1ra-1029/20 — art. 349 alin.1-1 CP

1ra-1029/20 — art. 349 alin.1-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1029/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie

2019, în cauza penală privindu-i pe

Negrescu Anatolie xxxxx;

Gaburici Diana xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Negrescu Anatolie xxxxx și Gaburici Diana xxxxx au fost achitați de învinuirea

în săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 349 alin.(11) din Codul penal, din

motiv că, fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii.

că, de către organul de urmărire penală Gaburici Diana este învinuită de faptul

că, împreună și de comun acord cu Negrescu Anatolie au comis violența asupra

unei persoane cu funcție de răspundere și care își îndeplinește datoria obștească

în următoarele circumstanțe: la data de 20 februarie 2017, la ora 21:00,

inspectorii inferiori de patrulare a INP al IGP MAI, Coroi Andrian și Stratulat

Veaceslav, fiind potrivit art. 123 alin.(1) Cod penal, persoane cu funcție de

răspundere, investite conform Legii cu privire la activitatea poliției și statutul

polițistului nr. 320 din 27.12.2012, avînd drepturi și obligații pentru exercitarea

atribuțiilor Poliției, și anume: de a apăra drepturile și libertățile fundamentale

ale persoanei prin activități de menținere, asigurare și restabilire a ordinii și

securității publice, de prevenire, investigare și de descoperire a infracțiunilor și

contravențiilor, de asigurare a securității circulației rutiere, de verificare a

1

persoanei care conduce mijlocul de transport atunci cînd se bănuiesc că, s-ar

afla sub influența alcoolului, ș.a., aflîndu-se în timpul exercitării atribuțiilor de

serviciu, cu automobilul de model ”Șkoda Rapid”, n/î xxxxx, pe drum public

din or. Hîncești str. Ștefan Vodă, au stopat mijlocul de transport de model

”Opel Corsa”, care avea defecțiuni tehnice la sistemul de iluminare. Avînd

suspecții că, conducătorul automobilului Negrescu Anatolie se află în stare de

ebrietate, i-au solicitat să fie supus testării alcoolscopice. Negrescu Anatolie

neconformîndu-se cerințelor legitime ale colaboratorilor de poliție, a încercat să

se eschiveze de la testarea alcoolscopică și să fugă. În timp ce Coroi Andrian și

Stratulat Veaceslav încercau să-l imobilizeze pentru a nu părăsi locul faptei,

Negrescu Anatolie intenționat, avînd sopul de a împiedica exercitarea

atribuțiilor de serviciu ale polițiștilor și de a întrerupe acțiunile legale de

curmare și constatare a unei fapte antisociale, manifestată prin eschivarea

conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, i-a aplicat

lui Coroi Andrian mai multe lovituri în regiunea trunchiului și a capului,

precum și l-a mușcat de mîină, între timp solicitînd ajutor de la sora sa -

Gaburici Diana care se afla în automobilul de model ”Opel Corsa”. Drept

urmare, Gaburici Diana intenționat, având scopul de a împiedica exercitarea

atribuțiilor de serviciu ale polițiștilor și de a întrerupe acțiunile legate de

curmare și constatare a unei fapte antisociale, manifestată prin eschivarea

conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, a sustras

din automobilul de serviciu de model ”Școda Rapid”, n/î xxxxx actele

automobilului de model ”Opel Corsa” și permisul de conducere a lui Negrescu

Anatolie, iar după i-a aplicat o lovitură cu piciorul în regiunea feței lui Coroi

Andrian. În rezultatul acțiunii ilegale ale Dianei Gaburici și Negrescu Anatolie,

părții vătămate Coroi Andrian i-au fost cauzate, conform raportului de

expertiză medico-legală nr.67-D din 21.03.2017, leziuni sub formă de echimoză

pe centrul frunții, echimoză a ochiului stîng, echimoză a bazei degetului 1 a

mîinii stîngi, traumă cranio-cerebrală cu comoție cerebrală acută, închisă,

comoție cerebrală cu sindrom HIC și asteno-vegetativ, ce generează dereglări de

sănătate de scurtă durată, de la 6 la 21 zile și în baza acestui criteriu se califică

ca vătămare corporală ușoară.

Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile Dianei Gaburici în

prevederile art. 349 alin. (11) Cod penal, aplicarea violenței nepericuloase pentru

viața si sănătate față de persoana cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității

ei de serviciu.

Negrescu Anatolie este învinuit de către organul de urmărire penală de

faptul că, împreună și de comun acord cu Gaburici Diana au comis violența

asupra unei persoane cu funcție de răspundere și care își îndeplinește datoria

obștească în următoarele circumstanțe: la data de 20 februarie 2017, la ora 21:00,

inspectorii inferiori de patrulare a INP al IGP MAI, Coroi Andrian xxxxx și

Stratulat xxxxx, fiind potrivit art. 123 alin. (1) Cod penal, persoane cu funcție de

răspundere investite conform Legii cu privire la activitatea poliției și statutul

2

polițistului nr. 320 din 27.12.2012, avînd drepturi și obligații pentru exercitarea

atribuțiilor Poliției și anume: de a apăra drepturile și libertățile fundamentale

ale persoanei prin activități de menținere, asigurare și restabilire a ordinii și

securității publice, de prevenire, investigare și de descoperire a infracțiunilor și

contravențiilor, de asigurare a securității circulației rutiere, de verificare a

persoanei care conduce mijlocul de transport atunci cînd se bănuiesc că s-ar afla

sub influența alcoolului, ș.a., aflîndu-se în timpul exercitării atribuțiilor de

serviciu, cu automobilul de model ”Șkoda Rapid”, n/î xxxxx, pe drum public

din or. Hîncești, str. Ștefan Vodă, au stopat mijlocul de transport de model

”Opel Corsa”, care avea defecțiuni tehnice la sistemul de iluminare. Avînd

suspecții că, conducătorul automobilului Negrescu Anatolie xxxxx se află în

stare de ebrietate, i-au solicitat să fie supus testării alcoolscopice. Negrescu

Anatolie xxxxx, neconformîndu-se cerințelor legitime ale colaboratorilor de

poliție, a încercat să se eschiveze de la testarea alcoolscopică și să fugă. În timp

ce Coroi Andrian și Stratulat Veaceslav încercau să-l imobilizeze pentru a nu

părăsi locul faptei, Negrescu Anatolie, intenționat, avînd sopul de a împiedica

exercitarea atribuțiilor de serviciu ale polițiștilor și de a întrerupe acțiunile

legale de curmare și constatare a unei fapte antisociale, manifestată prin

eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, i-

a aplicat lui Coroi Andrian mai multe lovituri în regiunea trunchiului și a

capului, precum și l-a mușcat de mîină, între timp solicitînd ajutor de la sora sa

-Gaburici Diana xxxxx, care se afla în automobilul de model „Opel Corsa”.

