1ra-445/2020 — art.186 alin. 2 lit.c,d CP

1ra-445/2020 — art.186 alin. 2 lit.c,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-445/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Vladimir Timofti,

Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

a judecat fără citarea părților, recursului ordinar declarat de către avocatul Grosu

Stanislav în numele inculpatului Furtuna Marin, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Drochia, sediul Central din 07 noiembrie 2018 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 02 octombrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Furtuna Marin xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în satul xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.09.2017 – 07.11.2018;

Instanța de apel: 20.12.2018 – 02.10.2019;

Instanța de recurs: 19.11.2019 – 28.05.2020.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Furtuna Marin xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2)

lit. c), d) Cod penal la pedeapsa sub formă de 200 ore muncă neremunerată în folosul

comunității.

S-a încasat de la Furtuna Marin în beneficiul lui Zaporojan Andrei prejudiciul

material, în sumă de 6 600,00 lei.

de 15 noiembrie 2012, spre 16 noiembrie 2012, având scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altei persoane, a pătruns în gospodăria cet. Proțîc Lilia locuitoare a s. xxxxx,

1

r-nul xxxxx și din interiorul casei de locuit a sustras pe ascuns un aparat de găurit de

model „BOSCH” de culoare verde la prețul de 3 000 lei și din curtea casei a sustras o

betonieră de model „KRAFT” cu capacitatea de 160 litri de culoare portocalie la

prețul de 3 600 lei, care îi aparținea proprietarei Proțîc Lilia, totodată tot din această

casă a sustras un polizor unghiular cu denumirea „INTERSCOL,, de culoare surie la

prețul de 1 500 lei, o priză portabilă cu cablu cu o lungime de 20 metri de culoare albă

la prețul de 200 lei, o ruletă de culoare verde cu lungimea de 7 m., la prețul de 100 lei,

care aparțineau lui Donici Dorel, locuitor al s. xxxxx, r-nul xxxxx, cauzându-i un

prejudiciu material considerabil în sumă totală de 8 400 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal, după indicii calificativ -

furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere

în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

inculpatului Furtuna Marin a atacat-o cu apel, prin care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă achitarea inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal.

În susținerea poziției sale, avocatul Grosu Stanislav a indicat următoarele

argumente:

- în cadrul procesului nu au fost administrate suficiente probe care ar demonstra

comiterea infracțiunii de către Furtuna Marin;

- instanța de fond a apreciat greșit probele pe cauză, pronunțând în privința lui

Furtuna Marin o hotărâre de condamnare care contravine circumstanțelor de fapt ale

cauzei, cât și normelor legii procesual penale;

- sentința contestată este emisă cu încălcarea unui principiu de bază care se

referă la motivarea sentinței. Din conținutul sentinței se relevă faptul că aceasta nu

conține analiza probelor care confirmă vinovăția inculpatului din punctul de vedere al

pertinenței, concludentei și coroborării acestora între ele;

- sentința este una contradictorie, în aceasta fiind indicate circumstanțe care nu

au fost constatate în ședința de judecată;

- instanță unilateral în sensul învinuirii și neobiectiv a examinat cauza ajungând

la concluzia greșită despre vinovăția lui Furtuna Marin în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal;

- instanță de fond nemotivat l-a recunoscut vinovat pe Furtuna Marin în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal.

a fost respins ca nefondat apelul avocatului Grosu Stanislav în numele inculpatului

Furtuna Marin, cu menținerea sentinței fără modificări.

2

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată acestuia.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală sus indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor.

Colegiul penal a reținut că, prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat

referitor la vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, bazându-se pe

probele care sunt pertinente, concludente, utile, veridice și coroborează între ele, cum

ar fi: plângerea din 16.11.2012 depusă de Donici Dorel (f.d.22); plângerea din

27.12.2012, depusă de Proțîc Lilia (f.d.23); comunicare telefonică R-2 din

16.11.2012 la IP Drochia de la Văscăuțan Vasile, care a comunicat că de la Proțîc

Lilia din s. Chetrosu, r-nul Drochia au fost sustrase aparate electrice (f.d.25);

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 16.11.2012 cu fototabel (f.d.26- 34);

procesul-verbal de percheziție din 26.12.2012 (f.d.67-68); proces-verbal de

recunoașteri a obiectului nr.1 din 26.12.2012 cu fototabel (f.d.69-70); proces-verbal

de recunoașteri a obiectului nr.2 din 26.12.2012 cu fototabel (f.d.71-72); proces-

verbal de examinare a obiectului din 27.12.2012 (f.d.73); ordonanță de recunoaștere

