1ra-91/2020 — art. 187 al,2 lit.f CP

1ra-91/2020 — art. 187 al,2 lit.f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-91/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Arabadji Mariana în numele inculpatului Șveț Roman, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 10 decembrie 2018 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Șveț Roman xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în r-nul xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.06.2018 – 10.12.2018;

Instanța de apel: 09.01.2019 – 19.03.2019;

Instanța de recurs: 02.07.2019 – 14.05.2020.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Șveț Roman a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. f) Cod

penal - la 5 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată

condiționat pe un termen probațiune de 3 (trei) ani, cu obligarea condamnatului să nu-

și schimbe domiciliul fără acordul organului competent.

Solicitarea procurorului privind încasarea de la inculpatul Șveț Roman în contul

statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 768 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

de 21 octombrie 2017, aproximativ la orele 18:00, aflându-se în s. Puhăceni, raionul

Anenii Noi, având scopul sustragerii de bunuri ale altei persoane, în mod deschis a

1

sustras de la Rusu Grigorii bani în sumă de 600 lei, ce aparțineau lui Goncear Piotr,

prin ce a provocat daune în proporții considerabile.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Șveț Roman a comis infracțiunea

prevăzută de art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, după indicii calificativi - jaful, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

3.1 Procurorul Podrez Serghei, prin care a solicitat casarea sentinței în partea

stabilirii pedepsei penale, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului Șveț Roman, recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 6 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, fără

aplicarea amenzii. A solicitat încasarea de la Șveț Roman a cheltuielilor judiciare în

mărime de 768 lei suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare.

În motivarea cerințelor invocate în apel, procurorul a invocat că pedeapsa

aplicată sub formă de suspendarea condiționată este prea blândă și nu corespunde

gravității faptei imputate și personalității inculpatului. Instanța de judecată la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de circumstanțele comiterii infracțiunii, atitudinea

inculpatului față de partea vătămată, consecințele comiterii infracțiunii și consecințele.

3.2 Avocatul Arabadji Mariana în numele inculpatului Șveț Roman, prin care a

solicitat casarea sentinței adoptate, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanța, prin care Șveț Roman să fie achitat în conformitate cu

prevederile pct.3) alin.(l) art.390 Cod penal, din lipsa elementelor infracțiuni, în

acțiunile acestuia.

În motivarea apelului apărătorul a invocat că, instanța greșit a ajuns la

concluzia ca a avut loc infracțiunea de jaf, or, în pofida faptului că Șveț Roman a luat

în prezența altor persoane banii, în realitate acesta a presupus că are un drept, pe care

a dorit să îl realizeze și anume să ia banii, în contul scurtei sale, ce nu ia fost restituită.

Apărătorul a invocat că în acțiunile lui Șveț Roman lipsesc elementele

componenței de sustragere în mod deschis a bunurilor altei persoane, însă instanța a

respins argumentele referitor la caracterul considerabil al daunelor cauzate indicând

că suma de 600 lei nu poate fi catalogată drept neesențială, chiar și în raport cu

salariul de aproximativ 6 000 lei ce a fost declarat de către Goncear Piotr, or, mărimea

prejudiciului cauzat prin infracțiunea în cauză nu cunoaște o limită inferioară.

În acest sens, apărătorul a indicat că sentința instanței este contrară prevederilor

alin.(3) art.384 Cod procedură penală, deoarece instanța nu a motivat alegațiile cu

privire la caracterul considerabil al daunelor cauzate și nu a indicat în sentință cum s-a

stabilit pe parcursul cercetării caracterul considerabil al daunei cauzate în coraport cu

prevederile alin.(2) art.126 Cod penal caracterul considerabil sau esențial al daunei

cauzate se stabilește luându-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea

bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor

2

întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a

victimei, bazându-se ca și acuzatorul de stat doar pe declarațiile părții vătămate.

