1ra-85/20 — art. 141 alin. 1, alin. 2 CP

1ra-85/20 — art. 141 alin. 1, alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-85/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Boico Victor, Burduh Victor,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sîli Radu, și de către

inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28

martie 2019, în cauza penală în privința lui

Chirca Valeriu XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 06.06.2016 – 20.12.2016

instanța de apel: 27.01.2017 – 16.03.2018

instanța de recurs ordinar: 18.06.2018 – 13.11.2018

instanța de apel: 14.12.2018 – 28.03.2019

instanța de recurs ordinar: 01.07.2019 – 19.05.2020.

A C O N S T A T A T :

2016, Chirca Valeriu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 141

alin. (1) Cod penal la 5 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

Chirca Valeriu a fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 141 alin. (2) Cod penal, pe motivul lipsei faptei infracționale.

Chirca Valeriu, în luna septembrie - octombrie 2014, aflându-se pe

teritoriul XXXXX, intenționat, având scopul violării integrității teritoriale a

statului respectiv și subminării orânduirii constituționale a XXXXX, manifestate

prin contribuirea la secesionarea regiunilor separatiste XXXXX și XXXXX, și la

menținerea pretinsei statalități a entității statale indicate, nerecunoscute și

autoproclamate, din interes material, s-a înrolat și a satisfăcut serviciul militar

într-o formațiune armată a autoproclamatei Republici Populare XXXXX, în

cadrul căreia, contra unei remunerări bănești promise, a participat în calitate

de ostaș, la conflictul militar care a avut loc în sud-estul XXXXX, din regiunea

XXXXX.

1

Totodată prima instanță a constatat că, prin rechizitoriu, inculpatului

Chirca Valeriu i s-a incriminat că, fiind cetățean al R.Moldova, la data de

20 septembrie 2014, a plecat prin Aeroportul din Chișinău în XXXXX, XXXXX,

unde în aceeași perioadă de timp, aflându-se în XXXXX, a participat împreună

cu alte persoane neidentificate pe nume Alexandru și Pavel, la acumularea și

transmiterea coletelor pentru mercenarii care participă la conflictul militar din

sudul-estul XXXXX, din regiunea XXXXX.

3.1. Procurorul prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Chirca Valeriu să fie condamnat în baza art. 141 alin. (1) Cod penal la

3 ani închisoare și în baza art. 141 alin. (2) Cod penal la 5 ani închisoare, iar în

conformitate cu prevederile art. 84 Cod penal, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului procurorul a menționat că:

- instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei;

- însăși inculpatul a menționat că a sosit la baza militară unde a descărcat

coletele aduse de la Moscova;

- inculpatul a încercat să inducă în eroare instanța de judecată declarând

că unitatea militară se afla nu în or.XXXXX, XXXXX, dar în or.XXXXX, XXXXX, dar

prin aceleași declarații a confirmat că au fost stopați și verificați de către

colaboratorii OSCE, care aveau misiunea de prevenire a oricăror conflicte,

administrarea și încercarea cât mai pașnică și diplomatica de stingere a

oricăror crize sau conflicte deja existente, cât și medierea și restabilirea după

perioadele post-conflict;

3.2. Avocatul Barbaroș Alexandru în numele inculpatului și inculpatul,

prin care au solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modul stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat pe motiv

că nu s-a constat existența faptei infracțiunii.

În motivarea apelurilor, partea apărării a menționat că:

- instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei;

- vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate nu este

probată, învinuirea fiind bazată pe presupuneri;

- materialul probator prezentat la dosar nu are forță probatorie, iar alte

probe care să dovedească cu certitudine și fără echivoc vinovăția inculpatului

nu au fost prezentate;

- inculpatul nu a fost niciodată în XXXXX;

- instanța nu a examinat probele prezentate de către inculpat întru

confirmarea nevinovăției sale;

- fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 141 Cod penal.

16 martie 2018, apelul declarat de către procuror a fost respins ca nefondat, iar

2

apelul declarat de către avocatul Barbaroș Alexandru în numele inculpatului și

apelul inculpatului au fost admise, casată sentința în partea condamnării lui

Chirca Valeriu în baza art. 141 alin. (1) Cod penal, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Chirca Valeriu a fost achitat de sub învinuirea de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 141 alin. (1) Cod penal, pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

recurs ordinar procurorul prin care a solicitat casarea deciziei și dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel.

