1ra-1029/20 — Art. 349 alin.1-1 CP

Prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 17 ianuarie 2019, Negrescu Anatolie xxxxx și Gaburici Diana xxxxx au fost achitați de învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 349 alin.(11) din Codul penal, din motiv că, fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii.

Pentru a se pronunța cu sentința în cauză, instanța de fond a constatat că, de către organul de urmărire penală Gaburici Diana este învinuită de faptul că, împreună și de comun acord cu Negrescu Anatolie au comis violența asupra unei persoane cu funcție de răspundere și care își îndeplinește datoria obștească în următoarele circumstanțe: la data de 20 februarie 2017, la ora 21:00, inspectorii inferiori de patrulare a INP al IGP MAI, Coroi Andrian și Stratulat Veaceslav, fiind potrivit art. 123 alin.(1) Cod penal, persoane cu funcție de răspundere, investite conform Legii cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27.12.2012, avînd drepturi și obligații pentru exercitarea atribuțiilor Poliției, și anume: de a apăra drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei prin activități de menținere, asigurare și restabilire a ordinii și securității publice, de prevenire, investigare și de descoperire a infracțiunilor și contravențiilor, de asigurare a securității circulației rutiere, de verificare a 1 persoanei care conduce mijlocul de transport atunci cînd se bănuiesc că, s-ar afla sub influența alcoolului, ș.a., aflîndu-se în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, cu automobilul de model ”Șkoda Rapid”, n/î xxxxx, pe drum public din or. Hîncești str. Ștefan Vodă, au stopat mijlocul de transport de model ”Opel Corsa”, care avea defecțiuni tehnice la sistemul de iluminare. Avînd suspecții că, conducătorul automobilului Negrescu Anatolie se află în stare de ebrietate, i-au solicitat să fie supus testării alcoolscopice. Negrescu Anatolie neconformîndu-se cerințelor legitime ale colaboratorilor de poliție, a încercat să se eschiveze de la testarea alcoolscopică și să fugă. În timp ce Coroi Andrian și Stratulat Veaceslav încercau să-l imobilizeze pentru a nu părăsi locul faptei, Negrescu Anatolie intenționat, avînd sopul de a împiedica exercitarea atribuțiilor de serviciu ale polițiștilor și de a întrerupe acțiunile legale de curmare și constatare a unei fapte antisociale, manifestată prin eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, i-a aplicat lui Coroi Andrian mai multe lovituri în regiunea trunchiului și a capului, precum și l-a mușcat de mîină, între timp solicitînd ajutor de la sora sa - Gaburici Diana care se afla în automobilul de model ”Opel Corsa”. Drept urmare, Gaburici Diana intenționat, având scopul de a împiedica exercitarea atribuțiilor de serviciu ale polițiștilor și de a întrerupe acțiunile legate de curmare și constatare a unei fapte antisociale, manifestată prin eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, a sustras din automobilul de serviciu de model ”Școda Rapid”, n/î xxxxx actele automobilului de model ”Opel Corsa” și permisul de conducere a lui Negrescu Anatolie, iar după i-a aplicat o lovitură cu piciorul în regiunea feței lui Coroi Andrian. În rezultatul acțiunii ilegale ale Dianei Gaburici și Negrescu Anatolie, părții vătămate Coroi Andrian i-au fost cauzate, conform raportului de expertiză medico-legală nr.67-D din 21.03.2017, leziuni sub formă de echimoză pe centrul frunții, echimoză a ochiului stîng, echimoză a bazei degetului 1 a mîinii stîngi, traumă cranio-cerebrală cu comoție cerebrală acută, închisă, comoție cerebrală cu sindrom HIC și asteno-vegetativ, ce generează dereglări de sănătate de scurtă durată, de la 6 la 21 zile și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară. Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile Dianei Gaburici în prevederile art. 349 alin. (11) Cod penal, aplicarea violenței nepericuloase pentru viața si sănătate față de persoana cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei de serviciu. Negrescu Anatolie este învinuit de către organul de urmărire penală de faptul că, împreună și de comun acord cu Gaburici Diana au comis violența asupra unei persoane cu funcție de răspundere și care își îndeplinește datoria obștească în următoarele circumstanțe: la data de 20 februarie 2017, la ora 21:00, inspectorii inferiori de patrulare a INP al IGP MAI, Coroi Andrian xxxxx și Stratulat xxxxx, fiind potrivit art. 123 alin. (1) Cod penal, persoane cu funcție de răspundere investite conform Legii cu privire la activitatea poliției și statutul 2 polițistului nr. 320 din 27.12.2012, avînd drepturi și obligații pentru exercitarea atribuțiilor Poliției și anume: de a apăra drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei prin activități de menținere, asigurare și restabilire a ordinii și securității publice, de prevenire, investigare și de descoperire a infracțiunilor și contravențiilor, de asigurare a securității circulației rutiere, de verificare a persoanei care conduce mijlocul de transport atunci cînd se bănuiesc că s-ar afla sub influența alcoolului, ș.a., aflîndu-se în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, cu automobilul de model ”Șkoda Rapid”, n/î xxxxx, pe drum public din or. Hîncești, str. Ștefan Vodă, au stopat mijlocul de transport de model ”Opel Corsa”, care avea defecțiuni tehnice la sistemul de iluminare. Avînd suspecții că, conducătorul automobilului Negrescu Anatolie xxxxx se află în stare de ebrietate, i-au solicitat să fie supus testării alcoolscopice. Negrescu Anatolie xxxxx, neconformîndu-se cerințelor legitime ale colaboratorilor de poliție, a încercat să se eschiveze de la testarea alcoolscopică și să fugă. În timp ce Coroi Andrian și Stratulat Veaceslav încercau să-l imobilizeze pentru a nu părăsi locul faptei, Negrescu Anatolie, intenționat, avînd sopul de a împiedica exercitarea atribuțiilor de