1ra-1016/20 — art. 186 alin. 2 lit. c, d, 287 alin. 1 CP

1ra-1016/20 — art. 186 alin. 2 lit. c, d, 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1016/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

partea vătămată Matasaru Anatol, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2019 și a sentinței Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) din 10 ianuarie 2019, în cauza penală în privința lui

Iasinciuc Stanislav xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.11.2017 – 10.01.2019;

Instanța de apel: 08.04.2019 – 05.11.2019;

Instanța de recurs: 17.02.2020 – 27.05.2020.

A C O N S T A T A T:

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Iasinciuc Stanislav a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe termen de 1 (un) an;

- art. 287 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe termen de 1 (un) an 6 (șase) luni.

Conform prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Iasinciuc Stanislav i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 2 (doi) ani.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate

prin prezenta sentință și sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din

29 iunie 2018, lui Iasinciuc Stanislav i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 2 (doi)

1

ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

cu amendă în mărime de 200 unități convenționale, echivalentul a 4.000 lei.

S-a dispus încasarea de la Iasinciuc Stanislav în beneficiul SRL „Ozun Cons” a

prejudiciului material în sumă de 21.840 (douăzeci și unu mii opt sute patruzeci)

lei.

20 septembrie 2017, în intervalul de timp 14:30 - 14:40, Iasinciuc Stanislav

urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin acces liber a

pătruns în incinta Centrului de Excelență în Construcții, cu sediul în mun. Chișinău

str. Gh. Asachi nr. 71 și din aula nr. 203 a sustras rotopecursorul de model Makita

HR4500C, ce aparținea SRL „Ozun Cons”, potrivit facturii fiscale seria JV 0141613

din 28 iunie 2017, părăsind locul comiterii infracțiunii cu bunul sustras, prin ce i-a

cauzat părții vătămate o daună materială considerabilă în sumă de 21.840 lei.

Tot el, la data de 11 noiembrie 2017, aproximativ la ora 21:00, aflându-se în

xxxxx, după ce a fugit din apartamentul xxxxx, ce aparținea lui Mătăsaru Anatol fiind

ajuns de către acesta din urmă. În timp ce se aflau în stradă, manifestând o

obrăznicie deosebită față de societate, manifestând un comportament obraznic,

caracterizat prin cinism deosebit i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în regiunea

capului lui Mătăsaru Anatol, cauzându-i acestuia potrivit raportului de expertiză

judiciară nr. 4943 din 13 noiembrie 2017, o plagă contuză la nivelul țesuturilor moi

ale capului, echimoză la nivelul pleoapei superioare pe dreapta, edem echimotic la

nivelul țesuturilor moi regiunea zigomatică pe stânga, mobilitate patologică grad 1

a dintelui 7 inferior pe dreapta, care a condiționat dereglarea de scurtă durată a

sănătății și în baza acestui criteriu calificându-se drept vătămare ușoară.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal, sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită prin pătrundere

într-un loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile și în

baza art. 287 alin. (1) Cod penal, încălcarea grosolană a ordinii publice, însoțită de

aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-un cinism și obrăznicie deosebită.

în termen legal a atacat-o cu apel, solicitând casarea acesteia considerând c[

pedeapsa stabilită inculpatului este una prea blândă. De asemenea a invocat

apelantul, că instanța nu a determinat cuantumul prejudiciului material și moral

cauzat.

2019, a fost admis apelul părții vătămate Mătăsaru Anatol, casată sentința parțial,

în partea soluționării pretențiilor civile înaintate de Mătăsatu Anatol, cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care:

Din contul lui Iasinciuc Stanislav s-a dispus încasarea în beneficiul lui

2

Mătăsaru Anatol a prejudiciului moral în sumă de 5000 (cinci mii) lei, iar pretențiile

civile cu privire la încasarea prejudiciului material au fost admise în principiu cu

stabilirea cuantumului în procedură civilă contencioasă.