Drept urmare, Gaburici Diana xxxxx, intenționat, avînd scopul de a împiedica

exercitarea atribuțiilor de serviciu ale polițiștilor și de a întrerupe acțiunile

legate de curmare și constatare a unei fapte antisociale, manifestată prin

eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, a

sustras din automobilul de serviciu de model ”Școda Rapid”, n/î xxxxx, actele

automobilului de model „Opel Corsa” și permisul de conducere a lui Negrescu

Anatolie, iar după i-a aplicat o lovitură cu piciorul în regiunea feței lui Coroi

Andrian. În rezultatul acțiunii ilegale a lui Gaburici Diana xxxxx și Negrescu

Anatolie xxxxx, părții vătămate Coroi Andrian xxxxx i-au fost cauzate, conform

raportului de expertiză medico- legală nr. 67-D din 21.03.2017, leziuni, ce

generează dereglări de sănătate de scurtă durată, de la 6 la 21 zile și în baza

acestui criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară.

Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile lui Negrescu Anatolie în

baza art. 349 alin. (11) Cod penal, aplicarea violenței nepericuloase pentru viața si

sănătate față de persoana cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei de

serviciu.

casarea acesteia, din motivul ilegalității și netemeiniciei sentinței și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care inculpații Gaburici Diana și Negrescu Anatolie să fie recunoscuți

vinovați și condamnați în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, fiindu-le stabilite

3

următoarele pedepse: lui Negrescu A., pedeapsa sub forma de închisoare pe

un termen de 3 ani, în penitenciar de tip semiînchis; lui Gaburici Diana,

pedeapsa sub forma de închisoare pe un termen de 3 ani, în penitenciar

pentru femei. Cheltuielile de judecată, reprezentând 302 lei pentru acte de

expertiză, a le recupera din contul inculpaților Negrescu Anatolie și Gaburici

Diana.

În motivarea cererii de apel, a invocat că:

- instanța de fond, pronunțând sentința, n-a analizat sub toate aspectele

circumstanțele cauzei în ansamblul lor și a dat o apreciere greșită probelor

acumulate - fapt ce a atras după sine achitarea inculpaților, iar sentința este

ilegală și neîntemeiată;

- reieșind din temeiurile reținute de instanța de fond pentru achitarea

inculpaților, constată lipsa cărorva motive ce ar argumenta pronunțarea unei

sentințe de achitare;

- urmau a fi apreciate critic declarațiile inculpaților Negrescu Anatolie,

Gaburici Diana, martorului Negrescu Constantin și parțial ale martorului

Gaburici Ion Valeriu;

- de către inculpați a fost înaintată versiunea precum că, faptul de

sustragere a actelor de către Gaburici Diana nu a avut loc, ori acestea ar fi fost

aruncate de către angajații poliției, iar ulterior găsite de către inculpați, în

prezența martorului Negrescu Anatolie, care este tatăl inculpaților;

- argumentele instanței de fond pentru care au fost respinse probele

aduse în sprijinul acuzării, sunt neîntemeiate;

- învinuirile formulate lui Gaburici Diana și Negrescu Anatolie, cu toate

că au un conținut similar în partea constatatoare (pentru a preciza existența

coautoratului și a intenției unice a celor doi făptuitori, care au acționat

împreună și de comun acord), acțiunile fiecăruia au fost delimitate, lui

Gaburici Diana fiindu-i incriminată în special aplicarea unei lovituri cu

piciorul în regiunea feței lui Coroi Andrian, iar lui Negrescu Constantin -

aplicarea față de Coroi Andrian a mai multor lovituri în regiunea trunchiului

și a capului, precum și mușcarea de mână;

- contrar formulărilor din partea descriptivă a sentinței de achitare, pe

motiv că, inculpații au săvârșit fapta împreună și de comun acord, în

participație sub formă de coautorat, acțiunile acestora nu pot fi calificate

separat, în vederea stabilirii dacă violența nepericuloasă aplicată față de

victimă este rezultatul concret al acțiunilor lui Negrescu Constantin sau a lui

Gaburici Diana, or, anume în cumul, acestea au dus la dereglarea sănătății de

scurtă durată și în baza acestui criteriu, vătămările au fost apreciate de

gravitate ușoară;

- circumstanțele formulate în învinuire au fost susținute pe deplin prin

probele cercetate în cadrul ședinței de judecată, la care acuzatorul de stat a

făcut ulterior referire în cadrul dezbaterilor judiciare, iar instanța, contrar

4

principiului contradictorialității, nu a elucidat toate argumentele aduse de

acuzare și s-a axat doar pe cele formulate de partea apărării;

- contrar formulărilor din partea descriptivă a sentinței de achitare,

acuzarea nu a incriminat inculpatei Gaburici Diana, precum că acesta l-ar fi

mușcat de mână pe Coroi Andrian, ori acțiunea dată i-a fost incriminată lui

Negrescu Constantin;

- contrar formulărilor din partea descriptivă a sentinței de achitare,

faptul aplicării violenței nepericuloase față de partea vătămată a fost dovedit

prin concluziile raportului de expertiză medico-legală;

- faptul că scurta uniformei de serviciu a părții vătămate a fost ruptă, în

comun cu alte probe, contrar formulărilor din partea descriptivă a sentinței de

achitare precum că nu demonstrează că inculpata Gaburici Diana i-a

deteriorat-o prin îmbrâncire, demonstrează faptul apricării violenței față de

victimă de către ambii inculpați;

