1ra-584/2020 — art.165 alin.2 lit.b, d CP

1ra-584/2020 — art.165 alin.2 lit.b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-584/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Țurcan Anatolie, Catan Liliana, Toma Nadejda, Guzun Ion,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2019, în cauza penală

privindu-i pe

Eni Vasile xxxxx, născut la xxxxx, originar din s. xxxx,

r-nul xxxx, domiciliat în s. xxxx,

Eni Ina xxxxx născută la xxxx, originară și domiciliat

în xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.03.2017 – 19.11.2018;

Instanța de apel: 11.12.2018 – 19.09.2019;

Instanța de recurs: 13.12.2019 – 20.10.2020.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă:

Eni Ina au fost achitați de sub învinuirea adusă în baza art.165 alin.(2) lit. b), d) Cod

penal, din motiv că fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii.

Vasile și Eni Ina, se învinuiesc că în perioada anilor 2012-2013, împreună și prin

înțelegere prealabilă cu alte persoane la moment nestabilite de organul de urmărire

penală, acționând intenționat și în interes material, urmărind scopul exploatării prin

muncă în condiții similare sclaviei, prin înșelăciune manifestată prin promisiunea de

angajare la un loc de muncă bine plătit în domeniu agriculturii în Federația Rusă,

precum și prin abuz de poziția de vulnerabilitate manifestat prin situația precară din

punct de vedere al supraviețuirii sociale, deplasându-se în mai multe localități din

Republica Moldova, i-au recrutat pe Racu Ruslan xxxx, Curarari Vasilii Xxxxx,

1

Caraiman Xxxxx Mihail, Rusu Adrian Xxxxx și Vîrlan Valerii Xxxxx, cu

consimțământul acestora.

În continuare, în perioada respectivă, urmărind același scop infracțional, Eni

Vasile Leonid, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Eni Ina Xxxxx și alte persoane

la moment nestabilite de organul de urmărire penală, au organizat transportarea părților

vătămate Racu Ruslan xxxx, Curarari Vasilii Xxxxx, Caraiman Xxxxx Mihail, Rusu

Adrian Xxxxx și Vîrlan Valerii Xxxxx în Federația Rusă, asigurând în acest sens un

singur mijloc de transport închiriat din timp, cu care se deplasau și suportând toate

cheltuielile de călătorie sau de perfectare a pașapoartelor pentru persoanele care nu

dispuneau de acestea, însoțindu-i totodată la locul de destinație, adică la gospodăria

agricolă din Federația Rusă, unde urmau să muncească.

În aceeași perioadă de timp, continuând realizarea intenției infracționale comune,

Eni Vasile Leonid, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Eni Ina Xxxxx și alte

persoane la moment nestabilite de organul de urmărire penală, au adăpostit părțile

vătămate Racu Ruslan Vasile, Curarari Vasilii Xxxxx, Caraiman Xxxxx Mihail, Rusu

Adrian Xxxxx și Vîrlan Valerii Xxxxx pe teritoriul unor gospodării agricole din

Federația Rusă și ulterior, abuzând de poziția de vulnerabilitate a acestora, manifestată

prin aflarea pe teritoriul unui stat străin, fără surse financiare și mijloace necesare pentru

existență, prin confiscarea documentelor, precum și prin amenințarea cu aplicarea și

aplicarea violenței fizice și psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, i-

au supus exploatării prin muncă în condiții similare sclaviei, antrenându-i zilnic la

munci agricole pe perioade de aproximativ 3 luni, timp în care îi supravegheau să nu se

eschiveze de la executarea muncilor agricole sau să nu plece înapoi în Republica

Moldova înainte de termenul pentru care au sosit, fără a-i remunera în nici un mod

pentru munca prestată sau achitându-le la finele perioadei de aflare în Federația Rusă o

sumă de bani nejustificat de mică, invocând faptul că angajatorii, adică proprietarii

gospodăriilor agricole din Federația Rusă, au rămas nesatisfăcuți de lucrul efectuat

(f.d.120-121 vol. III).

Astfel, potrivit învinuirii aduse, inculpaților li se impută săvârșirea infracțiuni

prevăzute de art.165 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal, și anume, trafic de ființe umane,

adică recrutarea, transportarea și adăpostirea unei persoane, cu consimțământul

acesteia, în scop de exploatare prin muncă, în condiții similare sclaviei, acțiunii

săvârșite prin amenințări cu aplicare și aplicare violenței nepericuloase pentru viața și

sănătatea persoanei, prin înșelăciune, abuz de poziție de vulnerabilitate, asupra a două

sau mai multe persoane.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Eni Vasile și Eni

Ina să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.165 alin.(2) lit. b), d) Cod penal

la 7 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis ( Eni

Vasile) și de tip închis pentru femei ( Eni Ina), cu privarea de dreptul de a exercita

2

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de angajarea persoanelor în

câmpul muncii pe un termen de 3 ani.

În argumentarea apelului procurorul a invocat că, instanța de judecată eronat a

apreciat probele cercetate în cadrul examinării cauzei în fond.

Vinovăția în comiterea infracțiunii de către inculpații Eni Vasile și Eni Ina, rezultă

dintr-un șir de probe concludente, pertinente și utile, acumulate în cadrul urmăririi

penale și cercetate în instanța de judecată.

În cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit dincolo de orice dubiu că inculpații au

săvârșit fapta încriminată, fiind dată o calificare juridică corectă acțiunilor acestora,

existând toate semnele componenței de infracțiune prevăzută de art.165 alin.(2) lit. b),

d) Cod penal.

Cu referire la obiectul juridic special, acuzarea a menționat că prin acțiunile

săvârșite de către inculpații Eni Vasile și Eni Ina au fost aduse atingeri relațiilor sociale

cu privire la libertatea fizică, libertatea manifestării de voință.

