1ra-1108/20 — art. 264 al. 3 lit. b CP

1ra-1108/20 — art. 264 al. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1108/2020

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 decembrie 2019,

în cauza penală privindu-l pe

Postolachi Vladimir Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în s. Xxxxx, str. Xxxxx,

r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal și în baza acestei Legi i s-a stabilit acestuia pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 3 (trei) ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 1 (unu) an.

În temeiul alin. (2) art. 72 Cod penal, pedeapsa închisorii stabilită conform

prezentei sentințe de către Postolachi Vladimir urmează a fi executată în penitenciar de

tip deschis.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate față de Postolachi Vladimir

s-a suspendat condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

În temeiul lit. a) alin. (6) art. 90 Cod penal, inculpatul Postolachi Vladimir a fost

obligat să nu-și schimbe domiciliul fără acordul organului competent.

1

Solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului Postolachi

Vladimir în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată a fost admisă.

S-a încasat din contul inculpatului Postolachi Vladimir în beneficiul statului

cheltuielile de judecată în mărime de 2468 (două mii patru sute șaizeci și opt) lei.

Vladimir a fost condamnat pentru faptul că dânsul, la 19.09.2018 aproximativ în jurul

orelor 13:30 minute, deținând permisul de conducere nr. xxxxx categoria „А”, „В”, „C”,

„D” și „E” din 12.01.1999 și conducând automobilul de model „Volkswagen Golf” cu n/î

Xxxxx de culoare albastru închis, la care avea cuplată remorca cu n/î xxxxx, pe partea

carosabilă a traseului R-6 km 137+400 metri cu viteza de aproximativ 50 km, direcția de

deplasare spre r-nul Edineț, și ignorând prevederile Regulamentul circulației rutiere,

aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 375 din 13.05.2009, în vigoare de la

15.07.2009, și anume pct.10.1) persoana care conduce un vehicul trebuie: a) să fie aptă

din punct de vedere psihofiziologic și medical; b) să posede cunoștințe și să execute

cerințele prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a

conduce în siguranță vehiculul pe drum; c) să posede cunoștințe de acordare a primului

ajutor persoanelor traumatizate ca urmare a accidentului în traficul rutier; pct. 11 -

persoana care conduce un vehicul trebuie: a) să fie aptă din punct de vedere

psihofiziologic și medical; b) să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului

Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță

vehiculul pe drum; c) să posede cunoștințe de acordare a primului ajutor persoanelor

traumatizate ca urmare a accidentului în traficul rutier; pct. 45.1 - Conducătorul trebuie

să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent

seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră; pct. 119 - Starea

tehnică și utilajul autovehiculelor și remorcilor (în continuare − vehicule) trebuie să

corespundă standardelor, altor acte normative ce țin de siguranța traficului rutier,

protecția mediului, normelor tehnice de exploatare, instrucțiunilor întreprinderilor

producătoare; pct. 122 – este interzisă exploatarea vehiculelor în cazurile în care sînt

depistate devieri de la normativele tehnice și ecologice: 1) Sistemul de frînare: a) este

defectat sau eficiența acestuia nu corespunde cerințelor standardelor în vigoare; b) este

modificată construcția sistemului de frînare, subansamblurile sau piesele nu corespund

modelului vehiculului în cauză, precum și exigențelor întreprinderii producătoare. 2)

2

Sistemul de direcție: a) jocul sumar în sistemul de direcție depășește normele stabilite de

standardele în vigoare; b) sînt jocuri reciproce pronunțate ale pieselor și

subansamblurilor sistemului de direcție; c) este deteriorate sau lipsește

servomecanismul sistemului de direcție, prevăzut prin construcție, sau amortizorul

ghidonului la motociclete; d) piesele sistemului de direcție au uzuri, deformații

pronunțate sau nu sînt destinate modelului dat. 6) Alte condiții tehnice: h) este defectat

dispozitivul de cuplare a remorcherului sau a remorcii, lipsește sau este defectat

dispozitivul de siguranță (cablul) remorcii care, prin construcție, nu este dotată cu frînă

autonomă - nu sa asigurat de faptul că remorca cu care transporta încărcături de uz

casnic este cuplată în mod normal, cu siguranță, se află în stare tehnică care ar permite

exploatarea ei, lipsind totodată și fixatorul metalic care se introduce prin orificiul

cuplatorului de remorcare care blochează cupla de remorcare, nu a instalat cablul de

siguranță a remorchii (în speță-lanțul), în timpul deplasării pe traseului R-6 km 137+400

remorca cu n/î Xxxxx, care era tractată de către automobilul „Volkswagen Golf” cu n/î

