ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 13.11.2019

1ra-1652/2019 — art. 42 alin. 3, 152 alin. 2 lit. 2 e, k, CP

HOTĂRÂRE

13.11.2019

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 42 alin. 3, 152 alin. 2 lit. 2 e, k, CP
Temei legal: art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

1ra-1652/2019 — art. 42 alin. 3, 152 alin. 2 lit. 2 e, k, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1652/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Diaconu Iurie,

Judecători: Catan Liliana, Guzun Ion, Ghervas Maria, Mardari Dumitru,

judecând, în ședință fără participarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 5 aprilie 2019, în cauza

penală în privința lui

CARP Sergiu XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX;

și

CARP Marin XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.03.2017 - 21.09.2018;

Instanța de apel: 08.11.2018 - 05.04.2019;

Instanța de recurs: 12.07.2019 - 22.10.2019.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

Prin sentința Judecătoriei Criuleni (sediul central) din 21 septembrie 2018, Carp

S. și Carp M. au fost achitați de sub învinuirea incriminată acestora în temeiul art. 42

alin. (3), 152 alin. (2) lit. e), k) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost comisă de

inculpați.

Măsura preventivă sub formă de liberare provizorie sub control judiciar aplicată

inculpaților prin încheierea Judecătoriei Criuleni din 29 decembrie 2017 a fost revocată.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Bejan Ilie către partea civilmente

responsabilă Carp S. și Carp M. cu privire la încasarea solidară a sumei în mărime de

50000 (cincizeci mii) lei - cu titlu de prejudiciu material și 50000 (cincizeci mii) lei - cu

titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune, precum și suma de 5000 (cinci) mii lei -

cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Totodată, instanța a respins și cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea

solidară de la Carp S. și Carp M. în contul statului a sumei de 57 (cincizeci și șapte) lei -

cu titlu de cheltuieli judiciare suportate la efectuarea expertizei medico-legale a lui Bejan

Ilie, aceste cheltuieli fiind trecute în contul statului potrivit prevederilor art. 227 alin. (3)

Cod de procedură penală.

Prin rechizitoriu, Carp S. și Carp M., au fost învinuiți de faptul că, la 10 martie

2016, aproximativ la ora 17:00, împreună și de comun acord, cu alte persoane la moment

neidentificate, având scopul vătămării intenționate a lui Bejan I., au comandat aplicarea

violenței fizice asupra ultimului. În continuarea acțiunilor sale infracționale, o persoană la

moment nestabilită, de comun acord cu Carp S. și Carp M., dar și alte persoane la

moment neidentificate, prin intermediul unui apel telefonic l-au ademenit pe Bejan I. în

cariera de nisip din extravilanul s. Molovata, r-nul Dubăsari, în cariera de nisip, două

persoane la moment neidentificate, realizând scopul infracțional de vătămare a lui Bejan

I., de comun acord cu Carp S. și Carp M., l-au agresat fizic pe Bejan I., aplicându-i

multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite regiuni ale corpului, care în urma

acțiunilor violente a suferit fractura triplă a mandibulei cu deplasarea fragmentelor,

fractura procesului alveolar pe dreapta la nivelul dinților 17, 18, fractura coastelor 8-12

pe dreapta, echimoze, excoriații, edem pe față care duc la dereglarea sănătății de lungă

durată și se califică ca vătămarea medie a sănătății.

Pe baza stării de fapt expuse supra, inculpații, în drept, au fost învinuiți de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3), 152 alin. (2) lit. e), k) Cod penal,

adică vătămarea intenționată medie a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și

nu a provocat urmările prevăzute la art. 151 Cod penal, dar care a fost urmată de

dereglarea îndelungată a sănătății săvârșită de mai multe persoane, prin participație

complexă în calitate de organizator, la comandă.

Legalitatea și temeinicia sentinței de achitare, în termenul și modul prevăzut de

art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către procuror,

avocatul Medeleanu R. în numele părții vătămate Bejan I. și de partea vătămată prin

declararea unui apel suplimentar.

3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații să fie recunoscuți vinovați de

comiterea infracțiunii prevăzute de 42 alin. (3), 152 alin. (2) lit. e), k) Cod penal, cu

stabilirea pedepsei de 5 ani închisoare pentru fiecare inculpat în parte, cu aplicarea art. 90

Cod penal și suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune

de 4 ani lui Carp M. și de 3 ani lui Carp S. La fel, apelantul a solicitat admiterea integrală

a acțiunii civile înaintate de partea vătămată Bejan I.

În motivarea cererii de apel, procurorul a făcut referire la următoarele aspecte:

- învinuitul Carp M., în cursul urmăririi penale, a refuzat să ofere explicații cu

privire la situația de fapt investigată, deși explicațiile acestuia erau necesare, iar lipsa

disponibilității de a coopera în vederea stabilirii adevărului nu poate fi ignorată, astfel,

Carp M. doar după ce a făcut cunoștință cu probele acuzării, inclusiv care determinau

locațiile acestuia în ziua când a comis infracțiunea, a făcut declarații, solicitând audierea

unor foști colegi sau rude pentru a confirma versiunea înaintată;

- fiind audiat în instanța de judecată, Carp M., a făcut declarații contradictorii, care

conduc la concluzia că acesta a încercat prin toate metodele să ducă în eroare instanța de

judecată pentru a evita răspunderea penală pentru fapta comisă;

- instanța de apel urmează să aprecieze faptul că telefonul cu nr. IMEI XXXXX a

fost depistat la Carp M., respectiv acesta este persoana care a dirijat toată acțiunea și

necesitatea de a suna de la numărul XXXXX către numărul XXXXX nu a fost, deoarece

ambele numere de SIM și aparatele în care erau incluse acestea au fost la aceiași persoană

Carp M.;

- instanța a omis să indice că la momentul: 17:17:21, 17:17:22, 17:17:37 către celula

22664 din Orhei, care se află la o distanță de circa 25 km de la locul comiterii infracțiunii

(care a fost comisă în jurul orei 17:00), telefonul lui Carp M. a fost conectat la rețea,

deoarece la acel moment lui i-au parvenit la telefon concomitent 3 mesaje de tip CALL

NOTES, adică înștiințări de nerecepționare a apelurilor pe motivul lipsei telefonului în

rețea fiind deconectat;

- această antenă este cu mult mai departe decât s. Ivancea, și anume în or. Orhei, str.