și de anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 27.12.2012 (f.d.74); ordonanță

de restituire a corpurilor delicte către proprietar din 28.12.2013 (f.d.75); procesul-

verbal de confruntare între Văscăuțan V. și Furtuna M. din 20.02.2013 (f.d.86);

declarațiile martorului Zaporojan Adrian din 12.06.2018 date în ședința de judecată a

instanței de fond, prin care a declarat că, pe Furtuna Marin îl cunoaște din sat, el nu

a lucrat la el. Din lucrurile furate nimic nu i s-a întors. El era plecat împreună cu

mama în Federația Rusă și cheile de la gospodărie au fost la Văscăuțan, cu care este

rudă. Despre furt a fost anunțat de către V. Văscăuțan (f.d.158); declarațiile

martorului Ardelean Radu din 07.11.2018 date în ședința instanței de fond, prin care

a declarat că, lucra la Proțîc Lilia împreună cu Donici. Când a venit dimineața la

lucru a văzut poarta deteriorată. Lipsea „bolgarca”, prelungitorul și ruleta. Imediat au

fost anunțați colaboratorii de poliție (f.d.168).

Analizând probele cercetate în ședința instanței de apel și apreciindu-le din

punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe, instanța de apel a conchis că

vina lui Furtuna Marin în comiterea infracțiunii incriminate a fost demonstrată, iar

acțiunile acestuia corect calificate în baza art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că apelul înaintat este formal, iar circumstanțele

invocate de apărător care ar dovedi nevinovăția inculpatului nu au fost susținute prin

probe, fiind doar relatate faptele conform viziunii sale sub formă de apărare.

Mai mult, potrivit procesului-verbal de audiere a martorului Văscăuțan Vasile

3

din 27.12.2012 și din procesul verbal de confruntare din 20.02.2013, între Furtuna

Marin și Văscăuțan Vasile, ultimul a declarat: careva bunuri nu le-a vândut lui

Furtuna Marin xxxxx. (f.d.85 verso și f.d.86).

Instanța de apel a respins alegațiile apelantului, invocând că instanță nici nu a

examinat plauzibilitatea declarațiilor inculpatului Furtună Marin referitoare la

achiziționarea bunurilor sustrase de la Văscăuțan Vasile, pe motivul că declarațiile

inculpatului trezesc mari dubii în faptul dat.

Inculpatul Furtuna Marin inițial a declarat că a adus careva bunuri de la

Moscova, apoi declară că le-a procurat de la V. Văscăuțan.

Fratele inculpatului, Furtuna Radion în lămurirea sa, a indicat că, de fiecare

dată când fratele lui Furtuna Marin vine de peste hotarele tarii, el cu mașina îl

întâmpină și niciodată fratele lui - Marin nu a adus acasă electro-instrumente. Când a

fost efectuată perchiziția, colaboratorii de poliție au depistat și au ridicat ”bolgarca

"de model INTERSCOL de culoare sură. Fiind întrebat de colaboratorii de poliție, le-

a spus că o vede pentru prima dată. De la fratele lui Furtuna Marin a aflat că el a

adus-o de la Moscova (f.d.35 verso).

Instanța de apel a menționat că, instanță de fond în mod corect a pus la

îndoială veridicitatea declarațiilor inculpatului, care inițial a spus că le-a adus de la

Moscova, apoi a declarat că le-a procurat de la V. Văscăuțan.

Martorul Văscăuțan Vasile prin comunicarea telefonică din 16.11.2012, a

comunicat IP Drochia că de la Proțîc Lilia din sat. Chetrosu, raionul Drochia au fost

sustrase aparate electrice. Apoi fiind audiat și fiind efectuată confruntarea cu Furtuna

Marin, a declarat că, nu i-a vândut lui Furtuna Marin careva aparate și nici nu

cunoaște unde locuiește bunica lui Marin.

