1ra-29/2020 — art. 30, 326 alin. 2 lit. c CP

1ra-29/2020 — art. 30, 326 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-29/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura Anticorupție,

Iachimovschi Octavian și de către avocatul Vizdoga Ion în numele

inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul central din 15

iunie 2018 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06

martie 2019, în cauza penală în privința lui

Guriev Iurie xxxxx, născut xxxxx.

Termenul de judecare:

prima instanță: 08.09.2015 – 15.06.2018

instanța de apel: 20.07.2018 – 06.03.2019

instanța de recurs ordinar: 24.05.2019 – 26.03.2020

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

inculpatul Guriev Iurie a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. art.30, 326 alin. (2), lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa în formă de închisoare pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată lui Guriev Iurie prin

sentință a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani, dacă

condamnatul în termenul de probă nu va comite noi infracțiuni și prin

purtarea exemplară și muncă cinstită va confirma încrederea acordată,

totodată fiind obligat Guriev Iurie să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent.

În baza art.65 alin. (3) Cod penal, Guriev Iurie a fost privat de dreptul

de a activa în calitate de avocat pe un termen de 3 ani.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

data de xxxxx, susținând că are influență asupra judecătorilor din cadrul

Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți, Ruslana Burdeniuc, Ala Rotaru și

Dumitru Pușca, care aveau spre examinare în ordine de apel cauza penală

1

de acuzare a inculpaților Mazur Victor, Constantin Andriuca și Victor

Rusnac de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.(2) lit. b), c), e), f)

Cod penal, condamnați prin sentința judecătoriei Florești la 5 ani și 4 luni de

închisoare, a pretins de la Anatolie Mazur 6000 Euro (bani care potrivit

cursului oficial al valutei naționale stabilit de către Banca Națională a

Moldovei pentru data indicată constituiau 112129,2 lei), pentru a-i

determina pe judecătorii menționați să emită o decizie prin care să îi aplice

fiului lui Anatolie Mazur, Victor Mazur o pedeapsă penală non-privativă de

libertate.

În continuarea realizării intenției sale infracționale unice de obținere a

banilor pretinși de la Anatolie Mazur, la data de xxxxx inculpatul Guriev

Iurie, aflându-se pe teritoriul r-nul Florești în apropierea s. Ghindești,

susținând că are influență asupra judecătorilor din cadrul colegiului penal

al Curții de Apel Bălți, Ruslana Burdeniuc, Ala Rotaru și Dumitru Pușca,

care aveau spre examinare în ordine de apel cauza penală de acuzare a

inculpaților Victor Mazur, Constantin Andriuca și Victor Rusnac de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), c), e), f) Cod penal,

condamnați prin sentința judecătoriei Florești la 5 ani și 4 luni de închisoare,

a acceptat și a primit personal de la Anatolie Mazur 6000 Euro (bani care

potrivit cursului oficial al valutei naționale stabilit de către Banca Națională

a Moldovei pentru data indicată constituiau 114636,6 lei), pentru a-i

determina pe judecătorii menționați să emită o decizie prin care să îi aplice

fiului lui Anatolie Mazur, Victor Mazur o pedeapsă penală non-privativă de

libertate.

- procurorul în Procuratura Anticorupție, Iachimovschi Octavian, prin

care a solicitat admiterea apelului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care a-l

recunoaște vinovat pe Guriev Iurie de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. art. 30, 326 alin. (2) lit. c) Cod penal și a-i aplica o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 6 ani, cu executarea acestei pedepse în

penitenciar de tip semiînchis, iar cu aplicarea prevederilor art.65 alin. (3)

Cod penal, a-l priva pe Guriev Iurie de dreptul de a activa în calitate de

avocat pe un termen de 5 ani;

- inculpatul Guriev Iurie, prin care a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței din motivul ilegalității ei, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie

achitat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.326 alin. (2) lit. c) Cod

penal;

- avocatul Vizdoga Ion în interesele inculpatului, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței din motivul ilegalității ei, rejudecarea

2

cauzei și pronunțarea unei hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să fie achitat inculpatul Guriev Iurie învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.326 alin. (2) lit. c) Cod penal.

3.1. În motivarea apelului procurorul a indicat că:

- pedeapsa stabilită de instanță nu este în măsură să asigure scopurile

instituției pedepsei penale, deoarece conform art. 61 Cod penal, pedeapsa

penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și

reeducare a condamnatului. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. În acest

sens acuzarea remarcă că condamnatul nu a recunoscut vinovăția în

comiterea infracțiunii, deci nu conștientizează caracterul prejudiciabil al

faptelor sale;

- anterior Guriev Iurie a fost condamnat pentru comiterea în calitate de

avocat, a infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, fiind

recunoscut vinovat, în privința acestuia fiind aplicate prevederile art. 55 Cod

penal, în vigoare la momentul pronunțării hotărârii;

- inculpatul a dat dovadă de lipsă de respect față de încrederea oferită

de instanța de judecată exprimată în sentința din 11.07.2008, prin care acesta

a fost liberat de răspundere penală cu tragerea la răspundere administrativă

(la moment contravențională) pe faptul comiterii unei fapte similare - trafic

de influență, astfel corectarea sa fiind posibilă doar prin aplicarea unei

pedepse privative de libertate;

- instanța a aplicat nemotivat prevederile art. 90 Cod penal și în

virtutea celor invocate, acuzarea consideră că corectarea și reeducarea

condamnatului nu poate fi realizată la fel ca și restabilirea echității sociale,

or prejudiciul cauzat intereselor publice este unul semnificativ;

- pedeapsa stabilită nu poate asigura scopul preventiv, reieșind din

faptul că este prea blândă, astfel acuzarea consideră că stabilirea pedepsei

solicitate în discursul procurorului este în măsură să asigure realizarea

scopurilor pedepsei penale atât în partea ce ține de prevenirea fenomenului

infracțional, cât și în partea ce ține de combaterea acestuia.

3.2. În motivarea apelului inculpatul a indicat că:

- la adoptarea sentinței de condamnare, instanța de judecată nu a

examinat obiectiv, multilateral și sub toate aspectele toate circumstanțele

cazului în coraport cu materialele cazului cât și argumentele apărării și

inculpatului care au fost aduse în fața instanței de judecată în corespundere

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, iar din circumstanțele de

drept și de fapt care au fost expuse de către instanța în sentință de

condamnare se atestă o situație foarte gravă ce ține de imparțialitatea

acesteia, ca rezultat aducând grave încălcări drepturilor și intereselor

3

inculpatului prin faptul că a admis toate probele acuzării, fără a le da o

apreciere corectă și legală asupra modului de dobândire de către organul de

urmărire penală care cu mare încălcări de procedură fiind administrate;

- conform rigorilor art. 26 Cod de procedură penală, Hotărîrii Curții

Constituționale nr. 12/2017, în cazul dat instanța a încălcat prevederile

articolului indicat supra prin faptul că a emis o sentință de condamnare în

baza probelor prezentate de acuzator, care au fost dobândite în cadrul

urmăririi penale cu grave încălcări și care au generat nulitatea acestora, în

acest sens fiind prezentate argumente plauzibile în fața instanței de către

apărător, însă instanța fără a face careva eforturi minime s-a străduit să

respingă argumentele inculpatului cât și ale apărării, în acest sens

asumându-și rolul de acuzare, respingând toate solicitările aduse prin

argumente generale și abstracte, în esență fiind lipsite de argumente juridice;

- instanța a admis unele erori grave de drept ce ține de probele care au

fost admise la adoptarea sentinței de condamnare, invocând că vinovăția

inculpatului se mai dovedește prin următoarele probe administrate în cauză

și anume: ordonanța privind începerea urmăririi penale din 10.11.2014 (f.d.1,

vol. l); ordonanța privind începerea urmăririi penale din 28.11.2014 (f.d.2,

vol. 1); ordonanța privind începerea urmăririi penale din 01.12.2014 (f.d.3,

vol. 1); ordonanța privind disjungarea urmăririi penale din 21.04.2015

(f.d.18, vol.1), deși actele date nu fac parte din categoria probelor, dar sunt

acte de procedură care sunt necesare a fi formate în vederea respectării

procedurii legale, în conformitate cu prevederile art. 93 Cod de procedură

penală;

- referitor la legalitatea pornirii urmăririi penale pe capătul de acuzare

prevăzute de art. 326 Cod penal s-a constatat că, pe această faptă de organul

de urmărire penală nu a fost pornită urmărirea penală în condițiile art.262 și

art.274 Cod de procedură penală, iar ca consecință toate acțiunile de

urmărire penală și a măsurilor speciale de investigație efectuate nemijlocit

împotriva inculpatului urmează a fi declarate nule și ilegale;

- la 10.11.2014 a fost începută urmărirea penală conform prevederilor

art.326 Cod penal cu încălcarea procedurii, din motiv că din conținutul

procesului penal de autosesizare și a ordonanței de începere a urmăririi

penale se constată că temei pentru începerea urmăririi penale a servit

informația parvenită de la SIS, însă abia ulterior după pornirea urmăririi

penale de către acuzator se solicită aceasta informație la 11.11.2014 (Nota

informativă întocmită de către OI a SIS) care este anexată la materialele

cauzei penale fiind recunoscut în calitate de document, astfel nefiind clar

cum procurorul a pornit urmărirea penală, în acest sens a întocmit procese-

verbale de autosesizare, indicând la informația care a fost prezentată de către

SIS, însă nota informativă a fost prezentă după pornirea urmăririi penale,

4

este inexplicabil situația dată, cum organele de investigație și procurorii

acționează în grup la fabricarea cauzelor penale inclusiv cauza penală care

i-a fost fabricată inculpatului personal;

- instanța de judecată nu a verificat cum s-a autosesizat procurorul în

baza informației SIS și nu a argumentat în mod plauzibil și legal această

mare încălcare ce ține de pornirea urmăririi penale, apare întrebarea care

este rolul instanței la examinarea cauzei penale, admițând unele încălcări

grave care sunt generate de nulitatea absolută și contrar prevederilor art. 273

Cod de procedură penală;

- ce ține de măsurile speciale de investigație care au fost efectuate pe

cauza penală dată, consideră inculpatul că au fost admise încălcări care la fel

generează nulitatea rezultatelor obținute, astfel înregistrarea și interceptarea

convorbirilor telefonice pe numărul de telefon care aparține inculpatului

xxxxx, conform încheierii judecătorului de instrucție din cadrul judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 01.12.2014, aceste interceptări urmau a fi

legalizate în termen de 24 ore după finisare, iar organul de urmărire penală

fără a legaliza aceste măsuri speciale de investigație după cum prevede

norma legală, solicită prelungirea lor la aceiași instanță la 30.12.2014, ca

urma a acestor încălcări care au fost admise de organul de urmărire penală

instanța de judecată urma să respingă admiterea acestor probe, însă este de

nedumerit cum a admis probele date, fiind afectate de nulitate absolută,

astfel că consideră că această măsură specială de investigație este contrară

prevederilor art. 1322 alin. (7) și art. 1329 Cod de procedură penală, deoarece

deși legiuitorul a fixat un termen de 48 de ore de la finisarea perioadei de

autorizare a interceptării și înregistrării, procurorul prezintă judecătorului

de instrucție procesul-verbal și suportul în original pe care au fost

înregistrate comunicările. Judecătorul de instrucție se expune printr-o

încheiere asupra respectării cerințelor legale la interceptarea și înregistrarea

comunicărilor de către organul de urmărire penală însă nu a fost respectat

termenul dat și instanța le-a admis, fără a aduce careva argumente juridice,

în acest sens admițând o probă care este generată de nulitate absolută. Astfel

instanța de fond nu a verificat legalitatea acestor probe, deoarece potrivit

materialelor cauzei penale probele au fost dobândite cu încălcarea normelor

legale, fiind lovite de nulitate și este de neînțeles poziția instanței de judecată

în înfăptuirea justiției cât și a calității actului de justiție, condamnând ilegal

o persoană care nu este vinovată în comiterea infracțiunii, astfel instanța

contribuind direct la condamnarea persoanelor care nu se fac vinovate și

inspiră un sentiment de insecuritate față de întreaga societate;

- instanța unilateral a respins argumentele apărării care au fost

invocate anume ce ține de declarațiile lui Mazur Anatolie din sentința

nominalizată supra, unde s-a constatat cu certitudine legalitatea acțiunilor

5

inculpatului în ce privește intervenția în convingerea instanței de judecată

prin metode legale prevăzute de legislația procesual penală. Astfel, instanța

a preluat unele fraze dintr-o altă sentință care îi sunt favorabile ei fără a da

o aprecierea juridico-legală pe ansamblu acestora în corespundere cu

prevederile legale, deci instanța direct acționând contrar prevederilor art. 6

din CEDO, ca consecință încălcând drepturile și interesele inculpatului, și

menționează că declarațiile dintr-o altă sentință a unei persoane fără a fi

audiat în fața instanței și a da posibilitate apărării sau inculpatului personal

de a da întrebări lui Mazur Anatolie nu puteau fi puse la baza sentinței date,

încălcând în mod flagrant art.art.8 și 10 Cod penal cât și prevederile art. 6

din CEDO;

- instanța de la început a avut o idee preconcepută asupra vinovăției

sale, dorind să adopte o sentință de condamnare în privința lui fără a avea

probe pertinente și concludente, s-a bazat pe presupunerile acuzatorului de

stat și pe metode de interpretări extensive a unor circumstanțe care nu au

avut loc în realitate, ca de exemplu cum instanța s-a putut pronunța asupra

declarațiilor lui Mazur Anatolie că la urmărirea penală a recunoscut

vinovăția, însă în instanța de judecată a negat acuzarea adusă fapt care

indică asupra neconștientizării de către inculpat a pericolului social al

faptelor săvârșite, unde se vede și care este poziția părtinitoare față de

acuzare;

- instanța de judecată făcând interpretări extensive, dubioase și pe

alocuri abuzive care o depășesc nu a luat în considerație că contractul de

asistență juridică este un contract care se încheie între două părți în mod

benevol, însă părțile sau una dintre părți pot conveni să nu încheie un astfel

de contract la voința sa. Astfel, este necesar de verificat faptul dacă

inculpatul a întreprins careva acțiuni de reprezentare în instanță, însă

inculpatul nu a eliberat un careva mandat instanței fără a avea un contract

de asistență juridică și nici nu l-a reprezentat pe Mazur Anatolie sau fiul

acestuia. Contrar circumstanțelor de fapt și de drept, instanța a statuat

asupra faptului că inculpatul nu a încheiat un contract de asistență juridică,

însă conform materialelor cauzei penale unica acțiune a fost ca a solicitat

informație de la Mazur Anatolie pe circumstanțele de drept, însă ultimul i-a

spus să discute cu fostul său apărător care a participat pentru a lua

cunoștință de cauză, în asemenea condiții nici vorbă nu poate de prezența

componenței de infracțiune prevăzute de art.326 Cod penal, deoarece

lipsește cu desăvârșire latura obiectivă a componenței de infracțiuni. Cu atât

mai mult, în instanța de judecată nu a fost dovedit nici print-o probă

pertinentă sau concludentă că inculpatul a susținut că are careva influență

asupra unor persoane cu demnitate publică, nu a dat careva nume, însă

inculpatul a dorit să apere drepturile și interesele persoanei date în modul

6

prevăzut de lege, însă ulterior a renunțat din motive personale și a restituit

suma de bani primită pentru asistența juridică;