Totodată, instanța nu a luat în considerație că, la caz calificativul prevăzut de

lit. f) alin.(2) art.187 Cod penal ” cauzarea de daune în proporții considerabile” ca și

oricare element constitutiv al infracțiunii imputate persoanei și puse sub învinuire,

urmează a fi demonstrat cu probe suficiente și convingătoare - că s-a săvârșit anume

această infracțiune. În cadrul ședințelor de judecată de către acuzare nu au fost

prezentate probe care să confirme, fără nici un dubiu învinuirea adusă lui Șvet Roman.

În același timp, de către instanță de judecată au fost încălcate și prevederile

art.389 Cod de procedură penală, conform cărora sentința de condamnare se adoptă

numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța

de judecată, iar în cazul dat, în cadrul cercetării judecătorești acuzarea nu a prezentat

probe, care să confirme vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința fără modificări.

4.1 În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată acestuia.

Aceste împrejurări au fost constatate prin totalitatea de probe acumulate la

cauza penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

În aceasta ordine de idei, instanța de apel a menționat că vina inculpatului Șveț

Roman este dovedită în afara dubiilor rezonabile și pe deplin prin sistemă de probe

pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele, și anume

declarațiile părții vătămate Gonciar Piotr și declarațiile martorului Sarev Dumitru.

Instanța de apel a menționat că prin cercetarea probelor pertinente, concludente,

utile și veridice expuse supra, s-a dovedit dincolo de orice dubiu rezonabil că, Șveț

Roman, la data de 21 octombrie 2017, aproximativ la orele 18:00, aflându-se în s.

Puhăceni, raionul Anenii Noi, având scopul sustragerii de bunuri ale altei persoane

în mod deschis a sustras de la Rusu Grigorii bani în sumă de 600 lei, ce aparțineau

lui Goncear Piotr, prin ce a provocat daune în proporții considerabile.

De asemenea, instanța de apel a menționat că instanța de fond a stabilit corect

starea de fapt, acțiunile inculpatului Șveț Roman, just încadrându-le în baza art.187

alin.(2) lit. f) Cod penal, după indicii calificativi – jaful, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Cu referire la motivele invocate de apelant, precum că prima instanță urma să

adopte o soluție de achitare a lui Șveț Roman de sub învinuirea adusă, instanța de apel

a constatat că aceste afirmații reprezintă opinia subiectivă a părții apărării, or, prima

instanță în sentința sa corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii

3

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. f)

Cod penal, luând în considerație probele administrate legal de către organul de

urmărire penală și cercetate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art.100

alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței,

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și

de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în

comiterea faptei și prezența în acțiunile acestuia a elementelor infracțiuni incriminate.

Instanța de apel a reținut că, declarațiile inculpatului privind nevinovăția sa în

comiterea faptei penale incriminate, se combat prin totalitatea de probe pertinente,

concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată și anume prin declarațiile

părții vătămate Gonciar Piotr și declarațiile martorului Sarev Dumitru. Aceste probe

coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiuni.

Nerecunoașterea vinei de către inculpat, instanța de apel a apreciat-o ca o

metodă de apărare și un drept de a nu se auto incrimina garantat de art.66 Cod de

procedură penală și art.6 CEDO, or, persoana care pe parcursul procesului penal are

calitatea procesuală a inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor false

sau refuzul de a face declarații și nu poate fi calificate ca circumstanță agravantă la

stabilirea pedepsei penale.

Instanța de apel a respins ca nefondat argumentul apărării precum că inculpatul

nu a recunoscut vinovăția la nici o etapă a procesul penal, motiv pentru care urmează

a fi achitat, or, nerecunoașterea vinovăției este un drept al inculpatului, însă nu o

circumstanță ce determină soluția de achitare a acestuia.

De asemenea, instanța de apel a reținut prezența în acțiunile inculpatului atât a

elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a celor

care caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni.

