ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 17.07.2020

1ra-1316/2020 — art. 264-1 alin. 4 Cp

HOTĂRÂRE
17.07.2020
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 264-1 alin. 4 Cp
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6 Cpp
Citează această cauză
1ra-1316/2020 — art. 264-1 alin. 4 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1316/2020

Curtea Supremă de Justiție

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu a recursului

ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2020, declarat

de avocata Bajurean Silvia în numele inculpatului

Chicaroș Dmitrii XXXXX, născut la

XXXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, r-nul XXXXX, cetățean

al R. Moldova, condamnat anterior prin:

1) sentința Judecătoriei Edineț 26.12.2018, în baza art.

2641 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 30.000 lei, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 23.05.2019 - 30.09.2019,

instanța de apel: 21.10.2019 - 26.02.2020,

instanța de recurs: 14.05.2020 - 24.06.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Chicaroș Dmitrii a fost condamnat în

baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

a deține permis de conducere valabil pentru careva categorii de vehicole, în timp ce conducea

automobilul ”Renault Megane”, n/î XXXXX, și se deplasa pe str. O. Goga intersecție cu str. Gh.

Coșbuc din mun. Chișinău, observând echipajul INP, a oprit la o distanță de 30 metri de la acesta și a

coborât de la volanul automobilului. Angajații INP al IGP al MAI s-au apropiat de automobilul

nominalizat și în procesul verificării actelor șoferul Chicaroș D., fiind suspectat de conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, a fost supus testării alcoolscopice la aparatul

”DRAGER”, fiind stabilită concentrația de alcool în aerul expirat de 0,58 mg/1, ceea ce conform art.

13412 alin.(3) Cod penal, constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Astfel, Chicaroș D. a

încălcat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere și anume prevederile punctului 14 lit. a) al RCR

conform cărui ”Conducătorului de vehicul îi este interzis: a) să conducă vehiculul în stare de ebrietate,

sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase

care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de

natură să-i afecteze capacitatea de conducere”.

Instanța a reținut că, inculpatul a recunoscut în totalitate vina, solicitând examinarea cauzei în

baza probelor administrate la urmărirea penală, pe care le recunoaște și asupra cărora nu are obiecții.

Astfel, acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, ca conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat,

săvîrșit de către o persoană care anterior a fost privat de dreptul de a conduce mijloace de transport.

1

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, că inculpatul

a comis o infracțiune ușoară, care se pedepsește cu muncă neremunerată în folosul comunității de la

200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 an, că anterior a fost condamnat, dar pedeapsa de bază

a fost executată, a recunoscut vina, s-a căit sincer de fapta comisă, că circumstanțe agravante nu au fost

reținute, că aceasta beneficiază, conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, de o reducere cu

1/ a limitelor de pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, concluzionând a-

3

i stabilit pedeapsă sub formă de 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Chicaroș D. să fie

condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

deschis.

Apelanta a invocat că, instanța de fond a omis să aprecieze că, conform materialelor cauzei

penale, inculpatul a fost deja supus răspunderii penale pentru comiterea unei infracțiuni similare, fiind

condamnat cu amendă cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Antecedentul penal în cauză nu a fost stins, iar inculpatul nu s-a corectat și a continuat activitatea sa

iresponsabilă, continuând să urce beat la volan, prin ce a pus în pericol cât viața și sănătatea

participanților la trafic, cât și integritatea averii acestora.

Prin urmare, la individualizarea pedepsei, instanța nu a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal, inclusiv de influența pedepsei asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de faptul că inculpatul anterior a săvârșit o infracțiune

intenționată din aceiași categorie, infracțiune privind conducerea mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, pentru care a fost supus unei

pedepsei penale mai blânde, deci, pe calea corijării nu se află, activitatea infracțională devenind o

îndeletnicire pentru el.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului, prin sine nu v-a contribui la realizarea scopului pedepsei

penale și anume corectarea și reeducarea persoanei care a comis infracțiunea, precum și curmarea și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, din partea acestuia, cât și altor persoane - faptul că în privința

acestui a fost aplicată o pedeapsă blândă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității,

poate doar să încurajeze comiterea pe altor infracțiuni.

fost admis, casată parțial sentința și pronunțat o nouă hotărâre.

Chicaroș Dmitrii a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond eronat a conchis că o pedeapsă non privativă de

libertate este echitabilă la caz, care va atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale,

corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane, or, inculpatul urmează să conștientizeze fapta comisă, cu

intenție, punând în pericol atât personalitatea sa, cât și a celor din jur, urcându-se în stare de ebrietate

la volanul mijlocului de transport, cu atât mai mult, că la momentul comiterii faptei, acesta era privat

de dreptul de conduce mijloace de transport.

Ori, referitor la gravitatea faptei comise se impune de a menționa că prejudicierea relațiilor

sociale cu privire la siguranța traficului rutier, are consecințe cu un pronunțat caracter grav,

reprezentând una din cele mai importante probleme sociale, cu atât mai mult că acesta reprezintă

tendințe ascendente. Respectiv, în asemenea situații pentru a fi atins scopul legii penale, urmează a se

interveni mai prompt, cu aplicarea unei pedepse reale cu executare, pentru ca inculpatul, precum și alte

persoane să-și facă concluziile de rigoare, pentru a nu fi admise pe viitor săvârșirea unor astfel de fapte

prejudiciabile, calificate ca infracțiuni.