- argumentele instanței referitor la dubiile ce țin de declarațiile lui

Mazur Anatolie, când menționează că ultimul la urmărirea penală a

recunoscut vinovăția însă în instanța de judecată a negat-o la fel, nu pot fi

reținute ca necombătând declarațiile martorului, se apreciază că este stabilit

cu certitudine prezența bănuielii justificate a unui caz de provocare a

comiterii infracțiunii din partea angajaților statului, fiind temeiurile

justificative de presupunere confirmată a regizării, supravegherii și

facilitării de agenții statului, care au condus la comiterea infracțiunii în

privința inculpatului Guriev Iurie, cu extensie și scop de a provoca comiterea

acesteia și de către inculpat, în privința ultimului fiind inadmisibilă însăși

constatarea comiterii în rezultatul provocării, din motivele expuse în

debutul aprecierii - lipsa unei învinuiri clare, precise și previzibile, cu

efectele indicate a nulității actelor de procedură (măsurilor special de

investigație și acuzarea incompletă) și respectiv neadmiterea probelor

administrate în baza acestor acte, or chiar și în situația în care ar fost

existentă o învinuire clară, precisă și previzibilă, și s-ar fi probat în baza

acesteia - pretinderea și primirea prin mijlocitor de bunuri, aceste eventuale

acțiuni ar fi rezultat inevitabil în urma acțiunii probate de provocare a

agenților statului, în privința ambilor inculpatului;

- apărarea a rămas fără explicații reieșind din conținutul sentinței de

achitare în ce privește aplicarea pedepsei complimentare neprevăzute de

legislația penală, în ce privește privarea de dreptul de a activa în calitate de

avocat pe un termen de 3 ani în conformitate cu prevederile art.65 alin.(3)

Cod penal, deoarece însăși acuzarea invocă că inculpatul nu a activat în

calitate de avocat deoarece nu a încheiat contract de asistentă juridică cu

Anatolie Mazur, dar pe de altă parte se indică că este privat de dreptul de a

practica acest gen de activitate fără nicio explicație. Consideră inculpatul că

în mod legal este admisibilă aplicarea acestei norme prevăzute de art. 65 Cod

penal în privința subiecților speciali, care au acționat prin infracțiune în

legătură cu exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, iar în situația dacă nu a

semnat contractul de asistență juridică ca să acționeze ca avocat, cel puțin

asta și este motivarea instanței la recunoașterea culpabilității sale, instanța

în pronunțarea soluției vine cu două poziții contradictorii, acțiune

inacceptabilă pentru un proces legal;

- menționează inculpatul că urma a se expune instanța asupra faptului

prezentării de către acuzare a tuturor comunicărilor telefonice întreținute de

el cu alți clienți, avocați colegi, judecători, procurori, etc., care de fapt nu au

nici o tangență cu învinuirea înaintată și susținută de acuzare. Acele discuții

prezentate de acuzare ca mijloace de probă ce l-ar caracteriza pe inculpat ca

7

avocat, nu sunt pertinente învinuirii formulate, dar cu toate acestea acuzarea

a insistat la examinarea lor și instanța timp de doi ani a ascultat fără nici-un

folos aceste comunicări. În cazul de față fiind tergiversată examinarea cauzei

penale în fond din motivul examinării așa numitor „probe” ale acuzării ce l-

ar caracteriza pe inculpat dar fără nici-o legătură cu învinuirea formulată.

Discuțiile inculpatului ca avocat cu alți clienți care nu constituie obiectul

cercetării penale, generează recunoașterea încălcării secretului comunicării

dintre avocat și client, acțiune inadmisibilă în cadrul unui proces legal.

Asupra acestor abateri din partea acuzării instanța nu s-a expus, deși

apărarea a invocat acest argument, fapt ce determină de a considera că

instanța din start a avut o poziție subiectivă de acuzare fără a ține cont de

drepturile și libertățile omului și nu în ultimo plan de dreptul la apărare;

- nu a fost clară poziția instanței de fond în ce privește reluarea

cercetării judecătorești după încheierea susținerilor verbale și retragerea în

camera de deliberare. După reluarea cercetării judecătorești în poziția

apărării, acțiune ilegală, instanța de fond a pus iarăși în discuție din propria

inițiativă întrebarea privind pornirea sau nepornirea urmăririi penale pe

faptul expus în actul de învinuire, și în acest mod ilegal, apărarea consideră

că instanța a obligat contra voinței acuzării ca încă o dată și mai detaliat să-

și expună poziția chiar în formă scrisă asupra celor invocate de apărare vis-

a-vis de ilegalitatea punerii sub acuzare din motivul lipsei pornirii unui

proces penal pe faptul indicat în învinuirea formulată. Instanța dacă avea o

poziție unitară și imparțială urma să se limiteze la argumentele acuzării

formulate în dezbaterile judiciare ale acuzării, dar nu în mod prioritar să-i

dea posibilitate acuzării, chiar și cu prețul încălcării procedurii penale de a-

și argumenta poziția sa ce ar combate argumentele apărării. În acest sens, se

constată o încălcare a dreptului apărării la un proces echitabil cu respectarea

principiilor de contradictorialitate și egalitatea armelor.

3.3. În motivarea apelului avocatul a indicat că:

- din circumstanțele de drept și de fapt care au fost expuse de către

instanța în sentința de condamnare se atestă o situație defavorabilă ce ține

de imparțialitatea acesteia, ca rezultat aducând grave încălcări drepturilor și

intereselor părții apărării prin faptul că a admis toate probele acuzării, fără

a le da o apreciere corectă și legală asupra modului de dobândire de către

organul de urmărire penală care fiind administrate la etapa urmăririi penale

cu mare încălcări de procedură și contrar art. 26 Cod de procedură penală,

consideră avocatul că în cazul dat instanța a încălcat prevederile normelor

procesual penale prin faptul că a emis o sentință de condamnare în baza

probelor prezentate de acuzator, care au fost dobândite în cadrul urmăririi

penale cu grave încălcări care au generat nulitatea acestora, în acest sens

fiind prezentate argumente plauzibile în fața instanței de către apărător, însă

8

instanța s-a străduit să respingă toate argumentele apărării, în acest sens

asumându-și rolul de acuzare, respingând toate solicitările aduse prin

argumente generale și abstracte în esența fiind lipsite de argumente juridice;

- poziția ilegală, neobiectivă și acuzatorială a instanței de fond se

confirmă și prin utilizarea în confirmarea poziției sale de stabilire a

vinovăției a inculpatului Guriev Iurie a unor acte de procedură, adică

ordonanțele organului de urmărire penală în calitate de probe și anume

(pagina 4 și 5 a sentinței): ordonanța privind începerea urmăririi penale din

10.11.2014 (f.d. 1, vol. l); ordonanța privind începerea urmăririi penale din

28.11.2014 (f.d.2,vol.l); ordonanța privind conexarea cauzelor penale din

01.12.2014 (f.d.3,vol.l); ordonanța privind disjungare cauzei penale din

21.04.2015 (f.d.l8,vol.l); ordonanța privind recunoașterea și anexare

corpurilor delicte din 10.02.2015 (f.d.35 volumul 1); ordonanța privind

recunoașterea și anexare corpurilor delicte din 10.02.2015 (f.d.80 volumul 1);

ordonanța privind recunoașterea și anexare corpurilor delicte din 19.03.2015

(f.d.103-104 volumul 1); ordonanța privind recunoașterea și anexare

corpurilor delicte din 26.03.2015 (f.d.143 volumul 1), astfel instanța a admis

în calitate de probe niște ordonanțe ale organului de urmărire penală, care

in conformitate cu prevederile codului de procedura penală nu pot fi

considerate ca probe. Actele date nu fac parte din categoria probelor, dar

sunt acte de procedură care sunt necesar a fi oformate în vederea respectării

procedurii legale, ori în conformitate cu prevederile art. 93 Cod de

procedură penală ;

- invocă avocatul că aceste încălcări de fapt sunt nu altceva, decât

copierea tuturor argumentelor acuzatorului de stat invocate în susținerile

sale verbale, fapt ce denotă că instanța judiciară nu și-a onorat obligațiunea

de judecare a cauzei, consfințită în Constituția Republicii Moldova și în

legislația organică, dar s-a condus de rechizitoriul întocmit de procuror fără

a întră în esența procesului penal;

- la fel ca o gravă încălcare a procedurii penale apărarea invocă faptul

că instanța în numerotarea mijloacelor de probe prezentate de partea

acuzării în confirmarea vinovăției nu indică sentința de condamnare a lui

Anatol Mazur, dar la contra argumentarea poziției apărării utilizează faptele

constatate anume prin această sentință și în așa mod instanța de fond

utilizează în calitate de probe (sentința judecătoriei Soroca de condamnare a

lui Mazur A.) care nu a fost utilizată de acuzare ca mijloc de probă,

prezentând-o doar pentru informare;

- ilegalitatea soluției adoptate de instanță, în opinia avocatului se

dictează și prin faptul că însăși instanța de fond recunoaște depășirea

atribuțiilor sale la judecarea cauzei, invocând că instanța a administrat

materialele cauzei penale (ultimul aliniat din pagina 7 al sentinței);

9

- mai argumentează apelantul și prin faptul că administrarea probelor,

reieșind din conținutul prevederilor art. art. 99, 100 Cod de procedură

penală, presupune două acțiuni - strângerea și verificarea probelor, atribuții

ce țin de competența acuzării și apărării, și doar în situația imposibilității

acumulării acestor probe în mod direct de către una din aceste părți se

solicită prin cerere sau demers intervenția instanței judiciare la acumularea

acestora prin procedeele probatorii prevăzute de Codul de procedură

penală, însă în cazul de față instanța judiciară are capacitatea doar de

verificare a legalității administrării acestor probe, precum și aprecierea

acestora, dar nicidecum administrarea nemijlocită a probelor în favoarea sau

defavoarea inculpatului. Prin admisibilitatea probelor și aprecierea acestora

de către magistrat și se înfăptuiește actul de justiție, pe când prin

administrarea probelor se învinuiește și se apără persoana. În caz de

implicare a instanței judiciare din oficiu la administrarea probelor survine

temeiuri de a considera că instanța este părtinitoare și inechitabilă. Conform

încadrării juridice atribuite de instanța de fond inculpatului Guriev Iurie

apărarea constată iarăși doar o copiere a actului de acuzare fără a se expune

asupra argumentelor ilegale invocate de apărare pe tot parcursul judecării

cauzei penale în fond. Astfel, instanța de fond califică acțiunile inculpatului

Guriev Iurie ca și acuzatorul de stat la etapa urmăririi penale și la

modificarea învinuirii în instanța de fond, cu mari incorectitudini fără a

clarifica în mod legal totalitatea elementelor laturii obiective și subiective ale

componenței de infracțiune incriminată. Instanța de fond califică acțiunile

lui Guriev Iurie în baza sentinței de condamnare în felul următor: art.art.30,

326 alin.(2) lit. c) Cod penal;

- asupra acestei încadrări juridice abstracte, neclare și evazive în

calitate de apărător și-a expus poziția în susținerile verbale, însă instanța de

fond nu și-a motivat respingerea acestor argumente ale apărării, trecând cu

tăcere asupra tuturor acestor argumente, instanța nu și-a onorat sarcina

stabilită în art. 394 Cod de procedură penală;

- cu privire la acuzațiile care se conțin în rechizitoriu și în ordonanța

de modificare a învinuirii înaintată în instanța judiciară la 17.03.2017, copiate

la fel cu grave încălcări în sentința de condamnare, apărarea constată că actul

de învinuire a fost întocmit contrar prevederilor art. 296 Cod de procedură

penală, învinuirea fiind abstractă și chiar contradictorie, la fel ca și actul de

condamnare a inculpatului, ceea ce contravine art. 6 CEDO și implică

nulitatea rechizitoriului conform art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală,

cu pronunțarea unei decizii de achitare a inculpatului;

- doar în încadrarea juridică atribuită de instanța judiciară apărarea

constată trei dubii neînlăturate, și anume: „pentru sine sau pentru o altă

persoană”, astfel, nu este clar reieșind din conținutul acuzării formulate

10

pentru cine inculpatul Guriev Iurie a primit suma de 6000 Euro, pentru sine

sau pentru persoanele cu demnitate publică (judecători ai Colegiului Penal

al Curții de Apel Bălți) precum că asupra căror inculpatul Guriev Iurie urma

să acționeze cu influență în vederea aplicării unei pedepse condiționate

conform art. 90 Cod penal, față de Victor Mazur, aplicarea sintagmei „sau”,

demonstrează incertitudinea în poziția acuzării, lipsa de careva probe ce ar

confirma o poziție sau alta, lăsând la discreția instanței să-și aleagă

desinestătător reieșind din probele acceptate elementul potrivit al laturii

obiective al acestei componențe. Sarcina învinuirii îi aparține procurorului

și nicidecum nu poate fi transmisă pe umerii instanței judiciare, care are

sarcina de constatare a vinovăției reieșind din învinuirea formulată și

demonstrată de procuror. În cazul din speță se constată că acuzarea nu a

adus nici o probă ce ar confirma pentru cine inculpatul Guriev Iurie a primit

acei 6000 Euro. În dependență de cui și cât erau destinați banii primiți

depinde și încadrarea juridică al acțiunilor inculpatului. Astfel, reieșind din

conținutul p.16 al Hotărîrii Explicative al CSJ „cu privire la aplicarea

legislației referitoare la răspunderea penală pentru infracțiunile de corupție”

nr. 11 din 22.12.2014 se stabilește că „Destinatarul remunerației ilicite poate

fi: traficantul de influență ori un terț (o persoană apropiată traficantului de

influență sau o persoană care îi va fi utilă în viitor traficantului de influență,

oferindu-i anumite contraprestații);

-„de către o persoană care are influență sau care susține că are

influență”, nici aici instanța nu a înlăturat dubiile sale. Reieșind din

dispoziția alin. (1) art.326 Cod penal, influența făptuitorului asupra

factorului de decizie poate fi reală (în ipoteza în care persoana „are

influență”) sau ipotetică (în ipoteza în care persoana „susține că are

influență,,). Astfel, instanțele trebuie să delimiteze infracțiunea de trafic de

influență, de alte infracțiuni cum sunt excrocheria, instigare la corupere

activă, etc;

- apărarea pe tot parcursul procesului penal a invocat lipsa elementelor

infracțiunii incriminate în acțiunile inculpatului, în special lipsa elementelor

laturii obiective, necătând la aceste argumente ale apărării, instanța

superficial și neconvingător respinge aceste argumente. Astfel, în cazul din

speță, lipsește latura obiectivă a infracțiunii a traficului de influență, așa

după cum a fost dezvăluită în doctrina de specialitate. Primul element al

laturii obiective, care a fost reflectat în actul de învinuire - pretinderea, ar fi

avut loc la data de 28.11.2014. Cu toate acestea în actul de învinuire nu este

reflectat concret acest timp, deoarece data de 28.11.2014 ca și restul zilelor

are 24 ore, acuzarea are obligațiunea să indice concret ora exactă când a avut

loc această presupusă pretindere, pe când în actul de învinuire se limitează

doar la zi, fără a fi concretizată ora. Vis-a-vis de acest argument al apărării

11

invocat în susținerile verbale ale apărării, instanța de fond prin sentința

(pagina 1 aliniatul 1 al părții descriptive a sentinței) la fel ca și în actul de

acuzare în descrierea faptei presupusă criminală indică doar data de

28.11.2014 fără concretizarea orei concrete, iar ulterior prin combaterea

argumentelor apărării (ultimul aliniat din pagina 12 al sentinței) se indică

deja că instanța a constatat, că faptul pretinderii a avut loc între orele 13.00-

13.05 minute;

- instanța de fond fără a fi sesizată de acuzare prin actul de învinuire

în ce privește ora comiterii faptei de pretindere, ca element al laturii

obiective a infracțiunii prevăzute de art.326 Cod penal, desinestătător a

căutat argumente și motivare (care de fapt nu pot fi credibile din motivul

lipsei bazei probatorii) ce ar combate poziția apărării, sarcina care de jure îi

aparține doar părții acuzării, ca parte contradictorie in cadrul procesului

penal și combate în mod abuziv argumentele apărării. Prin aceste acțiuni ale

instanței se confirmă poziția preconcepută al instanței față de acuzare.