Latura obiectivă a infracțiunii de trafic de ființe umane s-a realizat: prin recrutare,

care este racolarea prin selectare a victimelor, în vederea traficării acestora- care s-a

manifestat prin faptul că soții Eni Vasile și Eni Ina, când i-au determinat pe părțile

vătămate Racu Ruslan, Rusu Adrian, Vîrlan Valerii, Curarari Vasilii și Caraiman

Xxxxx să accepte să meargă în Federația Rusă să lucreze; prin transportare, care s-a

manifestat prin transportarea părților vătămate în Federația Rusă, toate cheltuielile de

deplasare fiind suportate de către inculpații Eni Vasile și Eni Ina; prin adăpostire, care

s-a manifestat prin adăpostirea părților vătămate într-un cămin în Federația Rusă.

În speță, aceste acțiuni au fost săvârșite, fiind însoțite de acțiunile adiacente:

Prin profitare de situația de vulnerabilitate - în corespundere cu pct.10) art.2. din

Legea cu privire la prevenirea și combaterea traficului de finite umane, prin „stare de

vulnerabilitate” se înțelege starea specială în care se află persoana, astfel încât aceasta

este dispusă să se supună abuzului sau exploatării, în special din cauza: a) situației

precare din punctul de vedere a supraviețuirii sociale; b) situației condiționate de vârstă,

sarcină, boală, infirmitate, deficiență fizică sau mintală; c) situației precare și ilegale de

intrare sau de ședere în țara de tranzit sau destinație.

Situația de vulnerabilitate a părților vătămate a fost confirmată prin declarațiile lor.

Acuzarea a conchis că, în cadrul cercetării judecătorești, s-a stabilit cu certitudine

că inculpații cunoșteau și au abuzat de poziția de vulnerabilitate a părților vătămate

datorată situației precare a acestora din punct de vedere a supraviețuirii sociale, de

situația financiară a acestora;

Prin înșelăciune: Părților vătămate Racu Ruslan, Rusu Adrian, Vîrlan Valerii,

Curarari Vasilii și Caraiman Xxxxx de către inculpați, i-au fost comunicate informații

false despre salariul care urmează a fi primit de către ei pentru lucrările efectuate.

Această înșelăciune a afectat comportamentul părților vătămate, determinându-i să

accepte oferta.

3

Acțiunile date au fost săvârșite în scopul exploatării prin muncă, acest fapt a fost

confirmat prin declarațiile părților vătămate, care în cadrul procesului penal au

comunicat că în locul unde au fost adăpostiți în Federația Rusă, au fost impuși forțat să

muncească.

Cu referire la subiectul infracțiunii, analizând întreg probatoriu cercetat în judecată,

acuzarea a concluzionat că, nu poate fi pus îndoială faptul că anume inculpații Eni

Vasile și Eni Ina au săvârșit infracțiunea prevăzută de art.165 alin.(2) lit. b), d) Cod

penal, deoarece părțile vătămate indică direct la ei, ca fiind persoanele care i-au recrutat,

au organizat transportarea, adăpostirea, au luat de la ei pașapoartele și îi impuneau să

lucreze...” (vol. III f.d.138-145).

apelul procurorului a fost respins ca nefondat cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1 În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reținut că, din probele

prezentate de acuzare, vinovăția inculpaților Eni Vasile și Eni Ina privind comiterea

infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(2) lit. b), d) Cod penal nu a fost confirmată, iar

temei pentru casarea sentinței atacate nu există.

În susținerea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului și

menținerea sentinței atacate, instanța de apel a reținut că urmărirea penală și judecată

instanța de judecata, în primă instanță s-a desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute

de lege nefiind constatate încălcări care ar atrage nulitatea actelor procedurale efectuate.

Starea de fapt și de drept constatată de prima instanță a concordat cu

circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul sentinței.

Sentința cuprinde descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de

judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpaților, cu indicarea motivelor

pentru care s-au respins probele aduse în sprijinul acuzării.

Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței de achitare a

inculpaților, au fost obținute legal, sunt admisibile și apreciate conform prevederilor

art.101 Cod de procedură penală. Fiecare probă a fost apreciată din punct de vedere al

pertinenții, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor, astfel concluziile instanței cu privire la achitarea

inculpaților au fost formate în urma cercetării și examinării probelor prezentate de părți,

în cumul, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Instanța de judecată a pus la baza sentinței probele menționate la cercetarea cărora

au avut acces toate părțile în egală măsură, fiind asigurate cu posibilități egale pentru

susținerea pozițiilor lor.

Instanța de apel a reținut că, inculpații pe tot parcursul procesului penal, inclusiv

și în ședința de judecată în primă instanță, au respins învinuirea, motivând că nu se

consideră vinovați de săvârșirea faptei imputate, deoarece n-au comis fapta încriminată

prin rechizitoriu.

4

Declarațiile inculpaților au fost, în principiu, constante și nu conțin contradicții

esențiale, versiunea inculpaților nefiind combătută prin probele prezentate de partea

învinuirii.

Analizând, declarațiile inculpaților în coroborare cu cele ale părților vătămate,

raportate la probatoriul administrat, s-a apreciat că nu a fost demonstrată vinovăția

inculpaților în comiterea faptei imputate. Or, probele prezentate în sprijinul învinuirii

nu demonstrează vinovăția inculpaților în săvârșirea traficului de ființe umane, adică

recrutarea, transportarea și adăpostirea unei persoane, cu consimțământul acesteia, în

scop de exploatare prin muncă, în condiții similare sclaviei, acțiuni săvârșite prin

amenințare cu aplicare și aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea

persoanei, prin înșelăciune, abuz de poziție de vulnerabilitate, asupra a două sau mai

multe persoane.

În continuare instanța de apel a subliniat că, instanța de fond corect a constatat că,

în perioada anilor 2012-2013, Eni Vasile Xxxxx și Eni Ina Xxxxx, împreună cu Racu

Ruslan, Curari Vasilii, Caraiman Xxxxx, Rusu Adrian și Vîrlan Valerii, s-au aflat în

Federația Rusă. Părțile vătămate au fost recrutate și transportate de către inculpați în

Federația Rusă, însă fapta dată nu întrunește elementele infracțiuni prevăzute de art.165

Cod penal. Or, acțiunile principale din cadrul laturii obiective nu sunt urmate de

acțiunile adiacente obligatorii.

În această ordine de idei instanța de apel a reținut că, consimțământul părților

vătămate, nu a fost viciat, aceștia conștientizând în deplinătate, condițiile de lucru și

locul unde aceștia urmau să lucreze.