4.1. Potrivit deciziei, instanța de apel a constatat, că prima instanță a stabilit

în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat.

Instanța de apel a conchis, că prima instanță a analizat obiectiv cumulul de

probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc fără echivoc

vinovăția inculpatului Iasinciuc Stanislav în săvârșirea infracțiunii prevăzute la

art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, după următorii indici calificativi: sustragerea

pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită prin pătrundere într-un loc pentru

depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile; art. 287 alin. (1) Cod

penal, după următorii indici calificativi: încălcarea grosolană a ordinii publice,

însoțită de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită.

4.2. Instanța de apel a reținut că prima instanță la capitolul individualizării

pedepsei corect a aplicat prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal.

Conform art. 16 Cod penal, infracțiunile săvârșite de către Iasinciuc Stanislav,

se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave.

La individualizarea și stabilirea pedepsei penale în temeiul art. 76, 77 Cod

penal, instanța de fond a constatat lipsa circumstanțelor agravante, iar ca

circumstanță atenuantă a fost reținută căința sinceră.

Instanța de apel a mai remarcat, că soluționarea cauzei penale, la solicitarea

inculpatului, a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

deoarece acesta a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu, ca urmare

beneficiind de reducerea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală.

Totodată, inculpatul Iasinciuc Stanislav prin sentința Judecătoriei Chișinău

(sediul Buiucani) din 29 iunie 2018 a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d),

art. 192 alin. (1) și art. 192 alin (2) lit. d) Cod penal, stabilindu-i-se o pedeapsă

definitivă de 2 ani 3 luni închisoare, cu amendă în mărime de 200 unități

convenționale, ce constituie 4000 lei, pedeapsă rămasă definitivă.

Având în susținere prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, instanța de apel a

considerat că inculpatului i-a fost corect stabilită pedeapsa definitivă prin cumul

parțial al pedepselor aplicate prin prezenta sentință și sentința Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) din 29 iunie 2018.

În opinia instanței de apel, pedeapsa stabilită inculpatului este în

corespundere și cu regula nr. 6 din Recomandarea Nr. R (92) 16 a Comitetului de

miniștri către statele membre referitoare la regulile europene asupra sancțiunilor

3

aplicate în comunitate, adoptată de Comitetul de Miniștri la 19 octombrie 1992, cu

ocazia celei de a 482-a reuniune a Delegațiilor de Miniștri, potrivit căreia „natura și

durata sancțiunilor și măsurilor aplicate în comunitate trebuie de asemenea să fie

proporțională cu gravitatea infracțiunii pentru care un delincvent a fost condamnat

sau o persoană este inculpată, cât și cu situația personală a acesteia ținând cont de

circumstanțele săvârșirii infracțiunii”.

4.3. Referitor la soluționarea acțiunii civile, instanța de apel a reținut că la

materialele pricinii au fost anexate acte confirmative în sensul prejudiciului

material cauzat SRL „Ozun Cons”, în mărime de 21.840 lei și anume factura fiscală

seria JV 0141613, care justifică mărimea prejudiciului material și care corect a fost

încasat din contul inculpatului.

De asemenea, instanța de apel a remarca, că în prezenta cauză penală, partea

vătămată Mătăsaru Anatol, în cadrul cercetării judecătorești conform art. 219 Cod

de procedură penală, a înaintat o acțiune civilă împotriva inculpatului

Iasinciuc Stanislav conform căreia solicită încasarea de la inculpat a prejudiciului

material și moral.

Având în susținere prevederile art. art. 219 alin. (1), 220 alin. (1), (2) 225

alin. (2) Cod de procedură penală, precum și art. 1422 alin. (1) și (2), 1423 Cod civil

(Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 82-86 art. 661 din 22.06.2002, până la

republicare), instanța de apel a menționat, că mărimea prejudiciului moral solicitată

de către partea vătămată Mătăsaru Anatol în cuantum de 5000 lei, a fost dovedită în

cuantumul cerut.