Prezența în speță a acestei modalității de realizare a laturii obiective, instanța

de judecată le confirmă doar prin declarațiile lui Mazur Anatolie, fiind

audiat la urmărirea penală în calitate de bănuit la data de 29.01.2014,

bănuitul Mazur Anatolie, a relatat : „în cadrul primei discuții despre careva

sume de bani nu a fost vorba...” „La următoarea discuție ....Iurie Ivanovici a

răspuns că se poate hotărî însă va fi scump, spunîndu-i ca va fi nevoie de

6000 Euro...”. Această poziție a acuzării fiind doar reflectată în declarațiile

lui Mazur Anatolie în calitate de bănuit, însă din motivul neprezentării

declarațiilor acestuia din partea acuzării în ordinea prevăzută de legislația

procesual-penală în calitate de probă, prin încheierea instanței s-a respins

demersul procurorului de a-l audia deja în calitate de martor în această

cauză penală;

- de către instanța judiciară s-a purces la o altă metodă de a motiva

actul de condamnare, prin analiza sentinței de condamnare a lui Mazur

Anatolie, menținută prin Decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți și

prin Decizia Colegiului penal al CSJ. Conform acestei sentințe, într-adevăr

se constată că Mazur Anatolie a comis infracțiunea de trafic de influență prin

cumpărarea serviciului de trafic. Însă intențiile criminale ale cumpărătorului

de trafic de influență nu pot fi incriminate și persoanei cărei i s-a adresat

acesta. Însă, dacă e să se facă referință la declarațiile lui Mazur Anatolie din

această sentință, atunci se constată cu certitudine legalitatea acțiunilor lui

Guriev Iurie în ce privește intervenția în convingerea instanței de judecată

prin metodele legale prevăzute de legislația procesual-penală. Cu toate

acestea instanța purcede la combaterea argumentelor apărării cu pasaje

transcrise din sentința de condamnare a lui Mazur Anatolie, fără a lua în

considerație faptul că această sentința de către acuzare a fost prezentată doar

12

ca o informație dar nu în calitate de probă în prezenta cauză penală;

- instanța unilateral a respins argumentele apărării care au fost

invocate anume ce ține de declarațiile lui Mazur Anatolie din sentința

nominalizată supra, unde s-a constatat cu certitudine legalitatea acțiunilor

inculpatului în ce privește intervenția în convingerea instanței de judecată

prin metode legale prevăzute de legislația procesual penală;

- instanța a preluat și extras în mod ilegal unele fraze dintr-o altă

sentință care îi sunt favorabile ei în scopul confirmării abuzive a actului de

acuzare, fără a da o aprecierea juridico-legală per ansamblu, acțiune ilegală

din motivul acționării contrar prevederilor art. 6 din CEDO și ca consecință

încălcînd drepturile și interesele apărării. Concomitent menționează faptul

că declarațiile dintr-o altă sentință a unei persoane fără a fi audiată în fața

instanței și a da posibilitate apărării de a formula întrebări lui Mazur

Anatolie nu puteau fi puse la baza sentinței date, încălcînd în mod flagrant

prevederile art. 6 din CEDO;

- cu referire la practica CtEDO apărarea indică următoarea hotărîre

care a confirma corectitudinea poziției apărării și abuzul instanței în ce

privește condamnarea lui Guriev Iurie în exclusivitate pe baza declarațiilor

unui coautor depuse în afară acestui proces și doar la o anumită etapă, adică

la etapa audierii în calitate de bănuit. Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a hotărât că, condamnarea în baza declarațiilor unui coacuzat, fără

posibilitatea interogării acestuia, este o încălcare. Concluzia a fost formulată

în cauza Kuchta v. Polonia. Dosarul a ajuns în fața maltei Curți, după ce în

2006 mai multe persoane, inclusiv reclamantul, au fost condamnate penal

pentru că au cumpărat, în mod fraudulos, telefoane mobile la tarife

preferențiale. Vinovăția lor a fost stabilită în special în baza declarațiilor

acuzatului principal, P.N., agent comercial în domeniul telefoniei, care a

declarat în fața poliției că a organizat frauda de o manieră similară pentru

toți coacuzații. Acesta a menționat că toți erau conștienți de neregulile din

contractele lor. Lui P.N i s-a permis, la cerere, să nu compară la proces. In

consecință, declarațiile sale au fost citite, pur și simplu, celor prezenți, fără

ca ceilalți acuzați să-l poată interoga. Curtea a considerat că acest caz este

diferit de cauza Riahi v. Belgia unde martorul absent a fost audiat întâi de

către poliție, iar apoi de către judecătorul de instrucție. Aici, coacuzatul

absent a fost audiat doar de către anchetatori și niciodată de către un

procuror sau un judecător. Tribunalele naționale au considerat că

interogarea autorului declarațiilor în discuție la proces nu fusese

indispensabilă pentru stabilirea adevărului. Este adevărat că el avea statutul

de acuzat și că a făcut uz de drepturile sale garantate de codul de procedură

penală. Chiar și presupunând că a fost citat la proces, el își putea exercita la

fel de bine dreptul la tăcere. în aceste circumstanțe, prezența sa la proces nu

13

ar fi garantat posibilitatea de obținere a unor informații suplimentare de la

acesta. Totuși, nu au fost dezvăluite motivele tribunalelor interne, nici dacă

declarațiile în discuție au fost considerate determinante, nici dacă tribunalele

au examinat în profunzime problema consecințelor absenței lui P.N., pentru

stabilirea adevărului, și pe cea a garanțiilor adecvate, pentru

contrabalansarea inconvenientelor pentru apărarea reclamantului. Astfel,

tribunalele au menționat că s-au bazat pe ansamblul probelor dosarului, ca

întreg. Totuși, în viziunea Curții, nu poate fi negat faptul că declarațiile lui

P.N. au jucat un rol determinant pentru condamnarea reclamantului.

Demonstrarea realității infracțiunii imputate reclamantului și a gradului de

vinovăție a sa, impunea ca judecătorii să stabilească existența intenției lui

criminale și a conștientizării caracterului ilicit al presupuselor fapte, însă,

declarațiile date de ceilalți coacuzați, cu privire la acest aspect, nu erau

univoce. Nu era clar dacă toți acuzații au acționat în mod conștient și cu

aceeași intenție criminală. Singurul martor ocular al presupuselor fapte,

P.N., era cel care putea elucida aceste controverse. Nici-un alt element de

probă, reținut de tribunalele naționale, nu putea rezolva mai bine problema

intenției criminale a reclamantului, ele sprijineau doar declarațiile în

discuție. Cât privește existența de garanții procedurale compensatorii, nici

judecătorii, nici reclamantul nu l-au putut studia pe P.N. în timpul

interogării sale, în vederea aprecierii credibilității lui. În mod evident,

tribunalele i-au apreciat credibilitatea în lumina altor probe disponibile.

Totuși, nimic din actele dosarului nu stabilește faptul că i-a fost acordată o

importanță mai redusă din cauza imposibilității desfășurării unui contra-

interogatoriu, sau din cauza faptului că nu l-au văzut ori nu l-au audiat. Însă,

oricât de riguroasă ar fi, examinarea efectuată de către un judecător de fond

constituie un instrument de control imperfect al credibilității unei declarații,

în măsura în care nu permite să se dispună de elementele care apar într-o

confruntare din cadrul unei ședințe publice, între acuzat și acuzatorul său.

Cu privire la faptul că dispozițiile relevante ale codului de procedură penală

îi acordau lui P.N. drepturi speciale, inclusiv dreptul de a refuza să dea

declarații sau să răspundă la anumite întrebări fără vre-o explicație, această

circumstanță este importantă cu siguranță pentru aprecierea caracterului

echitabil general al procedurii, însă nu este decisivă. În opinia Curții,

posibilitatea de contestare a declarației în discuție prin furnizarea de probe

sau prin citarea de martori nu era aptă să compenseze faptul că

reclamantului nu i s-a oferit la nici-o etapă a procedurilor posibilitatea de a

testa sinceritatea și credibilitatea martorului prin intermediul unui contra-

interogatoriu. Faptul că reclamantul nu a prezentat o cerere în acest sens în

timpul procesului din primă instanță nu a afectat constatarea, pentru că, la

această etapă, el nu era asistat de niciun profesionist. Pe scurt, reclamantul

14

nu a avut posibilitatea suficientă și adecvată de a contesta declarațiile care

constituiau proba decisivă pentru condamnarea sa. Curtea a decis că acesta

trebuie să primească 2000 de Euro pentru prejudiciul moral suferit;

- instanța de fond deși a fost sesizată de apărare privind ilegalitatea

utilizării de către acuzare a unor probe (declarațiile martorului A. Mazur) în

confirmarea actului de învinuire, instanța iarăși prin încălcarea vădită a

dreptului părții apărării la administrarea probatoriului, adică contrar

prevederilor art. art. 99, 100, 384 alin. (4) Cod de procedură penală î-și

întemeiază sentința de condamnare prin probe necercetate în instanță. Ba

mai mult ca atât, instanța de fond extrage din sentința de condamnare a lui

A. Mazur doar concluziile favorabile acuzării;

- instanța de fond a avut o idee preconcepută asupra vinovăției

inculpatului chiar de la bun început a examinării cauzei penale în privința

lui Guriev Iurie, când apărarea a solicitat excluderea în ședința preliminară

a înregistrărilor audio a comunicărilor telefonice întreținute între inculpatul

Guriev Iurie și alte persoane care nu are nimica comun cu acuzarea

formulată în prezenta cauză penală, probe impertinente acuzării, și totuși

instanța le-a admis aceste interceptări ale comunicărilor fără a ține cont de

poziția apărării. Instanța de fond, dorind să adopte o sentință de

condamnare în privința acestuia fără a avea probe pertinente și concludente,

s-a bazat pe presupunerile acuzării și pe metode de interpretări extensive a

unor circumstanțe care nu au avut loc în realitate, ca de exemplu cum

instanța s-a putut pronunța asupra declarațiilor lui Mazur Anatolie că la

urmărirea penală a recunoscut vinovăția, însă în instanța de judecată a negat

acuzarea adusă, prin această expunere din sentință și se constată poziția

părtinitoare față de acuzare;

- în cazul din speță Mazur Anatolie s-a adresat la Guriev Iurie ca la

avocat, care urma să execute acțiuni ce ținea nemijlocit de atribuțiile lui de

serviciu, care este cu o experiență mai mare și propus de fiul inculpatului. în

vederea aplicării răspunderii conform art. 326 Cod penal, banii pretinși,

acceptați sau primiți de către făptuitor trebuie să fie necuveniți, iar in cazul

dat, la insistenta inculpatului Guriev Iurie urma a fi încheiat contractual de

asistența juridică în vederea apărării inculpatului Victor Mazur în cauza

penală ce se examina in ordine de apel în Colegiul Penal al Curții de Apel

Bălți, și respectiv suma de 6000 Euro erau destinați ca un onorariu legal în

cazul semnării contractului și doar refuzul semnării contractului din partea

lui Mazur Anatolie nu i-a permis intrarea lui Guriev Iurie în dosarul penal

în calitate de avocat și respectiv a fost obligat de a restitui această sumă de

bani. Dar luând în considerație faptul că Mazur Anatolie s-a adresat la

avocat pentru prestarea serviciilor juridice, a transmis onorariu, destinat

nemijlocit avocatului, care nu este factorul de decizie - fapta incriminată lui

15

Guriev Iurie nu poate fi calificată drept trafic de influență, deoarece a primit

onorariu ca avocat pentru a executa acțiuni ce ține de atribuțiile de serviciu

ca apărător în procesul penal prin exercitarea apărării, prezentarea probelor,

materialelor caracterizante, pleadorie, etc;

- reieșind din cumulul materialelor cauzei penale și probelor

administrate în prezentul proces, se constată cu certitudine că de mai multe

ori în comunicarea dintre Mazur Anatolie și inculpatul Guriev Iurie, ultimul

i-a cerut să se prezinte la biroul acestuia pentru a încheia contractul de

asistență juridică în vederea prestării serviciilor de avocat în interesele fiului

Victor Mazur. Doar refuzul neîntemeiat a lui Mazur Anatolie de a se

prezenta la oficiul avocatului Guriev Iurie pentru a încheia contractul de

asistență juridică, motivând că nu cunoaște bine drumul, nu știe orașul

Dondușeni, este prea departe, nu are transport, este iarnă și e ghețuș pe

traseu, etc., nu i-a acordat posibilitatea de a interveni în procesul penal în

Curtea de Apel Bălți și de a-și desfășură activitatea de avocat, apărând

drepturile și interesele lui Mazur Victor, în cauza penală în care acesta a fost

condamnat pentru tîlhărie. În situația dacă se încheia un contract de

asistență juridică dintre client și avocat, la care acesta din urmă de fiecare

dată insista, inculpatul Guriev Iurie urma să-și desfășoare activitatea sa

legală, în limitele codului de procedură penală și a Legii cu privire la

avocatură în vederea influențării Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți,

prin prezentarea probelor, pledoarie, cu trimiterea la Codul penal în redacția

până la modificări, prin care se permitea aplicarea unei pedepse

condiționate. Nu în zadar, în perioada negocierii dintre A. Mazur și avocatul

Guriev Iurie, ultimul i-a solicitat lui A. Mazur acumularea documentelor ce-

l caracterizează pe Victor Mazur, recuperarea prejudiciului cauzat prin

infracțiunea de tîlhărie, cooperarea cu partea vătămată în vederea iertării

acestora, comunicarea cu avocatul ce a participat in prima instanță în

vederea studierii materialelor cauzei penale, prezentarea tuturor

materialelor din dosarul penal, fapt ce se confirmă prin descifrările

comunicărilor telefonice dintre acestea doi precum și dintre Victor Mazur și

Mazur Anatolie. Deja prin aceste acțiuni ale inculpatului Guriev Iurie se

constată tendința de activitate a sa în calitate de avocat pe cale legală și

influențarea judecătorilor prin prezentarea probelor suplimentare, referința

in susținerile verbale la legea penală care permite aplicarea unei pedepse

condiționate. însă această influență nu a avut loc din motivul nesemnării

contractului de asistență juridică dintre Mazur Anatolie pe de o parte în

interesele fiului său Mazur Victor și avocatul Guriev Iurie pe de altă parte;

- examinând condițiile pentru existența elementului material al laturii

obiective a infracțiunii, apărarea constatată că nu exista o acțiune de traficare

a influenței comise de către inculpatul Guriev Iurie în sensul creării

16

aparenței că are influență asupra unui funcționar determinat care să

îndeplinească efectuarea actului de justiție cu aplicarea unei pedepse

favorabile lui Mazur Anatolie și Victor, și deopotrivă să promită lui Mazur

Anatolie că îi va determina pe acei judecători din Curtea de Apel Bălți să-i

creeze o situație favorabilă de aplicare a unei pedepse condiționate cu

eliberarea lui Mazur Victor de sub arest;

- realizarea acestei din urmă condiții (de a promite influența asupra

judecătorilor) presupune asumarea din partea făptuitorului a obligației, a

angajamentului de a-l determina pe judecător să adopte conduita ce

formează obiectul traficării de influență. În aceste condiții se poate susține

că, în lipsa promisiunii făptuitorului că îi va determina pe judecători să aibă

conduita solicitată de cumpărătorul de influență, fapta de a pretinde, primi

ori accepta promisiunea de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru

sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă

să se creadă că are influență asupra unui judecător în vederea determinării

acestuia să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie

îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să

îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, nu constituie infracțiunea de

trafic de influență;

- lipsa unei clarități în sentința de condamnare în ce privește descrierea

a tuturor elementelor obligatorii ale laturii obiective și subiective al

infracțiunii incriminate în coraport cu acțiunile inculpatului Guriev Iurie,

neînlăturarea divergențelor din sentința de condamnare nu poate constituie

o bază legală de condamnare;

- însăși din conținutul legii procesual-penale reiese obligațiunea

instanței de a justifica prin probe concrete anumite circumstanțe obligatorii

pentru această componență de infracțiune, în caz contrar dacă nu se

stipulează în sentință și nu se confirmă poziția prin probe reiese că

condamnarea este ilegală. Astfel, instanța de fond în sentință nu a indicat

următoarele circumstanțe importante, în special: metoda de influență a

inculpatului Guriev Iurie în interesul a căror persoane acesta urmă să

intervină, cui urma să fie destinați cei 6000 Euro, pentru sine sau pentru

judecători, asupra cîte persoane urmă sa intervină pentru rezolvarea

aplicării pedepsei condiționate, etc. Totalitatea acestor grave lacune în actul

de condamnare, ne impune de a recunoaște ca fiind una ilegală și abuzivă,

contradictorie și contrară prevederilor legale;

- pentru pretinsele infracțiuni, care ar fi fost comise după pornirea

urmăririi penale în privința lui Alexandru Lisnic și Mazur Anatolie, în mod

obligatoriu, conform dispozițiilor art. 274 coroborat art. 7, art. 28 Cod de

procedură penală, se impunea emiterea unei ordonanțe privind pornirea

urmăririi penale deja pe fapta presupusă criminală ulterior imputată lui

17

Guriev Iurie. în context, încălcând prevederile legale enunțate, ignorând

practica uniformă și jurisprudența națională, inclusiv cea a Curții

Constituționale, neglijând principiul securității juridice , instanța de judecată

ilegal la condamnat pe Guriev Iurie, pe caz nefiind emisă o ordonanță

privind pornirea urmăririi penale în rem sau în personam;

- conform art. art.94, 95 Cod de procedură penală, lipsa pornirii unei

cauze penale pe faptul infracțiunii care a fost pus sub învinuire Guriev Iurie,

generează recunoașterea ca fiind ilegale toate măsurile speciale de

investigație și a celor de urmărire penală efectuate nemijlocit în privința lui

Guriev Iurie, deoarece vin în contradicție cu normele procesual-penale, care

admit efectuarea acestora doar în cadrul unui proces legal și oficial;

- conform art. 7 Cod de procedură penală, modul în care s-a procedat,

denotă că autoritățile statului au emis soluția privind reținerea,

recunoașterea în calitate de bănuit și ulterior în calitate de învinuit cu

condamnarea inculpatului Guriev Iurie fără pornirea urmăririi penale atît

prin derogare de la legislația națională cît și prin încălcarea principiilor

stabilite prin jurisprudența CEDO (a se vedea § 35 din Hotărîrea în cauza

Sandu c. Moldovei). Prin prisma jurisprudenței CEDO, în cauza Ștefan vs.

