1ra-1932/2019 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-1932/2019 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1932/2019

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

28 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Timofti Vladimir,

judecători - Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Boico Victor,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 mai 2019, în cauza

penală privindu-l pe

Ciorici Maxim Xxxxx, născut la xxxxx,

originar din Xxxxx, domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Maxim, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(4) Cod penal și în baza acestei legi, potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală i s-a stabilit pedeapsa închisorii pe un termen de 4 (patru) ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 (patru) ani.

În conformitate cu prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, instanța a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate față de Ciorici Maxim pe

perioada de probațiune de 4 (patru) ani, cu obligarea să nu-și schimbe domiciliul și/sau

reședința fără consimțămîntul organului competent.

Acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul legal al părții vătămate al SPPS al

R. Moldova, Bobu Ghenadie a fost admisă integral.

S-a încasat din contul lui Ciorici Maxim în beneficiul Serviciul de Protecție și Pază

de Stat suma de 488000,00 lei, ca pagubă materială în urma deteriorării automobilului

de model „Xxxxx” a numărul de identificare XXXXX.

Solicitarea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare suportate în

investigarea cauzei în valoare de 6218 lei 38 bani, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Maxim, fiind posesor al permisului de conducere pentru mijlocul de transport de

1

categoria „B” și „C”, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și

conștientizând caracterul social-periculos al acțiunilor de conducere a mijlocului de

transport în stare de ebrietate și consecințele care pot surveni, la 29 aprilie 2018,

aproximativ pe la ora 02:40 min, nefiind în misiune de serviciu, conducând automobilul

de model „Xxxxx”, care aparține S.P.P.S (Serviciul de Protecție și Pază de Stat), pe

care erau fixate numerele de înmatriculare XXXXX și având în calitate de pasageri pe

cet. Oprea Visarion, a.n. 22.01.1984, angajat al IGP MAI, cât și pe Munteanu Alexandr,

a.n. 30.04.1989, Oprea Viorel, a.n. 21.05.1987 și Deordița Iurie, a.n. 08.10.1985, toți

angajați ai Serviciului de Protecție și Pază de Stat, deplasându-se pe traseul auto M-5

pe direcția mișcării spre mun. Edineț, la km 124-400 m, a manifestat o atitudine

neglijentă față de: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, diminuată

datorită faptului că se afla în stare de ebrietate alcoolică; dexteritatea de conducere a

mijlocului de transport, care i-ar permite să prevadă situații periculoase datorată de

faptul conducerii mijlocului de transport pe timp de noapte în stare de ebrietate

alcoolică; de starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; de situația

rutieră, manifestată prin deplasarea în condiții de noapte și periculozitatea porțiunii de

traseu, pe care se aflau mijloace de transport cu girofarurile aprinse, nu a contenit

mișcarea unității de transport conduse, nu a redus viteza sau chiar oprit autovehiculul

având în limita vizibilității obstacol, fapt în urma căruia s-a tamponat frontal în partea

laterală stângă cu camionul de model „Mercedes” cu numărul de înmatriculare

XXXXX, care în acel timp era parcat pe partea carosabilă și era manipulat de către

șoferul Pântea Oleg în scopul tractării unei unități de transport deteriorate în urma unui

alt accident de circulație.

data de 01.03.2019, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței judecătoriei

Drochia, sediul Rîșcani din 28 februarie 2019, privind condamnarea inculpatului

Ciorici Maxim, în partea referitoare la pedeapsa stabilită și neîncasarea cheltuielilor

judiciare, prin care: Ciorici Maxim să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii,

prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal și să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani 4 luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 5 ani. Să fie dispusă încasarea din contul inculpatului Ciorici Maxim a cheltuielilor

judiciare în sumă de 6218 lei 38 bani, în rest sentința din 28 februarie 2019 să fie lăsată

fără modificări.

În motivarea cererii de apel acuzatorul a indicat că, instanța de judecată nu a ținut

cont că, Ciorici Maxim anterior a fost liberat de răspunderea penală în baza art. 55 Cod

penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal. Fapt care

urma să influențeze asupra pedepsei aplicate față de inculpatul Ciorici Maxim.

