1ra-90/2020 — art. 188 al.2 lit.b

1ra-90/2020 — art. 188 al.2 lit.b (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-90/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Vladimir Timofti,

Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocatul

Lozovscaia Tatiana în numele inculpaților Burciu Vasile și Davnîi Ion și de către

inculpatul Burciu Petru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 18 aprilie 2019, în cauza penală privindu-i pe

Burciu Petru xxxxx, născut la xxxxx, originar din

xxxxx și domiciliat în xxxxx.

și

Davnîi Ion xxxxx născut la xxxxx, originar din s.

xxxxx și domiciliat în xxxxx.89.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.03.2017– 05.07.2017;

Instanța de apel: 23.08.2017– 18.04.2019;

Instanța de recurs: 02.07.2019 – 26.05.2020.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

Petru Vasilii și Davnîi Ion Andrei au fost achitați de sub învinuirea în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2) lit. b) și f) Cod penal, din motiv că fapta lor

nu întrunește elementele infracțiunii.

1

și Davnîi Ion se învinuiesc în aceea că la 16 februarie 2017, aproximativ la ora 00:50,

împreună și de comun acord, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în

timp ce se aflau în automobilul de model „Dacia Logan” a serviciului de taxi „14999”,

cu numărul de înmatriculare xxxxx, staționat la intersecția străzii Independenții cu bd.

Traian, mun. Chișinău, Davnîi Ion în mod deschis a sustras de la șoferul Vacula Ion

portmoneul de culoare cafenie, în care se aflau acte de identitate, permis de

conducere, certificat de înmatriculare, carduri de reducere și bani în sumă totală de

585 lei și a ieșit din automobil, îndepărtându-se de la fața locului, în același moment

Burciu Petru, aplicând violenta periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei, l-a

strâns la gât cu centura de siguranță pe Vacula Ion, imobilizându-1 astfel prin

sugrumare, în vederea asigurării plecării rapide de la fața locului. După care, Burciu

Petru a ieșit din automobil în urma lui Davnîi Ion, fugind în vederea ascunderii, iar

Vacula Ion, alergând din urma lui, l-a prins și l-a îmbrâncit pe P. Burciu, ultimul a

scos un cuțit, cu care l-a amenințat pe Vacula Ion, astfel a părăsit fața locului,

alergând pe bd. Traian în direcția bd. Dacia mun. Chișinău. În scurt timp, Vacula Ion,

întorcându-se la automobil, a depistat portmoneul sustras pe acoperișul automobilului,

iar în portmoneu lipsea suma de 400 lei, prin ce i-a cauzat o pagubă materială

considerabilă.

Procurorul a încadrat juridic fapta inculpaților Burciu Petru și Davnîi Ion în baza

prevederilor art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal ca tâlhărie, adică atacul săvârșit

asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă

pentru viața sau sănătatea persoanei, săvârșit de două persoane, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile.

de art.art.401-402 Cod de procedură penală a fost atacată cu apel de către procuror,

prin care a solicitat casarea acesteia, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Burciu Petru și Davnîi Ion să fie condamnați în

baza art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal la 9 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

În argumentarea apelului, procurorul a invocat că:

- sentința pronunțată este una neîntemeiată, ilegală și bazată pe niște concluzii

pripite, fără analiza temeinică a probatoriului administrat în raport cu prevederile legii

și reprezintă un eșec al justiției, fiind mai degrabă un act de injustiție, decât un act de

justiție „întemeiată” pe apreciere unilaterală, subiectivă și eronată a circumstanțelor

faptei;

- probele prezentate de acuzare nu au fost apreciate de instanță în modul

prevăzut de lege, fiind respinse cu punerea la baza sentinței de achitare pretinse

argumente invocate de apărare privind încălcarea drepturilor inculpaților;

2

- pentru a pronunța sentința de achitare, prima instanță a dedus anumite

„concluzii” privind, încălcarea dreptului la apărare a inculpaților prin prezentarea

materialelor de urmărire penală cu încălcarea prevederilor art.293 alin.(3) Cod de

procedură penală, precum și prin lipsa de reacție din partea procurorului la cererile

apărătorului acestora T. Lozovscaia înaintate în cadrul urmăririi penale;