Xxxxx sa decuplat și a tamponat pietonul Stanovscaia Valentina, care stătea pe

acostamentul din partea dreaptă a carosabilului după direcția de deplasare a

automobilului condus, la nivel de trecere pietonală, în rezultatul cărui fapt pietonului

Stanovschi Valentina i-au fost cauzate conform raportului de expertiză judiciară

2018.10.C.0557 din 15.10.2018 leziuni corporale grave incompatibile cu viața sub formă

de traumă închisă a toracelui manifestată prin eschimoză pe pareta anterioară a cutiei

toracice; fractură de corp sternal și fractura coastelor 1-4 pe dreapta cu hemarogii în

țesuturile moi din jur; ruptura traumatică a epicardului; ruptura traumatică a inimii cu

hemarogie masivă intra pleurală din ambele părți. Astfel, între traumatismul toracal

suportat și cauza decesului este legătură cauzală directă.

Oxana Muntean, care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Postolachi Vladimir să fie recunoscut

vinovat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu aplicarea pedepsei sub formă de 2

ani închisoare și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

3.1. În apel procurorul a invocat, că apreciază sentința ca una neîntemeiată și

pasibilă anulării, iar pedeapsa extrem de blândă în raport cu consecințele produse în

urma infracțiunii.

Ținând cont de gravitatea infracțiunii comise și urmările survenite – moartea

3

victimei, a considerat că pedeapsa nu v-a atinge scopul, fiind cu abateri de la art. 75 Cod

penal și că pedeapsa este prea blîndă în sensul aplicării art. 90 Cod penal.

Corectarea inculpatului poate avea loc doar în cazul stabilirii pedepsei închisorii.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către procuror, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, judecând cauza

penală, instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului în faptele incriminate și făcînd o încadrare

juridică justă a acțiunilor lui Postolachi Vladimir în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Asupra faptei infracționale, încadrării juridice, vinovăția inculpatului Postolachi

Vladimir în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal,

corpurilor delicte, cheltuielilor judiciare și probelor, instanța de pel nu s-a expus,

deoarece sentința n-a fost atacată în aceste privințe.

Procurorul a contestat sentința doar în latura pedepsei penale, în vederea

excluderii art. 90 Cod penal și micșorării pedepsei închisorii cu executare reală.

În speța de referință, instanța de apel a susținut, că obiect al contestării hotărârii

judecătorești în instanța de apel a constituit aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, care

reglementează suspendarea condiționată a executării pedepsei la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de

cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență.

Instanța de apel a considerat, că pedeapsa penală și chestiunea privind modalitatea

de executare a pedepsei a fost corect individualizată și motivată la justa valoare.

Ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de individualizare a pedepsei și

coroborarea probelor care furnizează informațiile respective, precum și indicarea

temeiurilor care fundamentează proporționalitatea între scopul reeducării infractorului,

prin caracterul retributiv al pedepsei applicate și așteptările societății față de actul de

justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, instanța de apel a

considerat că pedeapsa penală aplicată lui Postolachi Vladimir corect a fost

individualizată sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 (unu) an, cu stabilirea unui

termen de probă de 2 ani în baza art. 90 Cod penal.

4

În sarcina inculpatului Postolachi Vladimir a fost reținut comiterea unei infracțiuni

grave din imprudență, recunoașterea totală a vinei, căința sinceră și acceptarea

procedurii simplificate de examinare a cauzei, restituirea pagubelor materiale, lipsa a

careva pretenții de ordin material, moral, procesual sau procedural, părerea succesorului

părții vătămate, vârsta pensionară a inculpatului, caracteristica pozitivă, lipsa

circumstanțelor agravante, modul și condițiile lui de trai, care permit aplicarea art. 90

Cod penal.

Mai mult ca atât, inculpatul Postolachi Vladimir a înțeles fapta comisă, a luat

atitudinile necesare, conștientizând consecințele și recuperând binevol toate daunele

materiale, a exprimat profunde regrete și a promis că nu v-a mai admite comiterea de

infracțiuni, fapte ce indică că acesta deja a făcut pași spre corectare și reeducare.

care, indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea hotărârilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărâri prin care inculpatului Postolachi Vl., recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, să-i fie aplicată o pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de

1 an.