serviciu ale polițiștilor și de a întrerupe acțiunile legale de curmare și constatare a unei fapte antisociale, manifestată prin eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, i- a aplicat lui Coroi Andrian mai multe lovituri în regiunea trunchiului și a capului, precum și l-a mușcat de mîină, între timp solicitînd ajutor de la sora sa -Gaburici Diana xxxxx, care se afla în automobilul de model „Opel Corsa”. Drept urmare, Gaburici Diana xxxxx, intenționat, avînd scopul de a împiedica exercitarea atribuțiilor de serviciu ale polițiștilor și de a întrerupe acțiunile legate de curmare și constatare a unei fapte antisociale, manifestată prin eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, a sustras din automobilul de serviciu de model ”Școda Rapid”, n/î xxxxx, actele automobilului de model „Opel Corsa” și permisul de conducere a lui Negrescu Anatolie, iar după i-a aplicat o lovitură cu piciorul în regiunea feței lui Coroi Andrian. În rezultatul acțiunii ilegale a lui Gaburici Diana xxxxx și Negrescu Anatolie xxxxx, părții vătămate Coroi Andrian xxxxx i-au fost cauzate, conform raportului de expertiză medico- legală nr. 67-D din 21.03.2017, leziuni, ce generează dereglări de sănătate de scurtă durată, de la 6 la 21 zile și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară. Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile lui Negrescu Anatolie în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, aplicarea violenței nepericuloase pentru viața si sănătate față de persoana cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei de serviciu.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea acesteia, din motivul ilegalității și netemeiniciei sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații Gaburici Diana și Negrescu Anatolie să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, fiindu-le stabilite 3 următoarele pedepse: lui Negrescu A., pedeapsa sub forma de închisoare pe un termen de 3 ani, în penitenciar de tip semiînchis; lui Gaburici Diana, pedeapsa sub forma de închisoare pe un termen de 3 ani, în penitenciar pentru femei. Cheltuielile de judecată, reprezentând 302 lei pentru acte de expertiză, a le recupera din contul inculpaților Negrescu Anatolie și Gaburici Diana. În motivarea cererii de apel, a invocat că: - instanța de fond, pronunțând sentința, n-a analizat sub toate aspectele circumstanțele cauzei în ansamblul lor și a dat o apreciere greșită probelor acumulate - fapt ce a atras după sine achitarea inculpaților, iar sentința este ilegală și neîntemeiată; - reieșind din temeiurile reținute de instanța de fond pentru achitarea inculpaților, constată lipsa cărorva motive ce ar argumenta pronunțarea unei sentințe de achitare; - urmau a fi apreciate critic declarațiile inculpaților Negrescu Anatolie, Gaburici Diana, martorului Negrescu Constantin și parțial ale martorului Gaburici Ion Valeriu; - de către inculpați a fost înaintată versiunea precum că, faptul de sustragere a actelor de către Gaburici Diana nu a avut loc, ori acestea ar fi fost aruncate de către angajații poliției, iar ulterior găsite de către inculpați, în prezența martorului Negrescu Anatolie, care este tatăl inculpaților; - argumentele instanței de fond pentru care au fost respinse probele aduse în sprijinul acuzării, sunt neîntemeiate; - învinuirile formulate lui Gaburici Diana și Negrescu Anatolie, cu toate că au un conținut similar în partea constatatoare (pentru a preciza existența coautoratului și a intenției unice a celor doi făptuitori, care au acționat împreună și de comun acord), acțiunile fiecăruia au fost delimitate, lui Gaburici Diana fiindu-i incriminată în special aplicarea unei lovituri cu piciorul în regiunea feței lui Coroi Andrian, iar lui Negrescu Constantin - aplicarea față de Coroi Andrian a mai multor lovituri în regiunea trunchiului și a capului, precum și mușcarea de mână; - contrar formulărilor din partea descriptivă a sentinței de achitare, pe motiv că, inculpații au săvârșit fapta împreună și de comun acord, în participație sub formă de coautorat, acțiunile acestora nu pot fi calificate separat, în vederea stabilirii dacă violența nepericuloasă aplicată față de victimă este rezultatul concret al acțiunilor lui Negrescu Constantin sau a lui Gaburici Diana, or, anume în cumul, acestea au dus la dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu, vătămările au fost apreciate de gravitate ușoară; - circumstanțele formulate în învinuire au fost susținute pe deplin prin probele cercetate în cadrul ședinței de judecată, la care acuzatorul de stat a făcut ulterior referire în cadrul dezbaterilor judiciare, iar instanța, contrar 4 principiului contradictorialității, nu a elucidat toate argumentele aduse de acuzare și s-a axat doar pe cele formulate de partea apărării; - contrar formulărilor din partea descriptivă a sentinței de achitare, acuzarea nu a incriminat inculpatei Gaburici Diana, precum că acesta l-ar fi mușcat de mână pe Coroi Andrian, ori acțiunea dată i-a fost incriminată lui Negrescu Constantin; - contrar formulărilor din partea descriptivă a sentinței de achitare, faptul aplicării violenței nepericuloase față de partea vătămată a fost dovedit prin concluziile raportului de expertiză medico-legală; - faptul că scurta uniformei de serviciu a părții vătămate a fost ruptă, în comun cu alte probe, contrar formulărilor din partea descriptivă a sentinței de achitare precum că nu demonstrează că inculpata Gaburici Diana i-a deteriorat-o prin îmbrâncire, demonstrează faptul apricării violenței față de victimă de către ambii inculpați; - instanța de fond nu a explicat prin care anume acțiuni/inacțiuni, organul de urmărire penală nu și-a executat sau și-a executat vicios atribuțiile sale în probatoriu, or intima convingere a judecătorului la analiza și aprecierea probelor, nu echivalează neapărat cu constatarea unor încălcări procesuale ale organului