- concluzia instanței de fond precum că „nu a fost probat obiectul material asupra

căruia s-a atentat”, învinuirea nefiind concretă și bazată pe presupuneri, este una

bazată exclusiv pe motivele invocate de apărare;

- contrar prevederilor art.art.393 și 394 alin.(3) Cod de procedură penală,

nemotivat a indicat în partea descriptivă a sentinței, prin enumerarea și descrierea

actelor și acțiunilor procesuale, realizate la etapa de urmărire penală în cauză, creând

astfel doar aparențe, nu și existența unei motivări argumentate pentru soluția adoptată;

- cu toate că s-a invocat încălcarea dreptului la apărare prin indicarea orelor

aducerii la cunoștință a ordonanțelor de punere sub învinuire și întocmirii proceselor

verbale de audiere a inculpaților, constatând că, procurorul mai întâi a audiat

inculpații Burciu și Davnîi, după care a adus la cunoștința acestora, ordonanțele de

punere sub învinuire, aceste circumstanțe nu corespund adevărului, or, la data

respectivă, au fost aduse la cunoștința învinuiților ordonanțele de punere sub învinuire

finale (pentru învinuitul Burciu Petru la ora 14 și 51, cu audierea ulterioară de la ora

14 și 52, pentru învinuitul Davnîi Ion la ora 17 și 13, cu audiere ulterioară de la ora 17

și 15, aceștia fiind anterior puși sub învinuire, iar învinuirea nouă fiind completată,

ambii învinuiți și apărătorul acestora neavând nici o obiecție în cadrul efectuării

acestei acțiuni de urmărire penală, refuzând să facă declarații;

- instanța de fond și-a motivat soluția adoptată prin reproducerea integrală a mai

multor prevederi legale, fără a raporta aceste prevederi circumstanțelor cazului, fără a

fi apreciate pretinsele „argumente” concrete, pe care s-a bazat la adoptarea sentinței

de achitare;

- concluziile instanței privitor la neveridicitatea declarațiilor părții vătămate

reprezintă în sine o apreciere abuzivă și eronată a probatoriului prezentat de către

procuror și cercetat în instanță, care este contrar principiului stipulat în art.27 Cod de

procedură penală privind libera apreciere a probelor. Or, atât în cadrul urmăririi

penale, (din momentul parvenirii grupei operative la fața locului), cât și în fața

instanței de judecată, partea vătămată Vacula Ion a făcut declarații consecvente,

detaliate și concrete, fiind audiat nu o singură dată pe parcursul cercetării

judecătorești, a descris cu lux de amănunte și momentul atacului și autorii acestuia,

adică pe Burciu Petru, Davnîi Ion fără careva dubii răspunzând clar la toate întrebările

adresate;

- instanța de fond, constatând lipsa elementelor componenței de infracțiune,

prevăzută de art.188 Cod penal, în acțiunile inculpaților, contrar art.101 alin.(4),

art.394 alin.(3) Cod de procedură penală, nu a indicat nici un motiv sau temei

3

plauzibil pentru care a respins în întregime probele acuzării, dobândite și cercetate în

mod legal, limitând-se în acest sens doar la declararea nulității proceselor-verbale de

recunoaștere a persoanei, ca fiind „derive din comportamentul subiectiv al părții

vătămate”;

- instanța nu a apreciat la justă valoare cele declarate de către partea vătămată în

cadrul cercetării judecătorești, care în raport cu declarațiile martorului acuzării A.

Postica, în întregime confirmă atât producerea nemijlocit a faptei incriminate, cât și

săvârșirea acesteia de către Burciu Petru și Davnîi Ion. Or, martorul A. Postica a

comunicat instanței detaliile relevante reținerii făptuitorilor Burciu Petru și Davnîi Ion

pe urme fierbinți, însă declarațiile acestuia nu au fost redate în întregime în sentință;

- nulitatea proceselor-verbale de recunoaștere a persoanei, este o concluzie

pripită și eronată , or, de facto, nici o încălcare a dreptului la apărare în speță nu s-a

produs;

- alogică și lipsită de sens se prezintă și concluzia precum că procurorul a ignorat

solicitarea apărării privind ridicarea informației cu privire la descifrările convorbirilor

telefonice, or, această informație a fost ridicată și prezentată în cadrul ședinței de

judecată atât instanței, cât și părții apărării, fiind cercetată și indicându-se asupra

relevanței acestor descifrări ale convorbirilor telefonice, pentru stabilirea locului

aflării inculpaților în momentul comiterii infracțiunii;