A menționat că în cazul din speță, instanța de judecată, la stabilirea pedepsei

aplicând față de inculpatul Ciorici Maxim prevederile art. 90 din Codul penal, nu a

ținut cont de scopul legii penale. Conform art. 2 din Codul penal, rezultă că: Legea

penală apără, împotriva infracțiunilor, persoana, drepturile și libertățile acesteia,

2

proprietatea, mediul înconjurător, orânduirea constituțională, suveranitatea,

independența și integritatea teritorială a Republicii Moldova, pacea și securitatea

omenirii, precum și întreaga ordine de drept. Legea penală are, de asemenea, drept scop

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

A conchis că acest scop în cazul inculpatului Ciorici Maxim nu fost atins.

A indicat că prin această sentință, instanța de judecată creează un precedent

periculos, pe viitor, în care orice persoană, care a comis o infracțiune similară - de

încălcare a regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății; acțiune

prevăzută la alin.(l), care a provocat: vătămarea gravă a integrității corporale sau a

sănătății și decesul unei persoane; acțiune săvârșită în stare de ebrietate, va pretinde să

fie aplicate prevederile art. 90 din Codul penal sub pretextul că părțile vătămate nu vor

avea careva pretenții față de inculpat.

Respectiv, apelantul a considerat că, sentința contestată, reprezintă o apreciere

eronată și unilaterală a probelor administrate de către organul de urmărire penală, din

care rezultă cu certitudine că, inculpatul Ciorici Maxim a comis cu intenție infracțiunea

pentru care a fost pus sub învinuire.

Mai mult ca atât, necătând la faptul că, acuzatorul de stat, a solicitat ca inculpatul

Ciorici Maxim să fie sancționat cu o pedeapsă echitabilă, în coraport cu gravitatea

faptelor comise, instanța de judecată, a aplicat față de el o pedeapsă mai blândă, în

detrimentul celei solicitate de către acuzatorul de stat.

La fel, a considerat că, pedeapsa aplicată de instanța de judecată față de Ciorici

Maxim, nu-și va atinge scopul său, or, cerința prevăzută expres în art. 7 alin. (1) Cod

penal, că: „La aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală”, cu referire la cazul din speță, nu au fost

aplicate corect de instanța de judecată.

A considerat că, excluderea pedepsei complementare, nu este echitabilă. A

menționat la fel, că instanța de judecată a comis o eroare procedurală și a respins

solicitarea procurorului privind încasarea de la condamnatul Ciorici Maxim a

cheltuielilor judiciare, legate de efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Așadar, în situația respectivă, instanța de judecată nu s-a expus asupra modului în

care urmează a fi încasate cheltuielile judiciare în sumă de 6218 lei 38 bani, deși

acuzatorul de stat a solicitat ca acestea să fie încasate din contul condamnatului Ciorici

Maxim.

3.1. La fel sentinta a fost contestată și de către directorul interimar, colonel al

Serviciului de Protecție și Pază de Stat, Anatolie Golea, care a solicitat admiterea

apelului, modificarea sentinței din 28.02.2019 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani și

dispunerea restituirii Serviciului de Protecție și Pază de Stat, a autovehiculului de

model „Xxxxx”, cu nr. de înmatriculare SP - 011 și nr. de identificare XXXXX.

În motivarea apelului a indicat că la pronunțarea sentinței reprezentantul

3

Serviciului n-a participat, iar copia de pe care a primit-o pe 18 martie 2019, urmare a

judecării cauzei penale în condițiile stabilite de art. 3641 Cod de procedură penală,

Ciorici Maxim a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (4) Cod penal. Referitor la sentință obiecții nu are, cu excepția faptului că prima

instanță nu s-a pronunțat asupra corpului delict - autovehiculului de model „Xxxxx”,

cu nr. de înmatriculare SP - 011 și nr. de identificare XXXXX, proprietate a SPPS.

procurorului în Procuratura r-nul Rîșcani, Sergiu Railean și apelul reprezentantului

părții vătămate Serviciul de Protecție și Pază de Stat, Anatolie Golea, a fost admis,

casată parțial sentința în latura cheltuielilor de judecată și a corpurilor delicte,

rejudecată cauza în această parte cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

S-a dispus restituirea Serviciului de Protecție și Pază de Stat, a autovehiculului de

model „Xxxxx” cu numărul de înmatriculare SP-011 și nr. de identificare XXXXX.