13 noiembrie 2018, a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror

casată total decizia instanței de apel din 16 martie 2018, și dispusă rejudecarea

cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției emise, instanța de recurs ordinar a menționat

că, instanța de apel contrar prevederilor art. 101 alin. (1) și (2) Cod de

procedură penală, nu a apreciat fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, sub toate aspectele și în mod

obiectiv, or, concluzia instanței de apel asupra nevinovăției inculpatului, pe

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, este eronată.

Subiectul infracțiunii prevăzute de art. 141 alin.(1) Cod penal, trebuie să

aibă calitatea specială de mercenar care, potrivit art. 130 Cod penal, este

persoana special recrutată, în țară sau în străinătate, pentru a lupta într-un

conflict armat, care ia parte la operațiunile militare în vederea obținerii unui

avantaj personal sau a unei remunerări promise de către o parte la conflict sau

în numele acesteia, care nu este nici cetățean al părții la conflict, nici rezident

pe teritoriul controlat de o parte la conflict, nu este membru al forțelor armate

ale unei părți la conflict și nu a fost trimisă de către un stat, altul decât partea la

conflict, în misiune oficială ca membru al forțelor armate ale statului respectiv.

În acest sens instanța de recurs ordinar a conchis că instanța de apel nu

a dat apreciere corespunzătoare declarațiilor inculpatului de la urmărirea

penală în coroborare cu celelalte probe din respectiva cauză penală, inclusiv cu

declarațiile din instanța de apel, complementar sesizând că deși instanța de

apel a conchis asupra achitării inculpatului de sub învinuirea în comiterea

infracțiunilor incriminate, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, în motivarea deciziei aceasta se referă la lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunilor incriminate și la faptul că nu a fost demonstrat că

inculpatul ar avea calitatea de subiect al infracțiunilor imputate, prin urmare,

motivarea soluției de achitare și motivul pentru care a dispus achitarea

inculpatului sunt contradictorii.

Chișinău din 28 martie 2019, au fost respinse ca nefondate apelul declarat de

3

către apelul inculpatul Chirca Valeriu și apelul avocatului Barbaroș Alexei în

interesele inculpatului Chirca Valeriu și a procurorului în Procuratura

mun. Chișinău, Baraliuc Daniel, cu menținerea sentinței fără modificări.

7.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că prima

instanță pe deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de

inculpatul Chirca Valeriu, iar probelor examinate, în conformitate cu

prevederile art. 101 din Codul de procedură penală, le-a dat o apreciere

corespunzătoare.

Deși inculpatul Chirca Valeriu nu a recunoscut vina în comiterea

acțiunilor descrise în actul de învinuire, în opinia instanței de apel vina acestuia

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 141 alin. (1) Cod penal, și anume

participarea mercenarului într-un conflict armat, la acțiuni militare sau la alte

acțiuni violente orientate spre răsturnarea sau subminarea orânduirii

constituționale ori violarea integrității teritoriale a statului, se dovedește

integral și prin cumulul de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și

veridice și coroborează între ele, care sunt: procesul-verbal de constatare a

infracțiunii din 25.02.2016 (f.d.8, vol.I); solicitarea ofițerului de investigații a

SIS al RM, XXXXX nr.2116 din 18.04.2016 privind autorizarea percheziției la

domiciliul lui Chirca Valeriu din mun. Chișinău str. XXXXX, XXXXX(f.d.25, vol.I);

pozele fotografice anexate la dosar împreună cu Chirca Valeriu (f.d. 26-30,

vol.I); proces verbal de percheziție din 19.04.2016; procesul verbal de

examinare din 13.05.2016 (f.d. 51-58, vol.I); procesul verbal de examinare din

20.05.2016 (f.d. 65, vol.I); raport nr. 2/434 din 28.04.2016 al Ofițerului de

investigații a SIS al R. Moldova (f.d. 73, vol.I); informația Serviciului de

informații și securitate din 09.06.2016 (f.d. 154-157, vol.II); declarațiile

inculpatului Chirca Valeriu (f.d. 45). În ședința de judecată a instanței de apel,

inculpatul Chirca Valeriu a susținut declarațiile din prima instanță.

În urma cercetării documentelor și a proceselor-verbale ale acțiunilor

procesuale cu declarațiile inculpatului date în ședințele de judecată, instanța de

apel a conchis că ultimul încearcă să diminueze acțiunile pe care le-a întreprins

și consecințele acestora în vederea excluderii caracterului penal al acțiunilor

întreprinse și eschivării de la răspunderea penală pentru faptele comise.