- instanța de fond nu a explicat prin care anume acțiuni/inacțiuni,

organul de urmărire penală nu și-a executat sau și-a executat vicios atribuțiile

sale în probatoriu, or intima convingere a judecătorului la analiza și aprecierea

probelor, nu echivalează neapărat cu constatarea unor încălcări procesuale ale

organului de urmărire penală;

- contrar formulărilor din partea descriptivă a sentinței de achitare, din

declarațiile martorului acuzării Stratulat Veaceslav a rezultat că Negrescu

Anatolie l-a mușcat pe Coroi Andrian, la fel cum a declarat și partea vătămată

Coroi Andrian, iar drept urmare, instanța de fond eronat a apreciat existența

divergențelor dintre declarațiile celor doi;

- contrar formulărilor din partea descriptivă a sentinței de achitare,

martorul Stratulat Veaceslav a fost permanent prin apropiere de locul

incidentului și a sărit în ajutor lui Coroi Andrian, după ce Negrescu i-a aplicat

câteva lovituri și l-a mușcat de mână, iar la momentul aplicării loviturii cu

piciorul de către Gaburici Diana, el împreună cu Coroi Andrian încercau să

imobilizeze inculpatul;

- contrar formulărilor din partea descriptivă a sentinței de achitare,

potrivit cărora probele puse la baza învinuirii sunt contradictorii, instanța de

fond a deformat declarațiile părților, punând la bază argumente bazate pe

probe inexistente;

- contrar formulărilor din partea descriptivă a sentinței de achitare,

potrivit căreia de către acuzare nu a fost verificată versiunea precum că,

partea vătămată Coroi Andrian și martorul Stratulat Veaceslav au avut un

comportament obraznic și au aplicat lovituri, în baza plângerii lui Negrescu

Anatolie, de către Procuratura r-lui Hîncești a fost inițiat procesul penal nr.

12pr/17, în cadrul cărui a fost adoptată ordonanța de refuz în pornirea

urmăririi penale;

- faptul că partea vătămată Coroi Andrian și martorii Stratulat

Veaceslav, Gabură Vitalie și Ursu Vitalie, sunt colaboratori de poliție, nu

5

implică aprecierea din oficiu a declarațiilor acestora ca fiind neveridice, atâta

timp cât acestea se confirmă prin mijloacele materiale de probă;

- versiunile inculpaților înaintate în ședința de judecată, au fost

combătute pe deplin de către acuzare în cadrul dezbaterilor judiciare,

conținutul cărora a fost prezentat în scris instanței;

- este lipsită de careva temei juridic concluzia instanței cu referire la

raportul de expertiză judiciară nr. 67-D din 21.03.2017, ori nu au fost indicate

motivele pentru care instanța a respins proba respectivă adusă în sprijinul

acuzării (art. 394 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală);

- faptul sustragerii actelor din automobil de către Gaburici Diana, a fost

dovetită prin declarațiile părții vătămate și a martorilor Stratulat Veaceslav și

Gabură Vitalie, iar declarațiile martorului Negrescu Constantin potrivit cărora

dânsul a doua zi a mers la fața locului și a găsit în zăpadă pașaportul tehnic a

automobilului condus de către Negrescu Anatolie sunt neveridice din

motivele invocate de către acuzare în cadrul dezbaterilor judiciare;

- faptul constatat de instanță în baza declarațiilor părții vătămate

precum că la automobil era o problemă la sistemul de iluminare, însă nu a fost

întocmit nici un proces-verbal inculpatului Negrescu, nu are relevanță, atâta

timp cât inculpaților li s-a incriminat împiedicarea și întreruperea acțiunilor

colaboratorilor de poliție, ceea ce presupune imposibilitatea acestora de a-și

îndeplini corespunzător atribuțiile de serviciu;

- în ipoteza în care, acțiunile angajaților INP ar fi fost într-adevăr ilegale,

acest fapt urma să fie apreciat de către instanța de fond ca o circumstanță

atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. g) din Codul penal, ”ilegalitatea sau

imoralitatea acțiunilor victimei, dacă ele au provocat infracțiunea”, însă în nici

un caz nu putea servi temei de achitare, la care instanța a apelat aproape în

exclusivitate în partea descriptivă a sentinței;

- instanța de fond a pronunțat sentința de achitare având la bază

temeiul că faptele inculpaților nu întrunesc elementele infracțiunii, însă în

partea descriptivă nu s-a specificat care anume semne a componenței de

infracțiune cuprinse în norma de la art. 349 alin. (11) Cod penal, lipsesc;

- instanța de fond nu a examinat multiaspectual și nu a făcut referire la

probele administrate în cadrul procesului penal nr. 12pr/17, unde au fost

elucidate toate circumstanțele provocării leziunilor depistate la Negrescu

Anatolie și Gaburici Diana și pripit a constatat faptul că, colaboratorii de

poliție au avut un comportament obraznic și au aplicat lovituri, bazându-se

doar pe declarațiile inculpaților, iar drept urmare neîntemeiat a constatat că în

cadrul procesului penal nr. 12pr/17, urmărirea penală a fost ineficientă și cazul

nu s-a investigat complet;

- aceste momente determină necesitatea emiterii unei decizii de

condamnare a inculpaților Gaburici Diana și Negrescu Anatolie de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal;

6

- după pronunțarea unei sentințe de condamnare, principiul prezumției

nevinovăției fiind răsturnat, legiuitorul a prevăzut în alin. (2) al art. 229 din

Cod de procedură penală, un mecanism de recuperare a cheltuielilor

suportate de stat în legătură cu desfășurarea procesului penal, prin obligarea

condamnatului de a compensa toate aceste plăți, excepție facându-se doar în

privința sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în

cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată

de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune

de mijloacele necesare. Cheltuielile de judecată din prezenta speță

reprezentând 302 lei pentru acte de expertiză, nu se circumscriu excepțiilor

prevăzute de art. 229 alin. (2) din Codul de procedură penală, prin urmare,

recuperarea lor urma a fi pusă în sarcina condamnaților;

- legea procesuală prevede că, achitarea cheltuielilor judiciare poate fi

suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost

aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală

a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare, adică legiuitorul a prevăzut

compensarea cheltuielilor de judecată și în lipsa unei sentințe de condamnare,

dar bazate pe constatarea dincolo de orice îndoială rezonabilă a vinovăției

persoanei diferite justiției.

septembrie 2019, a fost respins apelul procurorului și menținută sentința. A

fost respinsă cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată

în sumă de 302 lei, ca fiind neîntemeiată.