S-a încasat din contul inculpatului Ciorici Maxim în beneficiul statului a

cheltuielilor pentru efectuarea expertizei judiciare în sumă de 6218,38 lei.

În rest dispozițiile instanței de fond au fost menținute fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că prezenta cauză a fost

judecată de către instanța de fond în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, în baza

probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate de către inculpat în

corespundere cu alin. (3) a normei vizate prin cererea depusă până la începerea

cercetării judecătorești, potrivit căreia el a recunoscut în totalitate fapta indicată în

rechizitoriu.

Respectiv, chestionându-1 sub jurământ în ce privește recunoașterea bazei probante

administrate pe caz și a faptelor reținute în rechizitoriu, instanța în corespundere cu art.

3641 alin. (4) Cod de procedură penală, prin încheierea protocolară i-a admis cererea,

deoarece din probele administrate, rezultă că fapta îi este stabilită, iar în cauză sunt

suficiente date cu privire la personalitatea sa, ce ar permite stabilirea corectă a pedepsei

penale, după care a recurs la interogarea inculpatului potrivit regulilor de audiere a

martorului, efectuînd cercetarea nemijlocită a bazei probante administrate pe caz, cu

expunerea ei detaliată în conținutul procesului-verbal al ședinței de judecată și în

sentința adoptată.

Atât la faza urmăririi penale, cât și în instanța de fond și cea de apel inculpatul

Ciorici Maxim a recunoscut fapta săvârșită, depunând sub jurământ declarații

consecvente referitor la cele comise, acestea coroborând întru tot cu restul probelor

administrate pe caz.

Probele verbale, coroborează întru tot cu cele material-scrise administrate pe caz,

cărora instanța de fond le-a dat o apreciere obiectivă în corespundere cu prevederile

art.100-101 Cod de procedură penală, detaliat expunându-le în conținutul sentinței de

condamnare, fapt pentru care expunerea lor repetată rămâne a fi inutilă, cu atât mai

mult, că dezacordul exprimat cu soluția instanței de fond se referă la cheltuielile

judiciare și aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

4

Cu privire la pedeapsa aplicată în privința lui Ciorici Maxim, instanța de apel a

considerat-o echitabilă faptei comise și în strictă corespundere atât cu normele penale,

cât și cele procesual penale.

Instanța de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale a dat deplină

eficientă dispozițiilor art. art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea faptei și

urmările prejudiciabile survenite, caracterul infracțional și persoana vinovată, care a

recunoscut vinovăția și se căiește de cele comise. La fel instanța a ținut cont de

tranzacția încheiată între părțile vătămate Răbuleac Valeriu; Pîntea Oleg și inculpatul

Ciorici Maxim privind repararea prejudiciului material și moral. În special instanța a

ținut cont de poziția lui Munteanu Alexandr și succesorul părții vătămate Oprea

Veronica, care au depus cerere unde au indicat că, careva pretenții de ordin material

sau moral nu au față de inculpat, dânsul a recunoscut acțiunea civilă înaintată de SPPS,

are la întreținere doi copii minori, este unicul întreținător al familiei, nu dispune de

antecedente penale, la locul de trai se caracterizează pozitiv, instanța de judecată corect

a ajuns la concluzia, că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa cu închisoare

care urmează a-i fi numită în corespundere cu sancțiunea art. 264 alin. (4) Cod penal și

a considerat necesar de a aplica în privința lui prevederile art. 90 Cod penal și a

suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoare.

Analizând împrejurările sus expuse a cauzei în ansamblul lor, Colegiul a conchis

posibilitatea păstrării pedepsei numite pentru Ciorici Maxim, or în corespundere cu art.

61 Cod penal, scopul pedepsei penale nu se cuprinde doar în condamnarea celui vinovat

dar și în corectarea lui, întru prevenirea comiterii pe viitor a altor fapte penale. Astfel,

pedeapsa penală ce urmează a fi aplicată făptuitorului trebuie să fie una cu adevărat

benefică și utilă pentru executare, atingându-și scopul corectării și nu o răzbunare

pentru cel ce o execută, or în caz contrar ea va deveni o osândă și nu-și va realiza scopul

principal de educare a celui vinovat, cu atât mai mult, că succesorul legal a victimei nu

are careva pretenții față de inculpat.