Alegațiile avocatului Grosu Stanislav în interesele inculpatului Furtuna Marin,

în care afirmă că, sentința de condamnare o consideră neîntemeiată și ilegală,

inculpatul urmând să fie achitat, sunt nefondate și declarative, deoarece probele

acumulate în cadrul urmăririi penale, examinate și apreciate de către prima instanță și

instanța de apel, confirmă pe deplin vinovăția inculpatului Furtuna Marin.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, instanță de fond prin sentința

adoptată pe caz, justificat a ajuns la concluzia privind confirmarea pe deplin a

vinovăției inculpatului Furtuna Marin în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186

alin.(2) lit. c), d) Cod penal după indicii: furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, săvârșită prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru

depozitare sau în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, în conformitate cu prevederile

art.art.6, 7, 16, 61, 75-78 Cod penal, instanța de apel a reținut că instanța de fond a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

persoanei vinovate, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspundere,

4

de condițiile de viață ale familiei acesteia, precum și de scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, instanța de apel a notat că, atingerea scopului pedepsei penale se va

asigura prin aplicarea pedepsei prevăzute de sancțiunea componenței de infracțiune

comisă de inculpatul Furtuna Marin, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității care va asigura scopul prestabilit al legii penale

privind corectarea și reeducarea inculpatului.

Stanislav în numele inculpatului Furtuna Marin, a declarat recurs ordinar, prin care a

solicitat casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care Furtuna Marin să fie achitat.

În motivarea recursului recurentul a invocat următoarele motive:

- instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel;

- hotărârea atacată, adică sentința instanței de fond și decizia instanței de apel

nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția;

- motivarea unor soluții este expus neclar;

- în cererea de apel au fost invocate un șir de încălcări comise în prima instanță,

pe care instanță de apel nu le-a examinat și nu s-a expus asupra acestora în decizia din

02.10.2019, fapt care confirmă o examinare superficială a cauzei penale;

- în cererea de apel s-a indicat că, instanță de fond în sentința de condamnare

indică: „Concluzia aplicării unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei este dedusă de instanță reieșind din căința sinceră a inculpatului

manifestată în ședința de judecată, la moment conștientizarea de către ultimul a

consecințelor inevitabile sub formă de pedeapsa penală în rezultatul acțiunilor

infractori ce comise de inculpat”. Furtuna Marin nu a recunoscut niciodată vinovăția

sa în comiterea infracțiunii imputate și în permanență a declarat că bunurile care au

fost găsite la domiciliul sau au fost procurate de la Văscăuțan Vasile, care a lucrat la

partea vătămată, astfel, nu este clar în baza la care declarații instanța de judecată a

ajuns la concluzia referitoare la „căința sinceră a inculpatului manifestată în ședința

de judecată”;

- pedeapsa aplicată lui Furtună Marin nu a fost suspendată condiționat, or,

ultimului i-a fost aplicată o pedeapsă sub formă de 200 ore muncă neremunerată,

inculpatul nu și-a dat acordul niciodată de a executa o astfel de pedeapsă;

- instanța de apel nu s-a expus asupra acestor circumstanțe care în viziunea

apărării determinau casarea necondiționată a sentinței instanței de fond, or, era evident

că motivarea sentinței contravine dispozitivului acesteia;

- în motivarea deciziei, instanța de apel a invocat în calitate de probă care ar

confirma vinovăția inculpatului, date neadmise ca probe potrivit codului de procedură

penală și anume „lămurirea lui Furtună Radion”, care în dosarul penal nu a fost audiat

în calitate de martor și nu a avut în general nici o calitate;

5

- instanță de apel a invocat în decizia sa procesul verbal de audiere a martorului

Văscăuțan Vasile, probă care nu poate fi pusă la baza condamnării și nici apreciată ca

probă, or, partea apărării în prima instanță s-a refuzat în ședința de judecată de

martorul Văscăuțan Vasile, acesta nefiind audiat în cadrul ședinței de judecată;

- instanța de apel a denaturat declarațiile inculpatului Furtuna Marin, invocând

faptul că inițial acesta a declarat că bunurile depistate în gospodăria sa au fost aduse

din Federația Rusă, iar ulterior a declarat că le-a procurat de la Văscăuțan Vasile;

- în dosarul penal, la toate etapele Furtună Marin niciodată nu a declarat că a

adus bunurile din Federația Rusă, invocând mereu faptul procurării acestora de la

Văscăuțan Vasile, ceea ce se confirmă prin audierea inculpatului în calitate de bănuit,

învinuit, procesul verbal de confruntare între Furtuna Marin și Văscăuțan Vasile;

- nu a fost efectuată o analiză amplă și concretă a probelor care ar confirma

nevinovăția persoanei, din start fiind acceptată versiunea acuzării privind vinovăția lui

Furtuna Marin.

penală, acuzatorul de stat a depus referință asupra recursului declarat, menționând că

pledează pentru respingerea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis conform

prevederilor art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea

unei hotărâri neîntemeiate, totodată verificând dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat

produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atât în

fapt, cât și în drept în privința persoanelor care l-au declarat.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a

fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă

există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă

toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală. În ce privește

6

chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau

penal, au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de

instanță de recurs.