învinuirea adusă inculpaților Negrescu Anatolie și Gaburici Diana, că,

instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art .101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

veridicității și coroborării și just a adoptat o sentință de achitare în privința

inculpaților Negrescu Anatolie și Gaburici Diana în baza art. 349 alin. (11) Cod

penal.

Cu referire la învinuirea adusă inculpatei Diana Gaburici, instanța de

apel a reținut că, motivele invocate de către acuzare în apelul declarat, precum

că, la adoptarea sentinței instanța de fond incorect a apreciat probele

administrate în cadrul urmăririi penale, nu pot fi reținute de către instanța de

apel din considerentul că, probe concludente ce ar confirma vinovăția

inculpatei Diana Gaburici sau ar combate poziția acesteia, acuzarea de stat nu

a prezentat, astfel instanța de judecată corect a reținut că, nu există careva

probe ce ar confirma aplicarea de către Gaburici Diana părții vătămate Coroi

Andrian a violenței nepericuloase pentru viața si sănătate, în scopul sistării

activității ei de serviciu, la fel nu s-a dovedit că, aceasta l-a muscat de mînă pe

Coroi Andrian si că prin acțiunile sale i-a cauzat careva vătămări corporale.

Mai mult ca atât, instanța de apel a constatat că, declarațiile martorilor

date atât în instanța de fond, cât și în instanța de apel, sunt contradictorii, or,

7

martorul acuzării Gabura Vitalie a declarat că, în momentul în care s-au

apropiat ei, persoana de gen feminin a spus că, nu mai face gălăgie, a cedat

ambele mîini și a fost încătușată. Persoana de gen masculin era jos la pămînt și

ambii colaboratori ai INP erau de asupra lui și-l țineau. Nu cunoaște dacă

camera pe care o avea colaboratorul INP a fost găsită. Negrescu a mers cu ei la

IP Hîncesti. Miros de alcool de la Negrescu nu s-a simțit, miros de alcool s-a

simțit de la doamnă. Gaburici numea poliția, dar nu a văzut ca aceasta să

aplice violența. Negrescu spunea că, actele au fost prezentate inspectorilor si

că, acestea au fost pierdute. Inspectorii spuneau că, actele au fost luate de

cumnatul lui Negrescu, iar în acea seară prin jur nu erau alți martori sau

automobile.

Astfel, motivele invocate de către acuzare în apelul declarat precum că, la

adoptarea sentinței instanța de fond incorect a apreciat probele administrate

în cadrul urmăririi penale, nu au putut fi reținute de instanța de apel, din

considerentul că probe concludente ce ar confirma vinovăția inculpatului sau

ar combate poziția acestuia, acuzarea de stat nu a prezentat, astfel instanța de

judecată corect a reținut că nu există careva probe ce ar confirma aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața si sănătate față de persoana cu funcție de

răspundere, în scopul sistării activității ei de serviciu, ce ar confirma

declarațiile părții vătămate Coroi Andrian.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a reținut că, instanța de fond

corect a statuat că, în cazul dat nu poate fi vorba de vreo amenințare în scopul

sistării activității ei de serviciu sau schimbării caracterului ei în interesul celui

care amenință, deoarece inculpatul Negrescu Anatolie a opus rezistență

acțiunilor colaboratorilor de poliție, pentru a trece alcotestul „Drager” la

momentul staționării automobilui inculpatului Negrescu Anatolie, prin

urmare ultimul a explicat că a refuzat să treacă alcotestul pe motiv că, fiola la

testul „Drager” era deja introdusă și drept urmare colaboratorii de poliție l-au

îmbrîncit pe ultimul, iar alte probe precum că, inculpatul Negrescu Anatol ar

fi în stare de ebrietate la materialele cauzei nu au fost administrate.

Argumentul precum că, la baza sentinței adoptate instanța de fond s-a

bazat doar pe declarațiile inculpatului, care urmau a fi apreciate critic din

punct de vedere al veridicității lor, instanța de apel nu le-a reținut, relatând că

instanța a apreciat corect probele acuzării și probele apărării din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborăriii lor.

Astfel, în viziunea instanței de apel nu au fost prezentate probe

pertinente, concludente, utile și veridice care ar fi dovedit vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, ultima fiind bazată în

exclusivitate pe presupuneri care nu pot sta la baza emiterii unei sentințe de

condamnare, iar toate dubiile neînlăturate în condițiile legii urmează a fi

interpretate în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului. Astfel, este

reținut faptul că, nu există careva probe ce ar confirma amenințarea cu

vătămarea integrității corporale sau a sănătății persoanei cu funcție de

8

răspundere în scopul sistării activității ei de serviciu, ce ar confirma

declarațiile părții vătămate Coroi Andrian.

În viziunea instanței de apel, acuzatorul în acest sens nu a întreprins

măsuri, nu a prezentat probe nici suplimentar celor existente, astfel încât s-au

omis orice posibilități legale de a mai dovedi cumva vinovăția lui Negrescu

Anatolie și a Dianei Gaburici.

Reieșind din cele expuse, instanțe de apel a concluzionat că Negrescu

Anatolie și Gaburici Diana corect au fost achitați de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, conform art. 390 alin. (1), pct. 3) Cod

de procedură penală, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel nu a reținut ca fiind justificate solicitările procurorului

privind încasarea de la inculpații Gaburici Diana și Negrescu Anatolie a

cheltuielilor judiciare suportate în cadrul urmăririi penale în sumă de 302 lei,

or, instanța de fond just a constatat că, acestea sunt cheltuieli efectuate în

cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

cheltuieli ce sunt trecute în contul statulu, or, acestea sunt cheltuieli pînă la

modificările operate de Legea nr. 316 din 22.12.2017 și intrate în vigoare

09.02.2018.