România din 26.04.2010, s-a invocat că „statul este cel care trebuie să-și

asume erorile comise de Parchet sau de o instanță de judecată și că acele erori

nu trebuie reparate în detrimentul persoanei vizate în procedura în cauză.

În cauza dată, CEDO a reținut faptul că instanța de apel a considerat că

procurorul are obligația de a rectifica erorile comise cu privire la competența

urmăririi penale înainte de a sesiza instanța de judecată, ceea ce nu s-a

întâmplat în speță”;

- în cazul din speță, procurorul nu a întreprins careva măsuri pentru a

înlătura divergențele din acuzare apărute, ba dimpotrivă, în mod tacit

acțiunile ilegale au continuat în aceeași manieră, iar instanța de fond fără a

avea o replică cît de cît argumentată din partea acuzării la cele invocate de

apărare, îi dă prioritate acuzării fără a motiva soluția adoptată. Lipsa acestor

măsuri generează nulitatea actelor procedurale dar și a probelor, atât în

conformitate cu normele procesual penale cât și din prisma jurisprudenței

CEDO. La finele urmăririi penale după studierea materialelor cauzei penale,

apărarea în baza unei cereri motivate de fapt și de drept a solicitat excluderea

mijloacelor de probă dobîndite prin încălcarea legislației, acordarea

posibilității luării de cunoștința cu corpurile delicte, precum și cu conținutul

înregistrărilor audio anexate la materialele cauzei penale. Necătând la

această solicitare legală și întemeiată, acuzarea a dat un răspuns formal prin

care s-a refuzat cerințelor apărării;

- din probele administrate de acuzare, pe lângă faptul că acestea au fost

administrate cu încălcarea flagrantă a normelor ce reglementează începerea

18

și desfășurarea urmăririi penale în cadrul legal, se constată că acestea au fost

dobândite cu încălcări flagrante a legii procesual penale dar și a CEDO, după

care în mod abuziv procurorul le-a apreciat drept pertinente, punându-le la

baza învinuirii, iar ulterior instanța de fond la baza condamnării, deoarece

după pornirea urmăririi penale conform semnelor componenței de

infracțiune prevăzută de art.326 alin. (3) lit. a) Cod penal, pe faptele ulterior

imputate atît lui Lisnic Alexei cît și Mazur Anatolie, organul de urmărire

penală a pus în aplicare mai multe măsuri speciale de investigații îndreptate

nemijlocit în privința lui Guriev Iurie. Procurorul a dispus efectuarea

documentării cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice, utilizând aparate

tehnice de înregistrare, interceptarea și înregistrarea comunicărilor

telefonice, urmărirea vizuală, etc. pe un termen de 30 de zile, măsura

autorizată prin încheierea judecătorului de instrucție, care ulterior fiind

prelungite, însă toate măsurile speciale de investigații în privința

inculpatului Guriev Iurie au fost puse în aplicare fără ca să fie dispusă

începerea urmăririi penale în privința acestuia;

- probele dobîndite prin încălcarea drepturilor fundamentale ale

omului și cu încălcarea flagrantă a normelor de procedură penală, nu pot fi

admisibile pentru pronunțarea unei sentințe de condamnare a persoanei și

urmează a fi excluse din dosar, în cazul dat procesul verbal de ridicare,

procesul verbal de examinare, raportul de expertiză a mijloacelor bănești, și

însăși mijloacele bănești prezentate de acuzare ca mijloace de probă;

- conform art. 96 alin. (1), pct. 10) Cod de procedură penală, în

coroborare cu art. 95 alin. (1) Cod de procedură penală, faptele referitoare la

existența elementelor infracțiunii urmează a fi dovedite prin probe

pertinente, concludente și utile administrate în conformitate cu prezentul

cod, însă o dată ce măsurile special de investigații ce au constituit o ingerință

în drepturile și libertățile fundamentale ale inculpatului Guriev Iurie au fost

efectuate în afara cadrului legal, adică în lipsa unui proces penal pornit în

condițiile prevăzute de Codul de procedură penală, aceste acțiuni urmează

a fi declarate ca fiind nule, cu excluderea lor din lista de probe. Pe cînd în

cazul din speță se constată că instanța de fond depășind din propria

inițiativă argumentele acuzării, care de fapt la acest capitol au lipsit, s-a

limitat doar la fraza că apărarea nejustificat a invocat aceste lacune ale

procedurii de administrare a probatoriului, ignorând astfel prevederile art.

art. 8 alin. (3), 24 alin. (2), 389 Cod de procedură penală.

martie 2019, apelul declarat de acuzatorul de stat, Procurorul în procuratura

Anticorupție, Octavian Iachimovschi, a fost respins ca fiind nefondat, iar

apelul declarat de avocatul Ion Vizdoga în interesele inculpatului și de

inculpatul Guriev Iurie a fost admis, casată sentința total și pronunță o nouă

19

hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul

penal în privința lui Guriev Iurie în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

art. 30, 326 alin.(2), lit. c) Cod Penal, a fost încetat în legătură cu existența

circumstanțelor care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și

tragerea la răspundere penală.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, în calitate de

probe administrate de către organul de urmărire penală în susținerea

învinuirii înaintate lui Guriev Iurie de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 30, 326 alin.(2) lit. c) Cod penal, au fost prezentate declarațiile martorului

Postolachi Viorel, ordonanța privind începerea urmăririi penale din

10.11.2014; ordonanța privind începerea urmăririi penale din 28.11.2014;

ordonanța privind conexarea cauzelor penale din 01.12.2014; ordonanța

privind disjungerea cauzei penale din 21.04.2015; procesul-verbal de

percheziție din 29.01.2015 efectuată în biroul de serviciu a lui Guriev Iurie;

procesul-verbal de examinare din 10.03.2015 prin care au fost examinate

mandate de avocat ale învinuitului, precum și registru de evidență a

contractelor de asistență juridică; ordonanța privind recunoașterea și

anexarea corpurilor delicte din 10.02.2015; procesul-verbal de percheziție

din 28.01.2015 efectuat la domiciliul lui Mazur Anatolie; procesul-verbal de

examinare din 24.02.2015 prin care a fost ridicat notebook-ul de la Anatolie

Mazur; procesul-verbal de examinare din 03.02.2015 prin care a fost

examinat caietul ridicat de la Anatolie Mazur în cadrul percheziției, cu seriile

și numerele banilor transmiși lui Guriev Iurie; ordonanța privind

recunoașterea și anexarea corpurilor delicte din 10.02.2015; procesul-verbal

de ridicare din 28.01.2015 prin care au fost ridicați banii primiți de la Guriev

Iurie de către Mazur Anatolie; raportul de expertiză nr. xxxxx din 27.02.2015

întocmit de către Direcția Asigurare Operativă a CNA din care rezultă că 32

de bancnote cu nominalul de 50 Euro, 34 bancnote cu nominalul de 100 Euro,

94 bancnote cu nominalul de 200 lei BNM, 12 bancnote cu nominalul de 100

lei BNM, ridicate de la bănuitul Mazur Anatolie la 28.01.2015 corespunde

după calitatea și metoda imprimării imaginilor și executării elementelor

principale, bancnotelor autentice; ordonanța privind recunoașterea și

anexarea corpurilor delicte din 19.03.2015; procesul-verbal de ridicare din

23.03.2015 prin care a fost ridicată informația privind descifrările

convorbirilor telefonice efectuate de la numerele de telefon mobil nr. xxxxx

și nr. xxxxx utilizate de către Guriev Iurie; procesul-verbal de examinare din

26.03.2015 prin care a fost examinată informația privind descifrările

convorbirilor telefonice efectuate de la numerele de telefon mobil nr. xxxxx

și nr. xxxxx utilizate de către Guriev Iurie; ordonanța privind recunoașterea

și anexarea corpurilor delicte din 26.03.2015; procesul-verbal privind

consemnarea măsurii speciale de investigații interceptarea și înregistrarea

20

comunicărilor telefonice din 30.01.2015; procesul-verbal cu privire la

inițierea măsurii speciale de investigații documentarea cu ajutorul

metodelor și mijloacelor tehnice în privința lui Guriev Iurie din 02.03.2015;

procesul-verbal cu privire la inițierea măsurii speciale de investigații

urmărirea vizuală în privința lui Guriev Iurie din 02.03.2015; stenograma

convorbirilor telefonice efectuate prin intermediul postului mobil xxxxx;

procesul-verbal cu privire la consemnarea măsurii speciale de investigații

interceptarea și înregistrarea comunicărilor și imaginilor din 12.12.2014 și

stenograma convorbirilor telefonice efectuate prin intermediul postului

mobil xxxxx utilizat de către Mazur Victor; procesul-verbal cu privire la

consemnarea măsurii speciale de investigații interceptarea și înregistrarea

comunicărilor și imaginilor din 10.01.2015 și stenograma convorbirilor

telefonice efectuate prin intermediul postului mobil xxxxx utilizat de către

Mazur Victor; procesul-verbal cu privire la consemnarea măsurii speciale de

investigații interceptarea și înregistrarea comunicărilor și imaginilor din

12.12.2014 și stenograma convorbirilor telefonice efectuate prin intermediul

postului mobil xxxxx utilizat de către Mazur Anatolie; procesul-verbal cu

privire la consemnarea măsurii speciale de investigații interceptarea și

înregistrarea comunicărilor și imaginilor din 10.01.2015 și stenograma

convorbirilor telefonice efectuate prin intermediul postului mobil xxxxx

utilizat de către Mazur Anatolie;

Instanța de apel analizând probele administrate în cursul de urmărire

penală și în cadrul cercetării judecătorești în prima instanță, cercetate și

verificate în instanța de apel, prin prisma pertinenței, concludentei, utilității

și veridicității, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor

consideră că în acest caz, actul de condamnare a lui Guriev Iurie pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de: art. 30, art. 326 alin. (2), lit. c) Cod penal,

individualizată prin „trafic de influență, adică pretinderea, acceptarea și primirea

personal de bani pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană care are

influență sau susține că are o influență supra unor persoane cu funcție de demnitate

publică, pentru a-i face să îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale,

indiferent dacă asemenea acțiuni u fost sau nu săvârșite, faptă comisă cu primirea

de bunuri în proporții mari, fracțiune prelungită", este unul contradictoriu.

Prin alte cuvinte, așa cum reiese din formularea textuală a învinuirii,

precum și faptei care a fost reținută de prima instanță, ca fiind dovedită, în

coroborare cu probele administrate, instața de apel a conchis că învinuirea

înaintată inculpatului este ambiguă și neclară, deoarece în rechizitoriu urma

să se incrimineze concret acțiunea făptuitorului de traficare a influenței reale

și presupuse, urmate de o promisiune adresată cumpărătorului de influență,

că demersul său va avea reușita asigurată.

21

Contrar prevederilor art. art. 281 alin. (2), 296 Cod de procedură

penală, partea acuzării, în speța discutată, nu a adus învinuirea în aspectul

în care a susținut-o pe parcursul judecării cauzei, și anume, că probele

administrate demonstrează vinovăția lui Guriev Iurie de săvârșirea

acțiunilor incriminate și anume traficul de influență – pretinderea,

acceptarea și primirea personal de bani pentru sine sau pentru altă persoană,

de către o persoană care are influență sau susține că are o influență asupra

unor persoane cu funcție de demnitate publică, pentru a-i face să

îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea

acțiuni au fost sau nu săvârșite, faptă comisă cu primirea de bunuri în

proporții mari, infracțiune prelungită. De altfel, procurorul nu a incriminat

concret consecințele juridice caracteristice infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a reținut că echitatea unei proceduri se apreciază în

raport cu ansamblul acesteia. Dispozițiile art.6 § 3 CEDO exprimă

necesitatea acordării unei atenții deosebite dreptului de a fi informat despre

natura și cauza acuzației aduse împotriva sa, în vederea organizării unei

apărări eficiente și rezultative pe cât este de posibil în circumstanțele cauzei

și asupra faptei pentru care o persoană este acuzată. Or, rechizitoriul joacă

un rol determinant în urmărirea penală, iar importanța acestuia se poate

prezenta sub două perspective: pe de o parte acesta include detaliat fapta

care urmează a se examina în instanța de judecată, pe de altă parte - persoana

care urmează să răspundă pentru această faptă.

Prima instanță nu a stabilit complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei, și nu a verificat legalitatea probelor

administrate, prin prisma cerințelor de fapt și de drept, deși la caz s-a

identificat admiterea mai multor încălcări de ordin procesual, care afectează

legalitatea procesului penal desfășurat, iar în consecință, acestea duc la

încetarea procesului penal, în legătură cu constatarea circumstanțelor care

exclud sau condiționează tragerea lui Guriev Iurie la răspundere penală

pentru fapta incriminată.

În cauza deferită judecății, reieșind din analiza textuală a

rechizitoriului, instanța de apel a constatat că exigențele legale cu privire la

expunerea detaliată a faptelor materiale pentru care este acuzat și pe care se

bazează acuzația nu au fost întocmai respectate, iar învinuirea înaintată lui

Guriev Iurie este una incertă, adică nu este formulată cu maximă precizie și

claritate.

În asemenea mod, a avut loc încălcarea art.6 paragraful l al Convenției

Europene, potrivit căruia - „... orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită

de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală

îndreptată împotriva sa". Tot aici, fiind aplicabile și statuările din hotărârea

22

Curții Europene din 12.04.2011, cauza Adrian Constantin vs. România, unde

Curtea a subliniat încă o dată despre, ”... rolul fundamental pe care îl are

rechizitoriul, ca act de acuzare, reamintind faptul că paragraful 3 al articolului 6

din convenție recunoaște dreptul acuzatului de a fi informat oficial nu numai cu

privire la învinuirile ce i se aduc, ci și cu privire la încadrarea juridică a faptelor

sale. Informarea precisă și completă reprezintă o condiție esențială pentru a se

asigura echitatea procedurilor”.