În acest sens, relevante cauzei sunt și liniile directorii trasate de Curtea

Europeană privind aplicabilitatea art.6 din Convenție, care garantează dreptul fiecărei

persoane la un proces echitabil, unde s-a specificat că orice instanță este obligată să-și

motiveze hotărârea adoptată, or, aceasta face parte din setul de garanții stabilite de

CtEDO pentru existența unui proces echitabil. De altfel, potrivit jurisprudenței Curții,

în cazurile aplicării art.6 al Convenției, s-a statuat că o hotărâre motivată

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (Suominen c.

Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

Din cererea de recurs declarată, se constată că critica recurentului, în esență, se

referă la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal lărgit notează că, la caz, a fost încălcată obligația instanțelor de

motivare a hotărârii judecătorești, care face parte din setul de garanții subsecvente

procesului echitabil.

Verificând și analizând decizia instanței de apel, raportată la criticele

recurentului, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției de

respingere ca nefondat a apelului declarat de apărare, cu menținerea sentinței de

condamnare, nu a respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii

procesual-penale.

Lipsa unei motivări adecvate conform cerințelor legii, într-o hotărâre

judecătorească afectează grav respectarea garanțiilor procedurale a părților la un

proces echitabil.

Așadar, Colegiul penal lărgit constată că instanță de apel la adoptarea soluției

nu a elucidat faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, nu

a corectat erorile comise de prima instanță, nu a dat răspuns la toate argumentele

invocate de apelant și nu a înlăturat erorile comise de prima instanță.

Cercetând materialele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de fond

la pronunțarea sentinței a comis o eroare, care ulterior a fost preluată de către instanța

de apel prin menținerea acesteia fără modificări.

Așadar, instanța de fond, la pronunțarea sentinței de condamnare, fără a ține

cont de declarațiile inculpatului date în ședința de judecată, că „nu recunoaște vina în

cele incriminate, iar lucrurile care au fost găsite la el acasă, le-ar fi cumpărat de la

7

Vascauțan Vasile” a indicat că aplicarea unei pedepse cu muncă neremunerată în

folosul comunității, va atinge scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale

și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni „ultima utilă și acceptată de inculpat ca un

mijloc eficient de corectare și reeducare”, ulterior, contrazicându-se a indicat că

„Concluzia aplicării unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei este dedusă de instanță reieșind din căința sinceră a inculpatului

manifestată în ședința de judecată, la moment conștientizarea de către ultimul a

consecințelor inevitabile sub formă de pedeapsă penală în rezultatul acțiunilor

infractorice comise de inculpat...”, iar în partea dispozitivă a sentinței a aplicat

inculpatului Furtuna Marin „pedeapsa sub formă de 200 ore muncă neremunerată în

folosul comunității”.

Astfel, se constată cu certitudine că motivarea hotărârii instanței de fond,

contrazice dispozitivul acesteia.

Însă, instanța de apel, fără a lua în calcul eroarea comisă de prima instanță, la

rejudecarea cauzei în apel, a indicat doar că „ concluzia instanței de fond este una

corespunzătoare stării de drept și întemeiată din punct de vedere al principiilor

stabilirii pedepsei penale” instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept și principiilor stabilirii pedepsei penale”.

Colegiul penal lărgit statuează că, instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe

probe neverificate în ședință de judecată a instanței de apel și neconsemnate în

procesul-verbal, inclusiv procesul verbal de audiere a martorului Văscăuțan Vasile din

27 decembrie 2012 și lămurirea dată de Furtuna Rodion. Nu a cercetat probele

prezentate sub toate aspectele, nu le-a verificat și analizat prin prisma pertinenței,

concludenți, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării acestora și nu și-a motivat soluția adoptată, de asemenea instanță de apel

nu a făcut o analiză minuțioasă a chestiunilor de fapt criticate de apărare, și astfel nu a

soluționat fondul apelului declarat.