Instanța de apel a constatat că, procurorul nu a prezentat careva probe

concludente că, suma enunțată supra a fost suportată în afară de cazurile când

le-au executat în cadrul unei însărcinări de serviciu.

Astfel, ținând cont de normele procesual penale enunțate supra,

instanța de apel a conchis că, prima instanță corect și întemeiat a respins

cererea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată, acestea

urmând a fi puse în sarcina statului.

către procuror, care invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare

în instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă:

- decizia instanței de apel prin care a fost menținută sentința este

neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece, instanța de apel având dreptul să

reformeze sentința atacată în sensul casării soluției adoptate de prima

instanță, nu a supus unei noi aprecieri probele administrate în cauza penală,

astfel încât a mers pe ideia preconcepută a instanței de fond, care s-a statuat

asupra nevinovăției inculpaților;

-ambele instanțe axându-se în exclusivitate pe declarațiile inculpaților,

reținând că, nu există careva probe ce ar confirma aplicarea de către Gaburici

Diana părții vătămate Coroi Andrian a violenței nepericuloase pentru viața și

sănătate, în scopul sistării activității ei de serviciu, la fel nu s-a dovedit că,

aceasta l-a mușcat de mină pe Coroi Andrian și că prin acțiunile sale i-a cauzat

careva vătămări corporale;

9

- instanța de apel a mai statuat că, nu poate fi vorba de vreo amenințare

în scopul sistării activității ei de serviciu sau schimbării caracterului ei în

interesul celui care amenință, deoarece inculpatul Negrescu Anatolie a opus

rezistență acțiunilor colaboratorilor de poliție, pentru a trece alcotestul

„Drager” la momentul staționării automobilul inculpatului Negrescu

Anatolie, prin urmare ultimul a explicat că a refuzat să treacă alcotestul pe

motiv că, fiola la testul „Drager” era deja introdusă și drept urmare

colaboratorii de poliție l-au îmbrîncit pe ultimul, iar alte probe precum că,

inculpatul Negrescu Anatol ar fi în stare de ebrietate la materialele cauzei nu

au fost administrate;

- atât instanța de fond, cât și cea de apel, au pus la baza soluției de

achitare declarațiile inculpaților Negrescu Constantin și Gaburici Diana, care

au comunicat că Negrescu Constantin nu a opus rezistență violentă angajaților

INP și nu le-a aplicat careva lovituri acestora, nu l-a mușcat pe Coroi Andrian

de deget, ci doar s-a apărat din motiv că aceștia îl strangulau;

- aceste declarații sunt combătute prin concluziile expertizei medico-

legale efectuate în privința părții vătămate Coroi Andrian, la aceasta

depistându-se leziuni caracteristice maltratării, anume în felul în care Coroi

Adrian a descris-o: echimoză a ochiului stâng - în urma aplicării loviturilor cu

pumnii de către Negrescu Anatolie, echimoză a bazei degetului 1 a mâinii

stângi - în urma mușcării de mână de către Negrescu Anatolie, traumă cranio -

cerebrală - în urma aplicării loviturii cu piciorul de către Gaburici Diana;

- însăși raportul de expertiză medico-legală nr. 98 din 21.02.2017, efectuat

în privința lui Negrescu Anatolie, confirmă că acesta a opus rezistență, iar

leziunile depistate la el nu sunt caracteristice aplicării unor lovituri;

- faptul opunerii rezistenței se confirmă și prin procesul-verbal de

examinare a uniformei în care era îmbrăcat Coroi Adrian, potrivit căruia

uniforma a fost ruptă și murdărită de noroi;

- de către inculpați a fost înaintată versiunea precum că, faptul sustragerii

actelor de către Gaburici Diana nu a avut loc, ori acestea ar fi fost aruncate de

către angajații poliției, iar ulterior găsite de către inculpați, în prezența

martorului Negrescu Anatolie, care este tatăl inculpaților;

- fiind audiat în ședința de judecată, martorul Negrescu Constantin a

declarat că copiii să-i Negrescu Constantin și Gaburici Diana i-au comunicat

că actele ar fi rămas la polițiști. Necătând la acest fapt, el împreună cu

Negrescu Constantin au mers inițial la fața locului și le-au căutat, și doar

ulterior s-ar fi adresat la poliție, pentru ca să le fie restituite; apar anumite

divergențe în declarațiile martorului Negrescu Constantin, ori nu este clar

care a fost necesitatea inițial să caute documentele la fața locului, atâta timp

cât potrivit versiunii apărării, acestea au rămas Ia angajații poliției. Mai mult,

faptul adresării la poliție în vederea restituirii documentelor, nu este certificat

prin înaintarea cărorva cereri oficiale, care urmau să fie înregistrate, cî ac

limitează doar Ia declarațiile inculpaților și a unui martor care este radă de

10

gradul I cu inculpații. Din aceste considerente, se constată că totuși

documentele au fost sustrase de Gaburici Diana din interiorul autospecialei

angajaților INP, iar ulterior, pentru a întrerupe acțiunile legale de curmare și

constatare a unei fapte antisociale, la indicația lui Negrescu Anatolie, Gaburici

Ion a plecat de ia fața locului împreună cu actele transmise de către Gaburici

Diana;

- versiunea inculpaților este combătută prin probele cercetate, care nici

nu au fost apreciate de instanța de apel, conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, și anume: procesul-verbal de ridicare din 21.02.2017,

precum și procesul-verbal de examinare a obiectului din 21.02.2017;

concluziile raportul de expertiză medico-legală suplimentară nr. 67-D din

21.03.2017;

- argumentul instanțelor de fond și apel, precum că inculpații nu au

aplicat violența nepereculoasă pentru viata și sănătatea părții vătămate Coroi

Andrian, este combătut de ansamblu de probe, necontestate de părți,

administrate la urmărirea penală și cercetate în instanță, care demonstrează

dincolo de orice dubiu rezonabil culpa ambilor inculpați în săvîrșirea

infracțiunilor incriminate;