Astfel, instanța de apel a menționat că, din materialele cercetate atât în instanța

de fond cât și în instanța de apel, s-a constatat că „… infracțiunea imputată lui Șveț

Roman, a fost realizată prin sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane. Astfel,

probatoriul administrat denotă certitudinea faptului că Șveț Roman la data de 21

octombrie 2017, aproximativ la orele 18:00, aflându-se în s. Puhăceni, raionul Anenii

Noi, având scopul sustragerii de bunuri ale altei persoane, în mod deschis a sustras

de la Rusu Grigorii bani în sumă de 600 lei, ce aparțineau lui Goncear Piotr, prin ce

a provocat daune în proporții considerabile, prin acțiunile sale intenționate,

inculpatul a admis realizarea laturii obiective a infracțiunii incriminate”.

Instanța de apel a remarcat că, prin acțiunile lui Șveț Roman „…au fost

ignorate și sfidate relațiile sociale, prin ce au fost aduse atingeri la integritatea

corporală a persoanei prin aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și

sănătatea persoanei. Astfel, infracțiunea comisă de Șveț Roman, prevăzută de art.187

alin.(2) lit. f) Cod penal a fost săvârșită sub formă de intenție directă”.

4

Prin declarațiile părții vătămate Gonciar Piotr s-a constatat faptul că, mijloacele

bănești în mărime de 600 lei ce se aflau în posesia lui G. Rusu, i-au fost sustrase la

data de 21.10.2017, anume de către inculpatul Șveț Roman.

Instanța de apel a respins argumentele apelantului precum că, la momentul

însușirii trecerii ilegale și gratuită a mijloacelor bănești în mărime 600 lei, inculpatul

Șveț Roman conștientiza, doar că-i sustrage din contul lui Rusu Gheorghe ce i-ar fi

promis anterior că îi va restitui scurta, deși de fapt aparțineau lui Gonciar Piotr, or,

acest fapt nu echivalează cu lipsa intenției inculpatului de a sustrage aceste mijloace

bănești, deoarece jaful constituie o infracțiune contra patrimoniului ce afectează

relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile și străine.

De asemenea, instanța de apel a menționat că chestiunea potrivit căruia,

mijloacele bănești aparțineau de fapt lui Goncear Piotr, iar inculpatul considera eronat

că îi sustrage pe ale lui Rusu Gheorghe, nu afectează corectitudinea încadrării juridice

a faptei incriminate de acuzarea de stat și nu constituie temei de a considera că, fapta

săvârșită de inculpat nu întrunește elementele infracțiunii de jaf cu cauzarea de daune

în proporții considerabile.

La fel, instanța de apel a respins ca neîntemeiate alegațiile și dubiile

apărătorului referitor la cauzarea de daune în proporții considerabile părții vătămate

Gonciar Piotr, indicând că, suma de 600 lei ce a fost sustrasă nu poate fi catalogată

drept neesențială, chiar și în coraport cu salariul de aproximativ 6 000 lei ce a fost

declarat de către partea vătămată Gonciar Piotr. Mărimea prejudiciului cauzat prin

infracțiunea în cauză nu cunoaște o limită inferioară și evident suma de 600 lei nu se

încadrează în prevederile art.14 alin.(2) Cod penal, iar partea vătămată Gonciar Piotr a

relatat că suma de 600 lei, la momentul săvârșirii infracțiuni a constituit un prejudiciu

considerabil, fiindcă nu era angajat oficial, muncea ocazional, iar soția acestuia nu

dispunea de careva venit.

În concluzie, instanța de apel a indicat că probele examinate formează un

ansamblu probator al vinovăției inculpatului și combat argumentele prezentate de

inculpat și apărătorul acestuia, care este o evidentă formă de evitare de la atragera la

răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită, or, s-a stabilit cert și fără careva

dubii, că faptele expuse în învinuire își regăsesc confirmarea prin probele administrate

și cercetate în ședința de judecată, suplimentar în instanța de apel.

Referitor la pedeapsa stabilită, instanța de apel a reținut că prima instanță a dat

deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75 Cod penal, și a ținut cont de

circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală, de condițiile de viață ale familiei acestuia, precum și de scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, stabilindu-i o pedeapsă

echitabilă, în măsură să-și atingă scopul de corectare și reeducare.