- nu poate fi reținut nici argumentul instanței precum că procurorul a încălcat

dreptul la apărare prin prezentarea materialelor cauzei penale spre luare de cunoștință,

fără borderou, or, după cum reiese din conținutul proceselor verbale ale acțiunilor de

urmărire penale, de anunțare despre finalizarea urmăririi penale și prezentarea

materialelor cauzei, ambii inculpați, la insistența apărătorului, au refuzat categoric să

facă cunoștință cu dosarul, refuzul fiind confirmat de apărătorul acestora;

- declarațiile inculpaților, abundă în contradicții esențiale, însă acestea au fost

apreciate ca fiind veridice;

- atât ordonanțele de punere sub învinuire, cât și rechizitoriul au fost întocmite în

strictă conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, iar pretinsele

„constatări” ale instanței nu corespund adevărului, aceasta punând la baza sentinței de

achitare probe prezentate de apărare, însă care nu au fost cercetate în ședința de

judecată.

fost admis apelul procurorilor, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Burciu Petru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.188 alin.(2) lit.

b), f) Cod penal la 9 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis;

Davnîi Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.188 alin.(2) lit. b),

f) Cod penal la 9 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

4

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat fapta, indicînd că

Burciu Petru la 16 februarie 2017, aproximativ la ora 00:50, împreună și de comun

acord cu Davnîi Ion, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în timp ce

se aflau în automobilul serviciului de taxi „14999” de model „Dacia Logan”, cu

număr de înmatriculare YRJ 671, staționat la intersecția străzii Independenței cu bd.

Traian, mun. Chișinău, în momentul în care Davnîi Ion în mod deschis a sustras de la

șoferul Vacula Ion portmoneul de culoare cafenie, în care se aflau acte de identitate,

permis de conducere, certificat de înmatriculare, carduri de reducere și bani în sumă

totală de 585 lei și a ieșit din automobil, îndepărtându-se de la fața locului, Burciu

Petru, aplicând violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei, l-a strâns la

gât cu centura de siguranță pe Vacula Ion, imobilizându-1 astfel prin sugrumare, în

vederea asigurării plecării rapide de la fața locului. După care, Burciu Petru a ieșit din

automobil în urma lui Davnîi Ion, fugind în vederea ascunderii, iar Vacula Ion,

alergând din urma lui, l-a prins și l-a îmbrâncit pe Burciu Petru, ultimul a scos un

cuțit, cu care l-a amenințat pe Vacula Ion, astfel a părăsit fața locului, alergând pe bd.

Traian în direcția bd. Dacia, mun. Chișinău.În scurt timp, Vacula Ion, întorcând-se la

automobil, a depistat portmoneul sustras pe acoperișul automobilului, iar din

portmoneu lipsea suma de 400 lei, prin ce i-a fost cauzată o pagubă materială

considerabilă.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Burciu Petru a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, adică atacul săvârșit asupra unei

persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața

sau sănătatea persoanei, săvârșit de două persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

De asemenea, Davnîi Ion la 16 februarie 2017, aproximativ la ora 00:50,

împreună și de comun acord cu Burciu Petru, urmărind scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, în timp ce se aflau în automobilul serviciului de taxi „14999” de model

„Dacia Logan”, cu număr de înmatriculare xxxxx, staționat la intersecția străzii

Independenței cu bd. Traian, mun. Chișinău, în momentul, în care Davnîi Ion în mod

deschis a sustras de la șoferul Vacula Ion portmoneul de culoare cafenie, în care se

aflau acte de identitate, permis de conducere, certificat de înmatriculare, carduri de

reducere și bani în sumă totală de 585 lei și a ieșit din automobil, îndepărtîndu-se de la

fața locului, Burciu Petru, aplicând violență periculoasă pentru viața sau sănătatea

persoanei, l-a strâns la gât cu centura de siguranță pe Vacula Ion, imobilizându-l astfel

prin sugrumare, în vederea asigurării plecării rapide de la fața locului. După care,