Părțile vătămate nu a fost amenințate cu aplicarea violenței nepericuloase pentru

viața și sănătatea persoanei și asupra lor nu a fost aplicată violența nepericuloasă pentru

viața și sănătatea persoanei.

Circumstanța anterioară, este dovedită prin intermediul depozițiilor părții

vătămate Curarari Vasile, care în ședința de judecată, a indicat că: ”[...] Atitudinea dnei

Inei era ca la lucrători. Nu ne-a amenințat [...] Nu au fost momente de bătaie sau ceva

de genul.

Aceleași circumstanțe sunt reiterate și de către partea vătămată Vîrlan Valerii, care

a menționat că: ”Acolo nu m-a bătut și nu a strigat nimeni la mine [...] Nu am văzut și

nu am auzit ca Eni Vasile și Ina, să fi bătut pe cineva [...] Ina și Vasile nu strigau se

comportau normal [...]". Circumstanțele anterioare, fiind afirmate și de către celelalte

părți vătămate.

La fel, instanța de apel a reținut și lipsa acțiunii adiacente, sub forma de

înșelăciune în fapta inculpaților Eni Ina și Eni Vasile. La constatarea lipsei acțiunii de

înșelăciune, instanța s-a condus de interpretarea noțiunii din cadrul Hotărârii Plenului

Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr.37 din 22 noiembrie 2004, ”cu

privire la practica aplicării legislației în cauzele despre traficul de ființe umane și

traficul de copii”, unde în pct.5.7 este concluzionat că înșelăciunea constă în inducerea

5

în eroare și păgubirea unei persoane prin prezentarea drept adevărate a unor fapte

mincinoase sau inversate în scopul de a obține pentru sine sau pentru altcineva

realizarea traficului de persoane”.

Astfel, părțile vătămate nu au fost duse în eroare și nu au fost păgubite, acestora

fiindu-le achitată suma promisă, fapt confirmat prin declarațiile martorului Fendic

Vadim, care a indicat că „Ce mi-a promis referitor la sumă, aceea și ne-a fost achitat.

Nu ne-a amăgit, iar martorul Otto Aliona, a menționează că ”[...] Ne-am înțeles cu 300

de dolari pe lună și așa și au fost achitați. Depozițiile părții vătămate Xxxxx Caraiman,

s-a asemănat cu depozițiile martorilor anterior stipulați; astfel, acesta a indicat: ”Mi-au

zis 500 de dolari pe lună și așa mi-au dat.

La fel și partea vătămată Curarari Vasile, a menționat că i s-a promis 350 dolari,

dar i s-a achitat 15 000 ruble, instanța a observat că, în același timp, partea vătămată a

invocat următoarea circumstanță ” [...] Referitor la banii neachitați, mi-au explicat că

nu s-a făcut lucrul care trebuia de făcut”.

Prin urmare, instanța a fost în imposibilitate să constate acțiunea adiacentă

înșelăciunea, or, reieșind din circumstanțele cauzei, s-a dedus că salarizarea a avut loc

în dependență de mai multe circumstanțe de ordin obiectiv, care nu au ținut de voința

inculpaților Eni Ina și Eni Vasile.

Pe lângă argumentele anterioare, instanța a observat că, inculpații nu erau persoane

responsabile de împărțirea banilor, or, inculpata Eni Ina, a menționat că ”Fiecare își

primea banii și pașaportul de la agronomul personal. Agronomul era din Rusia”. Iar alte

circumstanțe prin care ar fi fost duse în eroare părțile vătămate, instanța nu a depistat,

celelalte părți vătămate indicând că au primit toți banii. Or, faptul că o persoană ar fi

primit mai puțini bani decât celelalte, poate fi datorată volumului de muncă mai puțin

eficient efectuat și nu poate fi calificat ca înșelăciune.

La fel, instanța a reținut și lipsa acțiunii de abuz de poziție de vulnerabilitate,

părțile vătămate nu au fost exploatate, acestora li s-a plătit pentru munca prestată. Din

depozițiile părților vătămate nu s-a atestat nici o situație excepțională.

Cu privire la latura obiectivă, instanța a observat că, în acțiunile inculpaților,

lipsește și acțiunea principală de adăpostire.

De asemenea, instanța a observat lipsa scopului de exploatare prin muncă. Potrivit

depozițiilor anterior reținute, instanța a reiterat circumstanța că, părțile vătămate

primeau salariu, ceea ce este inadmisibil în cazul sclaviei, or munca prestată de sclav

este gratuită, persoana fiind tratată în calitate de obiect, asupra căruia se exercită dreptul

de proprietate. Condițiile de muncă ale acestora corespundeau standardelor cu privire

la respectarea condițiilor de muncă. Din depozițiile martorilor și a părților vătămate,

reieșind circumstanța că ziua de muncă era de 8 ore și le era oferită hrană și cazare. În

aceste circumstanțe, instanța a constatat că, părțile vătămate cât și inculpații, aveau

calitatea de salariați față de angajatorii din Federația Rusă.

6

Cu referire la contradicțiile declarațiilor părților vătămate date la faza de urmărire

penală și în instanța de judecată, instanța a reținut că fiind veridice declarațiile date în

instanța de judecată, or, părțile vătămate au menționat că, la faza de urmărire penală,

depozițiile nu au fost scrise de către ei, personal, dar au fost scrise de către ofițerul de

politie, ei doar semnând cele înscrise, în ședința de judecată, au menționat că depozițiile

date în fața instanței sunt cele veridice. Mai mult, instanța a observat că depozițiile

părților vătămate, din faza de urmărire penală, erau practic identice, iar în conținutul

acestora au fost folosite expresii juridice, care erau cunoscute doar de specialiști în

domeniu, or, fiind audiate în ședința de judecată, părțile vătămate au dovedit un nivel

de dezvoltare intelectuală scăzută, neposedând acel limbaj și vocabular întâlnit în

conținutul declarațiilor date la etapa urmăririi penale.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, sentința atacată este legală, întemeiată

și motivată, prima instanță acordând deplină eficientă prevederilor stipulate în articolele