- nemijlocit tabloul general al evenimentelor infracționale imputate

inculpaților este reflectat în mod obiectiv prin ansamblul probelor: declarațiile

părții vătămate Coroi Adrian xxxxx; declarațiile martorului Stratulat

Veaceslav; declarațiile martorului Gabură Vitalie xxxxx din ședința de

judecată f.d. 19, 183); declarațiilor martorului Ursu Vitalie xxxxx din ședința

de judecată (f.d. 18,181);

- reieșind din declarațiile martorului Gaburici lom xxxxx, dânsul a văzut

ca polițiștii să-i aplice careva lovituri lui Negrescu Anatolie, ci doar în

procesul imobilizării, l-au apucat pe din spate punându-i antebrațul la gât.;

- declarațiilor martorilor acuzării, inclusiv și a comportamentului

inculpaților rezultă, că culpa acestora și demonstrează faptul aplicării

violenței față de victimă de către ambii inculpați;

- instanța de apel urma să aprecieze critic versiunea inculpaților,

deoarece nu este susținută de alte probe și vine în contradicție eu materialele

cauzei, respectiv, declarațiile tuturor martorilor audiați au fost coroborate și

alte probe scrise care au fost cercetate în instața de apel;

- instanțele de fond și apel fac referire la faptul că, la emiterea soluției au

apreciat probele prezentate de acuzare în corespundere eu prevederile art. 101

Cod de procedură penală și în rezultat au ajuns la concluzia că nu a adus

careva probe care confirmă învinuirea adusă lui Negrescu Constantin și

Gaburici Diana, este de menționat, că respectivele argumente cât și celelalte

reținute drept motivație, sunt eronate, declarative și nefondate;

- argumentele inculpaților precum că, nu au comis infracțiunea Imputată

sunt neîntemeiate și contravin materialelor cauzei, or, nerecunoașterea

vinovăției nu poate servi temei de achitare a acestora, de vreme ce în cursul

11

judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu

certitudine vinovăția ambilor, din care considerente acuzarea ie apreciază

drept modalitate de apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale, în

condițiile în care argumentele inculpaților nu au suport probator și contravin

probelor administrate, ceea ce impune aprecierea lor critică;

- consideră că instanța de apel, la adoptarea deciziei, a repetat eroarea de

drept admisă de către instanța de fond și nu a dat apreciere justă suportului

probatoriu prezentat de către acuzare, astfel încît concluzia instanței de apel

este inacceptabilă, deoarece probele acuzării au fost supuse unei minuțioase

cercetări în ambele instanțe, facîndu-se referire la declarațiile detaliate ale

participanților la proces, iar în astfel de condiții, colegiului penal, îi rămînea

doar să aprecieze aceste nrobe, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor;

- instanța de apel, a preluat conluziile formulate de prima instanță, fără a

proceda la o apreciere proprie, specifică activității de judecare a apelului,

cerință prevăzută la art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală;

- vinovăția inculpaților Negrescu Abatolie și Gaburici Diana este

dovedită pe deplin, iar instanța de fond și apel, eronat și tendențios, s-au

statuat asupra oportunității achitării inculpaților.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată, din următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor

din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de

titularul acestuia.

În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în

particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor

admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a

cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol

preventiv și unul reparator.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art.

435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate

și cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată, când eroarea admisă nu poate fi corectată la această etapă a

procedurilor.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze total, atunci când se constată admiterea erorilor de

drept, de natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut

12

drept consecință adoptarea unei hotărâri contradictorii și nemotivate.

Totodată, Colegiul penal lărgit evidențiază și prevederile art.414 Cod de

procedură penală, în care se stipulează asupra căror chestiuni de fapt și de

drept urmează să se expună instanța, la etapa judecării cauzei în procedura de

apel.

În particular, la chestiunile de fapt se atribuie următoarele aspecte: dacă

fapta reținută a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și,

dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă există circumstanțe atenuante și

agravante, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma art.101 Cod de

procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze

instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată

și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal au fost corect

aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă,

printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, urma să expună în hotărârea adoptată situația

de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște

concluzii temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția inculpaților și

încadrarea juridică a faptei săvârșite de către aceștia sau nevinovăția acestora și

temeiul achitării, prevăzut de normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții

legale reglementate exhaustiv de legislator.

Reieșind din sumarul recursului declarat de procuror, se constată că acesta

este întemeiat în baza art.427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocând

următoarele cazuri de casare: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția. Criticele autorului recursului, în esență, se referă la faptul

că, instanța de apel a adoptat soluția de menținere a sentinței de achitare a lui

Gaburici D. și Negrescu A. de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.349 alin. (11) Cod penal, fără o apreciere corespunzătoare a totalității

probelor administrate la caz, care confirmă vinovăția inculpaților în faptele

imputate de către partea acuzării.

13

Verificând criticele expuse de titularul cererii de recurs, în raport cu

lucrările cauzei, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel, judecând

apelul nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând

o soluție pripită. În cele din urmă, de către instanța de apel au fost formulate

unele concluzii nefondate, iar prin aceasta, inter alia, fiind încălcată obligația

instanței de motivare a hotărârii judecătorești, care face parte din setul

garanțiilor subsecvente procesului echitabil, fapt prin care s-a admis eroarea

de drept prescrisă de pct. 6) din art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul penal lărgit evidențiază

într-un prim aspect faptul, că principala problemă adusă în discuție pe orice

cauză penală se referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite

judecății, în raport cu faptele infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu.

Prin urmare, atunci când unei persoane i se impută săvârșirea unei fapte

penale și i se aduce o acuzație în acest sens, aceasta trebuie să fie bazată pe

probe pertinente, veridice și concludente, care ar dovedi, dincolo de orice

îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă

anume de inculpat. Pentru a conchide asupra celor expuse, probatoriul

administrat în cauză urmează a fi apreciat după intima convingere a

judecătorului, care trebuie să se bazeze pe prevederile legii procesual-penale

și pe analiza coroborată a tuturor probelor sub toate aspectele, complet și

obiectiv.