În acest sens, instanța de apel a menționat că scopul pedepsei penale va fi atins

fără privarea de libertate a inculpatului Șveț Roman, luând în considerație că careva

interdicții de aplicare în privința acestuia a prevederilor art.90 Cod penal, nu au fost

constatate, ca urmare executarea pedepsei urmând a fi suspendată condiționat, pe un

5

termen de probațiune, cu obligarea inculpatului de a nu-și schimba domiciliul fără

consimțământul organului competent. Mai mult, în favoarea concluziei invocate

privind condamnarea inculpatului Șveț Roman cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probațiune, instanța a reținut că inculpatul este

caracterizat satisfăcător la locul de trai, careva plângeri pe numele acestuia nu au fost

înregistrate în localitate.

În ceia ce privește cerința acuzatorului de stat, privind încasarea din contul

inculpatului Șveț Roman, a cheltuielilor de judecată în bugetul de stat și anume suma

de 768 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate în vederea întocmirii rapoartelor de

expertiză judiciară, instanța de apel a considerat că sunt neîntemeiate, deoarece

prevederile art.143 alin.(1) Cod de procedură penală, stipulează expres că expertiza se

dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor

enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi

stabilit adevărul în cauză. Astfel, că în cazurile dispunerii expertizei de către organul

de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat,

plățile necesare pentru efectuarea expertizei urmează a fi achitate din contul

mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a inculpatului.

În concluzie, instanța de apel a conchis că argumentele invocate în apelurile

declarate sunt neîntemeiate, fapt ce a dus la respingerea acestora ca nefondate, cu

menținerea hotărârii contestate.

Arabadji Mariana în numele inculpatului Șveț Roman, care invocând temeiurile

prevăzute la art.427 alin.(1) pct.pct.6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul Șveț Roman să fie achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.187

alin.(2) lit. f) Cod penal.

În motivarea recursului, apărătorul a invocat următoarele argumente:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- acțiunile inculpatului Șveț Roman nu întrunesc elementele infracțiuni

încriminate;

- instanță de apel a apreciat eronat și formal probele și circumstanțele cauzei,

or, probele prezentate de acuzare nu demonstrează vinovăția lui Șveț Roman în

comiterea infracțiuni de jaf.

În susținerea celor invocate, apărătorul a menționat că instanțele inferioare au

dat o apreciere eronată probelor din dosar, fapt ce a dus la soluționarea incorectă a

cauzei penale și stabilirea eronată a faptului că acțiunile inculpatului Șveț Roman

întrunesc elementele infracțiuni de jaf.

Potrivit materialelor cauzei, acuzarea nu a prezentat probe pertinente și

concludente, care ar demonstra săvârșirea de către inculpatul Șveț Roman a sustragerii

în mod deschis a bunurilor unei persoane, iar probele care au fost prezentate nu

confirmă existența elementelor componenței de infracțiune în acțiunile inculpatului,

probe, care la rândul său nu au fost apreciate de către instanța de fond și nici de

instanța de apel, acestea fiind doar enumerate.

6

Instanțele inferioare neîntemeiat au constatat că vinovăția lui Șveț Roman se

demonstrează prin declarațiile părții vătămate Gonciar Piotr și a martorului Sarev

Dumitru, constatare făcută fără o analiză a acestora, deoarece partea vătămată Gonciar

Piotr a declarat că la 21 octombrie 2017, s-a întâlnit cu Șveț Roman, care 1-a întrebat

pe el unde îi sunt banii pe care considera că trebuie să-i mai transmită pentru faptul că

a lucrat la o construcție și nu i s-a dat toată suma de bani pentru lucrul efectuat, iar pe

Rusu Grigorii l-a întrebat unde-i este scurta, deoarece acesta a fost cu ceva timp în

urmă cu două prietene la ziua lui de naștere, iar Șveț Roman a fost rugat să dea scurta

uneia din domnișoare, deoarece era frig, care trebuia să-i fie întoarsă a doua zi de

către Rusu Grigorii, însă acesta așa si nu a mai restituit-o.