Instanța de apel a reținut că conform materialelor cauzei penale au fost

pornite două cauze penale, și anume prin ordonanța procurorului în

Procuratura Anticorupție, Iachimovschi Octavian din 10.11.2014, s-a dispus

pornirea cauzei penale cu nr. xxxxx, conform elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, pe faptul traficului

de influență, săvârșit în proporții deosebit de mari, iar prin ordonanța

procurorului în Procuratura Anticorupție, Iachimovschi Octavian din

28.11.2014, s-a dispus pornirea cauzei penale cu nr. xxxxx, conform

elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a)

Cod penal, pe faptul traficului de influență, săvârșit în proporții deosebit de

mari.

De asemenea, instanța de apel a statutat că, ambele cauze penale prin

ordonanța procurorului în Procuratura Anticorupție din 01.12.2014, au fost

conexate într-o singură procedură fiindu-i atribuit un număr unic xxxxx, și

ulterior prin ordonanța procurorului în Procuratura Anticorupție din

21.04.2015, într-un mod neclar și fără careva temeiuri de fapt și de drept s-a

dispus disjungerea materialelor cauzei penale nr. xxxxx din cauza penală,

conform listei din anexa la prezenta ordonanță de disjungere, pentru

examinarea acestora în cadrul cauzei penale nr. xxxxx în privința lui Mazur

Anatolie învinuit de comiterea traficului de influență în proporții deosebit

de mari, infracțiune prevăzută de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal și Lisnic

Alexandru învinuit de comiterea traficului de influență infracțiune

prevăzută de art. 326 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a notat că din conținutul și dispoziția ordonanțelor de

pornire a urmăririi penale din 10.11.2014 și respectiv 28.11.2014, nu este clar

asupra căror fapte concrete s-a dispus începerea urmăririi penale.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Anticorupție, Octavian

Iachimovschi din 10.11.2014, s-a dispus pornirea cauzei penale cu nr. xxxxx,

conform elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.

(3) lit. a) Cod penal, pe faptul traficului de influență, săvârșit în proporții

deosebit de mari, pe faptul că „în perioada lunilor mai 2014-noiembrie 2014,

Lisnic Alexandru, susținând că are influență asupra persoanelor publice și

cu funcție de demnitate publică din cadrul organelor de drept, a pretins și a

primit de la Mazur Anatolie 20000 euro pentru a influența eliberarea fiului

23

ultimului, Mazur Victor, din detenție acesta fiind condamnat de către

Judecătoria Florești la 5 ani și 4 luni de detenție pentru comiterea unui atac

tâlhăresc. În continuare Lisnic Alexandru, susținând că are influență asupra

persoanelor publice și cu funcție de demnitate publică din cadrul organelor

de drept pretinde suplimentar de la Mazur Anatolie bani în sumă de 4 mii

dolari SUA, pentru a influența eliberarea fiului ultimului, Mazur Victor”.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Anticorupție, Ichimovschi

Octavian din 28.11.2014, s-a dispus pornirea cauzei penale cu nr. xxxxx,

conform elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.

(3) lit. a) Cod penal, pe faptul traficului de influență, săvârșit în proporții

deosebit de mari, pe faptul că „în perioada lunilor mai 2014-noiembrie 2014,

Mazur Anatolie, a promis lui Lisnic Alexandru, precum și unei persoane

neidentificate la moment, cu prenumele Iurie, bani în proporții deosebit de

mari, pentru că acestea să influențeze persoane publice și cu funcție de

demnitate publică din cadrul organelor de drept în vederea eliberării fiului

său, Victor Mazur condamnat pentru comiterea unui act tîlhăresc, din

locurile de detenție.

Instanța de apel a constatat faptul că prin ordonanța de începere a

urmăririi penale din 10.11.2014, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru

fapta presupus a fi comisă de către Lisnic Alexandru, adică pentru prestarea

serviciului traficului de influență, iar prin ordonanța de începere a urmăririi

penale din 28.11.2018, pornită pe faptul cumpărării a serviciului de trafic de

influență de la Lisnic Alexandru și o persoană Iurie, astfel că în acest context

este evident stabilit faptul că infracțiunea de cumpărare a serviciului de

trafic de influență, adică cea pretins a fi comisă de Mazur Anatolie la acel

moment, este o infracțiune separată de infracțiunea de prestare a serviciului

de trafic de influență, pretins a fi comisă de către inculpatul Guriev Iurie.

Instanța de apel a identificat că de drept, diferența dintre aceste două

componențe ale infracțiunii prevăzute de art. 326 Cod penal, se rezumă la

latura obiectivă precum și a laturii subiective, elemente obligatorii de drept,

care le și divizează ca două infracțiuni separate cu subiecți diferiți, acestea

fiind constatate în privința persoanelor diferite, și fapte nemijlocit diferite.

La fel, instanța de apel a reținut că, pe fapta prevăzută de art.

art. 30, 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, lipsește ordonanța de începere a

urmăririi penale, fapt constatat cu desăvârșire, or, conform prevederilor art.

262 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, organul de urmărire penală

poate fi sesizat despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea unei

infracțiuni prevăzute de Codul penal prin: 1) plângere; 2) denunț; 3)

autodenunț; 4) depistarea nemijlocit de către organul de urmărire penală sau

procuror a bănuielii rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. În

cazul depistării infracțiunii nemijlocit de către lucrătorul organului de

24

urmărire penală, acesta întocmește un raport în care expune circumstanțele

depistate și dispune înregistrarea infracțiunii.

Evidențiază instanța de apel că în decizia Curții Constituționale nr.12

din 07.02.2017 „de inadmisibilitate a sesizării nr.123g/2016 privind excepția

de neconstituționalitate a art.274 alin.(7) din Codul de procedură penală al

Republicii Moldova (începerea urmăririi penale)”, este indicat în mod expres

că toate acțiunile procesuale care se desfășoară la etapa premergătoare

urmăririi penale au un caracter, sui generis, concentrat asupra scopului de a

stabili și confirma existența bănuielii rezonabile cu privire la săvârșirea unei

infracțiuni și este circumscrisă termenului de 30 de zile de la momentul

sesizării sau autosesizării organului de urmărire penală sau a procurorului.

În același context, Curtea a mai notat că, pornind de la natura scopului

acțiunilor la etapa premergătoare urmăririi penale, acestea se rezumă la

constatarea faptei infracționale (in rem), însă nu și la formularea unei

învinuiri în privința persoanei (in persona). Această regulă se aplică și la

etapa pornirii urmăririi penale. Așadar, în ordonanța de începere a urmăririi

penale se menționează doar fapta care a condiționat emiterea acesteia (in

rem), or, în cazul existenței unei bănuieli rezonabile cu privire la săvârșirea

unei infracțiuni de către o persoană concretă, organul de urmărire penală în

asemenea situație trebuie să-i acorde toate garanțiile caracteristice unei

acuzații în materie penală.

În conformitate cu prevederile pct.22 al Instrucțiunii privind modul de

primire, înregistrare, evidență și examinare a sesizărilor și a altor informații

despre infracțiuni, Anexa nr. 1 la Ordinul Interdepartamental al

Procurorului General, Ministrului Afacerilor Interne, Directorului General

al Serviciului Vamal, Directorului Centrului pentru Combaterea Crimelor

Economice și Corupției nr. xxxxx din 18.07.2008, se stabilește că „în cazul

când în procesul urmăririi penale se stabilesc indicii unei noi infracțiuni

săvârșite, ofițerul de urmărire penală întocmește un raport, în care expune

circumstanțele depistate și imediat după înregistrarea infracțiunii în

Registrul de evidență a sesizărilor cu privire la infracțiuni dispune începerea

urmăririi penale".

Conform pct.17 al Instrucțiunii privind evidența unică a infracțiunilor,

a cauzelor penale și a persoanelor care au săvârșit infracțiuni, Anexa nr.2 al

aceluiași Ordin Interdepartamental nr. xxxxx din 18.07.2008, se stabilește că

„la efectuarea urmăririi penale și stabilirea unor noi împrejurări, privind

săvârșirea de către bănuit sau învinuit a unei alte infracțiuni, în baza

materialelor referitor la aceste împrejurări, prin raportul organului de

urmărire penală și procesul-verbal de autosesizare în conformitate cu

prevederile art. 274 Cod de procedură penală se dispune începerea urmăririi

penale. La pornirea urmăririi penale se depune fișa nr. 1 pe infracțiunea nou

25

stabilită, iar cauza penală va purta un alt număr. Dacă în cadrul cauzei

penale a fost stabilită o nouă infracțiune, OUP ori procurorul care exercită

urmărirea penală în cauza dată, prin raport, la care anexează în original sau

în copii materialele ce confirmă infracțiunea dată, se autosesizează,

procedând ulterior conform alin. (3) al art. 262 și alin. (2) art. 274 Cod de

procedură penală al RM, în acest caz se depune fișa nr. 1 pe infracțiunea

constatată, iar cauza penală va fi înregistrată sub alt număr". In cadrul

controlului preventiv de examinare a plângerii dacă au fost constatate două

sau mai multe infracțiuni, în mod inevitabil urmau a fi dispuse începerea

urmăriri penale pe fiecare componență de infracțiune separat în

conformitate cu prevederile art. 274 Cod de procedură penală, fapt de care

procurorul nu a ținut cont în cazul inculpatului Iurie Guriev, în conformitate

cu prevederile art. 274 alin. (1) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reiterat că lipsa ordonanței de începere a

urmăririi penale pe pretinsa faptă incriminată lui Guriev Iurie, dar și

nemijlocit lipsa ordonanței de începere a urmăririi penale nemijlocit în

privința lui Guriev Iurie denotă la rândul său și ilegalitatea acțiunilor de

urmărire penală precum și a măsurilor speciale de investigații efectuate

nemijlocit în privința lui Guriev Iurie din motivul lipsei ordonanței de

pornire a urmăririi penale pe faptul infracțiunii prestare a serviciilor de trafic

de influență în proporții deosebit de mari prevăzută de Codul penal al RM.

Colegiul Penal consideră incorectă argumentarea instanței de fond de

referință la decizia Curții Constituționale cu nr.50 din 31 mai 2018, în situația

în care odată ce organul de urmărire penală a constatat prin ordonanța de

pornire a procesului penal din 28.11.2014, prin actul de sesizare și anume

raportul ofițerului de urmărire penală, și în baza procesului-verbal de

autosesizare nu doar o infracțiune de trafic de influență, prin care se pretinde

comiterea faptei date prin cumpărarea serviciilor de trafic de influență cât și

prestarea serviciilor de trafic de influență, însă se descriu direct toate

elementele laturii obiective ale infracțiunii de cumpărare a infracțiunii de

trafic de influență, adică acțiunile doar a lui Mazur Anatolie ca cumpărător

de servicii de trafic de influență, fapt ce denotă că în acest caz procesul penal

a fost pornit pe o faptă concretă de cumpărare a serviciilor de trafic și nu pe

o faptă generală de trafic le influență care conține în sine două componențe

de infracțiuni, una fiind de cumpărare a serviciilor ilegale și alta de prestare

a serviciilor ilegale, astfel că decizia Curții Constituționale nu este aplicabilă,

în vederea recunoașterii legalității pornirii procesului penal în privința lui

Guriev Iurie.

Pentru pretinsele infracțiuni, care ar fi fost comise după pornirea

urmăririi penale în privința lui Lisnic Alexandru și Mazur Anatolie, în mod

obligatoriu, conform dispozițiilor art. 274 coroborat art. art.7, 28 Cod de

26

procedură penală, se impune emiterea unei ordonanțe privind pornirea

urmăririi penale deja pentru fapta pretins a fi comisă de către Guriev Iurie,

însă la caz au fost ignorate cerințele de drept enunțate mai sus, dar și practica

uniformă și jurisprudența națională, inclusiv cea a Curții Constituționale,

neglijând principiul securității juridice se vedea inclusiv Hotărârea CtEDO în

cauza Beian c. României), instanța de judecată ilegal la condamnat pe Guriev

Iurie, pe caz nefiind emisă o ordonanță privind pornirea urmăririi penale în

rem sau în personam. Viciul fundamental invocat acest capitol implică în

mod obligatoriu, executarea Hotărârii Curții Constituționale nr. 12 din

14.05.2015, pct.76, în care înalta Curte a reținut că omisiunile sau erorile

autorităților trebuie să servească în beneficiul bănuitului, învinuitului,

inculpatului. Cu alte cuvinte, riscul oricărei erori comise de organul de

urmărire penală sau chiar de o instanță, urmează să fie suportate de către

stat, iar corectarea acesteia nu trebuie să fie pusă în sarcina persoanei în

cauză”.

Instanța de apel a considerat pripită și argumentarea primei instanțe

de referință la faptul că legalitatea pornirii urmăririi penale în privința lui

Guriev Iurie a fost confirmată prin încheierile Judecătorilor de instrucție și

Deciziile Colegiilor penale ale Curții de Apel Chișinău prin care s-a dispus

aplicarea și prelungirea măsurii preventive sub formă de arest, or,

primordial ține de reiterat că dreptul la o apărare pentru un învinuit, persistă

pe toată perioada desfășurării procesului penal, iar îngrădirea exercitării

apărării la orice etapă a procesului penal generează recunoașterea ilegalității

actului de acuzare sau de condamnare a persoanei, or, legalitatea sau

ilegalitatea pornirii urmăririi penale la examinarea demersului procurorului

privind aplicarea sau prelungirea măsurii preventive sub formă de arest față

de Guriev Iurie, nici nu a fost pusă în discuție din motivul examinării la acea

etapă a bănuielii rezonabile și a riscurilor invocate în demers privind

aplicarea măsurii de reprimare, iar la etapa respectivă este inadmisibilă

invocarea unor asemenea argumente.

În conformitate cu rigorile art. art.94-95 Cod de procedură penală,

faptul că lipsește ordonanța de pornire a urmăririi penale pe faptul

infracțiunii incriminate lui Guriev Iurie, atrage inevitabil nulitatea măsurilor

speciale de investigație, precum și a acțiunilor de urmărire penală efectuate

nemijlocit în privința lui Guriev Iurie, or, în conformitate cu art. 7 Cod de

procedură penală, dar și având în vedere modul în care s-a procedat la caz,

denotă clar și fără echivoc că autoritățile statului au emis soluția privind

reținerea și recunoașterea în calitate de bănuit și ulterior în calitate de

învinuit, iar la rândul său condamnarea lui Guriev Iurie, în lipsa ordonanței

de pornire a urmăririi penale atât prin derogare de la legislația națională sus

evidențiată, cât și prin încălcarea principiilor stabilite prin jurisprudența

27

CEDO (§ 35 din Hotărîrea în cauza Sandu c. Moldovei), iar aceste încălcări

denotă prezența condițiilor de punere în aplicare a principiului fructele

pomului otrăvit” - un principiu autonom care își are originea în jurisprudența

CEDO și se aplică în mod obligatoriu la nivel național, indiferent de cadrul

legal intern.

La fel, în conformitate cu rigorile art. 251 Cod de procedură penală,

încălcarea revederilor legale care reglementează desfășurarea procesului

penal atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a comis o

încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decât prin

anularea acelui act. Încălcarea prevederilor gale referitoare la competența

după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la

compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată, la participarea

părților în cazurile obligatorii, la prezența interpretului, traducătorului,

adică sânt obligatorii potrivit legii, atrage nulitatea actului procedural.

Nulitatea prevăzută în alin.(2) nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată

în orice etapă a procesului de către părți, și se ia în considerare de instanță,

inclusiv din oficiu, dacă anularea actului procedural este necesară pentru

aflarea adevărului și justa soluționare cauzei. încălcarea oricărei alte

prevederi legale decât cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului dacă

a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – când partea e prezentă, sau la

terminarea urmăririi penale – când partea ia cunoștință de

materialele dosarului, sau în instanța de judecată - când partea a fost absentă

la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este

prezentată nemijlocit în instanță”.

A reiterat instanța de apel că lipsa acestor măsuri, obligatorii vizate de

lege, generează nulitatea actelor procedurale dar și a probelor, atât în

conformitate cu normele procesual penale cât și din prisma jurisprudenței

CEDO, or, în virtutea normei sus citate, la finele urmăririi penale după

studierea materialelor cauzei penale, apărarea în baza unei cereri motivate,

a solicitat excluderea mijloacelor de probă dobândite prin încălcarea

legislației, acordarea posibilității luării de cunoștința cu corpurile delicte,

precum și cu conținutul înregistrărilor audio anexate la materialele cauzei

penale, cerere care a fost respinsă în lipsa unei argumentări bine

determinate.