Efectuând o analiză textuală a părții motivate a deciziei instanței de apel

se deduce, că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor ce ar fi clare și

întemeiate legal asupra concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței

contestate de apelant, în raport cu motivele invocate și circumstanțele reale

ale acestei cauze.

Deci, în speță, este necesar ca în mod judicios, cu o argumentare

temeinică și suficientă, să fie rezolvate problemele de drept apărute în cadrul

judecării, cu excluderea contradicțiilor și incertitudinilor existente, având în

vedere că, lipsa unei motivări corespunzătoare dintr-o hotărâre judecătorească

afectează grav echitatea acestei proceduri.

În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit relevă, că instanța de apel

atunci când constată lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive

ale infracțiunii imputate prin rechizitoriu, urmează să-și argumenteze soluția

prin prisma tuturor probelor acumulate în dosar, care trebuie apreciate

multilateral și obiectiv. În acest sens, se are în vedere faptul că, așa cum s-a

punctat deja mai sus, instanța de apel la judecarea cauzei trebuia să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului, să verifice și să aprecieze

conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală, fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar

toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și să constate

dacă acțiunile comise de inculpați întrunesc sau nu elementele infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal.

14

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept

procesual menționate, Colegiul penal lărgit constată că, potrivit

rechizitoriului, Gaburici D. și Negrescu A. au fost învinuiți de către organul

de urmărire penală de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(11)

Cod penal, aplicarea violenței nepericuloase pentru viața si sănătate față de persoana

cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei de serviciu.

În continuare, prima instanță a adoptat o sentință prin care Gaburici D. și

Negrescu A. au fost achitați de învinuirea în săvârșirea infracțiuni prevăzute de

art.349 alin.(11) Cod penal, din motiv că fapta inculpaților nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii.

Prin urmare, nefiind de acord cu soluția adoptată de către prima instanță,

partea acuzării a atacat sentința cu apel. La rândul său, instanța de apel a

adoptat o soluție prin care a respins apelul declarat și a menținut hotărârea

primei instanțe.

Astfel, instanța de apel în urma analizei și cercetării probelor a ajuns la

concluzia de menținere a sentinței, prin care a considerat că prima instanță

justificat a concluzionat, că fapta Dianei Gaburici și a lui Negrescu A. nu

întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(11) Cod penal,

aceștia fiind achitați, menționând că: ”…probe concludente ce ar confirma

vinovăția inculpatei Diana Gaburici sau ar combate poziția acesteia, acuzarea de stat

nu a prezentat, astfel instanța de judecată corect a reținut că, nu există careva probe

ce ar confirma aplicarea de către Gaburici Diana părții vătămate Coroi Andrian a

violenței nepericuloase pentru viața si sănătate, în scopul sistării activității ei de

serviciu, la fel nu s-a dovedit că, aceasta l-a mușcat de mînă pe Coroi Andrian și că

prin acțiunile sale i-a cauzat careva vătămări corporale.” Astfel, instanța de apel a

descris declarațiile părții vătămate, a martorilor menționați și a indicat

materialele cauzei.

În continuare, în susținerea concluziilor sale privind menținerea sentinței

de achitare a inculpaților, instanța de apel a pus declarațiile inculpaților și a

martorului Gabura V., fiind menționat că ”…declarațiile martorilor date atât în

instanța de fond, cît și în instanța de apel, sunt contradictorii, or, martorul acuzării

Gabura Vitalie a declarat că, în momentul în care s-au apropiat ei, persoana de gen

feminin a spus că, nu mai face gălăgie, a cedat ambele mîini și a fost încătușată.

Persoana de gen masculin era jos la pămînt și ambii colaboratori ai INP erau de

asupra lui și-l țineau. Nu cunoaște dacă camera pe care o avea colaboratorul INP a

fost găsită. Negrescu a mers cu ei la IP Hîncesti. Miros de alcool de la Negrescu nu s-

a simțit, miros de alcool s-a simțit de la doamnă. Gaburici numea poliția, dar nu a

văzut ca aceasta să aplice violența. Negrescu spunea că, actele au fost prezentate

inspectorilor si că, acestea au fost pierdute. Inspectorii spuneau că, actele au fost luate

de cumnatul lui Negrescu, iar în acea seară prin jur nu erau alți martori sau

automobile.”

Astfel, Colegiul constată că, din declarațiile tuturor părților audiate și

materialele cauzei descrise în decizie, instanța de apel a analizat și a apreciat

15

doar declarațiile inculpaților și a martorului Gabura V., fără a evalua celelalte

probe și fără a efectua o analiză a acestora, cu aprecierea fiecărei probe în

parte, cu expunerea asupra admisibilității sau inadmisibilității probei,

ignorând totalmente probele administrate la caz, precum și în instanța de

apel. Într-o hotărâre este necesar nu numai de a reda declarațiile

participanților la proces, dar și de a expune esența acestor depoziții și legătura

lor cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o

circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar

altele respinse.

La acest capitol Colegiul remarcă că, în instanțele de fond au fost

examinate următoarele probe și anume:

- procesul-verbal de ridicare din 21.02.2017, precum și procesul-verbal

examinare a obiectului din 21.02.2017, de la Coroi Andrian xxxxx a fost

ridicată uniforma de serviciu inclusiv: hainele, încălțămintea și chipiul, care în

procesul examinării s-a stabilit că prezintă mai multe semne de violență,

precum: rupturi, urme de glod, discusături și alte deteriorări (f.d.21-29,30 vol.