Tot, Gonciar Piotr a mai declarat că situația cu scurta a existat în realitate și

atunci când Șveț Roman a luat banii, el i-a spus lui G. Rusu că îi va lua pentru scurta

pe care acesta cu ceva timp în urmă trebuia să i-o restituie. În total G. Rusu, avea 700

lei, iar Șveț Roman a luat 600 lei - costul scurtei, crezând că sânt banii lui G.Rusu și

nu cunoștea că sânt banii lui, adică a lui Gonciar Piotr.

Martorul Sarev Dumitru, a declarat că atunci când s-au întâlnit cu Piotr Gonciar

lângă cimitir, cu acesta mai era o persoană, pe care Șveț Roman a întrebat-o dacă îi dă

banii sau scurta. Tot Șveț Roman i-a spus acelei persoane ca atunci când va aduce

scurta, atunci îi va da banii înapoi, pe care de altfel G. Rusu i-a transmis personal

inculpatului, iar ulterior Șveț Roman a vrut să-i întoarcă 50 lei, deoarece scurta costa

550 lei. Declarațiile acestui martor de fapt confirmă declarațiile părții vătămate și

declarațiile inculpatului.

Apărătorul menționează că, din declarațiile acestora se constată că Șveț Roman

nu a avut intenția de a sustrage în mod deschis bunurile lui Gonciar Piotr, doar că Șveț

Roman a luat de la Rusu Grigorii 600 lei ca și cost al scurtei personale, pe care acesta

i-a dat-o unei domnișoare, cu care G. Rusu a venit la ziua de naștere a lui Gonciar

Piotr și pe care G. Rusu urma să i-o restituie inculpatului, însă acest lucru nu s-a

întâmplat, acțiuni, care nu se încadrează conform prevederilor art.187 Cod penal - jaf.

Alte probe, decât declarațiile părții vătămate Gonciar Piotr și ale martorului

Sarev Dumitru, nu au fost prezentate de către acuzare în instanțele de judecată.

Astfel, instanța de apel trebuia să soluționeze, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată

just, dacă normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea

adoptată, să dea răspuns la toate motivele invocate.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa, asupra recursului depus de

avocatul Arabadji Mariana în numele inculpatului, menționând că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece este lipsit de temeiuri legale.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis conform

7

prevederilor art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Din conținutul art.414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță.

În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost evaluate prin prisma art.101 Cod de

procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal au fost corect

aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art.417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii temeinice, cu

suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei

săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de

normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită judecății

instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate

exhaustiv de legislator.

Verificând criticile expuse în recursul declarat de avocatul Arabadji Mariana în

numele inculpatului Șveț Roman, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit

constată, că acestea sânt întemeiate în privința pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, or, s-a stabilit, că adoptând soluția enunțată, instanță de apel, contrar

8

prevederilor art.art.101, 414 Cod de procedură penală, trecând prin revistă probele

prezentate, nu a dat apreciere unor probe, care au fost puse la baza învinuirii lui Șveț

Roman, ignorând să se expună asupra altora, deci nu a examinat cauza obiectiv, sub

toate aspectele și nu a adus motive pertinente pe care s-ar întemeia soluția.

La caz, se constată că modalitatea de motivare a soluției dă dovadă că, instanță

de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.414 și 417 Cod de procedură

penală, instanță neexpunându-se asupra argumentelor părții apărării, fiind lăsate fără

apreciere.

Așadar, Colegiul penal lărgit atestă că din textul recursului ordinar declarat

rezultă că recurentul critică decizia instanței de apel sub aspectele că instanță de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, acțiunile inculpatului nu întrunesc

elementele infracțiunii încriminate, temeiuri prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8)

Cod de procedură penală.

