1ra-964/2020 — art. 264/1 alin. 4 CP

1ra-964/2020 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-964/2020

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 14 noiembrie

2019, în cauza penală privindu-l pe

Graur Ion Xxxxx, născut la xxxxx,

originar din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx,

domiciliat în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Ion a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, sub formă de muncă neremunerată pe un termen de 160 ore.

S-a respins solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare din

contul inculpatului în sumă de 997,03 lei, ca fiind neîntemeiată.

aproximativ ora 22:45 min., fără a deține permis de conducere a mijloacelor de transport,

a condus autoturismul de model „Vaz 2106” cu n/î xxxxx, pe traseul local din s.

Stoianovca, r-nul Cantemir, în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, prin ce a

încălcat cerințele art. 10 pct. 2) lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit

1

căruia, persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede: permis de conducere

perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte

autovehiculul condus, precum și cerințele art. 14 lit. a) al Regulamentului Circulației

Rutiere conform căruia, conducătorului de vehicul îi este interzis: să conducă vehiculul

în stare de ebrietate, ca ulterior după ce a fost stopat de către angajații Inspectoratului

Național de Patrulare, existând suficiente temeiuri de a presupune, că se află în stare de

ebrietate inadmisibilă produsă de alcool, fiind supus testului alcooscopic cu aparatul de

model ”DRAGER ALCOTEST 6810”, testarea cu nr. 2604 din 15.05.2019, s-a constatat că

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat constituie 0,52 mg/l, ceea ce conform art.

13412 Cod penal, corespunde stării de ebrietate alcoolice cu grad avansat.

Acțiunile respective ale inculpatului Graur Ion au fost încadrate juridic în baza

prevederile art. 2641 alin. (4) Cod penal, conform indicilor: conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu

deține permis de conducere.

Cauza penală în prima instanță a fost examinată în ordinea procedurii simplificate

prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală.

Cantemir, Priguza Alexandru, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, cu aplicarea în privința inculpatului Graur Ion în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal, pedeapsa de 8 luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

3.1. În motivarea apelului a indicat că, instanța de judecată la aplicarea pedepsei

față de inculpatul Graur Ion nu a ținut cont de faptul că acesta anterior s-a aflat în conflict

cu legea penală, și anume prin sentința Judecătoriei Cantemir din 29 martie 2011 pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, a fost încetat

procesul penal în privința lui Graur Ion din motivul împăcării părților. La fel în anul

2009 a fost încetată urmărirea penală în baza art. 179 alin. (2) Cod penal în privința lui

Graur Ion din motivul împăcării părților.

Graur Ion a fost judecat prin sentința Judecătoriei Cantemir din 29 martie 2011

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) Cod penal, și condamnat la

150 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, precum și a fost judecat prin

sentința Judecătoriei Cantemir din 12 septembrie 2011 pentru săvârșirea infracțiunii

2

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, fiind condamnat la 2 ani închisoare,

cu aplicarea art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată condiționat pedeapsa pe un termen

de un an.

A susținut că pedepsele penale aplicate anterior în privința inculpatului Graur Ion

nu și-au atins scopul, deoarece ultimul nu s-a reeducat. Prezenta sentință este prea

blândă din considerentul că nu a fost respectate dispozițiile art. 61 Cod penal, fiind

ignorat scopul pedepsei penale.

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către procuror, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, verificând

legalitatea și temeinicia sentinței contestate, a considerat că instanța de fond, judecând

cauza, a verificat sub toate aspectele circumstanțele de fapt și de drept, complet și

obiectiv a apreciat probele administrate în cadrul cercetării judecătorești, și întemeiat a

ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului Graur Ion corect au fost încadrate în baza

prevederilor art. 2641 alin. (4) Cod penal, după indicii: conducerea mijlocului de transport

de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, și care nu deține

permis de conducere, iar vinovăția acesteia în comiterea faptei imputate este pe deplin

confirmată.

Aceste împrejurări au fost constatate prin totalitatea de probe administrate la cauza

penală și care au fost apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere a pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a notat că, sentința primei instanțe este criticată de procuror sub

aspectul individualizării și stabilirii pedepsei inculpatului Graur Ion, solicitând aplicarea

în privința acestuia o pedeapsă mai aspră. În acest sens, procurorul a invocat că pedeapsa

cu munca neremunerată aplicată inculpatului, este prea blândă în raport cu fapta comisă,

astfel considerând că o pedeapsă echitabilă acestuia ar fi stabilirea pedepsei sub formă

de închisoare pe un termen de 8 luni.

Sub acest aspect, verificând legalitatea sentinței, s-a atestat că instanța de fond la

stabilirea pedepsei inculpatului Graur Ion a respectat principiile de individualizare a

pedepsei prevăzute de art. 7, 75 Cod penal, aplicându-i acestuia o pedeapsă echitabilă și

în limitele stabilite de sancțiunea normei de incriminare, cu respectarea prevederilor art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

3

Instanța de apel, analizând materialele dosarului, a constatat că la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei inculpatului Graur Ion instanța de fond a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familie acestuia.