8 alin.(3), 101, 384 alin.(3) și (4), art. art.390 alin.(1), pct. 4), 394 alin.(3) și 396 Cod

de procedură penală, precum și ținând seama de recomandările oferite prin Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 5 din 19.06.2006 „Privind sentința

judecătorească”, care, în punctul 6 prevede: „ Vinovăția persoanei în săvârșirea faptei

se consideră dovedită numai în cazul când instanța de judecată, călăuzindu-se de

principiul prezumției nevinovăției, cercetând nemijlocit toate probele prezentate, iar

îndoielile, care nu pot fi înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului și în limita

unei proceduri legale, a dat răspunsuri la toate chestiunile prevăzute în art.385 CPP.”

invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului, acuzarea a invocat că instanțele de judecată eronat au dat

apreciere juridică probelor cercetate în cadrul examinării cauzei, iar vinovăția în

comiterea infracțiunii de către inculpații Eni Vasile și Eni Ina a rezultat dintr-un șir de

probe concludente, pertinente și utile, acumulate în cadrul urmăririi penale și cercetate

în instanțele de judecată.

Prin acțiunile săvârșite de către inculpații Eni Vasile și Eni Ina au fost aduse

atingeri relațiilor sociale cu privire la libertatea fizică, libertatea manifestării de voință.

În speță, latura obiectivă a infracțiuni de trafic (de ființe umane s-a realizat prin:

prin recrutare, care a fost racolarea prin selectare a victimelor, în vederea traficării

acestora, în speță aceasta s-a manifestat prin faptul că soții Eni Vasile și Eni Ina, care i-

au determinat pe părțile vătămate Racu Ruslan, Rusu Adrian, Vârlan Valerii, Curarari

Vasilii și Caraiman Xxxxx să accepte să meargă în Federația Rusă sa lucreze; prin

transportare, care s-a manifestat prin transportarea părților vătămate în Federația Rusă.

Toate cheltuielile de deplasare au fost suportate de către inculpații Eni Vasile și Eni Ina;

prin adăpostire, care s-a manifestat prin adăpostirea părților vătămate într-un cămin în

7

Federația Rusă.

În speță, aceste acțiuni au fost săvârșite, fiind însoțite de acțiunile adiacente:

Prin profitare de situația de vulnerabilitate - În corespundere cu pct.10) art.2. din

Legea cu privire la prevenirea și combaterea traficului de finite umane, prin „stare de

vulnerabilitate” se înțelege starea specială în care se află persoana, astfel încât aceasta

este dispusă să se supună abuzului sau exploatării, în special din cauza: a) situației

precare din punctul de vedere a supraviețuirii sociale; b) situației condiționate de vârstă,

sarcină, boală, infirmitate, deficiență fizică sau mintală; c) situației precare și ilegale de

intrare sau de ședere în țara de tranzit sau destinație. Situația de vulnerabilitate a părților

vătămate a fost confirmată prin declarațiile lor.

Acuzarea a conchis că, în cadrul cercetării judecătorești, s-a stabilit cu certitudine

că inculpații cunoșteau și au abuzat de poziția de vulnerabilitate a părților vătămate

datorată situației precare a acestora din punct de vedere a supraviețuirii sociale, de

situația financiară a acestora.

Prin înșelăciune - Părților vătămate Racu Ruslan, Rusu Adrian, Vîrlan Valerii,

Curarari Vasilii și Caraiman Xxxxx de către inculpați, i-au fost comunicate informații

false despre salariul care urmează a fi primit de către ei pentru lucrările efectuate.

Această înșelăciune a afectat comportamentul părților vătămate, determinându-i să

accepte oferta.

Acțiunile date au fost săvârșite în scopul exploatării prin muncă, acest fapt a fost

confirmat prin declarațiile părților vătămate, care în cadrul procesului penal au

comunicat că în locul unde au fost adăpostiți în Federația Rusă, au fost impuși forțat să

muncească.

Recurentul consideră că motivarea instanțelor este abstractă și neîntemeiată în

raport cu circumstanțele faptice ale cazului, or, instanța de judecată, nu a dat o apreciere

corecta mijloacelor de probă acumulate legal în cadrul urmăririi penale, și, respectiv,

cercetate în instanța de judecată.

Instanțele de judecată nu au indicat motivul respingerii a probelor acuzării, așa

cum prevede art.394 alin.(3) Cod de procedură penală, astfel încât sentința adoptată este

nemotivată și ilegală, iar cumulul dc probe acumulate demonstrează cu lux de amănunte

vinovăția inculpaților, probele indicând direct că anume ei au săvârșit infracțiunea în

cauză și nu există nici un dubiu care ar fi putut interpretat în favoarea lipsei în acțiunile

și/sau inacțiunile inculpaților a existenței faptului infracțiuni.

Instanța de apel a dat prioritate probelor apărării în detrimentul probelor acuzării

care demască acțiunile ilegale ale inculpaților, respectiv care stabilesc adevărul.

În context, recursul este axat pe aceleași afirmații, care au fost invocate în apel

lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil, din

următoarele considerente.

8

Potrivit prevederilor art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este

nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată

și motivată.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Reieșind din conținutul recursului declarat de către partea acuzării, Colegiul

penal lărgit constată că titularul acestuia invocă temeiul pentru recurs stipulat la art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, potrivit căruia decizia instanței de apel poate

fi atacată cu recurs în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

În esență, Colegiul penal lărgit atestă, că criticile recurentului se referă la faptul,

că atât prima instanță cât și instanța de apel nu au intrat pe deplin în esența acțiunilor

inculpaților, dându-le o apreciere greșită, eronat dispunând achitarea acestora de sub

învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(2) lit. b), d) Cod penal,

pe când în opinia procurorului vinovăția inculpaților Eni Vasile și Eni Ina a fost

demonstrată prin probele administrate.