Colegiul penal a menționat că argumentele acuzării indicate în cererea de apel nu

pot fi admise, deoarece ele vin în contradicție cu circumstanțele cauzei.

Instanța de apel a respins argumentele acuzării privind necesitatea executării

pedepsei reale pentru restabilirea echității sociale și corectarea inculpatului precum și

prevenirea de săvârșirea de noi infracțiuni, pe motiv, că instanța de fond corect a

menționat despre comportamentul inculpatului, care a întreprins toate acțiunile de a

restabili echitatea socială, la fel la moment are doi copii minori și executarea reală a

pedepsei va duce la provocarea inculpatului în comiterea de noi infracțiuni și nu la

corectarea acestuia, iar executarea reală a pedepsei în situația în care Ciorici Maxim a

întreprins acțiuni de restabilire a echității sociale a recunoscut vina și se căiește în cele

comise va impune inculpatul la comiterea unor noi infracțiuni.

Cu referire la poziția acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare

de la inculpatul Ciorici Maxim în sumă de 6218,38 lei în beneficiul statului, s-a apreciat

ca fiind întemeiată.

Colegiul penal, a admis ca fiind fondate argumentele procurorului privind încasarea

5

de la inculpatul Ciorici Maxim a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei. În motivarea

soluției date, Colegiul penal a menționat despre poziția, corectă a acuzării privind

argumentele invocate în acest sens.

Din conținutul apelului acuzării, acesta a indicat ca temei legal de încasare a

cheltuielilor de judecată norma procesual penală de la art.227-229 Cod de procedură

penală.

Astfel, Colegiul penal a considerat întemeiat apelul acuzatorului de stat în partea

care se referă la cheltuielile de judecată pentru efectuarea expertizei, deoarece expertiza

a fost efectuată după intrarea în vigoare a modificărilor operate prin Legea nr.316 din

22 decembrie 2017, în vigoare 09 februarie 2018. Prin Legea respectivă a fost exclus

art. 143 alin.(2) Cod de procedură penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (l) se face din contul bugetului de stat.

Stabilindu-se vinovăția inculpatului în săvârșirea unei infracțiuni, acestuia îi revine

obligația de a plăti Statului, toate cheltuielile efectuate de la începerea urmăririi penale

și până la punerea în executare a hotărârii de condamnare.

Colegiul penal a menționat, că instanța de fond incorect nu a încasat de la Ciorici

Maxim în beneficiul statului a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei judiciare în

sumă de 6218,38 lei, iar analizând cerința procurorului, prin prisma temeiului invocat,

Colegiul penal a constatat că acesta și-a găsit confirmarea la judecarea apelului

declarat.

Ce ține de apelul reprezentantului Serviciului de Protecție și Pază de Stat care a

solicitat restituirea Serviciului de Protecție și Pază de Stat, a autovehiculului de model

„Xxxxx”, cu nr. de înmatriculare SP - 011 și nr. de identificare XXXXX, Colegiul

penal a constatat că este necesar de a fi admis din următoarele considerente.

Instanța de apel a menționat că conform art. 162 alin. (1) Cod de procedură penală

în cazul în care procurorul dispune încetarea urmăririi penale sau în cazul soluționării

cauzei în fond, se hotărăște chestiunea cu privire la corpurile delicte. În acest caz:

3) lucrurile care nu prezintă nici o valoare și care nu pot fi utilizate vor fi distruse,

iar în cazurile în care sânt cerute de persoane ori instituții interesate, ele pot fi remise

acestora.

Conform materialelor cauzei penale s-a stabilit, că automobilul implicat în

accidentul din 29.04.2018 aparține cu drept de proprietate Serviciului de Protecție și

Pază de Stat. La pronunțarea sentinței de condamnare a lui Ciorici Maxim, instanța de

fond nu a soluționat problema automobilului dat și doar a încasat prejudiciul cauzat

instituției date. Reieșind din faptul, că automobilul este deteriorat în accident, iar

Serviciul de Protectie și Pază de Stat a solicitat restituirea acestui automobil, instanța

de apel a considerat cererea întemeiată și a dispus restituirea Serviciului de Protecție și

Pază de Stat a autovehiculului de model „Xxxxx”, cu nr. de înmatriculare SP -011 și

nr. de identificare XXXXX.