Totodată, instanța de apel a constatat că partea vătămată fără îndoială a avut

de suferit moral în urma acțiunilor ilegale ale inculpatului Iasinciuc Stanislav, în

urma agresării de către inculpat în loc public, în prezența a mai multor persoane,

acestuia fiindu-i cauzate stări de stres, disconfort, dureri suportate, suferințe

psihice.

Astfel, ținând cont de suferințele psihice și fizice care i-a fost provocate părții

vătămate în rezultatul acțiunilor infracționale ale inculpatului, instanța de apel a

considerat că mărimea prejudiciului moral pretins de partea vătămată în sumă de

5000 lei este echitabilă și rezonabilă.

Cu referire la solicitarea părții vătămate Mătăsaru Anatol privind încasarea

din contul inculpatului a prejudiciului material, având în susținere prevederile

art. 387 alin. (1) Cod de procedură penală și art. 1398 Cod civil (Monitorul Oficial al

R. Moldova nr. 82-86 art. 661 din 22.06.2002, până la republicare), instanța de apel a

reținut că prima instanță a soluționat acțiunea civilă în această parte și a dispus

admiterea acesteia în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să se expună instanța în ordine civilă.

Mătăsaru Anatol a contestat-o cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia din

4

motivul blândeții pedepsei și determinarea incorectă a prejudiciului material și

moral.

În argumentarea cererii de recurs, titularul acesteia invocă faptul că soluția

instanței de apel este contrară legislației în vigoare și practicii uniforme, iar decizia

este nemotivată și contradictorie.

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 2), 6), 8), 9), 12), 15) și 16) Cod de procedură penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept

pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea vătămată

Mătăsaru Anatol invocă temeiurile pentru declararea recursului prevăzute la

art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 8), 9), 12), 15) și 16) Cod de procedură penală, potrivit

cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri:

2) instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile

art. 30, 31 și 33;

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o

hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost

pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza

unei legi mai blânde;

9) inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea

penală;

12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

5

15) instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat

o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată

și în această cauză;

16) norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Analizând textul cererii de recurs, Colegiul penal constată că titularul acesteia

nu a adus careva motive concrete argumentate sub aspectul temeiurilor de casare

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 2), 8), 9), 12), 15) și 16) Cod de procedură penală,

care ar dezvălui problematica recursului și erorile de drept care ar fi afectat soluția

instanței de apel, motiv din care Colegiul penal nu se va expune referitor la

legalitatea deciziei contestate prin prisma temeiurilor menționate, deoarece

instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar cu

circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Mai mult, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Referitor la aspectele menționate, instanța de recurs amintește, că în cazul în

care o parte a procesului consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept

și o atacă în instanța superioară, atunci ea este obligată, conform pct. 5) art. 430 Cod

de procedură penală, să aducă în recurs motivele și argumentarea dezacordului său

cu temeiurile invocate în decizia instanței de apel.

În același context, instanța de recurs amintește că potrivit prevederilor

art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin. (1) pot fi

invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut

loc în instanța de apel.

Distinct de cele relatate, reieșind din esența argumentelor invocate de

recurent, se atestă că recursul este argumentat doar prin prisma dezacordului cu

decizia instanței de apel sub aspectul blândeții pedepsei și greșitei soluționări a

pretențiilor sale privind repararea prejudiciului material și moral, motive care se

subscriu temeiurilor de casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazurile când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

ori 10) când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Așadar, cu referire la criticile recurentului aduse în dezacord cu modalitatea

de individualizare a pedepsei penale stabilite inculpatului Iasinciuc Stanislav,

instanța de recurs se va expune în felul următor.

