1ra-1276/2020 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

1ra-1276/2020 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1276/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 25 noiembrie 2019, declarat de avocatul Dumitru Marinescu, în numele

inculpatului

Melnic Sergiu XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 19.12.2018 – 19.07.2019,

instanța de apel: 04.10.2019 – 25.11.2020,

instanța de recurs: 06.05.2020 – 24.06.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c). d) Cod penal la 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, cu deducerea termenului de

arestare preventivă.

Cererea acuzării privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 3360 lei din

contul inculpatului, a fost respinsă.

inculpatul Melnic S., realizându-și scopul sustragerii bunurilor altor persoane,

împreună și după o înțelegere prealabilă cu persoane neidentificate de organul de

urmărire penală pe nume Andrei și Ruslan, aflându-se pe XXXXXX XX, mun.

1

Chișinău, deteriorând geamul de la WC-ul magazinului alimentar ce aparține SRL

„Signindustr”, de unde din lada aparatului de casă a sustras bani în sumă de 3911 lei și

produse aflate pe rafturile magazinului: două înghețate „Dînica” - 15,40 lei; două

înghețate „Lacomca” - 23,50 lei; 5 pachete de gume „Dirol” - 36,25 lei; 3 ciocolate

„Roshen ROM” - 20,10 lei; 2 ciocolate „Roshen Lapte” - 13,40 lei; 2 ciocolate „Roshen

Ciok” - 13,40 lei; biscuiți „Kalipso” - 1,50 lei; 1 pachet halva 60 gr. - 4,25 lei; biscuiți

„Rono” - 2,30 lei; 4 ciocolate „Baton WOW” - 22,50 lei; 5 pliculețe de cafea „Jacobs

Monarch” - 14.25 lei; 8 bomboane - 16 lei; 2 iaurturi „Mic dejun căpșună” - 32 lei; un

suc „Naturalis” - 17,50 lei; un pachet de napolitane „Laskino 300 gr” - 16,75 lei; un

pachet de napolitane „Twist 22,5 gr” - 2,50 lei; un pachet pe țigări „Parliament Super

Slims” - 37 lei; două pachete de țigări „Sobranie Black” - 76 lei; două pachete de baterii

„Warta AA”(a câte 4 bucăți) - 43 lei; un pateu „Pamapol Găină 390 gr” - 16,85 lei; o

ciocolată „Alpina Milk” - 4,30 lei; 5 croasanți „7 Days” - 50 lei; o bomboană „Ronie”

- 3,50 lei; un pachet de halva „Vanilie 60 gr” - 4,25 lei; două sucuri „Naturalis Nectar

1 litru” - 35 lei, cauzând părții vătămate un prejudiciu material considerabil, în sumă

totală de 4452,5 lei.

Instanța a reținut că vinovăția inculpatului a fost dovedită prin probele

administrate și i-a încadrat acțiunile în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal,

ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de mai multe

persoane prin pătrundere în încăpere și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că infracțiunea săvârșită se sancționează cu amendă de la 650 la 1350 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunități de la 180 al 240 ore

sau cu închisoare de până la 4 ani și a concluzionat că, în circumstanțele în care

inculpatul a comis anterior mai multe infracțiuni, inclusiv similare și nu s-a corectat,

este oportună aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

Totodată, instanța a statuat că cererea acuzării privind compensarea de către

inculpat a cheltuielilor judiciare în sumă de 3360 lei, suportate de stat la întocmirea

rapoartelor de expertiză, nu a fost motivată în drept procedural și material, urmând a fi

respinsă.

Ori, statul suportă cheltuielile în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în

cauza penală, iar legea nu reglementează că statul beneficiază de compensarea

cheltuielilor suportate la constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce pot

avea importanță probatorie pentru cauza penală, fiind imposibilă încadrarea faptei de

sustragere în norma penală în lipsa unei expertize a urmelor papilare ridicate de la locul

unde se pretinde că ar fi avut loc furtul, astfel că cererea acuzării privind compensarea

de către inculpat a cheltuielilor suportate de stat la întocmirea rapoartelor de expertiză

este nefondată, această constatare fiind necesară și obligatorie pentru desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, constituind o obligație pozitivă a statului.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

de la inculpat să fie încasate în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 3360

lei.