Inculpatul Graur Ion a comis infracțiune, care conform art. 16 Cod penal, se atribuie

la categoria infracțiunilor ușoare, anterior a fost atras la răspundere penală, nu este

încadrat în câmpul muncii, la locul de trai se caracterizează pozitiv, are trei copii la

întreținere, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru.

Circumstanțe care atenuează sau agraveze răspunderea inculpatului Graur Ion

prevăzute la art. 76 și 77 Cod penal, nu au fost reținute.

La acest segment, s-a impus a nota că prima instanță eronat a reținut în acțiunile

inculpatului Graur Ion circumstanța atenuantă cum este săvârșirea pentru prima dată a

unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, prevăzută de art. 76 Cod penal, în condițiile

în care din materialele dosarului rezultă că anterior inculpatul Graur Ion a fost

condamnat pentru săvârșirea altor infracțiuni, antecedente penale fiind stinse (f.d.26,

11).

Sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal, stabilește pedeapsa cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 ore sau cu închisoare de până la 1

an.

Acordând eficiență principiilor de individualizare a pedepsei, și analizând

ansamblul de circumstanțe ce caracterizează persoana inculpatului Graur Ion, lipsa

circumstanțelor care atenuează și a celor care agravează răspunderea acestuia, existența

a trei copii la întreținere, pericolul social al infracțiunii comise, instanța de apel a

considerat că corectarea și resocializarea inculpatului Graur Ion, precum și restabilirea

echității sociale, este posibilă cu aplicarea unei pedepse sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

care, indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea ce ține de tipul și

mărimea pedepsei, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În argumentarea recursului invocă următoarele:

4

- atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au analizat sub toate aspectele,

complet și obiectiv circumstanțele cauzei, comportamentul inculpatului în momentul și

după comiterea infracțiunii, circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea

penală;

- instanțele de judecată nu au luat în considerație la stabilirea pedepsei lui Graur

Ion circumstanțele importante pentru individualizarea pedepsei penale care au fost

constatate în cadrul urmăririi penale și anume: săvârșirea infracțiunii de către o persoană

care anterior a fost condamnată pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză (la

29.03.2011 de Judecătoria Cantemir pe art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, a fost

încetat procesul penal în privința lui Graur Ion din motivul împăcării părților; în anul

2009 a fost încetată urmărirea penală pe art. 179 alin. (2) Cod penal, în privința lui Graur

Ion din motivul împăcării părților; la 29.03.2011 de Judecătoria Cantemir pe art. 208 alin.

(1) Cod penal, condamnat la 150 ore de muncă neremunerată; la 12.09.2011 de

Judecătoria Cantemir pe art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, condamnat la 2 ani de

închisoare, în baza art. 90 Cod penal - 1 an termen de probă);

- instanțele de judecată neîntemeiat nu au luat în considerație că anterior pentru

infracțiunile săvârșite inculpatului Graur Ion i-a fost aplicată pedeapsa penală sub formă

de închisoare pe un termen de 2 ani cu suspendarea condiționată cu stabilirea termenului

de probă de 1 an, precum și i-a fost aplicată pedeapsa penală sub formă de 150 ore de

muncă neremunerată în folosul comunității, însă pedepsele penale respective nu și-au

atins scopul, deoarece inculpatul nu s-a reeducat;

- instanța de apel a menționat în decizia sa, că prima instanță eronat a reținut în

acțiunile inculpatului Graur Ion circumstanța atenuantă cum este săvârșirea pentru

prima dată a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, prevăzută de art. 76 Cod penal,

în condițiile în care din materialele dosarului rezultă că anterior inculpatul Graur Ion a

fost condamnat pentru săvârșirea altor infracțiuni, antecedente penale fiind stinse (f.d.

26, 27)

Instanța de apel constantând o eroare comisă de instanța de fond, care a inclus

circumstanța prevăzută de art. 76 Cod penal (săvârșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni ușoare sau mai puțin grave) ca o circumstanță atenuantă, menține în vigoare

sentința instanței de fond.

Astfel, reieșind din motivele și metodele comiterii infracțiunii, inculpatul se

prezintă a fi o persoană social - periculoasă, și doar privarea de libertate va putea îngrădi

5

societatea de la manifestarea unor acțiuni de acest gen din partea lui Graur Ion.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate

cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

la judecarea cauzei.

Colegiul penal menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal

și material.

Instanța de recurs constată, că recurentul în expunerea motivelor privind

dezacordul cu pedeapsa stabilită inculpatului, face trimitere expres la temeiurile pentru

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, care prevăd

că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

6

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia instanței de

apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurent, prevăzute în pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit obiect de examinare

în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o

altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinei care au fost puse la baza hotărîrii

de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Cât privește motivul precum că, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, Colegiul penal constată că, în această ordine de idei și în raport cu

circumstanțele invocate în recursul ordinar de pe rol, instanța de apel legal și întemeiat

a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 61, 75

Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în

strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu munca neremunerată.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

7

în corespundere cu prevederile legale (pct. 4.1. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de fond și de apel nu

au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că pedeapsa aplicată

inculpatului a fost individualizată conform prevederilor legale, astfel recursul ordinar

este vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul-șef al

Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 14 noiembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Graur Ion Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 07 iulie 2020.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

8