Aferent faptului lipsei ordonanței de începere a urmăririi penale în

privința lui Guriev Iurie pentru faptele incriminate, este cert constatat și

faptul că probele administrate la caz, nemijlocit măsurile speciale de

investigații au fost administrate cu încălcarea flagrantă a normelor ce

reglementează începerea și desfășurarea urmăririi penale în cadrul legal, se

constată că acestea au fost dobândite cu încălcări flagrante a legii procesual

penale dar și a jurisprudenței CEDO, or, după pornirea urmăririi penale

28

conform elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.326 alin.

(3) lit. a) Cod penal, pe faptele ulterior imputate atât lui Lisnic Alexei cât și

Mazur Anatolie, de către procuror au fost dispuse mai multe măsuri speciale

de investigații îndreptate nemijlocit în privința lui Guriev Iurie, astfel fiind

dispusă efectuarea documentării cu ajutorul metodelor și mijloacelor

tehnice, cu utilizarea de aparate tehnice de înregistrare, interceptarea și

înregistrarea comunicărilor telefonice, urmărirea vizuală, dar și altele,

măsuri speciale care au fost autorizate de către judecătorul desemnat cu

atribuții de judecător de instrucție, pe un termen de 30 de zile, care ulterior

au fost prelungite, însă toate aceste măsuri speciale de investigații în privința

inculpatului Guriev Iurie au fost efectuate, în lipsa unei ordonanțe de

începere a urmăririi penale în privința lui Guriev Iurie, sau pe faptele

incriminate acestuia.

La interceptarea convorbirilor dintre Mazur Anatolie în calitate de

client și Guriev Iurie în calitate de avocat, Colegiul Penal notează că la

capitolul dat organul de urmărire penală nu a ținut cont de faptul că acestea

se referă la aspecte ce țin de secretul profesional, astfel că organul de

urmărire penală are obligația de a distruge imediat aceste înregistrări și de a

nu folosi informațiile obținute pe această cale, însă acuzarea fără a ține cont

de confidențialitatea comunicărilor dintre client și avocat, fără a face o

selecție a convorbirilor ce au măcar o tangență indirectă la materialele cauzei

penale ce constituie obiectul examinării în fond, a prezentat toate

comunicările avocatului Guriev Iurie pe care le-a avut cu alți clienți, acțiune

care nu este încadrată în prevederile legislației naționale, cu atât mai mult că

în ședința preliminară, apărarea și-a expus poziție vis-a-vis de nepertinența

acelor înregistrări a comunicărilor telefonice cu alți clienți de pe alte dosare,

însă instanța nejustificat le-a admis în calitate de mijloace de probe.

Instanța de apel a remarcat și faptul că conform art. 132 alin. (7) Cod

de procedură penală, în termen de 24 de ore după expirarea termenului de

autorizare a interceptării, organul de urmărire penală sau, după caz,

procurorul întocmește la finele fiecărei perioade de autorizare, un proces-

verbal privind interceptarea și înregistrarea comunicărilor. Astfel conform

materialelor cauzei penale se atestă că organul de urmărire penală după

expirarea fiecărei perioade de 30 zile nu a consemnat interceptările și

înregistrările comunicărilor în procese verbale separate pentru fiecare

perioadă în parte, fiind întocmit doar un singur proces verbal la finele

acestor interceptări, or, conform normei procesual-penale enunțate,

legiuitorul a stabilit un termen de până la 24 ore de a fi încheiat procesul-

verbal de consemnare a acestei acțiuni în mod obligatoriu cu transmiterea

ulterioară către procuror și mai apoi către judecătorul de instrucție ca garanți

ai respectării drepturilor omului, astfel că nerespectarea acestor termeni

29

obligatorii, în condițiile prevederilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură

penală, se impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a remarcat și faptul că

discuțiile între Mazur Anatolie și Guriev Iurie poartă un caracter oficial, fapt

remarcat și în înregistrările comunicărilor telefonice, ca între client și avocat,

iar în discuțiile între Mazur Anatolie cu fiul său, Mazur Victor, sunt

inventate multe fapte care nu au avut loc, mai mult ca atât că din acestea

reiese că Mazur Anatolie, pentru a-l calma pe fiul său, a inventat că a vorbit

cu avocatul Guriev Iurie (stenograma convorbirilor telefonice între Mazur

Anatolie și Guriev Iurie din 17.12.2014 între orele 13.27 -13.28 și convorbirilor

telefonice între Mazur Anatolie și Mazur Victor din 17.12.2014 între orele

18.37 - 18.43 și stenograma convorbirilor telefonice între Mazur Anatolie și

Guriev Iurie din 23.12.2014 între orele 23.39 - 23.41 și convorbirilor telefonice

între Mazur Anatolie și Mazur Victor din 23.12.2014 între orele 23.42 - 23.45,

iar în acest context este pripită argumentarea instanței de referință la

declarațiile lui Mazur Anatolie depuse în calitate de bănuit, deși aceste

declarații nu au fost examinate, însă au fost extrase doar din sentința de

condamnare a ultimului, cu atât mai mult că Mazur Anatolie nici nu a fost

audiat în ședința primei instanțe.

Interceptările și înregistrările comunicărilor nu au fost legalizate la

judecătorul de instrucție în ordinea prevăzuta de art. 1329 alin. (15) Cod de

procedură penală, cerința stabilită chiar și în încheierea Judecătorului de

instrucție (f.d.150-151, vol. I), astfel că nerespectarea acestor prevederi legale

lipsește acuzarea de dreptul utilizării acestui mijloc de probă în confirmarea

poziției de învinuire, iar acuzarea în caz să legalizeze aceste interceptări

după fiecare perioada autorizată, la finele întregii perioade de interceptare

procurorul autorizează legalitatea iarăși la alt judecător de instrucție din

cadrul Judecătoriei Centru al mun. Chișinău.

Instanța de apel a mai reținut că, în baza încheierii judecătorului de

instrucție (f.d.38-39, vol. I) s-a admis efectuarea doar a unei singure

percheziții timp de 30 zile, astfel conform procesului verbal de percheziție

(f.d.40-41, vol. I) se constată că aceasta a avut loc la orele 18.19-19.25 la data

de 28.01.2015, deși conform procesului verbal de ridicare de la domiciliu

proprietate privată a lui Mazur Anatolie (f.d.82, vol. I) se atestă ridicarea

banilor a avut loc după finalizarea percheziției, adică deja la ora 20.55-21.00,

în asemenea stare de fapt se denotă cert că organul de urmărire penală, cu

încălcarea flagrantă a prevederilor art. art. 12, 13,128, 130 Cod de procedură

penală, a efectuat această acțiune de ridicare a mijloacelor financiare de la

Mazur Anatolie fără a avea un mandat judecătoresc în acest sens, însă prima

instanță i-a dat o apreciere eronată bătând acest argument al apărării prin

faptul că Anatolie Mazur a transmis precum că de bună voie acești bani, dar

30

de fapt lipsește un acord în scris al acestuia la materialele cauzei penale ce

ar fi permis ridicarea din domiciliul a banilor proprietate privată fără un

mandat judecătoresc în acest sens.

Totodată, instanța de apel a reținut că prima instanță în motivarea

sentinței, a făcut referire și s-a bazat pe sentința de condamnare a lui Mazur

Anatolie prin care se constată deja un fapt juridic, însă prin aceste

argumentări s-a admis încălcarea dreptului la apărare al inculpatului Guriev

Iurie, în situația în care instanța de judecată examinând o cauză penală, nu

poate să-și întemeieze soluția pe o sentință în privința unui eventual

complice, în situația în care în cauza pe care o examinează determină

multiple încălcări de ordin procesual.

Astfel, instanța de apel a constatat că probele administrate la caz, au

fost dobândite cu încălcarea drepturilor fundamentale ale omului și cu

încălcarea flagrantă a normelor de procedură penală, și nu pot fi recunoscute

admisibile pentru pronunțarea unei sentințe de condamnare a persoanei, iar

în cele din urmă vor fi excluse din dosar, nemijlocit la caz, procesul verbal

de ridicare, procesul verbal de examinare, raportul de expertiză a mijloacelor

bănești, și însăși mijloacele bănești prezentate de acuzare ca mijloace de

probă.

Instanța de apel a considerat că faptele incriminate inculpatului Guriev

Iurie prin rechizitoriu, precum că ultimul ar fi creat impresia că nu s-a

îmbogățit nejustificat în perioada de raportare în care a deținut funcție

publică, învinuirea în aceasta parte este una incertă, adică nu este formulată

cu claritate.

Prin urmare, instanța de apel a reiterat că printre garanțiile unui proces

echitabil, reglementat de art.6 din Convenția Europeană, se enumera și

faptul că orice persoană are dreptul de a fi judecat în mod echitabil de un

tribunal independent și imparțial, iar cauza penală în privința lui Guriev

Iurie nu a fost judecată în mod echitabil, fiind încălcate esențial drepturile

inculpatului garantate atât de Constituția Republicii Moldova, Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, cât și Codul de procedură penală, iar

această încălcare de lege echivalează cu o eroare judiciară, care urmează a fi

corectată de către instanța de recurs.

Instanța de apel a reținut că în vederea constatării vinovăției

inculpatului Guriev Iurie, probele administrate la caz nu sânt pertinente și

concludente, astfel că acestea au fost administrate cu încălcarea procedurii

de administrate.

Cu referire la apelul declarat de către procuror, instanța de apel a

constatat că urmare a constatării existentei circumstanțelor de ordin obiectiv,

care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea lui

Guriev Iurie la răspundere penală pentru fapta incriminată, cerințele

31

procurorului, privind aplicarea unei pedepse principale, cât și

complementare mai aspre, dar și încasarea cheltuielilor judiciare, sânt

neîntemeiate.

03 aprilie 2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către:

- procurorul în Procuratura Anticorupție, Iachimovschi Octavian, la 13

mai 2019, prin care invocând ca temei pentru recurs ordinar prevederilor art.

427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea totală a

deciziei, casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care inculpatul să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 30, 326 alin.(2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse sub formă

de închisoare pe un termen de 6 ani;

- avocatul Vizdoga Ion în numele inculpatului, la 02 mai 2019, prin care

invocând ca temei pentru recurs ordinar prevederilor art. 427 alin. (1), pct.

8) Cod de procedură penală, a solicitat admiterea recursului, rejudecarea

cauzei cu dispunerea achitării inculpatului acuzat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 30, 326 alin.(2) lit. c) Cod penal, din motivul lipsei

elementelor infracțiunii incriminate în acțiunile acestuia.

5.1. În motivarea recursului ordinar, procurorul a menționat că:

- la adoptarea soluției instanța de apel nu a adus motive pertinente,

ajungând în mod eronat la concluzia că, în cazul dat există circumstanțe care

exclud sau condiționează tragerea persoanei la răspundere penală;

- în special, instanța de apel nu a clarificat dacă circumstanțele

constatate exclud tragerea la răspundere penală sau condiționează tragerea

persoanei la răspundere penală, or pct.9 al articolului 275 din Codul de

procedură penală reglementează două situații juridice diferite (spre

exemplu este o circumstanță prevăzută de lege care exclude urmărirea

penală situația reglementată la art.135 alin.(3) din Codul de procedură

penală, iar o circumstanță prevăzută de lege care condiționează excluderea

urmăririi penale este lipsa actului procesual permisiv pentru pornirea

urmăririi penale în privința persoanei care dispune de un anumit grad de

imunitate în modul prevăzut de legile speciale în coroborare cu art.9 alin.(2)

din Codul de procedură penală);

- instanța de apel a aplicat prevederi care nu se conțin în conținutul

art.275 pct.9) din Codul de procedură penală, or instanța a dispus încetarea

procesului penal din motivul existenței circumstanțelor care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală” și

nu din motivul existenței altor circumstanțe prevăzute de lege care

condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală;

- textul deciziei, în partea motivatorie, reia în totalitate argumentele

formulate de apărare în apelul depus (în special apelul apărătorului Vizdoga

32

Ion), circumstanță care indică asupra faptului interpretării unilaterale,

favorabile părții apărării a unor prevederi de procedură penală, precum și a

unor situații de fapt constatate în cadrul urmăririi penale și în cadrul

judecării cauzei în instanța de fond;

- că o hotărâre judecătorească, în special o hotărâre ce oferă o soluție în

fond, trebuie să fie motivată într-o manieră în care aceasta să fie înțeleasă,

precum și să excludă aparența unei examinări superficiale sau preferențiale

a cauzei penale;

- motivarea dată de instanța de apel în hotărârea contestată nu este în

măsură să convingă asupra unei examinări obiective și complete a cauzei

penale, aceasta făcând abstracție de la soluția pronunțată în dispozitivul

deciziei din data de 06.03.2019;

- critica procesuală adusă de către instanța de apel se referă la

aprecierea de către aceasta a legalității administrării probelor și nu a

aprecierii utilității lor pentru soluția în fond, eroarea invocată de acuzare

constând în aprecierea greșită de către instanța de apel a prevederilor legale

ce țin de procedura administrării probatoriului;

- instanța de apel a declarat nule probe ale acuzării care susțineau o

soluție de condamnare a inculpatului Guriev Iurie;

- ipotetic, în cazul în care într-o cauză penală nu ar exista probe care ar

dovedi vinovăția inculpatului ultimul ar trebui achitat;

- cu toate acestea, instanța de apel a formulat concluzii neclare acuzării

de stat asupra calității probelor administrate, aceste concluzii copiind

argumentele părții apărării;

- aparent, instanța de apel a oferit și o motivare a soluției de încetare a

procesului penal invocând lipsa unei ordonanțe de pornire a urmăririi

penale, interpretând, în acest sens, un izvor de drept procesual penal destul

de clar – decizia Curții Constituționale nr.50 din 3 1.05.2018;

- în speța sesizată Curtea a reținut că „având în vedere că pornirea

urmăririi penale este legată în mod indispensabil de existența unei fapte

penale și, în același timp, constituie o etapă obligatorie a procesului penal.