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, prin care indicînd

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, a solicitat

6

casarea deciziei atacate, cu excluderea prevederilor art.90 Cod penal în privința

acestuia și stabilirea unei pedepse de 4 ani închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 4 ani.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- temei pentru declararea recursului ordinar constituie prevederile art.427 alin.(l)

pct.10) Cod de procedură penală, deoarece s-a aplicat o pedeapsă individualizată

contrar prevederilor legale;

- dispunînd suspendarea executării pedepsei cu închisoarea, instanța a aplicat o

pedeapsă prea blîndă inculpatului;

- pedeapsa stabilită de instanța de fond și menținută de instanța dc apel în privința

inculpatului Ciorici Maxim este contrară principiilor de individualizare a pedepselor,

nefiind luat în considerație toate circumstanțele cazului, gravitatea infacțiunii;

- or, potrivit prevederilor art.61 alin.(2) Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se

aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvîrșit infracțiuni,

cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Avînd scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît

din partea condamnaților, cît și a altor persoane;

- instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului Ciorici Maxim un șir de

circumstanțe care i-au permis aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, cum ar fi:

recunoașterea vinei, caracteristică pozitivă la locul de trai, lipsa pretențiilor material și

morale față de inculpat, 2 copii minori la intreținere, unicul întreținător al familiei, lipsa

antecedentelor penale;

- raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la origine persoana

și comportamentul acesteia pînă la săvîrșirea infracțiunii, atitudinea și modul de

manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de

infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul

descoperii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura

rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în

cursul procesului;

- în sîngele inculpatului s-a constatat o concentrație de alcool în sînge de 0.70g/l,

iar la momentul producerii accidentului rutier putea avea 1.30 mg/l, în rezultatul

accidentului rutier o persoană a decedat, iar 4 persoane au primit vătămări corporale

medii și grave;

- la fel instanța a reținut lipsa antecedentelor penale la inculpat, însă potrivit

revendicării se constată că acesta anterior a fost liberat dc răspundere penală în baza

art.55 Cod penal pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal;

- astfel, de către inculpat nu au fost trase concluziile necesare, după infracțiunea

anterioară, acesta urcîndu-se în stare de ebrietate alcoolică la volan și deja comițînd un

accident rutier soldat cu deces și vătămări corporale grave și medii;

- toate aceste circumstanțe măresc considerabil pedeapsa pentru inculpat;

7

de Stat, Bobu Ghenadie a depus referință, prin care a solicitat de a respinge recursul ca

inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate, considerînd că instanța de apel i-a aplicat

pedeapsa lui Ciorici Maxim în strictă conformitate cu prevederile art.75 Cod penal.

6.1. La fel, a depus referință și inculpatul Ciorici Maxim, prin care a solicitat de a

respinge recursul procurorului ca neîntemeiat, din motiv că pedeapsa stabilită de

instanța de apel este în corespundere cu împrejurările expuse în cauza penală și

ansamblul lor, este în corespundere cu art.61 Cod penal. Inculpatul consideră că

schimbarea măsurii de pedeapsă acestuia este o agravare a situației, fapt ce va fi reținut

de către inculpat ca o răzbunare, nu va fi una benefică și nu-și va atinge scopul.

că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziei

pronunțate de instanța de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze

hotărîrea, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre dacă nu se agravează situația

condamnatului.

Potrivit prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate. Or, art.427 alin.(1) Cod de procedură

penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art.414 alin.(1), 417 alin.(1) pct.8), 419 Cod de procedură

penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecînd apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că recurentul, drept temei pentru

declararea recursului a indicat prevederile art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură

penală și anume că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală și-a găsit

confirmarea în cauza dată.

Din conținutul recursului declarat de către procurorul Pasat Liliana, rezultă că

acesta nu este de acord cu decizia instanței de apel în latura stabilirii pedepsei lui

Ciorici Maxim privind aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, considerînd-o

neîntemeiată.