Burciu Petru a ieșit din automobil în urma lui Davnîi Ion, fugind în vederea

ascunderii, iar Vacula Ion, alergând din urma lui, l-a prins și l-a îmbrâncit pe Burciu

Petru, ultimul a scos un cuțit, cu care l-a amenințat pe Vacula Ion, astfel a părăsit fața

locului, alergând pe bd. Traian în direcția bd. Dacia, mun. Chișinău. În scurt timp,

Vacula Ion, întorcând-se la automobil, a depistat portmoneul sustras pe acoperișul

5

automobilului, iar din portmoneu lipsea suma de 400 lei, prin ce i-a fost cauzată o

pagubă materială considerabilă.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Davnîi Ion a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, adică atacul săvârșit asupra unei

persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața

sau sănătatea persoanei, săvârșit de două persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Aceste împrejurări au fost constatate prin totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

cum ar fi: declarațiile părții vătămate Vacula Ion date în ședința instanței de fond

(f.d.36-40 vol.III); declarațiile martorului Postica Anatolie date în ședința instanței de

fond (f.d.41-42 vol.III); declarațiile martorului Pivenie Evghenie, date în ședința

instanței de apel (f.d.209-210 vol.III); plângerea părții vătămate Vacula Ion din 16

februarie 2017 (f.d.8 vol.I); ordonanța privind pornirea urmăririi penale din 16

februarie 2017 (f.d.1 vol.I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 16

februarie 2017 (f.d.9-18 vol.I); procesului-verbal de ridicare din 27 martie 2017 (f.d.9

vol.I); ordonanță de recunoaștere în calitate de corp delict din 27 martie 2017 (f.d.20

vol.I); proces-verbal de audiere a părții vătămate Vacula Ion din 16 februarie 2017

(f.d.24-25 vol.I); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 16 februarie 2017

(f.d.30-31 vol.I); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 16 februarie 2017

(f.d.32-33 vol.I).

Instanța de apel a notat că, instanța de fond nu a analizat corespunzător probele

anexate la materialele cauzei și pripit a ajuns la concluzia de a-i achita pe Burciu Petru

și Davnîi Ion de comiterea infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod

penal, pe motiv că faptele acestora nu întrunesc elementele infracțiunii, or, din probele

cercetate de instanța de apel s-a stabilit contrariul.

La fel, instanța de apel a calificat ca fiind pripite concluziile instanței de fond și

în partea în care s-au indicat presupuse încălcări ce au avut loc în cadrul urmăririi

penale, dar și lipsa probării învinuirii aduse inculpaților, or, instanța de fond a invocat

încălcarea dreptului la apărare prin indicarea orelor aducerii la cunoștință a

ordonanțelor de punere sub învinuire și întocmirii proceselor verbale de audiere a

inculpaților, constatând că, procurorul mai întîi a audiat inculpații Burciu și Davnîi,

după care a adus la cunoștința acestora ordonanțele de punere sub învinuire, însă

aceste circumstanțe nu pot fi puse la baza unei sentințe de achitare, mai mult, la data

respectivă, au fost aduse la cunoștința învinuiților ordonanțele de punere sub învinuire

finale (pentru învinuitul P. Burciu la ora 14 și 51, cu audiere ulterioară de la ora 14 și

52, pentru învinuitul I. Davnîi la ora 17 și 13, cu audiere ulterioară de la ora 17 și 15),

aceștia fiind anterior puși sub învinuire, iar învinuirea nouă fiind completată, ambii

6

învinuiți, apărătorul acestora neavând nici o obiecție în cadrul efectuării acestei

acțiuni de urmărire penală, refuzând să facă declarații.

Subsidiar, instanța de apel a calificat ca fiind nefondate și concluziile primei

instanțe în partea în care a stabilit neveridicitatea declarațiilor părții vătămate, or, atât

în cadrul urmăririi penale, (din momentul parvenirii grupei operative la fața locului),

cât și față de instanța de judecată, partea vătămată Vacula Ion a făcut declarații

consecvente, detaliate și concrete, fiind audiat nu o singură dată pe parcursul

cercetării judecătorești, a descris cu lux de amănunte și momentul atacului și autorii

acestuia, adică pe Burciu Petru și Davnîi Ion, care fără careva dubii, a răspuns clar la

toate întrebările instanței și a participanților la proces, în special la toate provocările

părții apărării.