Apelanta a invocat că potrivit art. 227 alin. (1), (2) pct. 5) Cod de procedură

penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea

2

bunei desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în

legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Conform art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

Urmărirea și judecarea unei cauze penale ocazionează efectuarea de cheltuieli

pentru întocmirea și transmiterea actelor de procedură, pentru administrarea probelor

și conservarea mijloacelor materiale de probă, cu retribuirea apărătorilor, precum și cu

orice alte cheltuieli necesare normalei desfășurări a procesului penal. Cheltuielile

ocazionate de administrarea probelor includ și sumele pentru retribuția cuvenită

experților și interpreților pentru serviciul care l-au adus justiției. Spre deosebire de

procesul civil, unde sumele necesare acestor cheltuieli sunt avansate de reclamant, prin

plata taxei de timbru, la introducerea acțiunii, în cauzele penale, în care activitatea

judiciară se desfășoară din oficiu, sumele necesare cheltuielilor de urmărire sau de

judecată sunt avansate, de regulă, de stat, prin organul judiciar în fața căruia se află

cauza penală.

Ori, efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, deci, cheltuielile judiciare sunt

imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind

vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-

ar fi efectuat.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă

partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor

cheltuieli. La fel, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală, incluzând

toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare de către

prima instanță.

2019, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de

3360 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că în corespundere cu prevederile art. 229 alin. (1), (2),

(3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau

sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare. Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,

total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare

în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Astfel, în speță au fost efectuate două rapoarte de expertiză: raportul de expertiză

judiciară nr. 34/12/1-R-3434 din 06.08.2018, în sumă de 1680 lei și raportul de

expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-4174 din 21.09.2018 - 1680 lei.

3

Deci, este justificată solicitarea procurorului privind încasarea de la inculpat a

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 3360 lei, or,

potrivit normelor legale, cheltuielile judiciare solicitate pentru efectuarea rapoartelor

de expertiză judiciară, urmează a fi încasate din contul inculpatului, deoarece potrivit

art. 142 alin. (1) Cod de procedură penală, expertiza se dispune în cazurile în care

pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce pot avea importanță

probatorie pentru cauza penală sunt necesare cunoștințe specializate în domeniul

științei, tehnicii, artei, meșteșugului sau în alte domenii. Posedarea unor asemenea

cunoștințe specializate de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către

judecător nu exclude necesitatea dispunerii expertizei. Dispunerea expertizei se face,

la cererea părților, de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată,

precum și din oficiu de către organul de urmărire penală.

în care solicită casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de

fond.

Recurentul a indicat că conform art. 227 alin. (1), (2) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de

stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Însă, legea nu reglementează că statul beneficiază de compensarea cheltuielilor

suportate la constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce pot avea

importanță probatorie pentru cauza penală în lipsa unei concluzii științifice.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,

inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, când instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

avocatului, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

atacate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent

că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind soluția încasării cheltuielilor judiciare din contul inculpatului în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală.

Ori, conform art. 227 alin. (2) pct. 5) și alin. (3) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor

4

procesuale în cauza penală și se plătesc din sumele alocate de stat, dacă legea nu

prevede altă modalitate.

În același timp, potrivit art. 385 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată este obligată să soluționeze cine și în ce

proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare.

Conform art. 229 alin. (1) - (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor

plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când

aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul

dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lui.

Astfel, instanța de apel just, argumentat și în limitele competenței legale,

prevăzute de normele enunțate supra, a statuat că, în speță, cheltuielile judiciare

urmează a fi recuperate de la inculpat, având în vedere că statul a fost pus în situația

de a suporta cheltuieli pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, corect

ținând cont de particularitățile cazului dat, cheltuielile încasate neconstituind sumele

plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, nefiind constatat

că plata lor poate influența substanțial situația materială a persoanelor care, eventual,

se află la întreținerea inculpatului.

Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,

total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în aspectul pedepsei penale și cheltuielilor judiciare în alt sens

decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar,

la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4. – 5. din decizie),

iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza

sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

5

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța nu a admis vreo eroare

gravă de fapt, care să-i fi afectat soluția, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dumitru Marinescu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2019,

în privința inculpatului Melnic Sergiu XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 10 iulie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6