Eminescu 1, mai mult, în or. Orhei, inculpatul Carp M. s-a aflat o perioadă de mai bine

de 7-8 minute, deoarece alte 2 antene inclusiv nr. 102 de la sediul Moldtelecom Orhei, nr.

22212, str. Tamara Ciobanu 90 (or. Orhei) în perioada 17:17:37 - 17:25:24 au deservit nr.

XXXXX (aparținând lui Carp M.) transmițând alte 8 mesaje de tip CALL NOTES.

Totodată, sub antenele s. Ivancea, r-nul Orhei telefonul utilizat de Carp M. cu nr.

XXXXX s-a aflat de la 17:26:35 până la 17:28:33, când au intrat în deservirea antenelor

din s. Peresecina, r-nul Orhei;

- Carp M. s-a aflat în deservirea antenelor s. Ivancea, r-nul Orhei doar 1 (una) minut

și 58 secunde. Versiunea inculpatului Carp M., susținută de către martorul Bulat Vl.

precum că s-a aflat în s. Ivancea, r-nul Orhei de la ora 15:00 până la ora 18:00, este

infirmată prin mijloacele materiale de probă incontestabile, și anume descifrările

convorbirilor telefonice, care din motive neclare au fost desfigurate și apreciate stâlcit de

instanța de judecată;

- Carp S. a făcut declarații contradictorii, care determină concluzia că acesta

încearcă prin toate metodele să ducă în eroare instanța de judecată pentru a evita

răspunderea penală pentru fapta comisă.

3.2. Avocatul Medeleanu R. și partea vătămată au solicitat casarea sentinței cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpații să fie recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de 42 alin. (3),

152 alin. (2) lit. e), k) Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 6 ani închisoare pentru fiecare

inculpat în parte și cu admiterea integrală a acțiunii civile.

Potrivit cererilor de apel, prima instanță, la adoptarea sentinței de achitare, nu a luat

în considerație și a apreciat critic declarațiile părții vătămate Bejan I. și a martorului

Bejan G., care au făcut referire la amenințările cu răfuială fizică și cu moartea din partea

inculpaților din cauza unor conflicte avute anterior.

În susținerea poziției acuzării sunt și declarațiile martorilor: Doagă V., Roibu R.,

Izman Vl., Popa B., care se referă la comiterea infracțiunii respective și care au fost

desconsiderate de prima instanță.

Instanța a renegat și celelalte probe ce au fost prezentate de către acuzare, și anume:

procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii

din partea cet. Bejan I., procesul-verbal de cercetare la fața locului din 10 martie 2016,

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 13 martie 2016, procesul-verbal de

examinare din 14 martie 2016, ordonanța de atașare ca corp delict a telefonului mobil de

model Nokia RM-944, raportul de analiză a descifrărilor telefonice, procesul-verbal de

percheziție din 7 februarie 2017, și alte probe ce confirmă vinovăția inculpaților de

comiterea infracțiunii imputate.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 5 aprilie 2019

apelurile declarate a fost respinse, ca nefondate, cu menținerea sentinței de achitare fără

modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a specificat că, starea de fapt și de

drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de către

instanța de fond, nefiind prezente careva temeiuri de casare a sentinței. În plus, prima

instanță a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând

probele administrate prin prisma utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet

și obiectiv, călăuzindu-se de Lege, just concluzionând asupra achitării inculpaților în baza

art. 42 alin. (3), 152 alin. (2) lit. e), k) Cod penal.

Inculpații pe tot parcursul procesului penal, inclusiv și în ședința de judecată în

primă instanță, au respins învinuirea, motivând că nu se consideră vinovați de săvârșirea

faptei imputate, deoarece nu au comis fapta incriminată prin rechizitoriu. Declarațiile

inculpaților sunt, în principiu, constante și nu conțin contradicții esențiale. Versiunea

inculpaților nu este combătută prin probele prezentate de partea acuzării.

Astfel, analizând, în principal, declarațiile inculpaților, a părții vătămate, a

martorilor, procesele-verbale de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice din 11

iulie 2017 și din 13 martie 2017, prima instanță corect a concluzionat că probatoriul

administrat nu dovedește vinovăția inculpaților în vătămarea intenționată medie a

integrității corporale, care nu este periculoasă pentru viață, dar care a provocat dereglarea

îndelungată a sănătății părții vătămate Bejan I.

Declarațiile părții vătămate și procesul-verbal de cercetare la fața locului din 10

martie 2016, prin care a fost cercetată cariera de nisip, amplasată în preajma s. Molovata,

r-nul Dubăsari, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 13 martie 2016, prin care a

fost cercetat teritoriul fostei tabere de odihnă din s. Molovata, r-nul Dubăsari, de unde a

fost ridicat un telefon mobil de model „Nokia”, procesul-verbal de examinare din 14

martie 2016, prin care s-a examinat telefonul mobil de model „NOKIA RM-944”, cu

două numere de IMEI: XXXXX și XXXXX, raportul de analiză a descifrărilor telefonice

efectuat de ofițerul de investigații principal al CAI a INI, Corniței S., raportul de

expertiză medico-legală nr. 111D din 27 aprilie 2016 - probe prezentate instanței de apel

în sprijinul învinuirii, sunt adiacente și indirecte în raport cu declarațiile inculpaților, a

martorilor și a proceselor-verbale de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice

din 11 iulie 2017 și din 13 martie 2017, astfel încât nu rezultă date informative, clare și

precise cu privire la vinovăția inculpaților la participarea faptei incriminate.

Din considerentele enunțate, nu poate fi admisă și acțiunea civilă înaintată în cadrul

cercetării judecătorești în primă instanță de către partea vătămată prin intermediul

avocatului Cojocari O. cu privire la încasarea solidară de la inculpați a sumei în mărime

de 50000 (cincizeci mii) lei - cu titlu de prejudiciu material și 50000 (cincizeci mii) lei -

cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune, precum și suma de 5000 (cinci) mii

lei - cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, dat fiind că s-a constatat că fapta nu a fost

săvârșită de inculpați.

În consecință, instanța a considerat că probele prezentate în sprijinul învinuirii nu

demonstrează vinovăția inculpaților la vătămarea intenționată medie a sănătății, care nu

este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151 Cod penal,

dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății săvârșită de mai multe

persoane, prin participație complexă în calitate de organizator, la comandă, a părții

vătămate Bejan L, astfel, potrivit prevederilor art. 390 alin. (1), pct. 3) Cod de procedură

penală, se impune achitarea inculpaților - soluție dată de primă instanță.