8

Colegiul penal lărgit menționează că prima instanță, corect a constatat că vinovăția

inculpatului Ciorici Maxim de comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(4) Cod

penal, a fost dovedită prin cumulul de probe administrat la urmărirea penală, verificate

în instanța de apel, analizat prin prisma art.101 Cod de procedură penală.

Astfel, cu privire la constatarea instanței de apel din decizia sa (f.d.90, vol.III), în

care aceasta menționează că „ [...] instanța a ținut cont de poziția lui Munteanu

Alexandr și succesorul părții vătămate Oprea Veronica, care au depus cerere unde au

indicat că, careva pretenții de ordin material sau moral nu au față de inculpat, dânsul

a recunoscut acțiunea civilă înaintată de SPPS, are la întreținere doi copii minori, este

unicul întreținător al familiei, nu dispune de antecedente penale, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, instanța de judecată corect a ajuns la concluzia, că nu este

rațional ca inculpatul să execute pedeapsa cu închisoare care urmează a-i fi numită în

corespundere cu sancțiunea art.264 alin.(4) Cod penal și a considerat necesar de a

aplica în privința lui prevederile art. 90 Cod penal și a suspendat condiționat

executarea pedepsei cu închisoare.[...]”, Colegiul penal lărgit atestă că este una

generală, neconcretă și inadmisibilă, deoarece potrivit art.90 Cod penal, instanța de

judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului, motivînd obligatoriu condamnarea cu suspendare condiționată a

executării pedepsei, ținînd cont de toate circumstanțele cauzei stabilite.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea depinde de

întrunirea cumulativă a mai multor condiții, expres și limitativ prevăzute de lege, care

privesc, pe de o parte, pedeapsa aplicată și natura infracțiunii - condiții obiective, iar

pe de altă parte, situația și persoana infractorului - condiții subiective.

În cadrul condițiilor suspendării, persoana condamnatului interesează sub raportul

periculozității sale, decurgînd, în primul rînd, din faptă și din împrejurările în care

aceasta a fost săvîrșită, iar în al doilea rînd, din persoana infractorului, care trebuie

studiată pentru a se putea constata dacă aceasta se poate corecta fără executarea

pedepsei.

Pentru a-și formula o astfel de convingere, instanța trebuie să efectueze o analiză

completă a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportarea sa în viața

socială, la locul de muncă, înainte și după săvîrșirea faptei, în timpul judecății etc.

Mai mult, potrivit prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și respectiv

la rîndul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnatului, cît și a

altor persoane.

Conform prevederilor art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

9

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care

o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii unei pedepse sub formă de închisoare, continuă

operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja

stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa

stabilită inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub raportul personalității acestuia

de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate

atinge și prin aplicarea suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe

un termen de probațiune stabilit de instanța de judecată.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit remarcă că aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal – suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a

demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

La caz, potrivit materialelor cauzei rezultă că prima instanță a dispus în temeiul

art.90 Cod penal, suspendarea executării pedepsei închisorii de către inculpatul Ciorici

Maxim pe un termen de probațiune de 4 ani, cu obligarea să nu-și schimbe domiciliul

și/sau reședința fără consimțămîntul organului competent, soluție menținută și de către

instanța de apel în această parte. În virtutea celor menționate, Colegiul penal lărgit

reține că această concluzie este greșită, or inculpatul Ciorici Maxim a comis o

infracțiune gravă prevăzută de art.264 alin.(4) Cod penal. Totodată, se reține că acesta

a mai comis o infracțiune similară prevăzută de art.2641 alin.(3) Cod penal, fiind liberat

de răspundere penală conform art.55 Cod penal (f.d.213, vol.I) și respectiv aplicarea

unei pedepse sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

acesteia nu va duce la realizarea scopului preventiv - educativ a legii penale.

Conform art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen

de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită și poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

O condiție prevăzută expres în alin.(1) art.90 din Cod penal constituie concluzia

instanței că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită. Astfel,

este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins

chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de judecată

ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește

libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea

10

făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-

și motiveze soluția de suspendare condiționată a executării pedepsei, indicînd precis

acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei.