Mai mult, instanța de fond, constatând lipsa elementelor componenței de

infracțiune, prevăzută de art.188 Cod penal, în acțiunile inculpaților, nu a făcut uz

corespunzător de prevederile art.101 alin.(4), art.394 alin.(3) Cod de procedură

penală, nu a indicat cert și nu a indicat motivele și temeiurile pentru care a respins în

întregime probele acuzării, dobândite și cercetate, mai mult, nu s-a indicat cert care

elemente ale infracțiunii de tâlhărie lipsesc și în baza căror probe instanța a ajuns la

această concluzie.

De asemenea, instanța de apel a indicat că, nu poate fi pusă la baza sentinței de

achitare a inculpaților concluzia referitor la faptul că procurorul a încălcat dreptul la

apărare prin prezentarea materialelor cauzei penale spre luare de cunoștință, fără

borderou. După cum reiese din conținutul proceselor verbale a acțiunilor de urmărire

penală, de anunțare despre finalizarea urmăririi penale și prezentarea materialelor

cauzei, ambii inculpați, la insistența apărătorului, au refuzat să facă cunoștință cu

dosarul, refuzul fiind confirmat. Subsecvent, instanța de apel a menționat că în ședința

instanței de apel inculpații nu s-au prezentat din motive necunoscute instanței, mai

mult, instanța a întreprins toate măsurile legale pentru a asigura prezența inculpaților

în ședința de judecată, inculpații fiind anunțați în căutare.

Instanța de apel a reținut că, în ședința de judecată, inculpații nu au recunoscut

vina în cele incriminate și nici nu și-au manifestat și materializat dorința de a se

prezenta în instanța de apel pentru a oferi declarații și eventual a combate argumentele

desfășurate în apelul acuzării.

Totodată, instanța de apel a reținut, că în ședința instanței de apel partea

vătămată, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat, iar potrivit informației anexate la

materialele cauzei acesta este plecat peste hotarele țării.

La stabilirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpaților, instanța de apel a ținut

cont de prevederile art.art.6, 7, 61, 75 - 78 Cod penal, și anume de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață

ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate în vederea corectării și

7

reeducării vinovatului, de faptul că infracțiunea săvârșită de inculpați face parte din

categoria infracțiunilor grave; că circumstanțe atenuante și agravante nu au fost

stabilite, că inculpatul Burciu Petru este neangajat oficial în câmpul muncii, nu este

supus militar, este căsătorit, anterior a fost judecat la 21 iunie 2005 în baza art.186

alin.(2) lit. c), d), art.27, 186 alin.(2) lit. b), c), art.84 Cod penal la 2 ani și 1 lună

închisoare, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal pe un termen de 1 an, la 25

aprilie 2008, prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău pe art.187 alin.(2) lit.

e), f) Cod penal la 4 ani închisoare, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal pe un

termen de 4 ani, la 22 decembrie 2008 prin sentința Judecătoriei Cantemir pe art.171

alin.(2) lit. c), art.172 alin.(2) lit. c), art.84 Cod penal la 8 ani închisoare, eliberat la 06

septembrie 2016, la executarea pedepsei, că inculpatul Davnîi Ion, nu este angajat în

câmpul muncii, este supus militar, căsătorit, anterior judecat la 10 septembrie 1996,

prin sentința Judecătoriei Călărași în baza art.120 alin.(2) Cod penal (1961) la 6 ani

închisoare, amnistiat la 28 decembrie 2010, prin sentința Judecătoriei Leova în baza

art.151 alin.(1) Cod penal la 4 ani închisoare, eliberat la 29 octombrie 2015 la

executarea pedepsei, că inculpații la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se

află, a conchis că corectarea și reeducarea inculpaților cât și restabilirea echității

sociale va fi posiblă prin aplicarea în privința acestora a unei pedepse cu inchisoare pe

un termen de câte 9 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

5.1 Avocatul Lozovscaia Tatiana în numele inculpaților Burciu Petru și Davnîi

Ion, prin care solicită casarea deciziei și dispunerea rejudecări cauzei.