În context, au fost considerate relevante cele cuprinse în sentință: „ ... reieșind din

învinuire înaintată inculpaților Carp S. și Carp M., instanța găsește ca fiind formale

expunerile procurorului din actul de învinuire în care a indicat că declarațiile martorilor

confirmate prin mijloacele materiale de probă, demonstrează săvârșirea de către Carp S.

și Carp M. a infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3), art. 152 alin. (2) lit. e), k) Cod

penal, deoarece în urma analizei înscrisurilor administrate, în special a informațiilor

parvenite de la operatorul de telefonie mobilă S.A. Moldcell, a fost identificat numărul de

telefon de pe care a fost telefonată partea vătămată pentru a fi chemată în carieră și

anume: XXXXX. De la acest număr au fost făcute trei conexiuni telefonice cu Bejan I.,

care prin procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice din

15.02.2017 se atestă că cartela SIM cu nr. XXXXX a fost conectată la data de

10.03.2016, la ora 14:06:51, în sectorul Botanica al mun. Chișinău, de pe numărul dat

fiind efectuate trei apeluri telefonice, două în sectorul Botanica, mun. Chișinău, iar al

treilea conform antenei 13041 în regiunea s. Marcăuți, r-nul Dubăsari la data de

10.03.2016, ora 16:06:35. IMEI-ul aparatului în care a fost introdusă cartela cu nr.

XXXXX, s-a stabilit ca fiind 00000000000000/01.

Versiunea acuzării precum că ar exista o legătură de cauzalitate între apelurile

efectuate la 10.03.2016, ora 14:06:51 de către abonatul cu nr. XXXXX către partea

vătămată Bejan I. pentru a fi chemată în carieră și inculpatul Carp M., care la 10.03.2016

ora 13:48 min. a trecut prin preajma camerelor video de lângă magazinul „Jumbo”, din

sect. Botanica, mun. Chișinău, spre direcția Gării feroviare și că între aceștia doi ar exista

o legătură de cauzalitate privind dirijarea realizării acțiunilor infracționale prin aplicarea

violenței fizice asupra lui Bejan I., instanța de judecată o respinge ca nefondată, deoarece

pretinsa legătură cauzală între persoana care 1-a chemat pe Bejan I. în carieră și

inculpatul Carp M., în organizarea și comandarea aplicării violenței fizice asupra părții

vătămate este infirmată prin alte mijloace de probă prezentate de acuzare și anume prin

informația parvenită de la companiile de telefonie mobilă privind convorbirile telefonice

a cartelei cu nr: XXXXX (de care se folosea Carp M.) prin care se atestă că la 10.03.2016

de la numărul XXXXX; s-au efectuat și primit apeluri cu alte 16 cartele SIM și anume:

XXXXX, la caz nefiind identificate careva apeluri de intrare/ieșire cu nr. XXXXX.

La fel, versiunea acuzării precum că ar exista o legătură de cauzalitate între

persoana care a chemat partea vătămată în carieră și inculpatul Carp M. este infirmată și

prin informația parvenită de la companiile de telefonie mobilă privind convorbirile

telefonice de la nr. XXXXX, prin care indubitabil se demonstrează că la 10.03.2016 ora

14:09:25, numărul de telefon - XXXXX cel deținea Carp M., a recepționat către celula

24421 din mun. Chișinău, str. Decebal 23, iar la ora 14:54:22 a recepționat către celula

49302 din marginea mun. Chișinău, ulterior la ora 14:54:51, ulterior recepționează către

celula 102 de la ieșirea din mun. Chișinău în raza localității Budești, iar la ora 17:17:21

recepționează către celula 22664 din Orhei, la ora 17:26:35 recepționează către celula

22201 de la ieșirea din or. Orhei în direcția spre mun. Chișinău traseul M2, la ora

17:32:36 recepționează către celula 13061 din preajma s. Miclești, r-nul Criuleni în

apropiere de traseul M2, iar la ora 17:32:00 recepționează către celula 22044 din preajma

s. Drăsliceni, r-nul Criuleni, traseul M2 și la ora 17:36:12 recepționează către celula nr.

24363 din preajma com. Grătiești mun. Chișinău traseul M2, direcția continue constatată

conform rutei de deplasare recepționată de celule din or. Orhei spre or. Chișinău.

Împrejurările de fapt constatate în partea lipsei legăturii de cauzalitate sunt dovedite

și prin declarațiile martorilor:

- Șargarovschi V., care fiind audiat a declarat instanței că lucrează ca șef al

Serviciului de Investigații Ciocana, mun. Chișinău, iar Carp M. ia fost subaltern în cadrul

Secției combatere a infracțiunilor în locuri publice și transport urban a Direcției Poliție.

La 10.03.2016, Carp M. s-a ocupat cu documentarea în flagrant a hoților de buzunare, în

obligațiile lui intra căutarea hoților de buzunare, fiecare angajat fiind responsabil de un

sector anume. La 10.03.2016 Șargarovschi V. a fost contactat de Carp M. și i-a

comunicat că are date despre hoțul de buzunare Pitula Gr., persoană de interes pentru

secția lor. A fost informat că Pitula Gr. se află în s. Ivancea, Orhei și că este necesară

deplasarea în s. Ivancea pentru a-1 reține. Fiindu-i acceptată deplasarea în s. Ivancea,

raionul Orhei, Carp M. a aplecat la reținere. Prin urmare, fapte și date relatate de către

martorul Șargarovschi V., care coincid întru totul cu informația parvenită de la

companiile de telefonie mobilă privind convorbirile telefonice a cartelei cu nr: XXXXX

de care se folosea inculpatul Carp M. la 10.03.2016.

- Saachian R., care activează șef al Inspectoratului de Poliție Ciocana, care a

comunicat instanței că îl cunoaște pe Carp M. din anul 2010, fiindu-i subaltern. La

10.03.2016, Carp M. a avut obligații pe linia furturilor de buzunare, inclusiv să se

deplaseze spre locurile unde sunt săvârșite pungășiile. La 10.03.2016 a fost contactat de

Carp M. aproximativ în jurul orei 14.00-14.30, fiind anunțat că dispune de o informație

operativă privind infractorul Pitula Gr. - un pungaș renumit, care se ascunde în s.