Mai mult, în contextul dat, Colegiul penal lărgit mai specifică faptul că, pentru

corectitudinea judecării prezentei cauze este important de a analiza minuțios toate

probele acumulate în dosar, întrucât aprecierea probelor este unul din cele mai

importante momente ale procesului penal, iar justa apreciere contribuie la elucidarea

adevărului și la echitatea procedurii desfășurate pentru toate pârțile la proces. Pe când

în decizia instanței de apel lipsește analiza și aprecierea probelor invocate de apărare.

Nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate de apărare și în consecutivitatea

expusă în apelurile declarate de aceștia, inclusiv asupra celor reproduse la pct.3. și 5.

din decizie, formulând răspunsuri neargumentate și concluzii evazive în acest sens, și

anume nu a dat răspunsuri care să corespundă exigențelor impuse de art.6 CEDO care

să garanteze participanților la proces dreptul la un proces echitabil.

Subsidiar, se reține că instanța de apel, contrar declarațiilor date de inculpatul

Furtuna Marin în ședința de judecată, a reținut că acesta a declarat că „lucrurile găsite

8

la acesta au fost aduse din Federația Rusă”, or, potrivit procesului verbal de audiere a

inculpatului Furtuna Marin, în cadrul ședinței instanței de apel, acesta la întrebarea

procurorului a declarat „a spus că bunurile au fost aduse din Federația Rusă”

(f.d.201, vol. I) – respectiv acesta a comunicat instanței, ceea ce i s-a spus lui despre

originea lucrurilor depistate acasă la el.

În acest sens, Colegiul penal lărgit, notează că declarațiile inculpatului, părții

vătămate și martorilor se consemnează în proces verbal la persoana I, fără

consemnarea întrebărilor care au fost acordate, însă formularea răspunsului trebuie să

conțină și întrebarea adresată respondentului.

Conform principiilor care se desprind din jurisprudența CtEDO rezultă că

dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenție, înglobează,

inter alia, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră relevante

pentru cauza lor, Convenția nevizând garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci

a unor drepturi concrete și efective (cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13

mai 1980). Or, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații

sunt într-adevăr „ascultate”, adică analizate temeinic de către instanță de judecată. Cu

alte cuvinte, art. 6 implică, în special, în sarcina instanței, obligația de a proceda la o

analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de probe ale părților

(cauza Perez împotriva Franței [MC] nr. 47.287/99 și cauza Van de Hurk împotriva

Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994), ceea ce la caz nu s-a realizat.

În mare parte soluția instanței de recurs de a dispune rejudecarea se bazează pe

statuările Curții Europene în speța Năvoloacă c. Moldovei (cererea nr.25236/02),

hotărârea din 16.12.2008, unde Curtea având a se pronunța asupra acestei cauze a

considerat că chestiunile care urmau a fi hotărâte de către Curtea Supremă de Justiție

nu puteau fi examinate în mod corespunzător, ca chestiuni ce țin de un proces

echitabil, fără o apreciere directă a circumstanțelor factologice prezentate de părți pe

marginea speței deferite judecății (a se vedea Botten v. Norway, 19 februarie 1996, §§

52 și 53, Reports of Judgments and Decisions 1996-I și Popovici, citată mai sus, §

72). Având în vedere că Curtea Supremă de Justiție nu are competența să facă o

examinare directă în fapt, ea are competența de a dispune rejudecarea cauzei de către

instanță ierarhic inferioară. În cazul de față echitatea cere ca Curtea Supremă de

Justiție să dispună rejudecarea cauzei.

Erorile de drept nu pot fi corectate de către instanța de recurs, deoarece potrivit

art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de

recurs dispune rejudecarea de către instanță de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanță de recurs, or, în cazul dat eroarea judiciară nu

poate fi corectată de instanța de recurs.

Rezumând cele menționate, se constată că în speță și-au găsit confirmare

temeiurile pentru recurs prevăzute în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală –

instanță de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea

9

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, ceea ce inevitabil duce la casarea deciziei instanței,

cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel se va conduce de prevederile art.436

Cod de procedură penală, care stabilește procedura de rejudecare și limitele acesteia,

să indice motivele pe care se întemeiază soluția și va ține cont de cele expuse în

prezenta decizie, va pronunța o hotărâre legală și întemeiată în strictă conformitate cu

prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Grosu Stanislav în numele

inculpatului Furtuna Marin, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 02 octombrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Furtuna Marin xxxxx, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 23 iulie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

10