Curtea retine că este firesc ca aceasta să fie dispusă in rem. În același timp,

Curtea constată că normele procesual-penale nu impun necesitatea începerii

urmăririi penale în cazul în care pe parcursul urmăririi penale faptei i se dă

o altă încadrare juridică sau apar alte elemente care au legătură cu fapta

principală. Curtea observă că, deși în prezenta cauză acțiunile învinuitului

au fost încadrate juridic, prin noua învinuire, sub un alt alineat din articolul

326 din Codul penal, atât ordonanța de punere sub învinuire din 7 octombrie

2017, cât și ordonanța de schimbare a învinuirii din 14 decembrie 2017 au ca

bază aceleași circumstanțe de fapt, fiind astfel menținută o legătură

intrinsecă cu faptele descrise în ordonanța de începere a urmăririi penale;

33

- încadrarea juridică a faptei stabilită prin ordonanța de începere a

urmăririi penale reprezintă o versiune preliminară a organului de urmărire

penală, care poate evolua în timp, în funcție de probele administrate;

- constatările Curții au oferit o soluție clară prezentei cauze penale cu

referire la argumentul apărării, preluat de către instanța de apel, precum că

procurorul urma să dispună începerea urmăririi penale nemijlocit în

privința inculpatului Guriev Iurie. În acest sens, chestiunile puse în discuție

și criticate de către partea apărării, iar ulterior acceptate de către instanța de

apel sunt neîntemeiate și lipsite de fundament juridic;

- urmărirea penală nr. xxxxx a fost pornită la data de 28.11.2014 în

temeiul actului de autosesizare a procurorului vizând acte de corupție

exprimate prin comiterea traficului de influență în proporții deosebit de

mari (procesul verbal cu privire la autosesizare și ordonanța de pornire a

urmăririi penale sunt anexate la materialele cauzei penale);

- potrivii ordonanței din data de 28.11.2014, a fost dispusă pornirea

urmăririi penale pe faptul traficului de influență săvârșit în proporții

deosebit de mari, infracțiune prevăzută de art. 326 alin. (3) lit. a) din Codul

Penal;

- potrivit procesului verbal de autosesizare din 28.11.2014, drept

bănuială rezonabilă pentru pornirea urmăririi penale au servit circumstanțe

stabilit în cadrul urmăririi penale nr. xxxxx și anume faptul că din rezultatele

preliminare ale măsurii speciale de investigații interceptarea și înregistrarea

comunicărilor telefonice ale cet. Mazur Anatolie autorizate de judecătorul

de instrucție, rezultă că persoana neidentificată cu prenumele Iurie (care

ulterior a fost identificată ca fiind Guriev Iurie) a dat de înțeles că va putea

influența judecători din cadrul Curții de Apel Bender, pentru ca ultimii să

pronunțe o decizie favorabilă lui Mazur Victor în vederea eliberării acestuia

din detenție, solicitând în acest sens bani de la Mazur Anatolie;

- măsurile speciale de investigații inițiale și cele efectuate după

emiterea ordonanței de conexare din 01.12.2014, precum și conținutul

dispozitivului ordonanței de pornire a urmăririi penale din 28.11.2014,

urmărirea penală a fost pornită pe faptul traficului de influență și nu în

privința unei persoane concrete;

- la data de 31.01.2015 lui Guriev Iurie i-a fost înaintată acuzarea de

comitere a infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal;

- ulterior, în privința inculpatului a fost aplicată măsura preventivă

arestarea preventivă pe un termen de 20 de zile, durata măsurii preventive

fiind prelungită prin încheierea judecătorului de instrucție de trei ori, la fel,

legalitatea aplicării măsurii preventive fiind verificată în ordine de recurs

(încheierile și deciziile instanțelor de judecată sunt anexate la materialele

cauzei penale);

34

- în mod irevocabil a fost confirmat asupra legalității pornirii urmăririi

penale, precum și a punerii sub acuzare a lui Guriev Iurie la data de

31.01.2015 (a se vedea deciziile Colegiului penal al Curții de apel Chișinău

din data de 25.02.2015 și din data de 17.03.2015), aceste acte de procedură

fiind prezentate în copii autentificate instanțelor;

- suplimentar, acuzarea atrage atenția că urmărirea penală a fost

pornită pe faptul traficului de influență săvârșit în proporții deosebit de

mare (conform dispozitivului ordonanței din 28.11.2014) „cumpărarea de

influență” și vânzarea de influență” în proporții deosebit de mari fiind

componente ale aceleiași norme penale, legiuitorul reglementând într-o

manieră separată acest fenomen antisocial de modalitatea de reglementare

stabilită pentru coruperea pasivă și coruperea activă, infracțiuni stabilite la

diferite articole ale codului penal;

- este evident că ordonanța de pornire a urmăririi penale identifică

fapta de trafic de influență, este tratată și descrisă ca fiind o manifestare

bilaterală a unui act de corupție, la fel ca și actul de sesizare (procesul verbal

privind autosesizarea din data de 28.11.2014), fiind descrise inclusiv

elementele de susținere a influenței asupra unor persoane cu funcție de

demnitate publică;

- ordonanța privind pornirea urmăririi penale care, în circumstanțele

speței, nu poate fi asimilată unui act de acuzare, indică concret fapta

investigată, iar ordonanța de punere sub învinuire explică pe deplin

temeiurile tragerii la răspundere penală a inculpatului Guriev Iurie

(elementul material și elementul juridic);

- textul ordonanței privind pornirea urmăririi penale, precum și textul

procesului verbal de autosesizare a oferit o accesibilitate și previzibil citate

suficientă inculpatului, care este avocat de profesie, adică jurist profesionist,

să admită tragerea sa la răspundere penală pentru trafic de influență, în

forma care a fost concretizată în actul de acuzare reevaluat, inclusiv, în

cadrul cercetării judecătorești;

- poziția apărării este una formalistă, în speță nefiind constatate

încălcări ce ar aduce atingere drepturilor inculpatului prin prisma

prevederilor art.5, 6, 7 CEDO, respectiv, ordonanța din data de 28.11.2014

fiind generatoare de efecte în materie de tragere la răspundere penală în

privința inculpatului Guriev Iurie pe faptul traficului de influență;

- instanța de apel a indicat formal doar că în cauza dată Decizia Curții

Constituționale nr.50 este inaplicabilă fără să explice de ce;

- un detaliu important, dar neglijat de instanța de apel este că în

pledoaria sa apărătorul Vîzdoga Ion, pentru a-și motiva necesitatea pornirii

unei urmăriri penale suplimentare, utilizează argumente identice cu cele

conținute în sesizarea care a generat emiterea Deciziei nr.50 de către Curtea

35

Constituțională (spre exemplu net.27 din pledoarie preia o parte din nct.3.8

din sesizare, iar pct.29 preia altă parte din pct.3.8);

- este evident că Decizia nr.50 oferă o soluție de drept situației în speță

fără a necesita interpretări extinctive, în acest sens instanța de apel re

apreciind o situație de fapt oferind o nouă interpretare juridică

contradictorie unei legi constituționale;

- îmbogățirea ilicită nu i-a fost incriminată inculpatului Guriev Iurie și,

în acest sens, ultimul nu a fost învinuit dc comiterea acestei fapte, deci

instanța a pus în discuție și s-a expus în motivarea deciziei asupra unui fapt

care nu a fost investigat și diferit justiției;

- instanța de apel și-a întemeiat decizia de încetare a procesului penal

pe Hotârîrea CEDO în cauza Sandu c. Moldovei, și Hotârîrea CEDO în cauza

Ramanauskas c. Lituaniei, cauze în care înalta Curte a dezbătut situații de

provocare a infracțiunii, însă în prezenta cauză penală chestiunea provocării

nu a fost pusă în discuție;

- în orice condiții, potrivit practicii naționale, constatarea provocării

duce la emiterea unei hotărâri de achitare și nu de încetare a procesului

penal;

- instanța de apel a declarat, practic, nulă o încheiere irevocabilă a unui

judecător de instrucție, încheiere pe care apărarea nu a contestat-o cu recurs

la etapa urmăririi penale;

- din materialele cauzei penale relevă clar că urmărirea penală a fost

efectuată de către un grup de procurori, inclusiv un procuror din cadrul

secției conducerea urmăririi penale în organele centrale ale MAI și SV (cu

sediul în mun. Chișinău bd. Ștefan cel Mare 73 - competența teritorială a

sectorului Centru mun. Chișinău), Dumitru Obadă, care a și înaintat

demersurile respective în vederea autorizării și verificării respectării

cerințelor legale la efectuarea măsurii speciale de investigații;

- în speță acuzarea a demonstrat nu doar că raporturile între Guriev

Iurie și Mazur Anatolie erau ilegale, ci și că între aceștia nu au existat

raporturi client-avocat. În cadrul urmăririi penale și a judecării cauzei,

acuzarea a demonstrat că între inculpat și Mazur Anatolie nu a fost semnat

un contract de asistență juridică și că primul nu a prestat ultimului servicii

juridice;

- anticipând o concluzie, acuzarea este ferm convinsă că solicitarea de

către avocat a banilor pentru a influența persoane cu funcție de demnitate

publică nu se încadrează în limita „raporturilor legale”, constituind, cu

siguranță, o infracțiune;

- o altă apreciere eronată dată de instanța de apel ține de procedura

ridicării la data de 28.01.2015 a banilor de la Mazur Anatolie;

- constatările instanței de apel nu au nici un suport factologic și juridic;

36

- potrivit materialelor cauzei penale, banii ridicați la data menționată

au fost predați benevol de Mazur Anatolie, faptul dat fiind consemnat în

procesul verbal de ridicare și confirmat prin semnătură de către Mazur

Anatolie;

- instanța de apel eronat a apreciat ca fiind încălcat dreptul la apărare

în privința inculpatului Guriev Iurie prin referința la sentința de

condamnare a lui Mazur Anatolie, or aceasta nu a stat la baza condamnării

inculpatului - la baza condamnării fiind probele administrate;

- prima instanță a apreciat utilitatea probelor cercetate în ședință nu

prin prisma aprecierilor date în sentința de condamnare a lui Mazur

Anatolie ci prin prisma propriilor aprecieri;

- în partea ce ține de limitarea accesului părții apărării la materialele

dosarului, acuzarea consideră acest argument ca fiind lipsit de suport

factologic, or apărării i-a fost oferit accesul la toate materialele cauzei,

inclusiv și în instanța de judecată, fapt care rezultă din materialele anexate

la cauza penală;

- motivarea deciziei abundă de fraze și idei definitorii preluate textual

din cererea de apel inclusiv prevederi ale Instrucțiunii privind modul de

primire, înregistrare, evidență și examinare a sesizărilor și a altor informații

despre infracțiuni (în consecutivitatea, conținutul și motivarea dată de

apărare), din Manualului ONU cu privire la rolul procurorului, din

Recomandarea Consiliului Europei cu privire la rolul procurorului în

sistemul de justiție penală (inclusiv regulile de punctuație), din hotărârile

CtEDO (în ordinea și conținutul expus în cererea de apel), consecutivitatea

criticării probelor (care este similară ca ordine și conținut cu cea abordată în

cererea de apel), transcrierea denumirii hotărârilor Curții Constituționale;

- singurul element propriu al motivării este constatarea că în speță nu

suntem în prezența infracțiunii de îmbogățire ilicită.

5.2. În motivarea recursului ordinar, avocatul a menționat că:

- în speță, lipsește latura obiectivă a infracțiunii a traficului de

influență, așa după cum a fost dezvăluită în doctrina de specialitate (a se

vedea Manualul judecătorului pentru cauze penale, Chișinău 2013);

- latura obiectivă a infracțiunii specificate în art.326 Cod penal constă

în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea de promisiune, oferire sau dare

unei persoane, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau

avantaje numărate la alin.(l) art.326 Cod penal, pentru aceasta sau pentru o

altă persoană;

- primul element al laturii obiective, care a fost reflectat în actul de

învinuire - pretinderea, ar fi avut loc la data de 28.11.2014. Cu toate acestea

în actul de învinuire nu este reflectat concret acest timp, deoarece data de

28.11.2014 ca și restul zilelor are 24 ore, acuzarea are obligațiunea să indice

37

concret ora exactă când a avut loc această presupusă pretindere, pe când în

actul de învinuire se limitează doar la zi, fără a fi concretizată ora;

- aspectele acuzațiilor penale ce au la bază sintagma „la 28.11.2014”

urmează a fi apreciate în sensul Hotărârii Curții Constituționale nr. 14 din

27.05.2014 și a pct. 7 din decizia CSJ nr. lra-6/2017. Or, potrivit jurisprudenței

indicate „timpul săvârșirii faptei, 5te un element inerent al componenței de

infracțiune, care urmează a fi indicat cu precizie, în conformitate cu

prevederile art. 9 Cod penal;

- prezența în speță a acestei modalități de realizare a laturii obiective,

s-a încercat a fi demonstrată în fața instanței de judecată doar prin

declarațiile lui Mazur Anatolie, fiind adiat la urmărirea penală în calitate de

bănuit la data de 29.01.2014, bănuitul Mazur Anatolie, a relatat că: „în cadrul

primei discuții despre careva sume de bani nu a fost vorba... ” „La următoarea

discuție ....Iurie Ivanovici a răspuns că se poate hotărî însă va fi scump, spunându-

i ca va fi nevoie de 6000 euro...”. Această poziție a acuzării fiind doar reflectată

în declarațiile lui Mazur Anatolie în calitate de bănuit, însă din motivul

neprezentării declarațiilor acestuia din partea acuzării în ordinea prevăzută

de legislația procesual-penală în calitate de probă, prin încheierea instanței

s-a respins demersul procurorului de a-l audia deja în calitate de martor în

această cauză penală, iar în instanța de apel acuzarea nu și-a repetat

solicitarea de audiere a acestui martor, făcând referință doar la declarațiile

acestuia depuse la faza de urmărire penală unde a fost audiat în calitate de

bănuit;

- acuzatorul de stat a purces la o altă metodă de a convinge instanța

judiciară privind confirmarea acuzării, prin prezentarea sentinței de

condamnare a lui Mazur Anatolie, menținută prin Decizia Colegiului Penal

al Curții de Apel Bălți și prin Decizia Colegiului penal al CSJ. Conform

acestei sentințe, într-adevăr se constată că Mazur Anatolie a comis

infracțiunea de trafic de influență prin cumpărarea serviciului de trafic. Însă

intențiile criminale ale cumpărătorului de trafic de influență nu at fi

incriminate și persoanei cărei i s-a adresat acesta, precum că pentru

realizarea intenției sale de trafic de influență. Din declarațiile lui Mazur

Anatol din această sentință, se constată cu certitudine legalitatea acțiunilor

lui Guriev Iurie în ce privește intervenția în convingerea instanței de

judecată prin metodele legale prevăzute de legislația procesual-penală;

- în sensul art.326 Cod penal, influența și mijloacele de înfăptuire a

acesteia trebuie să nu fie prevăzute și permise de lege ca o activitate legală,

desfășurată pe principiile dreptului, cum ar fi, de exemplu, în cadrul

profesiei de avocat, de consilier juridic, de expert sau chiar în executarea

contractului de mandat. De aceea, activitatea legală, promisă de un avocat

de a influența prin mijloace legale (pledoarie, invocarea legii, a probelor etc.)

38

o autoritate judecătorească sau administrativă, nu intră în conceptul de

influență folosit de legiuitor în art.326 Cod penal. Dacă, însă, acela care nu

se prevalează de calitatea lui, de exemplu, de avocat, ci se prevalează de

influența adevărată sau pretinsă ce ar avea-o pe lângă un funcționar, și,

datorită acestei influențe, cere sau își stipulează un onorariu, chiar și unul

mic, acela săvârșește trafic de influență”;

- în cazul din speță Mazur Anatolie s-a adresat la Gurev Iurie ca la

avocat, care urma să execute acțiuni ce ținea nemijlocit de atribuțiile lui de

serviciu, care este cu o experiență mai mare și propus de fiul inculpatului. în

vederea aplicării răspunderii conform art.326 Cod penal, banii,- pretinse,

acceptate sau primate de către făptuitor - trebuie să fie necuvenite;

- luând în considerație faptul că Mazur Anatolie s-a adresat la avocat

pentru prestarea serviciilor juridice de apărare, a transmis onorariu, destinat

nemijlocit avocatului, care nu este factorul de decizie - fapta incriminată lui

Guriev Iurie precum că infracțiunea - trafic de influență nu poate fi calificată

drept trafic de influență, deoarece primit onorariu ca avocat pentru a executa

acțiuni ce țin de atribuțiile de serviciu ca apărător în procesul penal;

- reieșind din cumulul materialelor cauzei penale și probelor

administrate în prezentul proces, se constată cu certitudine că de mai multe

ori în comunicarea dintre Mazur Anatolie și inculpatul Guriev Iurie, ultimul

i-a cerut să se prezinte la biroul acestuia pentru a încheia contractul de

asistență juridică în vederea prestării serviciilor de avocat în interesele fiului

Mazur Victor în procesul penal, în care acesta a fost condamnat de

Judecătoria r-lui Florești, iar cauza penală urma a se examina în ordine de

apel în Colegiul Penal al Curții de Apel Bălți;