de urmărire penală; - contrar formulărilor din partea descriptivă a sentinței de achitare, din declarațiile martorului acuzării Stratulat Veaceslav a rezultat că Negrescu Anatolie l-a mușcat pe Coroi Andrian, la fel cum a declarat și partea vătămată Coroi Andrian, iar drept urmare, instanța de fond eronat a apreciat existența divergențelor dintre declarațiile celor doi; - contrar formulărilor din partea descriptivă a sentinței de achitare, martorul Stratulat Veaceslav a fost permanent prin apropiere de locul incidentului și a sărit în ajutor lui Coroi Andrian, după ce Negrescu i-a aplicat câteva lovituri și l-a mușcat de mână, iar la momentul aplicării loviturii cu piciorul de către Gaburici Diana, el împreună cu Coroi Andrian încercau să imobilizeze inculpatul; - contrar formulărilor din partea descriptivă a sentinței de achitare, potrivit cărora probele puse la baza învinuirii sunt contradictorii, instanța de fond a deformat declarațiile părților, punând la bază argumente bazate pe probe inexistente; - contrar formulărilor din partea descriptivă a sentinței de achitare, potrivit căreia de către acuzare nu a fost verificată versiunea precum că, partea vătămată Coroi Andrian și martorul Stratulat Veaceslav au avut un comportament obraznic și au aplicat lovituri, în baza plângerii lui Negrescu Anatolie, de către Procuratura r-lui Hîncești a fost inițiat procesul penal nr. 12pr/17, în cadrul cărui a fost adoptată ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale; - faptul că partea vătămată Coroi Andrian și martorii Stratulat Veaceslav, Gabură Vitalie și Ursu Vitalie, sunt colaboratori de poliție, nu 5 implică aprecierea din oficiu a declarațiilor acestora ca fiind neveridice, atâta timp cât acestea se confirmă prin mijloacele materiale de probă; - versiunile inculpaților înaintate în ședința de judecată, au fost combătute pe deplin de către acuzare în cadrul dezbaterilor judiciare, conținutul cărora a fost prezentat în scris instanței; - este lipsită de careva temei juridic concluzia instanței cu referire la raportul de expertiză judiciară nr. 67-D din 21.03.2017, ori nu au fost indicate motivele pentru care instanța a respins proba respectivă adusă în sprijinul acuzării (art. 394 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală); - faptul sustragerii actelor din automobil de către Gaburici Diana, a fost dovetită prin declarațiile părții vătămate și a martorilor Stratulat Veaceslav și Gabură Vitalie, iar declarațiile martorului Negrescu Constantin potrivit cărora dânsul a doua zi a mers la fața locului și a găsit în zăpadă pașaportul tehnic a automobilului condus de către Negrescu Anatolie sunt neveridice din motivele invocate de către acuzare în cadrul dezbaterilor judiciare; - faptul constatat de instanță în baza declarațiilor părții vătămate precum că la automobil era o problemă la sistemul de iluminare, însă nu a fost întocmit nici un proces-verbal inculpatului Negrescu, nu are relevanță, atâta timp cât inculpaților li s-a incriminat împiedicarea și întreruperea acțiunilor colaboratorilor de poliție, ceea ce presupune imposibilitatea acestora de a-și îndeplini corespunzător atribuțiile de serviciu; - în ipoteza în care, acțiunile angajaților INP ar fi fost într-adevăr ilegale, acest fapt urma să fie apreciat de către instanța de fond ca o circumstanță atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. g) din Codul penal, ”ilegalitatea sau imoralitatea acțiunilor victimei, dacă ele au provocat infracțiunea”, însă în nici un caz nu putea servi temei de achitare, la care instanța a apelat aproape în exclusivitate în partea descriptivă a sentinței; - instanța de fond a pronunțat sentința de achitare având la bază temeiul că faptele inculpaților nu întrunesc elementele infracțiunii, însă în partea descriptivă nu s-a specificat care anume semne a componenței de infracțiune cuprinse în norma de la art. 349 alin. (11) Cod penal, lipsesc; - instanța de fond nu a examinat multiaspectual și nu a făcut referire la probele administrate în cadrul procesului penal nr. 12pr/17, unde au fost elucidate toate circumstanțele provocării leziunilor depistate la Negrescu Anatolie și Gaburici Diana și pripit a constatat faptul că, colaboratorii de poliție au avut un comportament obraznic și au aplicat lovituri, bazându-se doar pe declarațiile inculpaților, iar drept urmare neîntemeiat a constatat că în cadrul procesului penal nr. 12pr/17, urmărirea penală a fost ineficientă și cazul nu s-a investigat complet; - aceste momente determină necesitatea emiterii unei decizii de condamnare a inculpaților Gaburici Diana și Negrescu Anatolie de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal; 6 - după pronunțarea unei sentințe de condamnare, principiul prezumției nevinovăției fiind răsturnat, legiuitorul a prevăzut în alin. (2) al art. 229 din Cod de procedură penală, un mecanism de recuperare a cheltuielilor suportate de stat în legătură cu desfășurarea procesului penal, prin obligarea condamnatului de a compensa toate aceste plăți, excepție facându-se doar în privința sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Cheltuielile de judecată din prezenta speță reprezentând 302 lei pentru acte de expertiză, nu se circumscriu excepțiilor prevăzute de art. 229 alin. (2) din Codul de procedură penală, prin urmare, recuperarea lor urma a fi pusă în sarcina condamnaților; - legea procesuală prevede că, achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare, adică legiuitorul a prevăzut compensarea cheltuielilor de judecată și în lipsa unei sentințe de condamnare, dar bazate pe constatarea dincolo de orice îndoială rezonabilă a vinovăției persoanei diferite justiției.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2019, a fost respins apelul procurorului și menținută sentința. A fost respinsă cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 302 lei, ca fiind neîntemeiată.