Ivancea, raionul Orhei. Carp M. 1-a informat că a vorbit cu Șargarovschi V. și a solicitat

permisiunea să se deplaseze la reținerea lui Pitula Gr. După ce i-a permis lui Carp M. să

plece, ultimul a plecat direct la reținere. Când a fost sunat de către Carp M., ține minte că

acesta se afla în or. Chișinău. După ora 18.00 a fost informat că Pitula Gr. nu a fost

reținut, deoarece informația nu s-a adeverit, însă Carp M. a obținut informații

suplimentare despre locul unde infractorul Pitula Gr. se ascunde.

Prin urmare, instanța a concluzionat că, între utilizatorii cartelelor SIM cu numărul

XXXXX - ce aparțin persoanei neidentificate și de pe care a fost telefonată partea

vătămată pentru a fi chemată în carieră și numărul XXXXX - de care s-a folosit Carp M.

în perioada anului 2016, nu există vreo pretinsă legătură, chiar dacă posesorii acestor

numere, distinct unul de altul, au efectuat/primit apeluri la 10.03.2016 în perioada orelor

13:41:18 - 14:24, la materialele cauzei nefiind prezentate probe care să dovedească

legătura dintre ei, mai mult nu au fost identificate careva apeluri de intrare/ieșire între nr.

XXXXX și nr. XXXXX.

În acest context, fiind examinat Extrasul de pe „Google Earth” prin care au fost

fixate antenele ce au recepționat apelurile inculpatului Carp M. și i-au marcat traseul de

deplasare a acestuia, instanța a remarcat că nu a fost semnalată vreo bănuire în careva

activități infracționale a acestuia. Or, faptul că Carp M. la 10.03.2016, ora 13:48 a trecut

prin preajma camerelor video de lângă magazinul „Jumbo”, din sect. Botanica a mun.

Chișinău, spre direcția Gării feroviare în aproximativ aceeași perioadă de timp când a fost

conectată cartela cu nr. XXXXX de către persoana neidentificată (ora 14:06:51, sectorul

Botanica al mun. Chișinău) și chemată partea vătămată în carieră, nu demonstrează vreo

legătură de cauzalitate dintre ei, la caz, nefiind semnalată vreo bănuială că ar exista o

cooperare între acestea.

La determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală

imputată inculpaților, instanța a relevat că procurorul îi acuză pe Carp M. și Carp S.

pentru faptul că prin acțiunile lor intenționate, au comis infracțiunea prevăzută de art. 42

alin. (3), art. 152 alin. (2) lit. e), k) Cod penal, însă învinuirea înaintată prin rechizitoriu,

nu este clară și precisă, nefiind indicat la concret în ce a constat comandarea și

organizarea de către inculpați a aplicării violenței fizice asupra lui Bejan I. și prin ce

probe se demonstrează. Raportând cele menționate la circumstanțele cauzei și cumulul de

probe, instanța de apel a constatat că, în rechizitoriu nu a fost descris la concret și nici nu

s-au constatat în ședința de judecată careva acțiuni ale inculpaților în organizarea și

comandarea vătămării intenționate a integrității corporale a lui Bejan I.

Instanța de apel este solidară cu aprecierea probelor efectuată de prima instanță, dat

fiind că concluziile respective sunt motivate, sub aspectul că vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunii nu a fost dovedită.

Din considerentele enunțate, instanța de apel a respins ca neîntemeiată și acțiunea

civilă înaintată în cadrul cercetării judecătorești de către partea vătămată, Bejan I. prin

intermediul avocatului Cojocari O. cu privire la încasarea solidară de la inculpați a sumei

de 50000 (cincizeci mii) lei - cu titlu de prejudiciu material și de 50000 (cincizeci mii) lei

- cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune, precum și suma de 5000 (cinci) mii

lei - cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Referitor la solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea solidară de la inculpați

în contul statului a sumei de 57 (cincizeci și șapte) lei - cu titlu de cheltuieli judiciare

suportate la efectuarea expertizei medico-legale a lui Bejan I., instanța o respinge ca

neîntemeiată, or, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea

acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpaților în comiterea

infracțiunilor incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Nefiind de acord cu soluția pronunțată de instanța de apel, procurorul declară

recurs ordinar solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, indicând

următoarele considerente.

Instanța de apel nu a îndeplinit prevederile stricte ale legii, precum și explicațiile

date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la pct. 14 al Hotărârii nr. 22 din 12

decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, iar

nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului, asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța

de recurs.

Astfel, instanța de apel a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de acuzare și

neefectuând o analiză multilaterală și obiectivă a probelor administrate, care în cumul

dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

totodată nu s-a expus asupra tuturor motivelor indicate în apelul procurorului.

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale nu comentează expres dreptul la tăcere, totuși acest fapt se deduce din

cadrul art. 6§2, unde se indică la nivel de drept garantat acuzatului: prezumția de

nevinovăție. Totuși, acest drept nu este unul strict întrucât trebuie menținută balanța între

interesul statului și cel al individului, precum în cauza John Murray c. Marii Britanii din

1996, unde s-a evidențiat faptul că privilegiul de a păstra tăcerea trebuie să nu împiedice

situațiile când în mod vădit se cer explicații din partea făptuitorului.

La fel, cu privire la atitudinea procesuală a învinuitului Carp M., în speță folosirea

dreptului la tăcere, la ne-incriminare, trebuie menționată și cauza Beckles c. Marii

Britanii din 08.10.2002, în care Curtea Europeană a reiterat că „...dreptul la tăcere nu

poate și nu trebuie să împiedice ca tăcerea acuzatului, în situații care reclamă în mod

clar explicații din partea sa, să fie luată în considerare în stabilirea pertinenței probelor

prezentate de acuzare.” Deși nu poate fundamenta singură sau de o manieră determinantă

nici o soluție de condamnare, tăcerea poate fi avută în vedere de o manieră accesorie în

sprijinul probatoriului deja administrat.

Datele și împrejurările rezultate din probele administrate, coroborate cu atitudinea

procesuală a învinuitului, duc la concluzia dincolo de orice dubiu rezonabil că Carp M.

împreună cu Carp S. și alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală au săvârșit

infracțiunea incriminată.

Astfel, Carp M. doar după ce a făcut cunoștință cu probele acuzării, inclusiv care

determinau locațiile acestuia în ziua când a comis infracțiunea, a făcut declarații, inclusiv

a solicitat audierea unor foști colegi sau rude pentru a confirma versiunea înaintată.