I);

- raportul de expertiză medico-legală suplimentară nr.67-D din

21.03.2017, prin care la Coroi A. s-au depistat leziuni sub formă de echimoză

pe centrul frunții cu echimoză a ochiului stâng, echimoză a bazei degetului 1 a

mâinii stângi, traumă eranio-cerebrală cu comotie cerebrală acută, închisă,

comoție cerebrală cu sindrom HIC și asteno-vegetativ, care puteau fi cauzate

în urma acțiunii traumatice a unui(or) obiect(e) dur-contondent(e), ori lovitură

de așa obiect(e) la impact, care duc la o dereglare a sănătății de scurtă durată

și în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare ușoară a sănătății. Totodată,

leziunile corporale depistate la Coroi Andrian nu sunt caracteristice căderii

pasive de la înălțimea propriului corp (f.d. 96-97 vol. I);

- declarațiile părții vătămate Coroi A. din ședința de judecată, care a

specificat că Negrescu Anatolie i-a aplicat mai multe lovituri în regiunea

trunchiului și a capului, iar persoana de gen feminin, identificată ulterior ca

Gaburici Diana, la solicitarea lui Nergrescu, a pătruns în interiorul

automobilului de serviciu și a sustras actele automobilului ridicate pentru

verificare. Apoi doamna a transmis actele la un bărbat strigând să urce la

volanul automobilului de model „Opel Corsa” și să plece. Pe acostament era

împreună cu Negrescu Constantin la pământ, unde acesta i-a rupt uniforma

de serviciu și l-a mușcat de mână. După ce Negrescu a strigat la sora sa după

ajutor, cât se afla la pământ, s-a apropiat sora și i-a aplicat prin surprindere o

lovitură în regiunea feței. Stratulat a intervenit când Negrescu a început să-l

lovească în regiunea corpului (f.d. 13, 176);

- declarațiile martorului Stratulat Veaceslav din ședința de judecată, care

a menționat că, Negrescu Anatolie a urcat în automobilul de serviciu, dar

peste un scurt timp a coborât brusc și a început să se comporte neadecvat.

Negrescu a încercat să se eschiveze însă el cu colegul său l-au reținut. În timp

16

ce îl țineau pe Negrescu, o persoană de gen masculin a urcat la volanul

automobilului și s-a izbit cu o viteză spre ei. În acel moment, Gaburici a

deschis ușa automobilului de serviciu, a sustras actele lui Negrescu și cele ale

automobilului și le-a transmis persoanei care se afla la volan. În timp ce

Negrescu dorea să se eschiveze, acesta i-a aplicat colegului său câteva lovituri

la regiunea corpului. În moment ce colegul său încerca să-l țină pe Negrescu,

acesta l-a mușcat de mână. În moment ce Stratulat s-a apropiat de colegul său

să-l ajute, pe la spate a venit Gaburici și i-a aplicat o lovitură cu piciorul în față

colegului său. La Coroi a fost deteriorată complet uniforma de serviciu,

murdărită de noroi, în regiunea feței a avut vânătăi (echimoze) și era umflată

mâna unde a fost mușcat (f.d.16,179);

- declarațiile martorului Gabură V. din ședința de judecată, când au ajuns

la fața locului, colegii de la INP încercau să rețină o persoană. Persoana de gen

masculin era agresiv și opunea rezistență. La colaboratorii INP era uniforma

ruptă și murdară. Inspectorii spuneau că actele au fost sustrase de cumnatul

lui Negrescu.(f.d. 19,183);

- declarațiile martorului Ursu V. din ședința de judecată, s-a stabilit că

colaboratorii INP încercau să-l imobilizeze pe Negrescu, iar el opunea

rezistență. Negrescu striga la colaboratorii INP și încerca să scoată mâinile ca

să nu fie încătușat.(f.d. 18,181);

- declarațiile martorului Gaburici I., dânsul nu a văzut ca polițiștii să-i

aplice careva lovituri lui Negrescu Anatolie, ci doar în procesul imobilizării, l-

au apucat pe din spate punându-i antebrațul la gât (f.d. 184).

Astfel, Colegiul constată că instanța de apel nu a luat în considerație

aceste declarații cât și probele materiale prezentate de către partea acuzării,

apreciind prioritar declarațiile inculpaților, care au dreptul de a nu se

autoincrimina.

Ca urmare, Colegiul constată că instanța de apel nemotivat a ajuns la

concluzia referitor la achitarea lui Negrescu A. și Gaburici D. de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(11) Cod penal, pe motiv că fapta acestora

nu întrunește elementele infracțiunii, în contextul că nu există careva probe ce

ar confirma aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea față de

persoana cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei de serviciu,

prin ce a admis o eroare de fapt și anume discordanța între cele reținute de

instanța de apel și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte

evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care

materialul probator o susține, instanța de apel urmând să aprecieze obiectiv

toate probele.

Mai mult, Colegiul menționează că, deși procurorul nefiind de acord cu

concluzia primei instanțe, în apel a adus un șir de argumente, printre care și

faptul că nu s-a dat aprecierea tuturor probelor administrate la caz, ce în

cumul confirmă în opinia lui, vinovăția inculpaților Negrescu A. și Gaburici

D., conform învinuirii înaintate și consideră că acțiunile acestora urmează a fi

17

încadrate, conform prevederilor art. 349 alin. (11) Cod penal, însă instanța de

apel nu le-a supus unei analize desfășurate și minuțioase.

Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel, ignorând un cumul de

probe administrate la dosar, a admis și a apreciat prioritar numai declarațiile

selective a unui martor, care și au fost puse la baza hotărârii de achitare în

privința lui Negrescu A. și Gaburici D., astfel expunându-se doar asupra

acestei probe, fără o analiză în cumul a tuturor probelor prezentate de părți,

neilucidând faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei

date.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de

instanța de apel și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte

evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și

nemotivate.

Rezumând cele menționate, Colegiul constată că, instanța de apel urma

să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele

în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să

motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2

Cod de procedură penală). Contrar acestor stricte prevederi legale instanța de

apel selectiv a apreciat câteva probe, ignorând restul probelor, fără să le

aprecieze pe fiecare în parte și să se expună asupra admisibilității sau

inadmisibilității lor, expunând temeiul respectiv și argumentând clar

concluziile sale în decizia adoptată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că decizia instanței

de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea

motivării soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în

speță și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și

anume, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

iar erorile admise de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea

procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții

de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind

instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la

pronunțarea hotărârii judecătorești.

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursul

ordinar declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu

remiterea cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecători.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale

invocate în cererea de apel; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

18

înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate

în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o evaluare

cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată,

respectiv în caz de adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a

inculpaților, să emită o soluție clară, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă

a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, se casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2019, în cauza

penală privindu-i pe Negrescu Anatolie xxxxx și Gaburici Diana xxxxx, și se

dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 09 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

19