În continuare instanța de apel a notat elementele componenței de

infracțiune prevăzute de art. 141 alin. (1) Cod penal, menționând că în acțiunile

inculpatului Chirca Valeriu se întrunesc respectivele elemente, totodată

accentuând că Chirca Valeriu întrunește condițiile subiectului infracțiunii cu

calitate specială de mercenar, fapt ce rezultă din probele cercetate de prima

instanță și verificate în instanța de apel.

Instanța de apel a considerat că versiunea relevată de inculpatul

Chirca Valeriu este una declarativă, cu scopul de a se eschiva de la răspundere

penală, or vinovăția inculpatului a fost dovedită prin probele cercetate pe

parcursul cercetării judecătorești, inclusiv prin pozele anexate la dosar, din

care rezultă că inculpatul Chirca Valeriu este echipat cu echipament de luptă,

inclusiv haine și încălțăminte diferită, precum și faptul că în unele poze

4

inculpatul are pe cap părul tuns, iar în altele este cu părul lung, fapt ce exclude

probabilitatea aflării acestuia pe teritoriul bazei militare o singură zi.

Contrar alegațiilor părții apărării care a invocat lipsa existenței laturii

obiective în acțiunile inculpatului și anume fapta prejudiciabilă exprimată în

acțiunea de participare într-un conflict armat, la acțiuni militare sau la alte

evidente și timpul săvârșirii infracțiunii, și anume-timpul conflictului armat, al

acțiunilor militare sau al săvârșirii altor acțiuni violente, instanța de apel a

reținut ca fiind confirmată în acțiunile inculpatului Chirca Valeriu prezența

laturii obiective, or, existența conflictului armat, al acțiunilor militare din

XXXXX în regiunea XXXXX și XXXXX, în acea perioadă, reprezintă un flagel

endemic care nu urmează a fi demonstrat în special, iar prezența inculpatului

pe teritoriul unei baze militare, se confirmă prin multitudinea pozelor efectuate

și plasate pe rețele de socializare de către ultimul, fiind îmbrăcat în uniformă

specială care este diferențiată prin insignele speciale ce caracterizează trupele

separatiste a regiunilor menționate, echipat cu diferit armament de luptă,

inclusiv îmbrăcămintea și încălțămintea diferită, demonstrează că inculpatul

Chirca Valeriu a participat la acțiunile militare ale conflictului armat din

septembrie -octombrie 2014 în XXXXX în regiunea XXXXX și XXXXX.

Totodată, instanța de apel nu a reținut nici alegațiile inculpatului Chirca

Valeriu care a invocat că armele din poze sunt de fapt machete cu care se

antrenau soldații din baza militară pretins vizitată și cu care i s-a permis să se

pozeze, inclusiv că nu-i cunoaște pe soldații din pozele cu care s-a fotografiat,

or imaginile date denotă împrejurări, care în convingerea atât a instanței de

fond cât și a instanței de apel, confirmă circumstanțele de fapt stabilite în speță

și care în coroborare cu celelalte probe cercetate, inclusiv raportul nr. 2/434

din 28.04.2016 al Ofițerului de investigații a SIS al R. Moldova (f.d. 73),

răstoarnă cert prezumția de nevinovăție a inculpatului.

Mai mult, cu referire la perioada faptei incriminate inculpatului, instanța

de apel a reținut că potrivit informației din baza de date ’’ACCES”, Chirca

Valeriu, la data de 20.09.2014 prin punctul de trecere PTF Chișinău -Aeroport,

a traversat frontiera de stat, ieșind din Republica Moldova, și la data de

19.10.2014 cet. Chirca Valeriu prin punctul de trecere PTF Chișinău - Aeroport

a traversat frontiera de stat, intrând în Republica Moldova. Prin urmare a fost

stabilit că perioada aflării inculpatului peste hotarele Republicii Moldova

corespunde cu perioada faptei infracționale incriminate în baza art. 141 alin.

(1) Cod penal, manifestată prin participarea mercenarului într-un conflict

armat, la acțiuni militare sau la alte acțiuni violente orientate spre răsturnarea

sau subminarea orânduirii constituționale ori violarea integrității teritoriale a

statului.