Aceasta însă nu a deranjat instanța de judecată la aprecierea probelor apărării,

precum și întrebarea firească care urma să fie acordată inculpatului Carp M. - de ce a

decis să povestească aceste fapte abia în instanța de judecată și nu organului de urmărire

penală, procurorului sau judecătorului de instrucție, în timp ce se examina demersul de

aplicare a arestului în privința sa.

Răspunsul este unul firesc, Carp M. - fost colaborator de poliție (condamnat pentru

trafic de influență), cunoștea cu certitudine că fiind înaintată versiunea pe care a

prezentat-o instanței aceasta, posibil de verificat prin efectuarea măsurilor speciale de

investigații, inclusiv ridicarea descifrărilor convorbirilor telefonice a martorului Bulat

Vl., care precum că la 10.03.2016 s-a aflat împreună Carp M. în s. Ivancea, r-nul Orhei.

Fiind audiat în instanța de judecată, Carp M. a făcut declarații contradictorii, care

determină concluzia că acesta încearcă prin toate metodele să ducă în eroare instanța de

judecată pentru a evita răspunderea penală pentru fapta comisă.

Urmează de apreciat în parte ca veridice declarațiile învinuitului Carp M., și anume

faptul că a fost la 10.03.2016 în s. Ivancea, r-nul Orhei, însă nu în căutarea lui Pilulă Gr.

după cum a susținut, dar deplasându-se de la locul crimei și anume din s. Molovata, r-nul

Dubăsari, care prin trasee sunt legate inclusiv și cu posibilitatea deplasării cu ocolirea

drumului ce face legătura cu s. Ustea, r-nul Dubăsari, unde se află IP Dubăsari.

Se prezintă veridice și afirmațiile că Carp M. a purtat o discuție telefonică cu Bejan

I., însă conținutul discuției a fost distorsionat. Dacă Bejan I. și Bejan G. nu aveau să fie

amenințați, atunci lipsea orice suspiciune a părții vătămate că anume cei doi frați sunt

organizatorii infracțiunii. Această concluzie rezultă și din faptul că Carp S. este persoana

cu care partea vătămată a avut anumite disensiuni, însă Bejan I. nu indică că a fost

amenințat de ultimul ci doar de fratele care in mod evident a anunțat fratele despre

problemele sale și, știind că este polițist la rugat să clarifice cazul.

Concluzia indicată supra se fundamentează și prin metoda de organizare a crimei, și

anume la această infracțiune a fost utilizat un telefon cu numărul de IMEI - XXXXX,

ademenirea victimei în carieră, deplasarea de la Chișinău spre locul crimei și revenirea în

municipiu pe o altă cale de acces, indică cert că această infracțiune a fost organizată de o

persoană care știe mai multe subtilități ce țin de utilizarea telefoanelor mobile și a locației

acestora determinată de antenele GSM, a metodelor de investigație a crimelor săvârșite

cu utilizarea telefoanelor mobile ș.a., precum este Carp M., care la acel moment exercita

funcția indicată. Anume acest serviciu a determinat posibilitatea și cunoștințele necesare

să săvârșească o infracțiune precum este cea examinată astăzi.

Proba care fundamentează acest raționament este depistarea la 07.02.2017, în

apartamentul lui Carp M., amplasat în mun. Chișinău, str. Măria Dragan nr. 38/3 ap. 126,

a telefonului mobil de model SAMSUNG cu nr. de IMEI XXXXX. Carp M. în virtutea

profesiei, cunoscând despre toate subtilitățile acestor aparate la momentul procurării nu a

verificat acest telefon. Chiar și la vânzătorii de la piață acest telefon se înregistrează,

deoarece aceștia deseori dau un termen minim de garanție, dar și pentru a se asigura că

cumpărătorul nu a făcut careva schimbări a aparatului și încearcă să restituie cu totul alt

bun.

Instanța de judecată a respins neîntemeiat versiunea înaintată de către acuzare că

există legătură de cauzalitate între apelurile efectuate la 10.03.2016, ora 14:06:51 de către

abonatul cu nr. XXXXX către partea vătămată și faptul că Carp M. s-a aflat în aceiași

zonă de unde a fost făcut primul apel, prin care victima a fost ademenită în cariera de

nisip, argumentând că: la 10.03.2016 lipsesc apeluri telefonice între numerele XXXXX

(cu care a fost ademenită victima la locul comiterii infracțiunii), care era inclus în

telefonul cu nr. XXXXX și nr. XXXXX (de care se folosea inculpatul Carp M.), deoarece

între aceste două numere nu au fost stabilite careva apeluri de intrare/ieșire este lipsită

de orice logică.

Instanța de apel urmează să aprecieze faptul că telefonul cu numărul de IMEI

XXXXX a fost depistat la Carp M., respectiv acesta este persoana care a dirijat toată

acțiunea și necesitatea de a suna de la numărul XXXXX către numărul XXXXX nu a

fost, deoarece ambele numere de SIM și aparatele în care erau incluse acestea au fost la

aceiași persoană Carp M.

În argumentarea ipotezei sale precum că nu este legătură dintre persoana care a

săvârșit infracțiunea - Carp M., instanțele de judecată au motivat:

„La fel, versiunea acuzării precum că ar exista o legătură de cauzalitate între

persoana care a chemat partea vătămată în carieră și inculpatul Carp M. este infirmată

și prin informația parvenită de la compania de telefonie mobilă privind convorbirile

telefonice de la nr. XXXXX, prin care indubitabil se demonstrează că la 10.03.2016 ora

14:09:25, numărul de telefon - XXXXX cel deținea Carp M., a recepționat către celula

24421 din mun. Chișinău, str. Decebal 23, iar la ora 14:54:22 a recepționat către celula

49302 din marginea mun. Chișinău, ulterior la 14:54:51, ulterior recepționează către

celula 102 de la ieșirea din mun. Chișinău în raza localității Budești, iar la ora 17:17:21

către celula 22664 din Orhei, la ora 17:26:35 recepționează către celula 22201 de la

ieșirea din or. Orhei în direcția spre mun. Chișinău traseul M2, la ora 17:32:36

recepționează către celula 13061 din preajma s. Miclești, r-nul Criuleni, în apropierea

traseului M2, iar la ora 17:32:00 recepționează către celula 22044 din preajma s.

Drăsliceni, r-nul Criuleni, traseul M2 și ora 17:36:12 recepționează către celula 24363

din preajma com. Grătiești, mun. Chișinău traseul M2, direcție continue constantă

conform rutei de deplasare recepționată de celulele din or. Orhei spre or. Chișinău.”