Prin urmare, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea

pedepsei, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din care considerente

a concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real termenul pedepsei

stabilite.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei,

rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată,

care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel a considerat posibilă

atingerea scopului pedepsei penale în condiții non-privative de libertate, luând în

considerație faptul că inculpatul are la întreținerea sa 2 copii minori, este unicul

întreținător al familiei, nu dispune de antecedente penale, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, fără a lua în calcul celelalte circumstanțe importante ale cauzei

și în special: consecințețe infracțiunii, în rezultatul căreia au suferit 5 persoane, una

dintre care a decedat, pericolul social al faptei, personalitatea inculpatului, care a comis

infracțiunea în stare de ebrietate alcoolică grad avansat, nefiind la prima abatere,

anterior a fost mai comis o infracțiune din domeniul transportului, prevăzută la art.2641

alin. (3) Cod penal – refuzul de la testarea alcoolscopică, fiindu-i acordată o șansă,

prin aplicarea art.55 Cod penal, circumstanțe, care în cumul condiționează aplicarea

unei pedepse cu executarea reală, fiind eronat aplicate prevederile art.90 Cod penal.

Pozitia reprezentantului Serviciului de Protecție și Pază de Stat, Bobu Ghenadie

din referință, privind menținerea hotărîrii atacate, considerînd că instanța de apel i-a

aplicat pedeapsa lui Ciorici Maxim în strictă conformitate cu prevederile art.75 Cod

penal nu poate fi acceptată la caz, în prezenta circumstanțelor susindicate.

Prin urmare, rejudecînd cauza, ținînd cont de circumstanțele cauzei, gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de urmările prejudiciabile a acestei infracțiuni, care comparativ

cu alte categorii de infracțiuni, prezintă un pericol deosebit de grav pentru societate,

comisă în stare de ebrietate, în sîngele inculpatului s-a constatat o concentrație de

alcool în sînge de 0.70g/l, iar la momentul producerii accidentului rutier putea avea

1.30 mg/l, în rezultatul accidentului rutier o persoană a decedat, iar 4 persoane au primit

vătămări corporale medii și grave, instanța de recurs conchide că în privința lui Ciorici

Maxim, urmează a fi menținută pedeapsa stabilită de către instanța de apel în baza

art.264 alin. (4) Cod penal, pedeapsa de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, dar urmează a fi stabilită cu

executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip deschis, adică cu excluderea

aplicării prevederilor art.90 Cod penal, deoarece doar prin executarea reală a pedepsei,

inculpatul va conștientiza gravitatea acțiunilor sale, precum și va fi atins scopul legii

penale de restabilire a echității sociale, de corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane.

Totodată, Colegiul penal lărgit specifică că, în speță, sunt respectate exigențele

11

art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, privitor la neagravarea situației inculpatului,

menționîndu-se că urmează a fi diferențiată noțiunea de individualizare a pedepsei

de noțiunea de individualizare a executării pedepsei. Prin actul de individualizare a

executării pedepsei cu suspendarea executării instanța pune pe cel condamnat în

situația de „condamnat cu executarea pedepsei condiționat suspendată”. În acest mod

suspendarea condiționată a executării pedepsei se arată a fi o problemă privind

executarea pedepsei dat fiind faptul că obiectul suspendării este executarea pedepsei.

Astfel, se suspendă executarea pedepsei și nu aplicarea pedepsei.

În consecință, Colegiul penal lărgit consideră că recursul procurorului Pasat

Liliana, urmează a fi admis, cu casarea în partea stabilirii pedepsei în baza art.264

alin.(4) Cod penal, a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 mai 2019,

cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, confirmîndu-se temeiul pentru

recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, sub aspectul că

instanța de apel greșit a motivat individualizarea și executarea pedepsei, în speța dată.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat, procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, casează decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 29 mai 2019, în partea aplicării prevederilor art.90 Cod penal,

în cauza penală în privința lui Ciorici Maxim Xxxxx, rejudecă cauza și pronunță o

nouă hotărâre în această parte, prin care exclude aplicarea prevederilor art.90 Cod

penal, stabilind executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

Termenul executării pedepsei stabilite lui Ciorici Maxim Xxxxx urmează a fi

calculat din momentul reținerii acestuia.

În rest celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

12