În continuare, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată concluzia

primei instanțe, precum că vinovăția inculpatului Chirca Valeriu în comiterea

infracțiunii prevăzute le art. 141 alin. (2) Cod penal, nu a fost dovedită și el

urmează a fi achitat pe acest capăt de învinuire pe motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

5

În contextul dat, instanța de apel a apreciat ca fiind lipsite de suport

probator alegațiile părții acuzării care a invocat că au fost acumulate suficiente

dovezi de către organul de urmărire penală, privind învinuirea inculpatului

Chirca Valeriu în baza art. 141 alin. (2) Cod penal, forța probatorie a cărora nu

este pusă la îndoială, însă din circumstanțele constatate în cadrul cercetării

judecătorești în instanța de fond cât și în instanța de apel, inclusiv din actul de

învinuire, a fost constatat că la materialele cauzei nu sunt anexate suficiente

probe pertinente, concludente și utile, care coroborând între ele să răstoarne

prezumția de nevinovăție a inculpatului.

În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu

susținut de jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, sarcina

probațiunii îi revine acuzatorului de stat, fiindcă funcția acuzării este pusă pe

seama procurorului.

Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și

încălcarea prevederilor art. 24 și art. 26 Cod de procedură penală, care îl obligă

pe acuzatorul de stat, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima

instanță, să prezinte în ședința de judecată anumite probe în susținerea

acuzațiilor penale aduse inculpatului, urmează să fie apreciată ca nesusținere a

acuzațiilor penale în privința inculpatului în cadrul examinării apelului declarat

împotriva sentinței de achitare.

Vinovăția persoanei în săvârșirea faptei se consideră dovedită numai în

cazul când instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției

nevinovăției, cercetând nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile, care

nu pot fi înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului și în limita unei

proceduri legale, a dat răspunsuri la toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod

de procedură penală.

Cu referire la pedeapsa stabilită de prima instanță în baza art. 141

alin. (1) Cod penal, instanța de apel a conchis că prima instanță la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu prevederile art. 7, 75-78 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Reieșind din totalitatea circumstanțelor stabilite, ținând cont de scopul

pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului cât și a altor persoane, instanța de apel a conchis că prima instanță

corect a considerat că pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 141

alin. (1) Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, și cu aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, dispunându-se suspendarea executării pedepsei cu închisoarea pe

un termen de probațiune de 5 ani, este o pedeapsă echitabilă și proporțională

faptei comise.

6

ordinare:

8.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sîli Radu, prin

care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei instanței de apel în partea menținerii achitării

inculpatului, cu dispunerea rejudecării cauzei în respectiva parte de către

instanța de apel.

În motivarea recursului, procurorul a menționat că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

toate fiind valabile în prezenta cauză penală;

- instanța de judecată a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de

acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care în

cumul dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

încriminate, ori nu s-a expus asupra tuturor motivelor indicate în apelul

procurorului. Instanța de apel nu s-a expus, nu a cercetat și nu a apreciat la justa

valoare următoarele probe expuse în apelul procurorului care dovedesc cu

certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Instanțele au dat prioritate nefondată probelor apărării în detrimentul

probelor acuzării care demască acțiunile ilegale ale inculpatului, respectiv care

stabilesc adevărul.

8.2. Inculpatul Chirca Valeriu, invocând prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu

dispunerea rejudecării cauzei.

În motivarea recursului inculpatul a menționat că:

- instanța de apel în urma cercetării probelor le-a dat o apreciere greșita

și eronată, bazându-se pe versiunea acuzării, interpretând eronat dreptul

material, care este in contrazicere cu celelalte probe administrate pe dosar,

categoric ignorând depozițiile inculpatului;

- instanța de apel la argumentarea deciziei sale a dar o apreciere eronată

în favoarea acuzării, contrar circumstanțelor și materialelor acumulate pe acest

caz, totalmente ignorând art. 8 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală;

- prin probele prezentate de procuror și cercetate de instanța de fond și

de apel nu a fost dovedita vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor

incriminate;

- instanța de apel complet a ignorant declarațiile inculpatului din

instanțele de judecată, prin care au fost susținute depozițiile de la urmărirea

penală;

- instanța de apel nu a motivat plauzibil soluția dispusă, care contrazice

cu dispozitivul hotărârii, motivele pe care se întemeiază soluția nu sunt

desfășurate pe deplin, ce a adus la nerezolvarea fondului apelurilor părții

apărării.

și a motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi

7

respinse, cu menținerea deciziei instanței de apel, din următoarele

raționamente.

În conformitate cu art. 424 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația

de recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală stipulează

că judecând recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate.