În motivarea soluției, instanța de apel a menționat, cu referire la învinuirea adusă inculpaților Negrescu Anatolie și Gaburici Diana, că, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art .101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării și just a adoptat o sentință de achitare în privința inculpaților Negrescu Anatolie și Gaburici Diana în baza art. 349 alin. (11) Cod penal. Cu referire la învinuirea adusă inculpatei Diana Gaburici, instanța de apel a reținut că, motivele invocate de către acuzare în apelul declarat, precum că, la adoptarea sentinței instanța de fond incorect a apreciat probele administrate în cadrul urmăririi penale, nu pot fi reținute de către instanța de apel din considerentul că, probe concludente ce ar confirma vinovăția inculpatei Diana Gaburici sau ar combate poziția acesteia, acuzarea de stat nu a prezentat, astfel instanța de judecată corect a reținut că, nu există careva probe ce ar confirma aplicarea de către Gaburici Diana părții vătămate Coroi Andrian a violenței nepericuloase pentru viața si sănătate, în scopul sistării activității ei de serviciu, la fel nu s-a dovedit că, aceasta l-a muscat de mînă pe Coroi Andrian si că prin acțiunile sale i-a cauzat careva vătămări corporale. Mai mult ca atât, instanța de apel a constatat că, declarațiile martorilor date atât în instanța de fond, cât și în instanța de apel, sunt contradictorii, or, 7 martorul acuzării Gabura Vitalie a declarat că, în momentul în care s-au apropiat ei, persoana de gen feminin a spus că, nu mai face gălăgie, a cedat ambele mîini și a fost încătușată. Persoana de gen masculin era jos la pămînt și ambii colaboratori ai INP erau de asupra lui și-l țineau. Nu cunoaște dacă camera pe care o avea colaboratorul INP a fost găsită. Negrescu a mers cu ei la IP Hîncesti. Miros de alcool de la Negrescu nu s-a simțit, miros de alcool s-a simțit de la doamnă. Gaburici numea poliția, dar nu a văzut ca aceasta să aplice violența. Negrescu spunea că, actele au fost prezentate inspectorilor si că, acestea au fost pierdute. Inspectorii spuneau că, actele au fost luate de cumnatul lui Negrescu, iar în acea seară prin jur nu erau alți martori sau automobile. Astfel, motivele invocate de către acuzare în apelul declarat precum că, la adoptarea sentinței instanța de fond incorect a apreciat probele administrate în cadrul urmăririi penale, nu au putut fi reținute de instanța de apel, din considerentul că probe concludente ce ar confirma vinovăția inculpatului sau ar combate poziția acestuia, acuzarea de stat nu a prezentat, astfel instanța de judecată corect a reținut că nu există careva probe ce ar confirma aplicarea violenței nepericuloase pentru viața si sănătate față de persoana cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei de serviciu, ce ar confirma declarațiile părții vătămate Coroi Andrian. În aceiași ordine de idei, instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a statuat că, în cazul dat nu poate fi vorba de vreo amenințare în scopul sistării activității ei de serviciu sau schimbării caracterului ei în interesul celui care amenință, deoarece inculpatul Negrescu Anatolie a opus rezistență acțiunilor colaboratorilor de poliție, pentru a trece alcotestul „Drager” la momentul staționării automobilui inculpatului Negrescu Anatolie, prin urmare ultimul a explicat că a refuzat să treacă alcotestul pe motiv că, fiola la testul „Drager” era deja introdusă și drept urmare colaboratorii de poliție l-au îmbrîncit pe ultimul, iar alte probe precum că, inculpatul Negrescu Anatol ar fi în stare de ebrietate la materialele cauzei nu au fost administrate. Argumentul precum că, la baza sentinței adoptate instanța de fond s-a bazat doar pe declarațiile inculpatului, care urmau a fi apreciate critic din punct de vedere al veridicității lor, instanța de apel nu le-a reținut, relatând că instanța a apreciat corect probele acuzării și probele apărării din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborăriii lor. Astfel, în viziunea instanței de apel nu au fost prezentate probe pertinente, concludente, utile și veridice care ar fi dovedit vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, ultima fiind bazată în exclusivitate pe presupuneri care nu pot sta la baza emiterii unei sentințe de condamnare, iar toate dubiile neînlăturate în condițiile legii urmează a fi interpretate în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului. Astfel, este reținut faptul că, nu există careva probe ce ar confirma amenințarea cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății persoanei cu funcție de 8 răspundere în scopul sistării activității ei de serviciu, ce ar confirma declarațiile părții vătămate Coroi Andrian. În viziunea instanței de apel, acuzatorul în acest sens nu a întreprins măsuri, nu a prezentat probe nici suplimentar celor existente, astfel încât s-au omis orice posibilități legale de a mai dovedi cumva vinovăția lui Negrescu Anatolie și a Dianei Gaburici. Reieșind din cele expuse, instanțe de apel a concluzionat că Negrescu Anatolie și Gaburici Diana corect au fost achitați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, conform art. 390 alin. (1), pct. 3) Cod de procedură penală, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Instanța de apel nu a reținut ca fiind justificate solicitările procurorului privind încasarea de la inculpații Gaburici Diana și Negrescu Anatolie a cheltuielilor judiciare suportate în cadrul urmăririi penale în sumă de 302 lei, or, instanța de fond just a constatat că, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statulu, or, acestea sunt cheltuieli pînă la modificările operate de Legea nr. 316 din 22.12.2017 și intrate în vigoare 09.02.2018. Instanța de apel a constatat că, procurorul nu a prezentat careva probe concludente că, suma enunțată supra a fost suportată în afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei însărcinări de serviciu. Astfel, ținând cont de normele procesual penale enunțate supra, instanța de apel a conchis că, prima instanță corect și întemeiat a respins cererea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată, acestea urmând a fi puse în sarcina statului.