6

Potrivit art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

La caz, Iasinciuc Stanislav a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, sancțiunea căreia prevede

pedeapsa cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu

muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu

închisoare de până la 4 ani, precum și de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (1) Cod penal, care se pedepsește cu amendă în mărime de la 550 la

1050 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la

180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

Totodată, instanța de recurs conchide, că examinarea cauzei penale în privința

lui Iasinciuc Stanislav, a avut loc conform procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de

procedură penală, întrucât inculpatul până la începerea cercetării judecătorești,

prin cerere scrisă și-a recunoscut vinovăția integral și a solicitat examinarea cauzei

în procedura simplificată (f.d. 144, vol.I).

Potrivit prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul

care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Analizând sintagma „limitelor de pedeapsă prevăzută de lege” deducem că

legiuitorul a avut în vedere că pedeapsa, în cazul în care este închisoarea, se reduce

cu o treime din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi

limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei

inculpatului.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanțele de fond corect au ajuns la

concluzia că inculpatul poate fi corectat și reeducat doar prin aplicarea unei pedepse

cu închisoarea, limitele căreia au fost stabilite în conformitate cu prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Totodată, la stabilirea pedepsei definitive instanțele de fond corect au reținut,

că anterior, prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 29 iunie 2018,

7

Iasinciuc Stanislav a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d), art. 192 alin. (1)

și art. 192 alin (2) lit. d) Cod penal, la 2 ani 3 luni închisoare, cu amendă în mărime

de 200 unități convenționale, ce constituie 4000 lei, pedeapsă rămasă definitivă.

Pe cale de consecință, instanța de recurs constată că nu pot fi reținute

argumentele recurentului cu referire la faptul, că inculpatului i-a fost stabilită o

pedeapsă prea blândă, deoarece instanțele de fond au dat deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal, au ținut cont de gravitatea infracțiunilor

incriminate inculpatului, care potrivit art. 16 Cod penal, fac parte din categoria

infracțiunilor mai puțin grave, de lipsa circumstanțelor agravante, iar ca

circumstanță atenuantă a fost reținută căința sinceră, de faptul că inculpatul a

recunoscut vinovăția și a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor administrate

la faza de urmărire penală.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la

cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul

celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei

ori a cuantumului pedepsei.

La caz, instanța de recurs conchide că pedeapsa definitivă stabilită

inculpatului Iasinciuc Stanislav de 2 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 200 unități convenționale,

echivalentul a 4.000 lei, este proporțională cu gravitatea faptelor săvârșite și în

măsură să contribuie la corectarea și reeducarea inculpatului.

Sub un alt aspect, Colegiul penal menționează că nu pot servi temei de

admitere a recursului, nici argumentele părții vătămate prin care se invocă

dezacordul cu soluționarea de către instanțele de fond a pretențiilor privind

repararea prejudiciului material și moral.

În contextul argumentelor avansate de către recurent, Colegiul penal notează,

că instanța de apel a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod

de procedură penală, și admițând apelul părții vătămate Mătăsaru Anatol, corect a

ajuns la concluzia că mărimea prejudiciului moral solicitată de către aceasta în

cuantum de 5000 lei, este echitabilă și rezonabilă.

De asemenea, având în susținere prevederile art. 387 alin. (3) Cod de

procedură penală, instanța de apel corect a reținut că prima instanță a soluționat

acțiunea civilă în această parte și a dispus admiterea acesteia în principiu, urmând

8

ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se expună instanța în ordine

civilă.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că la acest punct de analiză instanța de

recurs nu a depistat careva erori de drept care ar servi temei de casare a deciziei

recurate, hotărârea adoptată cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

De altfel, instanța de recurs menționează că potrivit practicii unitare, în

materia despăgubirilor, materiale sau morale, nu există temei de casare care să

îngăduie instanței de recurs să reaprecieze cuantumul acțiunii civile.

Ca atare, în recurs nu se poate solicita reactualizarea despăgubirilor cuvenite,

stabilite de instanța de fond.

Față de considerentele menționate, instanța de recurs concluzionează că nu

există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de partea vătămată,

Mătăsaru Anatol, și potrivit legii se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către partea vătămată

Matasaru Anatol, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

05 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui Iasinciuc Stanislav xxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

9