Astfel, infracțiunea comisă de către inculpat are un grad sporit de gravitate, care nu poate fi

neglijat la stabilirea modului de executare a pedepsei, fiind absolut necesară izolarea acestuia de

societate.

În această ordine de idei, acțiunile inculpatului cuprind elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, care în conformitate cu art. 16 Cod penal se califică ca

infracțiune ușoară, care prevede pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la

240 de ore sau închisoare de până la 1 an.

2

Conform art. 77 Cod penal - circumstanțe agravante inculpatului nu au fost stabilite.

Potrivit art. 76 Cod penal, în calitate de circumstanță atenuantă se constată căința sinceră.

Totodată, prin sentința Judecătoriei Edineț din 26.12.2018, Chicaroș D. a fost condamnat în

baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 30.000 lei, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, antecedentul penal nefiind stins, fapt confirmat

prin materialele cauzei penale.

Aatfel, pedeapsa aplicată de prima instanță în formă de muncă neremunerată în privința

inculpatului, este una neîntemeiată și nejustificată, ori, acestuia urmează a-i fi stabilită o pedeapsă mai

aspră, sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de

vreme ce anume acesta categorie de pedeapsa va convinge necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii nor fapte similare.

Ori, pedeapsa stabilită de către instanța de fond, nu este echitabilă, întrucât nu este capabilă de

a contribui la realizarea scopurilor ale pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și

de alte persoane. Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe

contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este

suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

și menținerea sentinței.

Recurenta a invocat că, instanța de apel i-a aplicat lui Chicaroș D. o pedeapsă sub formă de

închisoare fără a motiva necesitatea aplicării acestea, limitându-se la expresia că acestă categorie de

pedeapsă va convinge de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte

similare.

Mai mult ca atât instanța de apel greșit a stabilit că inculpatul are antecedente penale nestinse,

deoarece potrivit art. 111 alin. (1) pct. e) se consideră ca neavând antecedente penale persoanele

condamnate la o pedeapsă mai blândă decât închisoarea după executarea pedepsei, iar ultimul a achitat

amenda stabilită prin sentința anterioară, astfel fiindu-i stins antecedentul penal.

De asemenea instanța de apel nu a luat in considerație că Chicaroș D. a săvârșit o infracțiune

ușoară, s-a căit sincer in cele comise, a solicitat examinarea cauzei într-o procedură simplificată, este

căsătorit, are la întreținere un copil minor, fiind unicul întreținător al acestuia și stabilirea unei pedepse

cu închisoare practic îl privează pe acest copil de surse la întreținere.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

- hotărârea atacată nu este motivată în partea aplicării pedepsei cu închisoare.

cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil

din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, inclusiv în temeiul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel, legal și întemeiat

a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpatului, înăsprind-o la apelul procurorului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 7,

61, 75 Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

3

dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. În cazul alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru

infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu închisoare are un caracter excepțional și se aplică atunci când

gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar

o altă pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Caracterul

excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu 1/ a limitelor

3

de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că în cazul în care inculpatul a

recunoscut vina, dar anterior a mai fost condamnat pentru fapte identice, antecedentul penal nefiind

stins deoarece nu a executat pedeapsa cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani aplicată prin sentința Judecătoriei Edineț din 26.12.2018, în baza art. 2641 alin. (1) Cod

penal, deci, fiind intenționat infracțional, chiar și în prezența circumstanțelor invocate de avocat, o

pedeapsă penală mai blândă decât cea aplicată de instanța de apel ar fi inechitabilă, inadecvată și

disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cu persoana inculpatului, cât

și cu scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului, prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane, caracterul excepțional la aplicarea

pedepsei cu închisoare fiind argumentat de către instanțele de judecată.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în

corespundere cu prevederile legale.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în

corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă și proporțională în raport cu gradul

prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, cât și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii

echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și

a altor persoane (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din

prezenta decizie, este întemeiate doar pe critica modului în care instanța de apel a apreciat probele și

circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării

tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din

dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel,

fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra

probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform

jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis erori de drept

în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe

care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor

legale, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat.

4

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

penală, Colegiul penal,

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Bajurean Silvia, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2020, în privința inculpatului Chicaroș

Dmitrii XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integrala la 17 iulie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

5

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2020-03-26
0,95
1ra-777/20 — 264 alin. 4 și 266 CP
Dosarul nr. 1ra-777/2020 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 26 februarie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Iurie Diaconu Judecători Liliana Catan Ion Guzun a examinat admisibilitatea în principiu a
CSJ 2020-01-17
0,94
1re-118/2019 — art. 264-1 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1re-118/2019 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 17 decembrie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Iurie Diaconu, Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Dumitru Mardari, Ma
CSJ 2020-08-14
0,94
1ra-1445/2020 — art. 361 alin. 2 lit. b Cp
Dosarul nr. 1ra-1445/2020 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 22 iulie 2020 mun. Chișinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Iurie Diaconu, Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, a examinat, în camera
CSJ 2020-06-26
0,94
1ra-1098/2020 — art. 264 alin. 3 lit. a Cp
Dosarul nr. 1ra-1098/2020 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 13 mai 2020 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Iurie Diaconu, Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, a examinat, în camera de
CSJ 2020-05-06
0,94
1ra-917/2020 — art. 264-1 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-917/2020 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 25 martie 2020 mun. Chişinău Colegiul Penal în următoarea componență: președinte Diaconu Iurie judecători Catan Liliana Guzun Ion examinând admisibilitatea
Sursă