Analiza făcută de instanțele de judecată a fost făcută și de acuzare, însă acuzarea a

examinat obiectiv și complet probele, inclusiv și descifrările descrise de instanță.

Astfel, instanțele au omis să indice că la momentul 17:17:21, 17:17:22, 17:17:37

către celula 664 din Orhei, care se află la o distanță de circa 25 km de la locul comiterii

crimei (care a fost comisă în jurul orei 17:00), telefonul lui Carp M. a fost conectat la

rețea, deoarece la acel moment lui i-au parvenit la telefon concomitent 3 mesaje de tip

CALL NOTES, adică înștiințări de recepționare a apelurilor pe motivul lipsei telefonului

în rețea din cauză că acesta a fost deconectat. Instanțele nu au determinat că această

antenă este cu mult mai departe decât s. Ivancea, și anume Orhei, str. Eminescu 1.

Mai mult, în or. Orhei, inculpatul Carp M. s-a aflat o perioadă de mai bine de 7-8

minute, deoarece alte 2 antene inclusiv nr. 102 de la sediul Moldtelecom Orhei, nr. 22212

str. Tamara Ciobanu 90 (or. Orhei) în perioada 17:17:37-17:25:24 au deservit nr.

XXXXX (aparținând lui Carp M.) transmițând alte 8 mesaje de tip CALL NOTES.

Totodată, sub antenele din s. Ivancea, r-nul Orhei telefonul utilizat de Carp M. cu

nr. XXXXX s-a aflat de la 17:26:35 până la 17:28:33, când au intrat în deservirea

antenelor din s. Peresecina, r-nul Orhei, adică doar 1 min. și 58 sec.

În aceste împrejurări, versiunea inculpatului Carp M. susținută de martorul Bulat

Vl. precum că s-a aflat în s. Ivancea, r-nul Orhei de la ora 15:00 până la ora 18:00 este

infirmată prin probe incontestabile.

Instanțele de fond, în aprecierile sale, au menționat că declarațiile lui Șargarovschi

V., precum că Carp M. s-a aflat în s. Ivancea corespund întrutotul informațiilor parvenite

de la companiile de telefonie mobilă. Or instanța nu a ținut cont nici de propriile

constatări expuse în aceiași sentință că Carp M. în perioada respectivă s-a aflat în or.

Orhei și nicidecum în s. Ivancea, unde potrivit datelor a fost doar 1 min. și 58 sec.

Instanța a ignorat să reia cercetarea judecătorească și să întrebe inculpatul Carp M.

de ce declarațiile lui referitor la aflarea în s. Ivancea nu corespund descifrărilor

convorbirilor telefonice, care au indicat că s-a aflat o perioadă și la Orhei și din ce cauză

de la ora 14:50 până la ora 17:17 telefonul său era închis.

Contradictorialitatea sentinței determină că aceasta are un caracter părtinitor,

versiunea înaintată de inculpat cu scopul de a se dezvinovăți și susținută doar de un

martor, și anume verișorul - Bulat Vl., a fost acceptată ca atare, iar probele acuzării nu au

fost coroborate cu cele ale apărării.

În opinia procurorului, actul de învinuire și cel de sesizare a instanței corespunde

prevederilor legii, în acesta sunt indicate mijloacele și modul în care a fost săvârșită

infracțiunea, inclusiv acțiunile complicelor, ademenirea victimei, identificarea locului

comiterii infracțiunii, consecințele acțiunilor ilicite, sunt relevate în raportul de expertiză.

Urmează de remarcat că instanța atent a subliniat că Doagă R. a indicat că

automobilul era de culoarea neagră, iar Roibu R. a indicat că automobilul era de culoare

sură, fără însă a lua în considerație mai mulți factori subiectivi, timpul care a trecut de la

momentul infracțiunii, distanța care a fost de la barcă până la automobil, dar faptul cât de

atenți au fost cei doi la moment, deoarece nu au avut careva suspiciuni că se săvârșește în

acel moment o infracțiune considerând acest moment unul ordinar.

Respectiv, instanța fiind foarte exigentă asupra declarațiilor martorilor acuzării nu a

coroborat probele apărării, unde declarațiile inculpatului Carp M. și ale martorului Bulat

Vl. nu corespund mijloacelor materiale de probă administrate.

Totodată, procurorul menționează că martorii apărării sunt foștii colegi ai

inculpatului Carp M. și rudele inculpaților, fapt ce evident determină că declarațiile

acestora pot fi părtinitoare.

În drept, cererea de recurs este fundamentată pe temeiul de casare stipulat de pct. 6)

din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

avocatul Osoian L. acționând în interesele inculpaților a depus referință pe dosar,

expunându-și opinia vizavi de cererea de recurs declarată de procuror, pe care o

consideră neîntemeiată pledând pentru menținerea soluției de achitare în privința ambilor

inculpați, adoptată de instanțele ierarhic inferioare.

Judecând recursul ordinar declarat, în raport cu actele cauzei, Colegiul Penal

lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, pentru următoarele considerente.

Cu titlul preliminar, se relevă că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la

analiza chestiunilor de drept în privința cărora instanțele de fond au admis erori

procesuale, respectiv rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, se rezumă la

înlăturarea erorilor de drept admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de

judecare a cauzei, regulă stipulată și în art. 434 Cod de procedură penală.

Verificând actele cauzei, raportate la criticele procurorului, instanța de recurs

conchide că hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu dispunerea rejudecării

cauzei, conducându-se în acest sens de prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, potrivit cărora judecând recursul, instanța este în drept să-l admită, cu

casarea totală a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată, atunci când erorile judiciare nu pot fi

corectate la această etapă a procedurilor.

Din conținutul cererii de recurs, se constată că partea acuzării, atât la etapa judecării

apelului, cât și în prezent, critică cu vehemență modalitatea de apreciere a probatoriului

administrat în vederea demonstrării acțiunilor ilicite comise de inculpații Carp M. și Carp

S., făcând trimitere la faptul că instanța de apel nu a îndeplinit prevederile legii și nu a

ținut seama de explicațiile date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la pct. 14 al

Hotărârii nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale

în ordine de apel”, din sensul cărora rezultă că nerespectarea cerințelor legii și neoferirea

unui răspuns argumentat la toate criticele din apel echivalează cu nerezolvarea fondului

apelului, fapt ce se califică ca eroare și atrage după sine casarea deciziei instanței de apel.

