prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală. Din conținutul recursului se evidențiază și

că recurenții își motivează contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, însă acestea nu reprezintă temeiuri de recurs, prevăzute de art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală.

integrală a deciziei având loc la 11 decembrie 2019, iar recursul datează cu 10

ianuarie 2020.

De asemenea, recursul nu este în mod vădit nefondat, în sensul art. 432 Cod de

procedură penală, fiind admisibil, or din conținutul acestuia se constată că el

îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar temeiurile invocate se încadrează în

cele prescrise de lege.

Penal lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, casată decizia instanței

de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, din următoarele considerente:

Recurentul solicită casarea totală a deciziei și menținerea sentinței.

În speță, această soluție nu este aplicabilă, fiind incident cazul prevăzut de art.

435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, constatându-se că hotărârile

instanțelor de fond nu conțin o motivare în sensul art. 6 CoEDO, or o hotărâre

motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (hotărârea

CtEDO Fomin versus Republica Moldova), iar erorile judiciare nu pot fi corectate la

această etapă a procedurilor.

Verificând actele din dosarul deferit judecății, Colegiul constată că hotărârea

primei instanțe nu conține fapta contravențională constatată ca fiind comisă, deci,

7

concluziile acesteia nu pot fi preluate, hotărârea contravenind normelor procesual-

penale. Totodată, sentința cuprinde pe alocuri o motivare vagă, conținând fraze de

ordin general.

În concordanță cu dispoziția art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de

fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel, cuprind următoarele aspecte: dacă fapta reținută a fost săvârșită

ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost

comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală. În ceea ce privește

chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel, acestea se

referă la: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele

de drept procesual sau penal au fost corect aplicate.

În sensul celor menționate supra, instanța de recurs punctează că, declanșând o

continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și

de drept adică odată exercitat produce un efect devolutiv complet, în sensul că

provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept, instanța având posibilitatea

de a da o nouă apreciere probelor acumulate în dosar.

Respectiv, la judecarea apelului, instanța este în drept să cerceteze suplimentar

probele administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit față de

felul cum au fost evaluate de prima instanță), precum și să administreze probe noi,

pentru elucidarea adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice vis-á-vis

de acuzația imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a

instanței.După învestirea instanței cu soluționarea în fond a cauzei, părților trebuie

să le fie asigurate toate garanțiile unui proces echitabil, prin urmare dacă apelul

constituie o continuare a judecării fondului cauzei, acestea sunt valabile și pentru

instanța dată.

La caz, Colegiul constată că inculpatul nu a renunțat fără echivoc la dreptul său

de a reaudia martorii în fața instanței de apel, fiind mulțumit de soluția oferită de

prima instanță și cunoscând dispozițiile art. 419 Cod de procedură penală, nu s-a

simțit obligat să solicite o nouă audiere a martorilor.

8

Instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre prin care constată

vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii imputate prin rechizitoriu, bazându-

se exclusiv pe actele și lucrările primei instanțe. Or, după o hotărâre pronunțată de

prima instanță în favoarea acuzatului, acuzatorul de stat este obligat în instanța de

apel să solicite o nouă audiere atât a inculpatului, cât și a martorilor acuzării,

declarațiile cărora sunt probe în acuzare, în măsură să întemeieze într-un mod

substanțial condamnarea inculpatului. În particular, în atare situații administrarea

mijloacelor de probă se desfășoară după regulile generale prevăzute pentru prima

instanță, fiind aplicat principiul nemijlocirii, ce permite instanței să perceapă direct

faptele și împrejurările relatate de părți sau martori, precum și reacțiile acestora la

întrebările adresate.

Potrivit art. 101 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de judecată este

obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe la a căror cercetare au

avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre admisibilitatea

sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Analizând textual hotărârea de condamnare a lui Sacara Timotei și raportând-o

la procesul-verbal al ședinței de judecată, se statuează că cele menționate supra nu

au fost îndeplinite întocmai și că procedura de examinare a apelului a fost viciată, or

– nu au fost audiați martorii, fiind date citire doar declarațiile acestora depuse în

instanța de fond, de vreme ce martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care

depozițiile lor constituie o mărturie acuzatorii, susceptibilă să întemeieze într-un

mod substanțial condamnarea (hotărârea CtEDO Spînu versus România); –

declarațiile martorului Cassoi Natalia nu au fost obiect de studiu în instanța de apel,

cu toate acestea conținutul declarațiilor sunt reflectate în hotărâre, și motivarea

hotărârii prezintă deficiențe din punct de vedere al insuficienței expunerii

argumentelor vis-á-vis de concluzia condamnării inculpatului, instanța de apel

făcând o enunțare a denumirii probelor, descriind și conținutul unora, nu a motivat

în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Astfel, instanța de apel și-a întemeiat concluziile cu privire la vinovăția

inculpatului, fără a da o analiză și apreciere detaliată și completă fiecărei probe

separat, în consecință fiind nerespectat principiul nemijlocirii și contradictorialității.

9

La fel se stabilește o lipsă de interpretare a declarațiilor inculpatului și o

neglijare a probelor părții apărării, examinate de prima instanță și care au stat la baza

sentinței, procurorul neprezentând probe noi în privința lui Sacara Timofei,

limitându-se la aprecierea acelorași probe pe care s-a bazat și instanța de fond.