Colegiul penal lărgit consideră nefondate alegațiile acuzatorului de stat sub

aspectul temeiului de drept prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

deoarece nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că,

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5),

417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, potrivit

normelor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Prevederile art.414 alin.(5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art.417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanței de

apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

9

Din materialele cauzei penale, Colegiul lărgit constată că Eni Vasile și Eni Ina au

fost puși sub învinuire în baza 165 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, adică, trafic de ființe

umane, iar prima instanță a pronunțat o sentința de achitare în privința lui Eni Vasile

și Eni Ina de sub învinuirea imputată, din motiv că fapta inculpaților nu întrunește

elementele infracțiunii, soluție menținută de către instanța de apel, care a reținut că

instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv

cumulul de probe prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra

nevinovăției inculpaților de săvârșirea infracțiunii imputate.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal lărgit consideră, că instanța de apel legal

și întemeiat a menținut soluția primei instanței, deoarece la judecarea apelului declarat

de procuror, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând

prevederile art.414 alin.(1), (5) și 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în

pct.4.1. din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea

căreia nu o consideră necesară.

Mai mult, Colegiul penal lărgit menționează că, temeiurile invocate de către

recurent privind dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de fond, precum și

argumentele acestuia, au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța

de apel, instanța judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se

mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei).

Cu referire la alegația procurorului, precum că instanțele au efectuat o interpretare

unilaterală a probelor, denaturând conținutul lor, Colegiul lărgit consideră că este

nefondat și atrage atenția că, potrivit art.99 alin.(1) în procesul penal, probatoriul constă

în invocarea de probe și propunerea de probe, admiterea și administrarea lor în scopul

constatării circumstanțelor care au importantă pentru cauză, iar art.100 alin.(4) prevede

că, toate probele administrate în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele,

complet și obiectiv. Verificarea probelor constă în analiza probelor administrate,

coroborarea lor cu alte probe, administrarea de noi probe și verificarea sursei din care

provin probele, în conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii

respective.

În aceasta ordine de idei Colegiul penal lărgit notează că potrivit principiului

contradictorialității în procesul penal, principiu unanim recunoscut și susținut de

jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, sarcina probațiunii în ședințele

10

de judecată în prima instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului de stat, deoarece

funcția acuzării este pusă pe seama procurorului. Curtea Europeană pentru Drepturile

Omului, în hotărârea Capean contra Belgiei din 13 ianuarie 2005, a constatat că, în

domeniul penal, problema administrării probelor trebuie să fie abordată din punctul de

vedere al articolului 6 §2 și e obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i

revină acuzării.

Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și încălcarea

prevederilor art.art.24, 26 Cod de procedură penală, care îl obligă pe acuzatorul de stat,

după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanța, să prezinte în ședința de

judecată anumite probe în susținerea acuzațiilor penale aduse inculpatului, urmează să

fie apreciată ca nesusținere a acuzațiilor penale în privința inculpatului în cadrul

examinării apelului declarat împotriva sentinței de achitare, ceea ce lezează dreptul

inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art.6 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Generalizând cele expuse, Colegiul conchide în mod convingător, că acuzarea în

susținerea învinuirii nu a îndeplinit cerințele legii vis-a-vis de prezentarea probelor, ce

ar servi temei pentru condamnarea lui Eni Vasile și Eni Ina, neținând cont de faptul că

prima instanță a pronunțat o hotărâre de achitare în privința inculpaților Eni Vasile și

Eni Ina, în ședința instanței de apel nu a prezentat probe noi care ar dovedi vinovăția

ultimilor, ca de altfel și recursul declarat fiind unul formal cu invocarea probelor ce

aparent indică la vinovăția ultimilor.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit nu examinează criticele referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente

faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond,

corectitudinea, la caz a achitării inculpaților Eni Vasile și Eni Ina de sub învinuirea în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(2) lit. b), d) Cod penal.

Astfel, cu referire la situația de fapt relatată de recurent în cererea de recurs, care

în opinia acestuia denotă vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor încriminate prin

rechizitoriu, Colegiul penal lărgit conchide, că, judecând apelul procurorului, instanța

de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție

corectă de menținere a sentinței, soluția căreia este argumentată și corespunde

cumulului de probe administrate și verificate nemijlocit în ședințele de judecată în

condițiile art.100 alin.(4) Cod de procedură penală și care au primit aprecierea

corespunzătoare prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, instanțele de

fond în mod întemeiat și corect ajungând la concluzia, că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(2) lit. b), d) Cod penal.

Potrivit învinuirii aduse, inculpaților li se impută săvârșirea infracțiuni prevăzute

de art.165 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal, trafic de ființe umane, adică recrutarea,

transportarea și adăpostirea unei persoane, cu consimțământul acesteia, în scop de

exploatare prin muncă, în condiții similare sclaviei, acțiunii săvârșite prin amenințări

11

cu aplicare și aplicare violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, prin

înșelăciune, abuz de poziție de vulnerabilitate, asupra a două sau mai multe persoane.

Colegiul penal lărgit la efectuarea unei analize mai detaliate a elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(2) lit. b), d) Cod penal și anume

sub aspectul laturii obiective, în coraport cu acțiunile încriminate inculpaților Eni Vasile

și Eni Ina, precum și cu probele care se conțin în materialele dosarului penal, reține că,

latura obiectivă a infracțiuni prevăzute la art.165 din Cod penal, are următoarea

structură:1) Acțiunea principală și 2) Acțiunea sau oncțiunea adiacentă.

În speță, inculpaților li-a fost imputată vinovăția în comiterea următoarelor acțiuni

din categoria principală: a) recrutarea; b) transportarea c) adăpostirea.

Acțiunea principală, sub oricare din modalitățile specificate mai sus, trebuie să fie

însoțită de acțiunea sau inacțiunea adiacentă, în oricare din modalitățile sale.