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar, declarat de către procuror, care invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată. În motivarea recursului invocă: - decizia instanței de apel prin care a fost menținută sentința este neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece, instanța de apel având dreptul să reformeze sentința atacată în sensul casării soluției adoptate de prima instanță, nu a supus unei noi aprecieri probele administrate în cauza penală, astfel încât a mers pe ideia preconcepută a instanței de fond, care s-a statuat asupra nevinovăției inculpaților; -ambele instanțe axându-se în exclusivitate pe declarațiile inculpaților, reținând că, nu există careva probe ce ar confirma aplicarea de către Gaburici Diana părții vătămate Coroi Andrian a violenței nepericuloase pentru viața și sănătate, în scopul sistării activității ei de serviciu, la fel nu s-a dovedit că, aceasta l-a mușcat de mină pe Coroi Andrian și că prin acțiunile sale i-a cauzat careva vătămări corporale; 9 - instanța de apel a mai statuat că, nu poate fi vorba de vreo amenințare în scopul sistării activității ei de serviciu sau schimbării caracterului ei în interesul celui care amenință, deoarece inculpatul Negrescu Anatolie a opus rezistență acțiunilor colaboratorilor de poliție, pentru a trece alcotestul „Drager” la momentul staționării automobilul inculpatului Negrescu Anatolie, prin urmare ultimul a explicat că a refuzat să treacă alcotestul pe motiv că, fiola la testul „Drager” era deja introdusă și drept urmare colaboratorii de poliție l-au îmbrîncit pe ultimul, iar alte probe precum că, inculpatul Negrescu Anatol ar fi în stare de ebrietate la materialele cauzei nu au fost administrate; - atât instanța de fond, cât și cea de apel, au pus la baza soluției de achitare declarațiile inculpaților Negrescu Constantin și Gaburici Diana, care au comunicat că Negrescu Constantin nu a opus rezistență violentă angajaților INP și nu le-a aplicat careva lovituri acestora, nu l-a mușcat pe Coroi Andrian de deget, ci doar s-a apărat din motiv că aceștia îl strangulau; - aceste declarații sunt combătute prin concluziile expertizei medico- legale efectuate în privința părții vătămate Coroi Andrian, la aceasta depistându-se leziuni caracteristice maltratării, anume în felul în care Coroi Adrian a descris-o: echimoză a ochiului stâng - în urma aplicării loviturilor cu pumnii de către Negrescu Anatolie, echimoză a bazei degetului 1 a mâinii stângi - în urma mușcării de mână de către Negrescu Anatolie, traumă cranio - cerebrală - în urma aplicării loviturii cu piciorul de către Gaburici Diana; - însăși raportul de expertiză medico-legală nr. 98 din 21.02.2017, efectuat în privința lui Negrescu Anatolie, confirmă că acesta a opus rezistență, iar leziunile depistate la el nu sunt caracteristice aplicării unor lovituri; - faptul opunerii rezistenței se confirmă și prin procesul-verbal de examinare a uniformei în care era îmbrăcat Coroi Adrian, potrivit căruia uniforma a fost ruptă și murdărită de noroi; - de către inculpați a fost înaintată versiunea precum că, faptul sustragerii actelor de către Gaburici Diana nu a avut loc, ori acestea ar fi fost aruncate de către angajații poliției, iar ulterior găsite de către inculpați, în prezența martorului Negrescu Anatolie, care este tatăl inculpaților; - fiind audiat în ședința de judecată, martorul Negrescu Constantin a declarat că copiii să-i Negrescu Constantin și Gaburici Diana i-au comunicat că actele ar fi rămas la polițiști. Necătând la acest fapt, el împreună cu Negrescu Constantin au mers inițial la fața locului și le-au căutat, și doar ulterior s-ar fi adresat la poliție, pentru ca să le fie restituite; apar anumite divergențe în declarațiile martorului Negrescu Constantin, ori nu este clar care a fost necesitatea inițial să caute documentele la fața locului, atâta timp cât potrivit versiunii apărării, acestea au rămas Ia angajații poliției. Mai mult, faptul adresării la poliție în vederea restituirii documentelor, nu este certificat prin înaintarea cărorva cereri oficiale, care urmau să fie înregistrate, cî ac limitează doar Ia declarațiile inculpaților și a unui martor care este radă de 10 gradul I cu inculpații. Din aceste considerente, se constată că totuși documentele au fost sustrase de Gaburici Diana din interiorul autospecialei angajaților INP, iar ulterior, pentru a întrerupe acțiunile legale de curmare și constatare a unei fapte antisociale, la indicația lui Negrescu Anatolie, Gaburici Ion a plecat de ia fața locului împreună cu actele transmise de către Gaburici Diana; - versiunea inculpaților este combătută prin probele cercetate, care nici nu au fost apreciate de instanța de apel, conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, și anume: procesul-verbal de ridicare din 21.02.2017, precum și procesul-verbal de examinare a obiectului din 21.02.2017; concluziile raportul de expertiză medico-legală suplimentară nr. 67-D din 21.03.2017; - argumentul instanțelor de fond și apel, precum că inculpații nu au aplicat violența nepereculoasă pentru viata și sănătatea părții vătămate Coroi Andrian, este combătut de ansamblu de probe, necontestate de părți, administrate la urmărirea penală și cercetate în instanță, care demonstrează dincolo de orice dubiu rezonabil culpa ambilor inculpați în săvîrșirea infracțiunilor incriminate; - nemijlocit tabloul general al evenimentelor infracționale imputate inculpaților este reflectat în mod obiectiv prin ansamblul probelor: declarațiile părții vătămate Coroi Adrian xxxxx; declarațiile martorului Stratulat Veaceslav; declarațiile martorului Gabură Vitalie xxxxx din ședința de judecată f.d. 19, 183); declarațiilor martorului Ursu Vitalie xxxxx din ședința de judecată (f.d. 18,181); - reieșind din declarațiile martorului Gaburici lom xxxxx, dânsul a văzut ca polițiștii să-i aplice careva lovituri lui Negrescu Anatolie, ci doar în procesul imobilizării, l-au apucat pe din spate punându-i antebrațul la gât.; - declarațiilor martorilor acuzării, inclusiv și a comportamentului inculpaților rezultă, că culpa acestora și demonstrează faptul aplicării violenței față de victimă de către ambii inculpați; - instanța de apel urma să