Lecturând decizia contestată, Colegiul penal lărgit constată că, deși instanța de

apel a indicat în textul hotărârii argumentele invocate de inculpat, însă nu s-a

pronunțat asupra acestora, prin urmare nu și-a onorat obligația de motivare a hotărârii

judecătorești impusă prin art.6§1 din Convenția Europeană, nu a formulat un răspuns

detaliat la problemele esențiale ridicate de pârți și nu a redat în considerentele

hotărârii argumentele care au condus la pronunțarea ei.

Este relevant de a specifica că, principala problemă pusă în discuție pe o cauză

penală este vinovăția persoanei trimisă în judecată în raport cu faptele pentru care

aceasta este acuzată prin rechizitoriu.

În aceasta consecutivitate, Colegiul penal lărgit menționează că apărarea în

cererea de apel a invocat că instanțele inferioare au dat o apreciere eronată probelor

din dosar, fapt ce a dus la soluționarea incorectă a cauzei penale și stabilirea eronată a

faptului că acțiunile inculpatului Șveț Roman întrunesc elementele infracțiuni de jaf.

Acuzarea nu a prezentat probe pertinente și concludente, care ar demonstra săvârșirea

de către inculpatul Șveț Roman a sustragerii în mod deschis a bunurilor unei persoane,

iar probele care au fost prezentate nu confirmă existența elementelor componenței de

infracțiune în acțiunile inculpatului, probe, care la rândul său nu au fost apreciate de

către instanța de fond și nici de instanța de apel.

În această ordine de idei, se reține că instanța de apel în conținutul deciziei

adoptate a făcut trimitere la probele din dosar și anume la: declarațiile părții vătămate

Gonciar Piotr și declarațiile martorului Sarev Dumitru, însă nu a apreciat fiecare probă

separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv

circumstanțele în fapt și în drept invocate în rechizitoriu.

La caz se constată că instanțele de fond și-au bazat soluția de condamnare a

inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal,

selectiv pe declarațiile pârții vătămate Gonciar Piotr și a martorului Sarev Dumitru în

care se observă divergențe esențiale și care nu au fost înlăturate de către instanța de

apel și care au rămas fără răspuns și apreciere.

9

În acest sens, Colegiul penal lărgit constată că instanțele de fond judecătorești

nu au reținut circumstanțele de fapt relatate de către partea vătămată Gonciar Piotr

care a declarat că …Șveț Roman a sustras banii lui Rusu pentru scurta care Rusu nu i-

a întors-o. La procuratură o dată a fost audiat, de la prima audiere a spus că banii i-

au fost sustrași. Șveț Roman a luat banii de la Rusu Gheorghe. După ce l-a lovit, a

căzut jos. Șveț Roman s-a apropiat de ei. În afară de el, nu putea altcineva să ia banii.

Cunoaște exact că, Șveț Roman a luat banii. Șveț a spus unde-s banii lui pe scurtă și a

luat banii. Șveț nu putea să știe că banii din buzunarul lui Rusu sunt ai lui Goncear

Piotr…”.(f.d.211 vol. I).

Declarațiile părții vătămate coroborează cu declarațiile martorul Sarev Dumitru

care la fel a susținut că „…Șveț Roman a luat de la băiatul care era cu Gonciar 600

lei. Roman i-a spus să-i dea banii. Ei împreună au lucrat la Chișinău. Costul scurtei

este de 550 lei. Împreună cu Șveț în ziua ceia au servit vin câte 2 pahare de vin.

Personal nu a văzut ca Șveț a banii de la băiatul cela. A auzit că Șveț a spus că,

când v-a aduce scurta o să-i dea banii…” (f.d.211 vol. I), declarații cărora instanțele

de fapt nu le-a dat nici o apreciere, fiind doar redate în conținutul hotărârilor

judecătorești contestate.