În cazul prezent, acțiunile adiacente, se prezintă a fi: a) amenințarea cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei; b) aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei c) înșelăciune d) abuz de poziție de

vulnerabilitate.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit reține că, în speță s-a constatat cu

certitudine faptul că, în perioada anilor 2012-2013, Eni Vasile Xxxxxși Eni Ina Xxxxx,

împreună cu Racu Ruslan, Curarari Vasilii, Caraiman Xxxxx, Rusu Adrian și Vîrlan

Valerii, s-au aflat în Federația Rusă, părțile vătămate au fost recrutate și transportate de

către inculpați în Federația Rusă, însă fapta data nu întrunește elementele infracțiunii

imputate.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, la caz, nu a fost probat faptul că

consimțământul părților vătămate a fost viciat, or, aceștia au conștientizat în deplinătate,

condițiile de lucru și locul unde aceștia urmau să lucreze, nu au fost amenințate cu

aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei și asupra lor nu a

fost aplicată violența nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei, fapt confirmat

prin declarațiile părții vătămate Curarari Vasile, care în ședința de judecată, a indicat

că: ”(...) Atitudinea dnei Inei era ca la lucrători. Nu ne-a amenințat (...) Nu au fost

momente de bătaie sau ceva de genul”, a părții vătămată Vîrlan Valerii, care a indicat

că: ”Acolo nu m-a bătut și nu a strigat nimeni la mine (...) Nu am văzut și nu am auzit

ca Eni Vasile și Ina, să fi bătut pe cineva (...) Ina și Vasile nu strigau, dar se comportau

normal (...)”. Circumstanțele date, fiind afirmate și de către celelalte părți vătămate.

Totodată, instanța de recurs a evidențiat și declarațiile părții vătămate Rusu

Xxxxx, care fiind audiat în ședința de judecată cu privire la circumstanțele cauzei, a

menționat că ”(...) Nu ne-a bătut nimeni (...) Eni Vasile niciodată nu m-a bătut”,

precum și declarațiile martorului Nogai Dionisie, care a indicat că (...) Nu am văzut ca

Ina, Vasile sau alte persoane să strige la lucrători sau să îi bată”

La fel, în speță nu s-a constatat nici faptul înșelăciunii, or, reieșind din

circumstanțele cauzei, s-a constatat că salarizarea a avut loc în dependență de mai multe

circumstanțe de ordin obiectiv, care nu țin de voința inculpatelor Eni Ina și Eni Vasile,

fapt confirmat și prin declarațiile martorului Fendic Vadim care a menționat că” Ce mi-

a promis referitor la sumă, aceea și ne-a fost achitat. Nu ne-a amăgit”, iar martorul

12

Otto Aliona a indicat că ”(...) Ne-am înțeles cu 300 de dolari pe lună și așa și au fost

achitați. Depozițiile părții vătămate Xxxxx Caraiman, se aseamănă cu depozițiile

martorilor anterior stipulați; astfel, acesta la fel a indicat că:” Mi-au zis 500 de dolari

pe lună și așa mi-au dat.

Mai mult, inculpații nu erau persoane responsabile de împărțirea banilor, fapt

confirmat de inculpata Eni Ina, care a menționat că „Fiecare își primea banii și

pașaportul de la agronom personal Agronomul era din Rusia”, iar alte circumstanțe

prin care ar fi fost duse în eroare părțile vătămate, nu au fost depistate, celelalte părți

vătămate indicând că au primit toți banii. Or, faptul că o persoană ar fi primit mai puțini

bani decât celelalte, poate fi datorată volumului de muncă mai puțin eficient efectuat și

nu poate fi calificat ca înșelăciune.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit reține ca fiind întemeiată concluzia instanțelor

de fond precum că părțile nu au fost duse în eroare și nu au fost păgubite, acestora

fiindu-le achitată suma promisă.

De asemenea, se atestă și lipsa acțiunii de abuz de poziție de vulnerabilitatea

părților vătămate, or, prin situație de vulnerabilitate a victimei urmează de înțeles orice

tip de vulnerabilitate, fie ea psihică, afectivă, familială, socială sau economică. La

concret, se are în vedere ansamblul de situații disperate care poate face un om să accepte

exploatarea sa.

În speță, nu s-a confirmat faptul că părțile vătămate au fost exploatate, s-au că nu

li s-a plătit pentru munca prestată. Din declarațiile părților vătămate și a martorilor s-a

evidențiat că inculpații în cauza dată nu erau persoanele pentru care se efectua lucrul,

nu au oferit locul de trai, acesta fiind oferit de către angajatorii din Federația Rusă.

Cu referire la scopul de exploatare prin muncă, în condiții similare sclaviei,

Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, instanțele de fond corect au statuat că părțile

vătămate primeau salariu, ceea ce este inadmisibil în cazul sclaviei, or, munca prestată

de sclav este gratuită, persoana fiind tratată în calitate de obiect, asupra căruia se

exercită dreptul de proprietate. Mai mult, din depozițiile martorilor și a părților

vătămate s-a constatat că condițiile de muncă ale acestora corespundeau standardelor

cu privire la respectarea condițiilor de muncă, ziua de muncă era de 8 ore și le era oferită

hrană și cazare. Prin urmare se constată că atât părțile vătămate cât și inculpații, aveau

calitatea de salariați față de angajatorii din Federația Rusă.

Asupra celor menționate, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel just a

statuat că, în acțiunile inculpaților Eni Vasile și Eni Ina lipsește latura obiectivă,

învinuirea înaintată nu s-a confirmat prin probele administrate și ca urmare instanța de

fond și cea de apel just au concluzionat referitor la achitarea inculpaților pe motiv că

fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de 165 alin.(2) lit.

b), d) Cod penal – trafic de ființe umane, adică recrutarea, transportarea și adăpostirea

unei persoane, cu consimțământul acesteia, în scop de exploatare prin muncă, în condiții

similare sclaviei, acțiuni săvârșite prin amenințări cu aplicare și aplicare violenței

nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, prin înșelăciune, abuz de poziție de

vulnerabilitate, asupra a două sau mai multe persoane.

13

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată corectitudinea respingerii de către

instanța de apel a argumentelor invocate de partea acuzării în cererea de apel privind

constatarea vinovăției inculpaților Eni Vasile și Eni Ina de săvârșirea traficului de ființe

umane.

La fel, Colegiul penal lărgit constată că argumentele recurentului sunt identice

celor din cererea de apel și ele au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în

instanța de apel, cărora instanța le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe

larg expusă inclusiv în prezenta decizie la pct. 4.1, soluție, pe care instanța de recurs

și-o însușește pe deplin, menționând că reiterarea acesteia nu se mai impune având în

vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport și cu prevederile art. 424 alin.