În argumentarea recursului invocă următoarele:

- instanța de fond incorect a aplicat față de inculpat prevederile art. 90 Cod penal,

deoarece în speță lipsesc circumstanțe, care ar permite instanței de a aplica în privința

inculpatului prevederile normei date. Suspendarea condiționată a executătii pedepsei în

privința inculpatului are ca efect formarea unei practici vicioase, de sineîncredere în

rândul persoanelor condamnate pentru așa gen de infracțiuni și face posibilă conducerea

din nou a mijlocului de transport cu încălcarea prevederilor RCR, expunând pericolului

participanții la traficul rutier. Încălcarea regulilor de securitate a circulației de către

conducătorii mijloacelor de transport, care se soldează cu decesul victimei prezintă un

pericol social sporit;

- aplicarea pedepsei penale reale sub formă de închisoare față de inculpat nu are

scop de a umili persoana, ci de a o corecta și de a preveni comiterea de noi infracțiuni

din partea acestuia pe viitor. Pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă și nu va

atinge scopul, nu va restabili echitatea socială, dat fiind faptul, că inculpatul a încălcat

grav regulile de circulație rutieră, acțiuni soldate cu decesul persoanei;

5

- asupra acestor argumente din apelul procurorului, instanța de apel nu s-a expus:

Conform textului alin. (1) art. 90 Cod penal, instanța numai motivat poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului cu concluzia că

acesta se poate îndrepta fără executarea reală a pedepsei cu închisoarea în privința lui

Postolachi Vl., nu a indicat în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată

a executării pedepsei. Mai mult ca atât termenul de probă stabilit este prea mic în raport

cu circumstanțele stabilite.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427.

În prezenta speță, reieșind din recursul declarat se atestă că, autorul acestuia îl

întemeiază în baza pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume:

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, precum și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Colegiul penal constată din recursul declarat că, recurentul nu contestă starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite,

invocând dezacordul cu hotărârea instanței de apel prin care a fost menținută sentința

adoptată de prima instanță și care la rândul său în privința inculpatului a stabilit

pedeapsă cu închisoare, aplicând prevederile art. 90 Cod penal, suspendându-i

condiționat executarea pedepsei ultimului.

Referitor la temeiul de casare, invocat de recurent și stipulat la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, Colegiul penal statuează că, aceste temeiuri pentru recurs, în

prezenta cauză nu și-au găsit incidența. La acest capitol, instanța de recurs menționează

6

că, prin apelul declarat de către procuror, au fost invocate ca argumente de bază,

dezacordul cu aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, adică

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare, considerând că scopul

pedepsei penale nu va fi atins, decât în cazul stabilirii pedepsei cu executare reală în

închisoare.

Verificând dacă instanța de apel s-a pronunțat asupra motivelor invocate de

apelant și dacă hotărârea adoptată conține concluzii întemeiate asupra considerentelor

sale, în viziunea Colegiului, această instanță nu a neglijat prevederile alin. (5) art. 414

Cod de procedură penală, fiind oferite răspunsuri la argumentele esențiale, care au și

constituit fondul apelului. De asemenea, instanța de recurs constată că, hotărârea

contestată corespunde cerințelor prevăzute la alin. (8) art. 417 Cod de procedură penală,

cuprinzând temeiuri de fapt și de drept, ce au dus la respingerea apelului declarat de

către acuzatorul de stat.

Totodată, în urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului nu și-a găsit

confirmarea nici temeiul pentru recurs invocat de către recurent și prevăzut la pct. 10)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în prezenta speță, deoarece instanțele de fond

și-au motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61,

75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei

inculpatului, fără a fi admise careva erori în acest sens, stabilind în privința acestuia o

pedeapsă echitabilă sub formă de închisoare, cu suspendare condiționată, pe o perioadă

de probațiune.

Opozant celor invocate de recurent la capitolul efectuării unei individualizări

eronate a pedepsei aplicate în privința inculpatului, care nu va atinge scopul pedepsei

penale, instanța de recurs relevă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de

judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune

în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a

Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform alin. (1) art. 75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

7

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate

trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile

Părții generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod penal.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și se aplică

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor

lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnaților, cât și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie

să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Deci, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea mărime a

pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai

aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

scontat.

Sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, în baza căruia inculpatul a fost

condamnat, prevede pedeapsă persoanelor vinovate, la momentul comiterii acesteia cu

închisoare de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport de

până la 4 ani. Această infracțiune, clasificându-se ca una gravă, potrivit alin. (4) art. 16

Cod penal.

În cauza suspusă judecării, instanțele de fond au conchis că, inculpatului Postolachi

Vl, urmează a-i fi stabilită, ținând cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, pedeapsa cu închisoare pe un termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire la

săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

instanța de judecată poate dispune neexecutare pedepsei aplicate vinovatului. Astfel,

suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a pedepsei, conferă instanței de

judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea cuantumului pedepsei, să se pronunțe și

asupra modului de executare.