Analizând partea motivantă a deciziei instanței de apel se poate de conchis cu

certitudine că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor și temeiurilor asupra

concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței atacate, în raport cu motivele

invocate de apelantul-procuror și circumstanțele reale ale cauzei.

Concomitent, procurorul consideră viciată procedura de examinare a acestei cauze

de către instanțele ierarhic inferioare, din motiv că acestea superficial și fără o analiză

detaliată și coroborată a probatoriului au conchis asupra soluției de achitare a inculpaților,

neînlăturând un șir de contradicții existente între declarațiile martorilor și celelalte

mijloace probatorii.

Instanța de recurs consideră că toate criticele expuse de procuror în cererea de

recurs sunt fondate, urmând a fi admise ad integrum, deoarece aspectele factologice

asupra cărora atenționează recurentul reprezintă în esență răsturnarea soluției de achitare

dispusă de instanțele ierarhic inferioare.

În jurisprudența sa anterioară, instanța de recurs a statuat că, la această etapă a

procedurilor nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele ierarhic inferioare, or aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Totuși, este altă situație când la etapele inferioare de judecare a cauzei s-a admis o

eroarea gravă de fapt. Or, Colegiul Penal lărgit reiterează că pentru a constitui temei de

casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra

soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu

privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În speță, analizând minuțios hotărârile judecătorești contestate de procuror, Colegiul

constată că materialul probator susține o altă situație de fapt decât cea constatată de

instanțe.

Atunci când persoanelor li se reproșează săvârșirea unei fapte penale și li se aduce o

acuzație gravă, în cazul nostru fiind comiterea infracțiunii de vătămare intenționată

medie a sănătății părții vătămate Bejan I., săvârșită de mai multe persoane, prin

participație complexă, în calitate de organizator, la comandă, investigațiile efectuate de

organul de urmărire penală și cercetarea judecătorească trebuie să fie corespunzătoare

exigenților ce derivă din obligațiile pozitive ale statului inserate în art. 6 din Convenția

Europeană.

În acest proces, balansând între probele prezentate de partea acuzării și cele

susținute de partea apărării, instanțele de fond, în vederea respectării echității procedurii

și asigurării tuturor garanțiilor procesuale participanților la proces, urmau să analizeze

minuțios și în contradictoriu probele din dosar, înclinând balanța în favoarea stabilirii

adevărului, dar nu părtinitor, după cum s-a procedat la caz, or argumentele și poziția

procurorului a fost cu desăvârșire desconsiderată.

În expunerea de motive, care au stat la baza soluției de admitere a recursului

declarat, instanța pornește de la aceea că, declanșând o continuare a judecării cauzei în

fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat

produce un efect devolutiv complet asupra fondului cauzei, prin alte cuvinte provoacă un

control integral atât vizavi de circumstanțele de fapt, cât și asupra celor de drept, în

privința persoanelor acuzate și privitor la argumentele avansate de apelant, în latura

penală și cea civilă.

Articolul 417 alin. (1) pct. 7) - 8) Cod de procedură penală stipulează expres că

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă fondul apelului și temeiurile de fapt și de

drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea acestuia, precum și motivele

adoptării unei atare soluții. Dacă instanța de apel nu îndeplinește prevederile legale

expuse supra, toate acestea echivalează cu nerezolvarea fondului apelului declarat, fapt ce

atrage după sine casarea deciziei adoptate.

Analizând actul adoptat de instanța de apel, în raport cu erorile semnalate de

recurent, Colegiul Penal lărgit constată că instanța a eșuat să examineze minuțios

aspectele învinuirii înaintate inculpatului Carp S. și Carp M. și constatările din sentință,

care sunt importante pentru justa soluționare a cauzei, axându-se preponderent pe

aceleași raționamente expuse de prima instanță în favoarea achitării inculpaților,

respingând apelul procurorului, ca nefondat. De facto, instanța de apel, ajungând la

aceiași concluzie despre nevinovăția inculpaților, ca și prima instanță, nu a pătruns în

esența problemei de drept deduse judecății, ci în linii generale a statuat că Carp S. și Carp

M. nu se fac vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (3), 152 alin.

(2) lit. e), k) Cod penal.

În context, se relevă că Curtea Europeană reamintește cu fiecare ocazie posibilă că

echitatea unei proceduri se apreciază în raport cu ansamblul acesteia, iar efectul art. 6 § 1

este, inter alia, de a plasa „tribunalul” sub obligația pozitivă de a instrumenta cauza sub

toate aspectele de fapt și de drept, raportând învinuirea înaintată inculpaților la probele

susținute de procuror și cele prezentate de apărători, prin dezbaterea argumentelor aduse

de părți, fără a fi prejudiciat cumva fondul.

La caz, este corect fixat de procuror că instanțele o atenție deosebită urmau să

acorde faptului că Carp M., exercitând funcția de polițist, era familiarizat și bine cunoscut

cu metodele de investigare a infracțiunilor putând cu ușurință să organizeze comiterea

infracțiunii imputate acestuia. Concluzia nominalizată rezultă din metoda de organizare a

faptei ilicite, și anume utilizarea unui telefon cu numărul de IMEI - XXXXX, ademenirea

victimei în carieră, deplasarea de la Chișinău spre locul comiterii infracțiunii și revenirea

în mun. Chișinău pe o altă cale de acces, toate acestea sugerând că organizatorul

comiterii infracțiunii este o persoană care cunoaște despre utilizarea telefoanelor mobile

și a locației ce se determină de antenele GSM.

Cu toate acestea, se observă că instanțele de fond au acordat o atenție deosebită

declarațiilor inculpatului Carp M. și a martorilor Șargarovschii V. și Saachian R., cu care

inculpatul s-a aflat în relații de serviciu, acestea prevalând asupra probelor prezentate de

procuror, care confirmă locația inculpatului în ziua comiterii infracțiunii, precum și

descifrările telefonice ale acestuia.

Potrivit textului incriminator, Carp S. și Carp M., de fapt, au fost puși sub învinuire

pentru că, la 10 martie 2016, aproximativ la ora 17:00, împreună și de comun acord cu

alte persoane la moment neidentificate, având scopul vătămării intenționate a lui Bejan

I., au comandat aplicarea violenței fizice asupra ultimului și prin intermediul unui apel

telefonic l-au ademenit pe Bejan I. în cariera de nisip din extravilanul s. Molovata, r-nul

Dubăsari, unde acele două persoane la moment neidentificate, realizând scopul

infracțional, l-au agresat fizic pe Bejan I., aplicându-i multiple lovituri cu pumnii și

picioarele peste diferite regiuni ale corpului, cauzându-i în consecință vătămări medii.