Instanța de apel a preluat starea de fapt și de drept incriminată lui Sacara

Timofei, reținând un prejudiciu în mărime de 93000 euro, care la momentul

săvârșirii infracțiunii, conform cursului oficial BNM, constituia 1959379,8 lei, fără

a motiva acest cuantum, or cum rezultă din plângerea lui Cassoi Vladislav și

declarațiile făcute ulterior de acesta costul automobilului a constituit 71400 euro,

fapt confirmat și prin bonul de casă cu nr. 9495 (f.d. 206, vol. I), iar o evaluare a

bunului mobil nu a fost efectuată, acest cuantum nefiind motivat și probat de

acuzare, sarcina probațiunii aparținând procurorului și orice dubiu trebuie interpretat

în favoarea acuzatului (hotărârea CtEDO Holomiov versus Republica Moldova).

În lumina jurisprudenței CtEDO, constatările primei instanțe, dacă nu sunt

dezbătute de instanța ierarhic-superioară, trebuie considerate ca fapte stabilite, în caz

contrar nu sunt respectate cerințele cu privire la echitate, după cum o cere art. 6

CoEDO (hotărârea CtEDO Grădinar versus Republica Moldova).

Prima instanță a statuat că în actele de vânzare-cumpărare a automobilului,

inclusiv cele care probează taxele aferente vânzării-cumpărării, în calitate de

cumpărător figurează Sacara Timofei (f.d.200-212, vol. I) și tot el figurează în calitate

de posesor și persoană care a achitat obligațiile vamale pentru introducerea pe

teritoriul Republicii Moldova a automobilului (chitanța AC061835 din 22.12.2014),

mai mult din extrasul din Registrul de Stat al transporturilor rezultă că Sacara Timofei

este proprietar al automobilului.

Deci „…instanța consideră că acțiunile lui Sacara Timofei nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 352 alin. (3) lit. d) Cod

penal.”

Instanța de apel fără a dezbate constatările de primă instanță și fără a motiva

din ce probe rezultă constatările sale, a conchis că „…infracțiunea de samavolnicie

cu cauzarea de daune în proporții mari a avut loc, or, inculpatul cunoscând cu

certitudine că între el și partea vătămată este o dispută referitor la bunul mobil –

10

automobil de model „Mercedes G350” cu n/î XXXXX, iar acest bun se afla în

posesia părții vătămate, la 08 martie 2015, în mod arbitrar, evitând procedura

legală de soluționare a litigiului în instanța de judecată, a pătruns prin forțarea

lacătului în interiorul depozitului de pe str. Calea Basarabiei, 54, mun. Chișinău,

care era arendat de către Cassoi Vladislav, prin ce i-a cauzat ultimului un

prejudiciu material în proporții deosebit de mari în sumă totală de 93 000 euro, care

conform cursului oficial BNM de la acel moment constituia suma de 1959379,8 lei.”

(pct. 22 a deciziei recurate).

De asemenea, din decizia instanței de apel nu rezultă nici un element de

raționament juridic atunci când afirmă că „..în condițiile actuale și individuale ale

cazului, posesiunea asupra automobilului de model „Mercedes G350” cu n/î

XXXXX, ca valoare materială este echivalentă cu costul automobilului” (pct. 23 a

deciziei recurate), or, posesiunea asupra automobilului nu semnifică dreptul de

proprietate și efectiv valoarea materială nu poate fi echivalentă cu costul

automobilului.

În opinia Colegiului Penal lărgit, argumentele enunțate mai sus constituie

fondul apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat,

or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile

parților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un

examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de proba sau cel puțin de

a le aprecia (hotărârea CtEDO Achina versus Romania).

Deci, instanța de apel în rezultatul judecării apelurilor declarate de procuror și

partea vătămată după pronunțarea unei sentințe în favoarea inculpatului, urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, în coroborare cu probele

administrate, pe care urma să le aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau

respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală). Însă, contrar

acestor prevederi legale, instanța de apel s-a pronunțat insuficient de clar asupra

admisibilității sau inadmisibilității probelor administrate și cercetate, selectiv

reținând conținutul unor probe la formarea concluziilor sale, fără a efectua o analiză

amplă, ținând cont și de alte aspecte ce rezultă din conținutul ansamblului probator,

11

precum și cele atenționate în apelul declarat de partea acuzării, prezența sau lipsa

elementelor infracțiunii imputate ultimului, efectuând o analiză și motivare

neconvingătoare a concluziilor sale, deviind astfel de la cerințele prevăzute la pct.

8) alin. (1) art. 417 Cod de procedură penală.

Totodată instanța de apel la rejudecare urmează să se expună și asupra celorlalte

argumente și temeiuri prevăzute de art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală,

indicate de avocatul inculpatului și inculpatul în cererea de recurs.

Colegiul concluzionează că în cauza penală discutată și-a găsit confirmare

temeiul prevăzut în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, decizia atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Temeiul respectiv duce la

casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel,

în alt complet de judecată, deoarece eroarea judiciară produsă nu poate fi corectată

de către instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererile de apel; să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund

probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii,

să le dea o evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității

fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă

și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, iar

în caz de adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a inculpatului, să

emită o soluție clară, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica

unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

penală, Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

12

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Ploșniță Emanoil în comun cu

inculpatul Sacara Timofei, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 28 octombrie 2019 în cauza penală privindu-l pe Sacara Timofei

XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei, în aceiași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Decizia este irevocabilă și pronunțată integral la 24 iulie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecător Liliana Catan

Judecător Ion Guzun

Judecător Victor Burduh

Judecător Victor Boico

13