În prezenta cauză, instanțele de fond au conchis că, inculpatului Postolachi Vl.,

8

urmează a-i fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal și a-i suspenda condiționat

executarea pedepsei cu închisoare stabilită, pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Conform alin. (1), (2) art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7

ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de

probațiune, sau după caz termenul de probă. Perioada de probațiune sau, după caz,

termenul de probă se stabilește de instanța de judecată în limitele de la 1 an la 5 ani.

Prevederi legale, potrivit dispoziției alin. (4) al normei menționate mai sus, nu se aplică

în cazul persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de

grave, precum și în cazul recidivei periculoase sau deosebit de periculoase.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii,

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate fi

atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunii

prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă faptul incidenței acestora la

prezenta speță și anume că este stabilită o pedeapsă cu închisoare pentru o infracțiune

gravă săvârșită din imprudență ce nu depășește 7 ani, și nu este una ce se atribuie la

infracțiuni deosebit de grave sau excepțional de grave, precum nu este prezentă și nici

recidiva periculoasă sau deosebit de periculoasă.

La circumstanțele cauzei, Colegiul penal menționează că, instanțele de fond în

prezenta speță au reținut ca circumstanțe atenuante căința sinceră a inculpatului,

recuperarea integrală a prejudiciului material cauzat succesorului părții vătămate. Din

materialele cauzei se atestă că, inculpatul a cooperat cu organul de urmărire penală,

solicitând în cele din urmă și judecarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală.

Cât privește circumstanțe agravante, în prezenta speță, acestea nu sunt prezente,

deoarece survenirea urmărilor grave, decesul unei persoane, în rezultatul infracțiunii

comise de inculpat, constituie semne ale componenței de infracțiune imputate ultimului

în variante agravate.

9

Cât privește persoana celui vinovat, din materialele cauzei se atestă că, inculpatul

este caracterizat pozitiv, nu are antecedente penale, nu se află la evidența medicului

narcolog și vârsta pensionară a inculpatului.

O altă condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, este aprecierea

instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia. Astfel, este prerogativa

instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea

efectivă a acesteia, ținând cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege la

formarea unei astfel de convingeri.

Reieșind din conținutul hotărârii contestate, Colegiul penal consideră că, instanța

de apel întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe referitor la aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, în privința inculpatului, învederând faptul că acesta a comis o

infracțiune din imprudență ce se califică ca una gravă, nu are antecedente penale, se

caracterizează pozitiv, circumstanțe agravante nu au fost stabilite la caz, recunoașterea

totală a vinei, căința sinceră, restituirea pagubelor materiale, lipsa a careva pretenții de

ordin material, moral, procesual sau procedural, vârsta pensionară a inculpatului,

modul și condițiile lui de trai. Toate împrejurările menționate au permis instanțelor de

fond de a da dovadă de clemență față de inculpat, considerând că acesta a fost un

incident în viața lui, iar prin aplicarea la caz a dispozițiilor art. 90 Cod penal, se vor evita

neajunsurile pe care le poate atrage contactul cu mediul din penitenciar, iar instanțele de

fond stabilindu-i inculpatului o perioadă de probațiune în limitele prevăzute de lege, au

avut intenția pentru ca acesta să-și facă concluziile respective și astfel să fie atins scopul

legii penale.

Având în vedere toate circumstanțele cauzei în cumul, ținând cont de principiul

umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și de prevederile art. 61 alin. (2) Cod

penal, instanța de recurs consideră că, nu este rațională executarea pedepsei reale cu

închisoarea de către inculpatul Postolachi Vl., iar instanța de apel just a conchis de a

menține aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal. Respectiv careva

interdicții la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu se atestă în cauza deferită

judecării.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la individualizarea pedepsei și îndeosebi a

modalității de executare a acesteia, instanța de apel a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei

infracționale comise, ce corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și

resocializare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare,

10

sunt nejustificate alegațiile recurentului privind efectuarea contrară prevederilor legale

de către instanțele de fond a unei individualizări a pedepsei în privința lui Postolachi Vl.

Învederând cele menționate, Colegiul conchide că, în cauza dată nu și-au găsit

confirmarea temeiurile de recurs la care face referire recurentul și nu sânt motive de a

interveni în soluția adoptată de către instanța de apel, deoarece pedeapsa aplicată

inculpatului Postolachi Vl., a fost individualizată potrivit legii.

În temeiul celor expuse, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea recursului

ordinar declarat de către procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 18 decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Postolachi Vladimir

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 24 iulie 2020.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

11