Baza factologică descrisă supra a fost încadrată juridic de acuzatorul de stat în

temeiul art. 42 alin. (3), 152 alin. (2) lit. e), k) Cod penal.

Instanțele de fond au conchis că vinovăția lui Carp S. și Carp M. de comiterea

infracțiunii prescrise de art. 42 alin. (3), 152 alin. (2) lit. e), k) Cod penal, și anume

vătămarea intenționată medie a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute la art. 151 Cod penal, dar care a fost urmată de dereglarea

îndelungată a sănătății săvârșită de mai multe persoane, prin participație complexă în

calitate de organizator, la comandă, nu a fost dovedită indubitabil prin probatoriul

administrat și cercetat în cadrul ședințelor de judecată.

Pentru motivarea acestei soluții prima instanță a relevat următoarele: „ ... că, între

utilizatorii cartelelor SIM cu nr. XXXXX - ce aparține persoanei neidentificate și de pe

care a fost telefonată partea vătămată pentru a fi chemată în carieră și nr. XXXXX - de

care s-a folosit Carp M. în perioada anului 2016, nu există vreo pretinsă legătură, chiar

dacă posesorii acestor numere, distinct unul de altul au efectuat/primit apeluri la

10.03.2016 în perioada orelor 13:41:18 - 14:24, la materialele cauzei nefiind prezentate

probe care să dovedească legătura dintre ei, mai mult nu au fost identificate careva

apeluri de intrare/ieșire între nr. XXXXX și nr. XXXXX.

[…] fiind examinat Extrasul de pe „Google Earth” prin care au fost fixate antenele

ce au recepționat apelurile inculpatului Carp M. și i-au marcat traseul de deplasare a

acestuia, instanța remarcă că nu a fost semnalată vreo bănuire în careva activități

infracționale a acestuia.

[…] instanța de judecată reține că Șargarovschi V. și Saacachian R. sunt actuali

sau foști ofițeri de poliție, inclusiv și de rang înalt, adică persoane cu funcție de

răspundere sau persoane publice, cărora statul le-a încredințat diverse împuterniciri,

inclusiv și de protecție a drepturilor și libertăților cetățenilor, și care, prin activitatea lor

nu au oferit careva temeiuri pentru a pune sub semnul întrebării corectitudinea

acțiunilor sale (cel puțin instanței de judecată nu i-au fost aduse la cunoștință).

[…] instanța de judecată nu constată careva temeiuri de a nu considera declarațiile

martorilor Șargarovschi V. și Saachian R. ca fiind veridice, apreciind critic declarațiile

părții vătămate Bejan I., care la fel doar presupune că vătămarea integrității corporale a

fost organizată și comandată de vecinul său Carp S. și fratele acestuia Carp M.

În urma analizei circumstanțelor cauzei, instanța constată cert că de către acuzare

nu a fost probată cooperarea dintre persoana neidentificată care a chemat partea

vătămată în carieră și inculpați, în rechizitoriu nefiind descris la concret cine și în ce

circumstanțe a organizat și comandat vătămarea integrității corporale a lui Bejan I.

Or, din declarațiile martorilor audiați în ședința judiciară, cât și din mijloacele

materiale de probă anexate la materialele dosarului, rezultă doar faptul că Bejan I. a

fost agresat fizic de către două persoane neidentificate la moment, fiindu-i aplicate

multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului, nefiind stabilit de

către cine au fost aplicate loviturile asupra părții vătămate Bejan I.

Prin urmare, instanța apreciază ca inconsistente argumentele procurorului, precum

că interesul personal al inculpaților în organizarea și comandarea vătămării intenționate

a integrității corporale a lui Bejan I. ar rezulta din caracterul relațiilor ostile sau de

invidie formate între Carp S. și Bejan I., rezultate din relațiile de serviciu, acest fapt fiind

infirmat prin declarațiile inculpaților și a martorilor audiați în ședința judiciară

Șargarovschi V., Saachian R., Gavrilaș O., Bulat Vl. în care nu exista divergente.

Prin urmare instanța conchide că acuzațiile aduse lui Carp S. și Carp M. în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (3), art. 152 alin. (2) lit. e), k) Cod

penal nu și-au găsit confirmare, în susținerea învinuirii nefiind prezentate probe care ar

demonstra cu certitudine și fără vreun dubiu rezonabil vinovăția acestora.”

Exact aceleași argumente au stat și la baza soluției de menținere a sentinței și

respingere a apelului declarat de procuror pronunțate de instanța de apel.

Or, omisiunea instanței de apel de a face o analiză a probatoriului administrat și de a

se expune argumentat asupra fiecărei probe în parte, este cu certitudine o lacună care nu

poate fi corectată de către instanța de recurs la această etapă a procedurilor urmând a fi

înlăturată de instanța de apel, prin rejudecarea cauzei. Statuările ce preced, referitoare la

lipsa probelor ce ar confirma vinovăția inculpaților sunt pripite. Prin urmare, la caz, nu

există o coroborare între probele aduse în susținerea învinuirii și cele prezentate în

favoarea achitării lui Carp M. și Carp S.

În general, Colegiul apreciază că instanța de apel întru-un mod foarte succint și

evaziv a stabilit că nici o probă din cele administrate pe caz nu-i incriminează pe

inculpați, ci din contra îi dezvinovățesc. În opinia Colegiului Penal lărgit, făcând o atare

apreciere, instanța nu a supus analizei ansamblul probator administrat, nu a răspuns prin

argumente temeinice la un șir de critici semnalate de procuror în cererea de apel și

reiterate de acesta și în recursul ordinar, care prezintă importanță pentru justa soluționare

a cauzei.

În acest sens, Colegiul consideră relevant de a reitera unele raționamente expuse de

procuror, care au rămas fără răspuns: „Faptul că Carp M. doar după ce a făcut cunoștință

cu probele acuzării, inclusiv care determinau locațiile acestuia în ziua când a comis

infracțiunea, a făcut declarații, inclusiv a solicitat audierea unor foști colegi sau rude

pentru a confirma versiunea înaintată. Drept urmare, întrebarea firească care urma să

fie acordată inculpatului Carp M. - de ce a decis să relateze aceste fapte abia în instanța

de judecată și nu organului de urmărire penală, procurorului sau judecătorului de

instrucție, în timp ce se examina demersul de aplicare a arestului.