(2) Cod de procedură penală, nu se identifică existența și a altor motive care analizate

din oficiu să ducă la casarea deciziei recurate.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit conchide că, în prezenta cauză, nu

se constată prezența erorilor de drept prevăzute de art.427 alin. (1) pct.6) Cod de

procedură penală, invocate în recurs.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2019, în cauză penală privindu-i pe Eni

Vasile Xxxxxși Eni Ina Xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 19 noiembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Catan Liliana

Toma Nadejda

14

Guzun Ion

Dosarul nr.1ra-584/2020

Curtea Supremă de Justiție

Opinie separată

formulată de judecătorul Catan Liliana

conform art. 340 alin. (3) Cod de procedură penală

20 octombrie 2020 mun. Chișinău

Din actele cauzei penale privindu-i pe Eni Vasile Xxxxxși Eni Ina Xxxxx se

constată că:

1) Eni Vasile Xxxxxși Eni Ina Xxxxx au fost puși sub învinuire pentru

faptul că ei, în perioada anilor 2012-2013, împreună și prin înțelegere prealabilă cu

alte persoane la moment nestabilite de organul de urmărire penală, acționând

intenționat și în interes material, urmărind scopul exploatării prin muncă în condiții

similare sclaviei, prin înșelăciune manifestată prin promisiunea de angajare la un loc

de muncă bine plătit în domeniu agriculturii în Federația Rusă, precum și prin abuz

de poziția de vulnerabilitate manifestat prin situația precară din punct de vedere al

supraviețuirii sociale, deplasându-se în mai multe localități din Republica Moldova,

i-au recrutat pe Racu Ruslan xxxxx, Curarari Vasilii Xxxxx, Caraiman Xxxxx

Mihail, Rusu Adrian Xxxxx și Vîrlan Valerii Xxxxx, cu consimțământul acestora.

În continuare, în perioada respectivă, urmărind același scop infracțional, Eni

Vasile Leonid, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Eni Ina Xxxxx și alte

persoane la moment nestabilite de organul de urmărire penală, au organizat

transportarea părților vătămate Racu Ruslan xxxxx, Curarari Vasilii Xxxxx,

Caraiman Xxxxx Mihail, Rusu Adrian Xxxxx și Vîrlan Valerii Xxxxx în Federația

Rusă, asigurând în acest sens un singur mijloc de transport închiriat din timp, cu care

se deplasau și suportând toate cheltuielile de călătorie sau de perfectare a

pașapoartelor pentru persoanele care nu dispuneau de acestea, însoțindu-i totodată

la locul de destinație, adică la gospodăria agricolă din Federația Rusă, unde urmau

să muncească.

În aceeași perioadă de timp, continuând realizarea intenției infracționale

comune, Eni Vasile Leonid, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Eni Ina Xxxxx

și alte persoane la moment nestabilite de organul de urmărire penală, au adăpostit

părțile vătămate Racu Ruslan xxxxx, Curarari Vasilii Xxxxx, Caraiman Xxxxx

Mihail, Rusu Adrian Xxxxx și Vîrlan Valerii Xxxxx pe teritoriul unor gospodării

15

agricole din Federația Rusă și ulterior, abuzând de poziția de vulnerabilitate a

acestora, manifestată prin aflarea pe teritoriul unui stat străin, fără surse financiare

și mijloace necesare pentru existență, prin confiscarea documentelor, precum și prin

amenințarea cu aplicarea și aplicarea violenței fizice și psihice nepericuloase pentru

viața și sănătatea persoanei, i-au supus exploatării prin muncă în condiții similare

sclaviei, antrenându-i zilnic la munci agricole pe perioade de aproximativ 3 luni,

timp în care îi supravegheau să nu se eschiveze de la executarea muncilor agricole

sau să nu plece înapoi în Republica Moldova înainte de termenul pentru care au sosit,

fără a-i remunera în nici un mod pentru munca prestată sau achitându-le la finele

perioadei de aflare în Federația Rusă o sumă de bani nejustificat de mică, invocând

faptul că angajatorii, adică proprietarii gospodăriilor agricole din Federația Rusă, au

rămas nesatisfăcuți de lucrul efectuat.

Aceste acțiuni au fost calificate de organul de urmărire penală în baza art.165

alin. (2) lit. b) și d) Cod penal – trafic de ființe umane, adică recrutarea,

transportarea și adăpostirea unei persoane, cu consimțământul acesteia, în scop de

exploatare prin muncă, în condiții similare sclaviei, acțiunii săvârșite prin

amenințări cu aplicare și aplicare violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea

persoanei, prin înșelăciune, abuz de poziție de vulnerabilitate, asupra a două sau

mai multe persoane.

2) Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 19 noiembrie 2018 inculpații au

fost achitați de învinuirea adusă din motiv că fapta lor nu întrunește elementele

infracțiunii, or:

- recrutarea și transportarea părților vătămate de către inculpați a avut loc cu

consimțimântul ultimilor, fără inducere în eroare asupra condițiilor de muncă, cu

achitarea sumei promise pentru munca îndeplinită și fără aplicarea sau amenințarea

cu aplicare a violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei;

- declarațiile făcute de Curarari Vasilii Xxxxx, Caraiman Xxxxx Mihail, Rusu

Adrian Xxxxx și Vîrlan Valerii Xxxxx la urmărirea penală nu au fost luate în

considerație pe motiv că părțile vătămate au indicat la faptul că că acestea au fost

scrise de reprezentantul organului de urmărire penală și că ei doar au semnat actul

procesual și că cele relatate instanței sunt informații veridice;

- declarațiile lui Racu Ruslan xxxxx de la urmărirea penală nu au putut fi puse

la baza sentinței reieșind din prevederile art. 389 alin. (3) Cod de procedură penală.

3) Legalitatea și temeinicia sentinței a fost contestată cu apel de procuror

pe motiv că instanța de judecată eronat a apreciat probele cercetate în cadrul

examinării cauzei în fond.

4) Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19

septembrie 2019, apelul procurorului a fost respins ca nefondat cu menținerea

sentinței fără modificări, statuându-se că:

16

- urmărirea penală și judecată instanța de judecata, în primă instanță s-a

desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de lege nefiind constatate încălcări

care ar atrage nulitatea actelor procedurale efectuate;

- probele prezentate de acuzare nu confirmă vinovăția inculpaților, declarațiile

inculpaților coroborând și completând declarațiile părților vătămate, făcute în

instanța de judecată, și declarațiile martorilor apărării.