În motivarea recursului apărătorul a invocat următoarele motive:

- instanța de apel a examinat cererea de apel în lipsa părții vătămate, care

conform legislației în cazul în care există sentința de achitare este obligatoriu să fie

audiate toate părțile conform procedurii stabilite pentru instanța de fond, fiind astfel

încălcate prevederile art. 415 Cod de procedură penală;

- inculpatul Davnîi Ion a depus o cerere prin intermediul poștei electronice, prin

care a solicitat suspendarea examinării cauzei penale, pe motivul internării în spital

peste hotarele Republicii Moldova, însă instanța de apel nu s-a expus asupra acestei

cereri;

- doar un singur martor a fost audiat în ședința instanței de apel;

- cu toate că instanța de apel a dat apreciere declarațiilor inculpaților, aceasta nu

a avut posibilitatea să dea apreciere acestea prin prisma prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor,

deoarece inculpații nu au fost audiați în ședința instanței de apel, iar instanța de apel a

menționat că în ședința instanței de apel inculpații nu s-au prezentat din motive

necunoscute instanței, fiind întreprinse toate măsurile legale pentru a asigura prezența

inculpaților în ședința de judecată, inculpații ulterior fiind anunțați în căutare;

8

- instanța de apel, greșit a reținut că în acțiunile inculpaților sunt prezente

elementele infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, adică atacul

săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență

periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei, săvârșit de două persoane, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile;

- nu a luat în calcul instanța de apel argumentul pus la baza sentinței de achitare

a inculpaților, concluzia instanței referitor la faptul că procurorul a încălcat dreptul la

apărare prin prezentarea materialelor cauzei penale spre luare de cunoștință, fără

borderou, or, după cum reiese din conținutul proceselor verbale ale acțiunilor de

urmărire penale de anunțare despre finalizarea urmăririi penale și prezentarea

materialelor cauzei, ambii inculpați, la insistența apărătorului, au refuzat să facă

cunoștință cu dosarul, refuzul fiind confirmat.

5.2 Inculpatul Burciu Petru, prin care solicită casarea deciziei și dispunerea

rejudecări cauzei.

În motivarea recursului inculpatul invocă următoarele motive:

- instanța de apel a examinat cererea de apel în lipsa părții vătămate, care

conform legislației în cazul în care există sentința de achitare este obligatoriu să fie

audiate toate părțile conform procedurii stabilite pentru instanța de fond, fiind astfel

încălcate prevederile art.415 Cod de procedură penală;

- inculpatul Davnîi Ion a depus o cerere prin intermediul poștei electronice, prin

care a solicitat suspendarea examinării cauzei penale, pe motivul internării în spital

peste hotarele Republicii Moldova, însă instanța de apel nu s-a expus asupra acestei

cereri;

- doar un singur martor a fost audiat în ședința instanței de apel;

- cu toate că instanța de apel a dat apreciere declarațiilor inculpaților, aceasta nu

a avut posibilitatea să dea apreciere acestora prin prisma prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor,

deoarece inculpații nu au fost audiați în ședința instanței de apel, iar instanța de apel a

menționat că în ședința instanței de apel inculpații nu s-au prezentat din motive

necunoscute instanței, fiind întreprinse toate măsurile legale pentru a asigura prezența

inculpaților în ședința de judecată, inculpații ulterior fiind anunțați în căutare;

- instanța de apel, greșit a reținut că în acțiunile inculpaților sunt prezente

elementele infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal al Republicii

Moldova, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor,

însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei, săvârșit de două

persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile;

- nu a luat în calcul instanța de apel argumentul pus la baza sentinței de achitare

a inculpaților concluzia referitor la faptul că procurorul a încălcat dreptul la apărare

prin prezentarea materialelor cauzei penale spre luare de cunoștință, fără borderou, or,

după cum reiese din conținutul proceselor verbale ale acțiunilor de urmărire penale de

9

anunțare despre finalizarea urmăririi penale și prezentarea materialelor cauzei, ambii

inculpați, la insistența apărătorului, au refuzat să facă cunoștință cu dosarul, refuzul

fiind confirmat.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursurile urmează a fi admise conform

prevederilor art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Conform art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Decizia instanței de apel, potrivit art.417 Cod de procedură penală, trebuie să

cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței,

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

În speță aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai

respectate la judecarea cauzei în ordine de apel.