aprecieze critic versiunea inculpaților, deoarece nu este susținută de alte probe și vine în contradicție eu materialele cauzei, respectiv, declarațiile tuturor martorilor audiați au fost coroborate și alte probe scrise care au fost cercetate în instața de apel; - instanțele de fond și apel fac referire la faptul că, la emiterea soluției au apreciat probele prezentate de acuzare în corespundere eu prevederile art. 101 Cod de procedură penală și în rezultat au ajuns la concluzia că nu a adus careva probe care confirmă învinuirea adusă lui Negrescu Constantin și Gaburici Diana, este de menționat, că respectivele argumente cât și celelalte reținute drept motivație, sunt eronate, declarative și nefondate; - argumentele inculpaților precum că, nu au comis infracțiunea Imputată sunt neîntemeiate și contravin materialelor cauzei, or, nerecunoașterea vinovăției nu poate servi temei de achitare a acestora, de vreme ce în cursul 11 judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția ambilor, din care considerente acuzarea ie apreciază drept modalitate de apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale, în condițiile în care argumentele inculpaților nu au suport probator și contravin probelor administrate, ceea ce impune aprecierea lor critică; - consideră că instanța de apel, la adoptarea deciziei, a repetat eroarea de drept admisă de către instanța de fond și nu a dat apreciere justă suportului probatoriu prezentat de către acuzare, astfel încît concluzia instanței de apel este inacceptabilă, deoarece probele acuzării au fost supuse unei minuțioase cercetări în ambele instanțe, facîndu-se referire la declarațiile detaliate ale participanților la proces, iar în astfel de condiții, colegiului penal, îi rămînea doar să aprecieze aceste nrobe, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor; - instanța de apel, a preluat conluziile formulate de prima instanță, fără a proceda la o apreciere proprie, specifică activității de judecare a apelului, cerință prevăzută la art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală; - vinovăția inculpaților Negrescu Abatolie și Gaburici Diana este dovedită pe deplin, iar instanța de fond și apel, eronat și tendențios, s-au statuat asupra oportunității achitării inculpaților.

Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, din următoarele considerente: Potrivit prevederilor art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator. Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art. 435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, când eroarea admisă nu poate fi corectată la această etapă a procedurilor. Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze total, atunci când se constată admiterea erorilor de drept, de natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut 12 drept consecință adoptarea unei hotărâri contradictorii și nemotivate. Totodată, Colegiul penal lărgit evidențiază și prevederile art.414 Cod de procedură penală, în care se stipulează asupra căror chestiuni de fapt și de drept urmează să se expună instanța, la etapa judecării cauzei în procedura de apel. În particular, la chestiunile de fapt se atribuie următoarele aspecte: dacă fapta reținută a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma art.101 Cod de procedură penală. În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, urma să expună în hotărârea adoptată situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția inculpaților și încadrarea juridică a faptei săvârșite de către aceștia sau nevinovăția acestora și temeiul achitării, prevăzut de normele procesual penale. Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate exhaustiv de legislator. Reieșind din sumarul recursului declarat de procuror, se constată că acesta este întemeiat în baza art.427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocând următoarele cazuri de casare: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Criticele autorului recursului, în esență, se referă la faptul că, instanța de apel a adoptat soluția de menținere a sentinței de achitare a lui Gaburici D. și Negrescu A. de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.349 alin. (11) Cod penal, fără o apreciere corespunzătoare a totalității probelor administrate la caz, care confirmă vinovăția inculpaților în faptele imputate de către partea acuzării. 13 Verificând criticele expuse de titularul cererii de recurs, în raport cu lucrările cauzei, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel, judecând apelul nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție pripită. În cele din urmă, de către instanța de apel au fost formulate unele concluzii nefondate, iar prin aceasta, inter alia, fiind încălcată obligația instanței de motivare a hotărârii judecătorești, care face parte din setul garanțiilor subsecvente procesului echitabil, fapt prin care s-a admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6) din art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. Pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul penal lărgit evidențiază într-un prim aspect faptul, că principala problemă adusă în discuție pe orice cauză penală se referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății, în raport cu faptele infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu. Prin urmare, atunci când unei persoane i se impută săvârșirea unei fapte penale și i se aduce o acuzație în acest sens, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și concludente, care ar dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă anume de inculpat. Pentru a conchide asupra celor expuse, probatoriul administrat în cauză urmează a fi apreciat după intima convingere a judecătorului, care trebuie să se bazeze pe prevederile legii procesual-penale și pe analiza coroborată a tuturor probelor sub toate aspectele, complet și obiectiv. Efectuând o analiză textuală a părții motivate a deciziei instanței de apel se deduce, că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor ce ar fi clare și întemeiate legal asupra concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței contestate de apelant, în raport cu motivele invocate și circumstanțele reale ale acestei