5) Recurs ordinar în termen a declarat procurorul invocând temeiul

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și motivând că

instanțele de judecată nu au indicat motivul respingerii a probelor acuzării, așa cum

prevede art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală.

6) Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-

584/2020 din 20 octombrie 2020 a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar

declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie

2019 în cauza penală privindu-i pe Eni Vasile Xxxxxși Eni Ina Xxxxx.

7) Am semnat cu respect decizia menționată, dar nu sunt de acord cu

soluția pronunțată, astfel, având o altă opinie asupra soluționării recursului ordinar

declarat de procuror, care, în temeiul art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală urma să fie admis cu casarea deciziei instanței de apel și dispunerea

rejudecării cauzei în ordine de apel din următoarele motive:

Consider că la examinarea recursului ordinar, motivele invocate de recurent și-

au găsit confirmare și că prima instanță și, ulterior cea de apel, contrar prevederilor

art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală s-au manifestat în favoarea apărării

apreciind unilateral probele administrate la dosar, dând prioritate probelor care, în

viziunea acestor instanțe, demonstrează nevinovăția inculpaților, în detrimentul

probelor aduse de procuror.

Instanțele ierarhic-inferioare au preluat ca veridice declarațiile părților

vătămate Curarari Vasilii Xxxxx, Caraiman Xxxxx Mihail, Rusu Adrian Xxxxx și

Vîrlan Valerii Xxxxx făcute în prima instanță, preluând ca corecte afirmațiile părților

vătămate că declarațiile făcute de ei la urmărirea penală au fost scrise de

reprezentantul organului de urmărire penală și că doar au semnat actul procesual.

Acest argument nu poate servi temei de neadmitere a probei – declarațiile părții

vătămate – deoarece olografia nu este o condiție obligatorie a întocmirii actelor

procesual-penale și redarea prin scriere a conținutului declarațiilor făcute de

martor, parte vătămată sau inculpat de către reprezentantul organului de

urmărire penală nu cade sub incidența cazurilor de neadmitere a datelor în

calitate de probe stipulate exhaustiv în art. 94 Cod de procedură penală.

Analizând procedura de audiere a părților vătămate la etapa urmăririi

penale, nu se întrevăd derogări de la prevederile art. 93, 94 Cod de procedură

17

penală, or acestora, până la audiere, le-au fost explicate drepturile și obligațiunile

procesuale, au fost preîntâmpinate de răspunderea penală în baza art. 312-313 Cod

de procedură penală, prin înscriere olografă ei au indicat că încredințează

reprezentantului organului de urmărire penală să „scrie declarațiile mele” și au

confirmat veridicitatea conținutului actului procesual-penal (procesul-verbal de

audiere) prin mențiunea că „procesul-verbal este scris din cuvintele mele pentru ce

și semnez”.

Se menționează și că la nici o etapă a procesului penal părțile vătămate nu

au sesizat organul de urmărire penală sau instanțele de judecată despre

pretinse acțiuni ilegale prezumate ca fiind săvârșite în privința lor de către

reprezentantul organului de urmărire penală.

Tot aici, în sensul art. 94 coroborat cu art. 95 Cod de procedură penală, partea

apărării n-a contestat la etapa urmării penale nici o probă din cele administrate

de către organul de urmărire penală, fapt, care prin prisma art. 251 alin. (4) Cod

de procedură penală, prezumă viabilitatea probatoriului în cauză.

Mai mult, prin mențiunea instanței de apel în pct. 11.1. a deciziei recurate

că urmărirea penală și judecată instanța de judecata, în primă instanță s-a

desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de lege nefiind constatate încălcări

care ar atrage nulitatea actelor procedurale efectuate (mențiune preluată și de

instanța de recurs), a fost confirmată veridicitatea, pertinența, concludența și

utilitatea probelor administrate la etapa urmăririi penale.

Țin să punctez și că:

- au fost lăsate fără motivare și apreciere afirmațiile părților vătămate prin care

acestea au indicat că „Declarațiile date la urmărirea penală și în instanța de fond le

susțin pe deplin” și că nu își susțin declarațiile incriminatoare pe motiv că „La

moment am primit toți bani…” (împrejurare ce urmează a fi luată în considerație la

individualizarea pedepsei și nu poate determina în nici un mod concluzia de

nevinovăție)

- a fost omisă expunerea asupra anchetelor sociale efectuate de Direcția

asistență socială și protecție a familiei Dondușeni (f.d. 96, 109, 124, 138 și 151, vol.

I) potrivit cărora părțile vătămate sunt persoane social-vulnerabile, neavând venituri

permanente și beneficiind de ajutor social, majoritatea fiind și la evidența

asistentului social și asupra faptului că banii pentru munca prestată în Rusia, au fost

achitați, părților vătămate, doar după sesizarea organului de drept și după

pronunțarea integrală a hotărârii de achitare.

Deci, instanța de recurs a preluat soluția greșită a instanțelor de fond și apel, iar

argumentele părții acuzării invocate în apel și recurs, au fost ocolite prin formulări

eronate de interpretare a problemelor de fapt și de drept.

18

În circumstanțele enunțate consider că hotărârile instanțelor de fond și apel sunt

lipsite de motivare în condițiile legii, or, nemotivarea sau motivarea insuficientă în

termeni vagi este un viciu fundamental de procedură, fiind în stare să afecteze

hotărârea adoptată, contrară art. 6 CoEDO. Dacă instanța de fond nu s-a pronunțat

asupra unor probe administrate ori asupra argumentelor esențiale invocate de părți,

care ar garanta drepturile lor și ar influența soluția procesului sau a exclus contrar

legii unele probe, în asemenea situație rezultă că lipsește judecata, ceea ce duce la

casarea hotărârii adoptate, fie la etapa recursului ordinar sau a recursului în anulare.

Pe cale de consecință, conducându-mă de prevederile art. 339 alin. (7) și 340

alin. (3) Cod de procedură penală, expun prezenta opinie separată.

Judecător Liliana CATAN

19