Colegiul penal lărgit decelează că soluția respectivă se adoptă în cazul în

care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale

(este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Recursul este inadmisibil atunci când se exercită împotriva unei hotărâri

nesusceptibile de recurs ori se declară de către persoane care nu sunt titulari

ai dreptului de recurs sau cu depășirea limitelor legale în care se poate declara

recurs de către diferiți titulari.

Din conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal lărgit reține că

recurenții în susținerea solicitărilor sale, au invocat incidența la caz a

temeiurilor de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția, însă, analizând

decizia atacată în coraport cu argumentele recurenților instanța de recurs

ordinar conchide că respectivul temei de casare nu și-a găsit confirmarea.

Or, la examinarea cauzei, instanța de apel a respectat prevederile art. 414

alin. (1) și (5) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, pronunțându-se în

decizia adoptată asupra tuturor motivelor invocate de părți, decizia cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

8

Totodată conform art. 414 alin. (4) Cod de procedură penală, în vederea

soluționării apelului instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor.

Art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală statuează că instanța de apel

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În conformitate cu art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal lărgit constată că sunt neîntemeiate argumentele

recurenților precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, or, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată,

instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (2) Cod de

procedură penală, a verificat declarațiile și probele materiale examinate de

prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în

procesul-verbal, și cu ulterioara apreciere în descriptivul deciziei atacate.

În acest sens, Colegiul penal atestă că la soluționarea cauzei, instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. 99-101 și 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, și întemeiat a ajuns la concluzia privind

menținerea sentinței prin care inculpatul Chirca Valeriu a fost recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 141 alin. (1) Cod penal și

achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 141 alin. (2)

Cod penal.

La acest capitol, reieșind din esența argumentelor expuse în cererile de

recurs, Colegiul penal lărgit constată că în esență, recurenții și-au concentrat

dezacordul cu soluția instanței de apel prin prisma dezacordului cu aprecierea

probelor înfăptuită de către această instanță, abordând o proprie apreciere

care în concluzia recurenților duc la soluțiile propuse de fiecare.

Însă Colegiul penal lărgit reiterează că motivele de reapreciere a probelor

nu se conțin în temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind

ilegală a hotărârii contestate.

Reaprecierea probelor, în modul propus de recurenți, nu se încadrează în

prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra

probelor, care au fost puse la baza hotărârii instanței de fond, apoi verificate de

instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei.

Colegiul penal consideră că toate probele prezentate au primit o

apreciere corectă , nefiind atestată o discrepanță vădită între conținutul probei

și reținerile instanței, pentru a constitui o eroare în sensul casării deciziei

atacate, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din probele acumulate

și apreciate corespunzător, așa cum este indicat la pct. 7.1 din prezenta decizie.

9

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de

fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să

se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile

CtEDO Garcia Ruiz c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Prin urmare, reieșind din temeinicia motivării soluției instanței de apel,

instanța de recurs o acceptă și însușește, apreciind-o ca fiind completă și clară

ce reiese din totalitatea circumstanțelor stabilite în speță.

Totodată, Colegiul penal lărgit concluzionează că la caz, nu a fost admisă

o eroare gravă de fapt, deoarece pentru a constitui caz de casare, eroarea de

fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției

cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu

privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de

instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce

au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul

probator o susține.

În cadrul examinării prezentei cauze, o atare eroare nu a fost constatată

de către instanța de recurs ordinar.

Astfel, argumentele recurenților invocate sub aspectul pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, nu s-au adeverit.

Colegiul penal lărgit consideră că în alegațiile recurenților deja au primit

aprecierea instanței la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța oferind

atenție asupra tuturor argumentelor esențiale invocate în cererile de apel,

concluziile acesteia fiind consecvente și clare care se bazează pe prevederile

legale relevante, fapt ce determină că decizia instanței de apel este legală și

motivată, hotărârea adoptată cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

În cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în

mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (Helle împotriva Finlandei, hotărârea din 19

decembrie 1997, § 60).

Având în vedere cele relatate, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera

casarea deciziei adoptate, fapt ce impune și respingerea, ca inadmisibilă a

recursurilor ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sîli Radu, și de către inculpatul Chirca Valeriu, cu

menținerea deciziei atacate.

10

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sîli Radu, și de către

inculpat, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

28 martie 2019, în cauza penală în privința lui Chirca Valeriu Valeriu.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 iulie 2020.

Președinte /semnătură/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătură/ Toma Nadejda

/semnătură/ Țurcan Anatolie

/semnătură/ Boico Victor

/semnătură/ Burduh Victor

11