În sensul art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat,

produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atât în

fapt, cât și în drept numai la persoana care l-a declarat, la calitatea acesteia în proces și

la persoana împotriva căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra

hotărârii primei instanțe. Dispozitivul deciziei instanței de apel trebuie să corespundă

concluziilor făcute de instanță în partea descriptivă.

Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel la examinarea apelului declarat

nu a respectat cerințele art.414 Cod de procedură penală, în legătură cu ce, în baza

temeiului pentru recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

10

urmează a fi casată decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, deoarece erorile nu pot fi corectate de către instanța de recurs.

Potrivit art.415 alin.(21) Cod de procedură penală, judecând apelul declarat

împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o

hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor

acuzării solicitați de părți.

Sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată

incontestabil prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată.

În speță, prin sentința instanței de fond, inculpații au fost achitați de sub

învinuirea înaintată în baza art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, pe motiv că fapta

acestora nu întrunește elementele infracțiunii incriminate.

Ulterior, instanța de apel prin admiterea apelului procurorului, a dispus

recunoașterea vinovăției și condamnarea lui Burciu Petru și Davnîi Ion în baza art.188

alin.(2) lit. b), f) Cod penal.

Potrivit materialelor cauzei în cadrul examinării apelului declarat în instanța de

apel, a fost audiat doar un singur martor – Piveni Evghenie, iar inculpații Burciu Petru

și Davnîi Ion, partea vătămată Vacula Ion și martorul Postica Anatolie declarațiile

cărora, de asemenea au fost puse la baza deciziei de condamnare a inculpaților, nu au

fost audiați din nou, așa cum prescriu prevederile art.415 alin.(21) Cod de procedură

penală.

Colegiul penal lărgit specifică faptul că, instanța de apel nu este în drept să

pronunțe o hotărâre de condamnare, bazându-se exclusiv pe dosarul din prima

instanță, care conține depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, același dosar în

temeiul căruia a fost achitat în prima instanță. Martorii acuzării se audiază din nou în

cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să

întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

Astfel, instanța de apel, rejudecând cauza și stabilind vinovăția inculpaților după

o sentință de achitare, fără audierea inculpaților, părții vătămate, a martorului Postica

Anatolie, la care face referire în decizia sa, a pronunțat o hotărâre de condamnare,

soluție care conține o eroare de drept, deoarece o motivare a unei atare soluții trebuie

să rezulte și dintr-o administrare legală a probelor, în special atunci când se pronunță

o nouă hotărâre, după regulile pentru judecarea în primă instanță.

În altă ordine de idei, Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit art.art.24

alin.(3), 101 alin.(1), (4), 314, 315, 336 alin.(3) pct.6), 384 alin.(3), (4), 419 Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, procesul-verbal al

ședinței de judecată trebuie să cuprindă consemnarea tuturor acțiunilor instanței în

ordinea în care ele s-au desfășurat, documentele și alte probe care au fost cercetate în

ședința de judecată; instanța de judecată este obligată, în cursul judecării cauzei, să

11

cerceteze nemijlocit, sub toate aspectele, probele administrate; părțile participante la

judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu

posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor, instanța de judecată pune la baza

sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură;

sentința instanței de judecată trebuie să fie legală; instanța își întemeiază sentința

numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată; fiecare probă urmează

să fie apreciată din punctul de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punctul de vedere al coroborării lor.

Lecturând textul deciziei recurate, se constată că instanța de apel, și-a întemeiat

concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a instanței de apel și

neconsemnate în procesul-verbal, inclusiv plângerea părții vătămate Vacula Ion din 16

februarie 2017 (f.d.8 vol.I); ordonanța privind pornirea urmăririi penale din 16

februarie 2017 (f.d.1 vol.I); procesul-verbal de cercetare la față locului din 16

februarie 2017 (f.d.9-18 vol.I); procesul-verbal de ridicare din 27 martie 2017 (f.d.19

vol.I); ordonanță de recunoaștere în calitate de corp delict din 27 martie 2017 (f.d.20

vol.I); procesul-verbal de audiere a părții vătămate Vacula Ion din 16 februarie 2017

(f.d.24-25 vol. I).

O altă eroare, în viziunea Colegiului penal lărgit este și ignorarea prevederilor

art.321 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, care indică concret că, judecarea

cauzei în primă instanță și în instanța de apel are loc cu participarea inculpatului.

Judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc doar în cazul în care inculpatul se

ascunde de prezentarea în instanță.

Însă, contrar prevederilor legale menționate supra, instanța de apel a dispus

aducerea forțată, după care a dispus anunțarea în căutare a inculpaților și în final a

dispus examinarea cauzei în lipsa acestora, fără a ține cont de faptul că pentru ședința

de judecată din data de 09 octombrie 2018, inculpatul Burciu Petru a solicitat prin

cerere, amânarea ședinței de judecată, fiind astfel dispusă amânarea examinării cauzei

pentru data de 30 octombrie 2018 ora 10.00, însă inculpatul Burciu Petru nu a fost

înștiințat despre data următoarei ședințe de judecată. Mai mult, ședința de judecată

fixată pentru data de 30 octombrie 2018, la fel nu a avut loc, fiind amânată pentru data

de 27 noiembrie 2018 ora 10.00, la cererea avocatului inculpaților, iar la 27 noiembrie

2018, s-a dispus amânarea ședinței de judecată pentru data de 18 decembrie 2018 ora

10.00, din motiv că judecătorul raportor Silvia Vrabii se afla în concediu medical.

Însă, nici pentru ședința din 27 noiembrie 2018 și nici pentru cea din 18 decembrie

2018, inculpații nu au fost înștiințați (f.d.139-147, 165-166 vol.III), instanța

dispunând la 18 decembrie 2018, anunțarea acestora în căutare și aplicarea

interdicției de a părăsi țara.

Subsidiar, este de notat și faptul că la data de 12 noiembrie 2018, inculpatul

Davnîi Ion a informat instanța de judecată că se află în Franța la tratament, fiind

bolnav de tuberculoză, cu anexarea dovezilor și extraselor medicale în acest sens,

12

solicitând astfel examinarea cauzei în lipsa sa (f.d.148-169 vol.III), însă instanța de

apel nu sa pronunțat în privința cererii, fără a pune în discuție prezenta cerere în

sensul art.321 și art.330 alin.(1) Cod de procedură penală.

Respectiv, ședința de judecată, fiind petrecută în lipsa inculpaților, nefiind

respectată procedura la anunțare a acestora în căutare, s-a încălcat dreptul inculpaților

la un proces echitabil și a dreptului la apărare.

În consecință, instanța de recurs reține că, la examinarea cauzei, instanța de apel

a admis numeroase încălcări de procedură ce pun la îndoială echitatea procesului

penal și respectarea drepturilor procesuale ale inculpaților.

Colegiului penal lărgit atenționează că, motivarea soluției pronunțate de instanța

de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea

justiției, acordând părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu

privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de recurs

elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. Motivarea hotărârilor

de către instanțele naționale constituie o obligație impusă acestora și prin prevederile

art.6 din CEDO.

În atare situație, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de apel

contravine prevederilor art.art.414 ,417, 419 Cod de procedură penală, deoarece nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Mai mult, instanța de apel,

rejudecând cauza și pronunțând o hotărâre de condamnare după o sentință de achitare,

urma să verifice probele care au fost puse de instanța de fond la baza sentinței de

achitare și să le respingă motivat.

Colegiului penal lărgit concluzionează că erorile procesuale admise de către

Curtea de Apel cad sub incidența prevederilor art.art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală și ele nu pot fi reparate în prezenta procedură, or, instanța de recurs

nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond, substituind instanța care a

judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

Încălcările enunțate determină incontestabil Colegiului penal lărgit să

concluzioneze asupra necesității casării deciziei instanței de apel cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de

instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art.436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, să verifice și să

aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate

cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa vinovăției inculpaților în

13

comiterea infracțiunii imputate, ținând cont de motivele expuse în pct. 6 al prezentei

decizii și de motivele invocate în recursurile declarate, iar ca urmare să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de

procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Lozovscaia Tatiana în

numele inculpaților Burciu Petru și Davnîi Ion și de către inculpatul Burciu Petru,

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2019,

în cauza penală privindu-i pe Burciu Petru xxxxx și Davnîi Ion xxxxx, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Burciu Petru xxxxx și Davnîi Ion xxxxx urmează a fi eliberați din penitenciar,

dacă în privința acestora nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest pe altă

cauză sau aceștia nu execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 17 iulie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

14