Astfel, din declarațiile părții vătămate cât și declarațiile martorului Sarev

Dumitru se constată că Șveț Roman nu a avut intenția de a sustrage banii bunurile lui

Gonciar Piotr, însă a luat de la Rusu Grigorii suma de 600 lei, costul scurtei personale,

pe care acesta i-a dat-o unei domnișoare, iar Rusu Grigorii urma să i-o restituie lui

Șveț Roman.

Mai mult, instanța de recurs constată că Rusu Grigorii, persoana de la care s-a

luat nemijlocit banii, nu a fost audiat nici de către organul de urmărire penală și nici

de către instanțe de judecată, deși apărarea a solicitat audierea acestui martor atât în

instanța de fond cât și în instanța de apel.

Totodată, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, deși conform procesului

verbal al ședinței de judecată, instanța de apel a verificat declarațiile martorului

Caproș Sandu, însă în partea descriptivă a deciziei contestate instanța de apel nu

numai că nu a făcut nici o analiză a aceste probe, dar nici nu a desfășurat conținutul

declarațiilor martorului menționat, nefiind clar ce confirmă aceste probe, au fost ele

admise sau respinse.

Prin urmare, se constată că instanța de apel nu a apreciat fiecare probă separat,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv circumstanțele

în fapt și în drept invocate în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins

versiunile și probele apărării.

Totodată, analizând infracțiunea incriminată inculpatului sub aspectul întrunirii

elementelor infracțiunii, instanța de apel admite niște mențiuni în partea descriptivă a

deciziei ce nu corespund realității (...) prin acțiunile lui Șveț Roman au fost ignorate și

sfidate relațiile sociale prin care au fost aduse atingeri la integritatea corporal a

persoanei prin aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei,

(…) inculpatul a admis acțiunile respective în privința lui Șveț Roman, manifestând

10

intenție directă inclusiv față de modalitățile acțiunilor adiacente a normei - reflectate

prin sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită cu aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei“, reținând astfel în seama

inculpatului calificativul aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea

persoanei, însă în comiterea unor astfel de acțiuni Șveț Roman nu a fost învinuit prin

rechizitoriu.

La fel, Colegiul penal lărgit reține că nu este clară soluția instanței de apel în ce

privește mărimea prejudiciului material cauzat prin infracțiune, și anume cauzarea de

daune în proporții considerabile, or, la materialele cauzei nu sunt prezente careva

acte, care ar justifica mărimea prejudiciului indicat de partea vătămată,

În opinia instanței de recurs, atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au

pătruns în esența problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele

reținute de instanțe și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce

au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate, fără a

verifica fiecare probă în parte sub aspectul procedurii penale cât și coroborarea

acestora.

Este de menționat faptul că, hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic

inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai

nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali,

vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca

un viciu de procedură.

În consecință, instanța de apel a pronunțat o hotărâre contradictorie și

nemotivată, contrară prevederilor art.6 al Convenției europene a drepturilor omului,

or, jurisprudența CtEDO indică faptul că, „… rolul unei decizii motivate este să

demonstreze pârților că ele au fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă pârții

posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către

o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un

control public al administrării justiției. Dreptul de a fi auzit include nu doar

posibilitatea de a prezenta argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a

instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost

acceptate sau respinse.”(cauza Fomin vs Moldova din 11 octombrie 2011,

nr.36755/06)

Reieșind din aspectele elucidate și ținând cont de faptul că motivarea deciziei

instanței de apel este contradictorie, iar erorile evidențiate nu pot fi corectate de

instanța de recurs, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia cu privire la necesitatea

casării deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de motivele expuse, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice

legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma prevederilor art.art.384-397 Cod

11

de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în cererea de

apel, precum și argumentelor din recurs, iar în dependență de datele obținute, instanța

de apel urmează să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să

corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală, precum și să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, argumentând clar concluziile sale.

penală, Colegiul penal lărgit al Curți Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Arabadji Mariana în numele

inculpatului Șveț Roman, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 19 martie 2019, în cauza penală privindu-l pe Șveț Roman xxxxx, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 14 iulie 2020

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

12