cauze. Deci, în speță, este necesar ca în mod judicios, cu o argumentare temeinică și suficientă, să fie rezolvate problemele de drept apărute în cadrul judecării, cu excluderea contradicțiilor și incertitudinilor existente, având în vedere că, lipsa unei motivări corespunzătoare dintr-o hotărâre judecătorească afectează grav echitatea acestei proceduri. În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit relevă, că instanța de apel atunci când constată lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii imputate prin rechizitoriu, urmează să-și argumenteze soluția prin prisma tuturor probelor acumulate în dosar, care trebuie apreciate multilateral și obiectiv. În acest sens, se are în vedere faptul că, așa cum s-a punctat deja mai sus, instanța de apel la judecarea cauzei trebuia să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului, să verifice și să aprecieze conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și să constate dacă acțiunile comise de inculpați întrunesc sau nu elementele infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal. 14 Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept procesual menționate, Colegiul penal lărgit constată că, potrivit rechizitoriului, Gaburici D. și Negrescu A. au fost învinuiți de către organul de urmărire penală de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(11) Cod penal, aplicarea violenței nepericuloase pentru viața si sănătate față de persoana cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei de serviciu. În continuare, prima instanță a adoptat o sentință prin care Gaburici D. și Negrescu A. au fost achitați de învinuirea în săvârșirea infracțiuni prevăzute de art.349 alin.(11) Cod penal, din motiv că fapta inculpaților nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. Prin urmare, nefiind de acord cu soluția adoptată de către prima instanță, partea acuzării a atacat sentința cu apel. La rândul său, instanța de apel a adoptat o soluție prin care a respins apelul declarat și a menținut hotărârea primei instanțe. Astfel, instanța de apel în urma analizei și cercetării probelor a ajuns la concluzia de menținere a sentinței, prin care a considerat că prima instanță justificat a concluzionat, că fapta Dianei Gaburici și a lui Negrescu A. nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(11) Cod penal, aceștia fiind achitați, menționând că: ”…probe concludente ce ar confirma vinovăția inculpatei Diana Gaburici sau ar combate poziția acesteia, acuzarea de stat nu a prezentat, astfel instanța de judecată corect a reținut că, nu există careva probe ce ar confirma aplicarea de către Gaburici Diana părții vătămate Coroi Andrian a violenței nepericuloase pentru viața si sănătate, în scopul sistării activității ei de serviciu, la fel nu s-a dovedit că, aceasta l-a mușcat de mînă pe Coroi Andrian și că prin acțiunile sale i-a cauzat careva vătămări corporale.” Astfel, instanța de apel a descris declarațiile părții vătămate, a martorilor menționați și a indicat materialele cauzei. În continuare, în susținerea concluziilor sale privind menținerea sentinței de achitare a inculpaților, instanța de apel a pus declarațiile inculpaților și a martorului Gabura V., fiind menționat că ”…declarațiile martorilor date atât în instanța de fond, cît și în instanța de apel, sunt contradictorii, or, martorul acuzării Gabura Vitalie a declarat că, în momentul în care s-au apropiat ei, persoana de gen feminin a spus că, nu mai face gălăgie, a cedat ambele mîini și a fost încătușată. Persoana de gen masculin era jos la pămînt și ambii colaboratori ai INP erau de asupra lui și-l țineau. Nu cunoaște dacă camera pe care o avea colaboratorul INP a fost găsită. Negrescu a mers cu ei la IP Hîncesti. Miros de alcool de la Negrescu nu s- a simțit, miros de alcool s-a simțit de la doamnă. Gaburici numea poliția, dar nu a văzut ca aceasta să aplice violența. Negrescu spunea că, actele au fost prezentate inspectorilor si că, acestea au fost pierdute. Inspectorii spuneau că, actele au fost luate de cumnatul lui Negrescu, iar în acea seară prin jur nu erau alți martori sau automobile.” Astfel, Colegiul constată că, din declarațiile tuturor părților audiate și materialele cauzei descrise în decizie, instanța de apel a analizat și a apreciat 15 doar declarațiile inculpaților și a martorului Gabura V., fără a evalua celelalte probe și fără a efectua o analiză a acestora, cu aprecierea fiecărei probe în parte, cu expunerea asupra admisibilității sau inadmisibilității probei, ignorând totalmente probele administrate la caz, precum și în instanța de apel. Într-o hotărâre este necesar nu numai de a reda declarațiile participanților la proces, dar și de a expune esența acestor depoziții și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse. La acest capitol Colegiul remarcă că, în instanțele de fond au fost examinate următoarele probe și anume: - procesul-verbal de ridicare din 21.02.2017, precum și procesul-verbal examinare a obiectului din 21.02.2017, de la Coroi Andrian xxxxx a fost ridicată uniforma de serviciu inclusiv: hainele, încălțămintea și chipiul, care în procesul examinării s-a stabilit că prezintă mai multe semne de violență, precum: rupturi, urme de glod, discusături și alte deteriorări (f.d.21-29,30 vol. I); - raportul de expertiză medico-legală suplimentară nr.67-D din 21.03.2017, prin care la Coroi A. s-au depistat leziuni sub formă de echimoză pe centrul frunții cu echimoză a ochiului stâng, echimoză a bazei degetului 1 a mâinii stângi, traumă eranio-cerebrală cu comotie cerebrală acută, închisă, comoție cerebrală cu sindrom HIC și asteno-vegetativ, care puteau fi cauzate în urma acțiunii traumatice a unui(or) obiect(e) dur-contondent(e), ori lovitură de așa obiect(e) la impact, care duc la o dereglare a sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare ușoară a sănătății. Totodată, leziunile corporale depistate la Coroi Andrian nu sunt caracteristice căderii pasive de la înălțimea propriului corp (f.d. 96-97 vol. I); - declarațiile părții vătămate Coroi A. din ședința de judecată, care a specificat că Negrescu Anatolie i-a aplicat mai multe lovituri în regiunea trunchiului și a capului, iar persoana de gen feminin, identificată ulterior ca Gaburici Diana, la solicitarea lui Nergrescu, a pătruns în interiorul automobilului de serviciu și a sustras actele automobilului ridicate pentru verificare. Apoi doamna a transmis actele la un bărbat strigând să urce la volanul automobilului de model „Opel Corsa” și să plece. Pe acostament era împreună cu Negrescu Constantin la pământ, unde acesta i-a rupt uniforma de serviciu și l-a mușcat de mână. După ce Negrescu a strigat la sora sa după ajutor, cât se afla la pământ, s-a apropiat sora și i-a aplicat prin surprindere o lovitură în regiunea feței. Stratulat a intervenit când Negrescu a început să-l lovească în regiunea corpului (f.d. 13, 176); - declarațiile martorului Stratulat Veaceslav din ședința de judecată, care a menționat că, Negrescu Anatolie a urcat în automobilul de serviciu, dar peste un scurt timp a coborât brusc și a început să se comporte neadecvat. Negrescu a încercat să se eschiveze însă el cu colegul său l-au reținut. În timp 16 ce îl țineau pe Negrescu, o persoană de gen masculin a urcat la volanul automobilului și s-a izbit cu o viteză spre ei. În acel moment, Gaburici a deschis ușa automobilului de serviciu, a sustras actele lui Negrescu și cele ale automobilului și le-a transmis persoanei care se afla la volan. În timp ce Negrescu dorea să se eschiveze, acesta i-a aplicat colegului său câteva lovituri la regiunea corpului. În moment ce colegul său încerca să-l țină pe Negrescu, acesta l-a mușcat de mână. În moment ce Stratulat s-a apropiat de colegul său să-l ajute, pe la spate a venit Gaburici și i-a aplicat o lovitură cu piciorul în față colegului său. La Coroi a fost deteriorată complet uniforma de serviciu, murdărită de noroi, în regiunea feței a avut vânătăi (echimoze) și era umflată mâna unde a fost mușcat (f.d.16,179); - declarațiile martorului Gabură V. din ședința de judecată, când au ajuns la fața locului, colegii de la INP încercau să rețină o persoană. Persoana de gen masculin era agresiv și opunea rezistență. La colaboratorii INP era uniforma ruptă și murdară. Inspectorii spuneau că actele au fost sustrase de cumnatul lui Negrescu.(f.d. 19,183); - declarațiile martorului Ursu V. din ședința de judecată, s-a stabilit că colaboratorii INP încercau să-l imobilizeze pe Negrescu, iar el opunea rezistență. Negrescu striga la colaboratorii INP și încerca să scoată mâinile ca să nu fie încătușat.(f.d. 18,181); - declarațiile martorului Gaburici I., dânsul nu a văzut ca polițiștii să-i aplice careva lovituri lui Negrescu Anatolie, ci doar în procesul imobilizării, l- au apucat pe din spate punându-i antebrațul la gât (f.d. 184). Astfel, Colegiul constată că instanța de apel nu a luat în considerație aceste declarații cât și probele materiale prezentate de către partea acuzării, apreciind prioritar declarațiile inculpaților, care au dreptul de a nu se autoincrimina. Ca urmare, Colegiul constată că instanța de apel nemotivat a ajuns la concluzia referitor la achitarea lui Negrescu A. și Gaburici D. de comiterea infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(11) Cod penal, pe motiv că fapta acestora nu întrunește elementele infracțiunii, în contextul că nu există careva probe ce ar confirma aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea față de persoana cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei de serviciu, prin ce a admis o eroare de fapt și anume discordanța între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține, instanța de apel urmând să aprecieze obiectiv toate probele. Mai mult, Colegiul menționează că, deși procurorul nefiind de acord cu concluzia primei instanțe, în apel a adus un șir de argumente, printre care și faptul că nu s-a dat aprecierea tuturor probelor administrate la caz, ce în cumul confirmă în opinia lui, vinovăția inculpaților Negrescu A. și Gaburici D., conform învinuirii înaintate și consideră că acțiunile acestora urmează a fi 17 încadrate, conform prevederilor art. 349 alin. (11) Cod penal, însă instanța de apel nu le-a supus unei analize desfășurate și minuțioase. Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel, ignorând un cumul de probe administrate la dosar, a admis și a apreciat prioritar numai declarațiile selective a unui martor, care și au fost puse la baza hotărârii de achitare în privința lui Negrescu A. și Gaburici D., astfel expunându-se doar asupra acestei probe, fără o analiză în cumul a tuturor probelor prezentate de părți, neilucidând faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date. În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate. Rezumând cele menționate, Colegiul constată că, instanța de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2 Cod de procedură penală). Contrar acestor stricte prevederi legale instanța de apel selectiv a apreciat câteva probe, ignorând restul probelor, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și să se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității lor, expunând temeiul respectiv și argumentând clar concluziile sale în decizia adoptată. Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că decizia instanței de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar erorile admise de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești. În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursul ordinar declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu remiterea cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecători. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de apel; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii 18 înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, respectiv în caz de adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a inculpaților, să emită o soluție clară, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE: Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2019, în cauza penală privindu-i pe Negrescu Anatolie xxxxx și Gaburici Diana xxxxx, și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune căilor de atac. Decizia motivată pronunțată la data de 09 iulie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecător Cobzac Elena Judecător Toma Nadejda Judecător Țurcan Anatolie Judecător Boico Victor 19