- doar refuzul de fiecare dată neîntemeiat a lui Mazur Anatolie de a se

prezenta la oficiul avocatului Guriev Iurie pentru a încheia contractul de

asistență juridică, motivând că nu cunoaște bine drumul, nu știe orașul

Dondușeni, este prea departe, nu are transport, este iarnă și e ghețuș pe

traseu, etc., nu i-a acordat posibilitatea de a interveni în procesul penal în

Curtea de Apel Bălți și de a-și desfășura activitatea de avocat, apărând

drepturile și interesele lui Mazur Victor, în cauza penală în care acesta a fost

condamnat pentru tâlhărie. În situația dacă se încheia un contract de

asistență juridică dintre client și avocat, la care acesta din urmă de fiecare

dată insista, inculpatul Guriev Iurie urma să-și desfășoare activitatea sa

legală, în limitele Codului de procedură penală și a Legii cu privire la

avocatură în vederea influențării Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți,

prin prezentarea probelor, pledoarie, cu trimiterea la Codul penal în redacția

până la modificări, prin care se permitea aplicarea unei pedepse

condiționate. Nu în zadar, în perioada negocierii dintre Mazur Anatolie și

avocatul Guriev Iurie, ultimul i-a solicitat lui Mazur Anatolie acumularea

39

documentelor ce-l caracterizează pe Mazur Victor, recuperarea prejudiciului

cauzat prin infracțiunea de tâlhărie, cooperarea cu partea vătămată în

vederea iertării acestora, comunicarea cu avocatul ce a participat in prima

instanță în vederea studierii materialelor cauzei penale, prezentarea tuturor

materialelor din dosarul penal, fapt ce se confirmă prin descifrările

comunicărilor telefonice dintre acestea doi precum și dintre Mazur Victor și

Mazur Anatolie. Deja prin aceste acțiuni ale inculpatului Guriev Iurie se

constată tendința de activitate a sa în calitate de avocat pe cale legală și

influențarea judecătorilor prin prezentarea probelor suplimentare, referința

în susținerile verbale la legea penală care permite aplicarea unei pedepse

condiționate. Însă această influentă nu a avut loc din motivul nesemnării

contractului de asistență juridică dintre Mazur Anatolie pe de o parte în

interesele fiului său Victor Mazur și avocatul Guriev Iurie pe de altă parte;

- pentru constatarea laturii obiective a infracțiunii de prestare a

traficului de influență incriminată conform prevederilor art.326 Cod penal,

acțiunea făptuitorului de traficare a influenței reale sau presupuse, necesită

a fi urmată de o promisiune adresată cumpărătorului de influență că

solicitarea sa va avea o reușită asigurată;

- lipsa acestei promisiuni de realizare a promisiunii nu întruchipează

condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de trafic de influență;

- analizând probele administrate în cauză, în ce privește fapta de trafic

de influență întru care inculpatul Guriev Iurie a fost trimis în judecată,

apărarea reține că fapta nu constituie infracțiune, prin raportare la

dispozițiile Codului de procedură penală, lipsind elementele constitutive,

respectiv nu este îndeplinită condiția existentei laturii obiective prin prisma

elementului material;

- examinând condițiile pentru existența elementului material al laturii

obiective a infracțiunii, apărarea constată că nu există o acțiune de traficare

a influenței comise de inculpatul Guriev Iurie în sensul creării aparenței că

are influență asupra unui funcționar determinat care să îndeplinească

efectuarea actului de justiție cu aplicarea unei pedepse favorabile lui

Anatolie și Mazur Victor, și deopotrivă să promită lui Mazur Anatolie că îi

va determina pe acei judecători din Curtea de Apel Bălți să-i creeze o situație

favorabilă de aplicare a unei pedepse condiționate cu eliberarea lui Mazur

Victor de sub arest;

- potrivit Codului penal, sub aspectul laturii obiective infracțiunea de

trafic de influență reglementată de art. 326 alin.(l) Cod penal, persoana care

urmează să exercite influența asupra unui funcționar public, trebuie să și

promită în mod expres cumpărătorului de influență, că va întreprinde toate

demersurile și acțiunile necesare în scopul determinării acelui funcționar

public să îndeplinească un act contrar îndatoririlor sale de serviciu;

40

- prin introducerea conjuncției și legiuitorul a reglementat sub aspectul

existenței laturii obiective a infracțiunii încriminată în art. 326 alin.(l) Cod

penal, acțiunile conjugate ale făptuitorului, respectiv aceea de traficare a

influenței reale sau presupuse care, trebuie să fie urmată de o promisiune

adresată cumpărătorului de influență că demersul său va avea reușita

asigurată;

- raportând dispozițiile legale menționate la situația de fapt prezentată

în actul de sesizare a instanței judiciare (rechizitoriu) și probele administrate

în cauză, apărarea a reținut că prin acțiunea singulară exercitată de inculpat

de a primi de la Mazur Anatolie suma de 6000 (șase mii) euro care a fost

restituită acestuia, fără ca inculpatul să-i promită că va efectua demersuri

efective față de judecătorii Curții de Apel Bălți cu atribuții de efectuarea

actului de justiție în scopul obținerii unei pedepse condiționate, nu s-a

realizat conținutul infracțiunii de trafic de influență sub aspectul îndeplinirii

condițiilor de tipicitate obiectivă;

- realizarea acestei din urmă condiții (de a promite influența asupra

funcționarului) presupune asumarea din partea făptuitorului a obligației, a

angajamentului de a-l determina pe funcționar să adopte conduita ce

formează obiectul traficării de influență. În aceste condiții se poate susține

că, în lipsa promisiunii făptuitorului că îl va determina pe funcționarul

public sau altă persoană dintre cele văzute de lege să aibă conduita solicitată

de cumpărătorul de influență, fapta de a tinde, primi ori accepta

promisiunea de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau

pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se

creadă că are influență asupra unui funcționar public în vederea

determinării acestuia să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori

să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau

să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, nu constituie infracțiunea

de trafic de influență;

- în cazul din speță se constată și lipsa a laturii subiective a infracțiunii

imputate, latura subiectivă a infracțiunilor prevăzute la art.326 Cod penal se

caracterizează, în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție;

- infracțiunile de trafic de influență și de cumpărare de influență,

specificate la art.326 Cod penal, pot fi comise numai cu intenție directă - prin

prisma art.17 Cod penal, menționăm următoarele: în cazul infracțiunii

prevăzute la alin.(l) art.326 Cod penal, făptuitorul își dă seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunii sale de pretindere, acceptare sau primire, personal

sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri

sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană, având influență sau

susținând că are influență asupra unei persoane publice, persoane cu funcție

de demnitate publică, persoane publice străine sau funcționar internațional,

41

pentru a o (a-l) face să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească

îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă

asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite, și dorește să săvârșească această

acțiune;

- infracțiunea prevăzută la art.326 alin.(l) Cod penal se comite doar cu

intenție directă, având la bază un scop calificat, și anume: scopul de a-1 face

pe factorul de decizie să îndeplinească o acțiune în exercitarea funcției sale,

indiferent dacă o asemenea acțiune va fi sau nu săvârșită; scopul de a-l face

pe factorul de decizie să nu îndeplinească o acțiune în exercitarea funcției

sale, indiferent dacă o asemenea acțiune va fi sau nu săvârșită; scopul de a-l

face pe factorul de decizie să întârzie îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea

funcției sale, indiferent dacă o asemenea acțiune va fi sau nu săvârșită;

scopul de a-l face pe factorul de decizie să grăbească îndeplinirea unei

acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă o asemenea acțiune va fi

sau nu săvârșită;

- în contextul infracțiunii prevăzute la alin.(l) art.326 Cod penal,

înțelesul noțiunii de interes material este, în principiu, același ca și în

contextul oricăror altor infracțiuni. De aceea, consideră valabilă (cu ajustările

de rigoare) în raport cu infracțiunea de trafic de influență definiția noțiunii

de interes material, pct.5.2 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a

Republicii Moldova „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale

referitoare la infracțiunile săvârșite prin omor (art.145-148 Cod penal)”,

nr.11 din 24.12.2012. Potrivit acestuia, „interesul material constituie motivul

generat de necesitatea făptuitorului de a-și spori activul patrimonial (de a

obține sau de a reține un câștig material) sau de a-și micșora pasivul

patrimonial (de a se elibera de cheltuieli materiale)”;

- în cazul din speță, o dată ce organul de urmărire penală nu a

concretizat în ordonanța de punere sub învinuire elementul facultativ

„interesul material” constată că învinuirea în acest sens este incompletă și

neclară;

- în alin.(l) art.326 Cod penal este utilizată sintagma „pentru sine sau

pentru o altă persoană”, adică se referă la concret interesul material, pentru

sine sau pentru o altă persoană. Care este semantismul acestei sintagme?

Răspunzând la această întrebare, apărarea relevă: „Infracțiunea de trafic de

influență poate fi săvârșită de către făptuitor pentru sine sau pentru o altă

persoană. în primul caz, primirea, extorcarea sau acceptarea de foloase

necuvenite se face în profitul făptuitorului. În cel de-al doilea caz, fapta

respectivă se realizează în profitul unei alte persoane, în a cărei soartă este,

de regulă, interesat făptuitorul” Când vorbim despre profitul traficantului

de influență sau al altor persoane, avem în vedere nu neapărat profitul

material. Totuși, pentru a interpreta sensul noțiunii „profitul traficantului de

42

influență sau al altor persoane”, putem apela, prin analogie, la opiniile

vizând ipoteza în care motivul infracțiunii implică profitul material al

făptuitorului sau al altor persoane;

- interesul material constă în orice folos, beneficiu sau avantaj material

direct sau chiar indirect, nu însă într-o simplă satisfacție morală;

- interesul material este direct atunci când făptuitorul urmărește să

aibă o satisfacție personală de pe urma obținerii sau reținerii câștigului

material;

- interesul material este indirect atunci când făptuitorul dorește să

asigure un câștig material unor terțe persoane;

- în sensul art.326 Cod penal, sintagma „pentru sine” desemnează acea

ipoteză când traficantul de influență urmărește să aibă o satisfacție personală

de pe urma obținerii sau reținerii unui profit material sau imaterial;

sintagma „pentru altul” desemnează acea ipoteză când traficantul de

influență urmărește să asigure un profit material sau imaterial unor terțe

persoane;

- în materie penală, s-a impus standardul probei dincolo de orice dubiu

rezonabil („proof beyond any reasonable doubt”), pentru condamnare

nefiind suficient să existe o probabilitate cu privire la vinovăția autorului, ci

trebuie ca probele în acest sens să creeze judecătorului o convingere, care

deși admite existența unui dubiu, el trebuie să se păstreze în limite

rezonabile. În cazul în care dubiul cu privire la vinovăția autorului depășește

aceste limite rezonabile, atunci nu se poate dispune o soluție de condamnare

a acuzatului, impunându-se aplicarea principiului in dubio pro reo, potrivit

căruia, în cazul în care acuzarea nu reușește să răstoarne deplin această

prezumție, faptul va fi interpretat ca o probă în favoarea nevinovăției

inculpatului;

- pentru a reține comiterea infracțiunii de care a fost acuzat inculpatul

Guriev Iurie, acuzarea trebuia să probeze dincolo de orice îndoială

rezonabilă faptul că, în contextul discuției inițiale purtate între Mazur

Anatolie și inculpatul Guriev Iurie, acesta din urmă i-a promis martorului că

va interveni la factorii decizionali pentru soluționarea favorabilă și cu

celeritate a apelului formulat de apărarea fiului său din prima instanță, în

schimbul unei sume de 6000 Euro si că această sumă de bani ar fi fost apoi și

remisă inculpatului în acest scop. Or, în opinia instanței, pentru cercetarea

acestui aspect s-ar fi impus și administrarea altor mijloace de probă,

respectiv efectuarea altor măsuri speciale de investigații și acțiuni de

urmărire penală, doar depoziția contradictorie neconstantă a bănuitului

Mazur Anatolie la etapa de urmărire penală nefiind suficientă pentru a

demonstra conținutul unor discuții purtate cu inculpatul Guriev Iurie și în

privința soluționării pozitive a apelului fiului său pe cale ilegală de

43

influențare a membrilor Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți, în condițiile

în care acest bănuit avea dreptul de a se apără prin orice fel de declarații, sub

sancțiunea inculpării sale pentru o activitate infracțională conexă. Singurul

mijloc de probă direct care a permis formularea acuzației este declarația lui

Mazur Anatolie. Or, dacă din punct de vedere al legalității un asemenea

mijloc de probă poate permite folosirea unor măsuri speciale de investigații

specifice în cursul urmăririi penale, eventual dispunerea unei măsuri

preventive mai puțin restrictive, în nici un caz doar pe baza declarațiilor date

de bănuitul denunțător, nu este posibilă pronunțarea unei soluții de

condamnare;

- instanța de apel la examinarea cauzei penale în ordine de apel la toate

aceste neajunsuri invocate de apărare ale componenței de infracțiune

incriminată le-a catalogat ca fiind o învinuire contradictorie, ambiguă și

neclară, fapt pentru care a dispus încetarea procesului penal, pe când într-o

asemenea situație urma a fi dispusă o soluție legală de achitare din motivul

lipsei elementelor infracțiunii incriminate lui Guriev Iurie.

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă a fost corect

aplicată legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427, fiind

în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

În temeiul art.434 din Codul de procedură penală, judecnd recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialului

din dosarul cauzei ținînd seama, după caz, de opinia părților expusă în

referință ori în ședință, dacă au participat la ea, și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în recurs.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit.b), c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să admită recursul, să dispună

achitarea persoanei sau încetarea procesului penal în cazurile prevăzute de

lege, să rejudece cauza și pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se

agravează situația condamnatului.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, cu dispunerea achitării inculpatului, atunci când se

44

constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri

ilegale.

Judecând recursurile declarate în baza materialelor dosarului și în

raport cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia

admiterii recursului declarat de către avocatul Vizdoga Ion în numele

inculpatului Guriev Iurie și respingerii ca inadmisibil a recursului declarat

de către procuror, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care, Guriev Iurie

urmează a fi achitat de sub învinuirea înainatată în baza art. 30, 326 alin.(2)

lit.c) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

7.1. Cu referire la recursul procurorului Colegiul penal constată, că

acesta invocă eroarea de drept prevăzută de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

fără a specifica clar care dintre erorile de drept indicate le invocă.

În argumentarea recursului ordinar declarat procurorul menționează,

că decizia instanței de apel urmează a fi casată total, iar sentința casată în

partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care,

inculpatul Guriev Iurie să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzaute de art.30, 326 alin.(2) lit. c) Cod penal, și a-i aplica o pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de a activa în calitate de avocat pe

un termen de 5 ani, considerând că instanța de apel nu a luat în considerație

probele acuzării și nu le-a apreciat la justa valoare.

Colegiul penal, analizând argumentele procurorului din recursul

declarat, constată că acestea se rezumă la invocarea netemeiniciei

concluziilor instanței de apel privind încetarea procesului penal în legătură

cu existența circumstanțelor care exclud sau condiționează pornirea

urmăririi penale și tragerea la răspundere penală și considerentele privind

existența probatoriului în confirmarea vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 30, 326 alin.(2) din Codul penal.

În argumentarea criticii aduse soluției instanței de apel privind

încetarea procesului penal, procurorul își expune considerentele că este

eronată concluzia instanței cu privire la lipsa ordonanței privind pornirea

urmăririi penale în privința lui Guriev Iurie, care generează nulitatea actelor

procesuale și impune în consecință încetarea procesului.

Colegiul penal lărgit, în urma judecării recursurilor, a ajuns la

concluzia că, instanța de apel, a dat apreciare tuturor probelor administrate

în speță în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

45

nefiind constatată necesitatea acumulării altor probe, însă concluziile finale

ale instanței de apel privind încetarea procesului pe motivul existenței altor

circumstanțe care condiționează excluderea urmăririi penale sunt

considerate de către instanța de recurs pripite.

În acest sens, Colegiul penal lărgit evidențiază că, instanța de apel nu

a ținut cont în deplină măsură de interpretările Curții Constituționale,

expuse în Decizia nr.50 din 31.05.2018, și potrivit cărora pornirea urmăririi

penale este legată în mod indispensabil de existența unei fapte penale și, în

același timp constituie o etapă obligatorie a procesului penal, fiind firesc

dispunerea pornirii urmăririi penale in rem.

De asemenea, în opinia Colegiului penal lărgit, instanța de apel urma

să țină cont de interpretările date în continuare de către Curtea

Costituțională la cazul examinat, acestea fiind relevante și la prezenta speță,

potrivit cărora, normele procesual penale nu impun începerea urmăririi

penale în cazul în care pe parcursul urmăririi penale faptei i se dă o altă

încadrare juridică sau apar alte elemente care au legătură cu fapta principată.

Curtea Constituțională a mai statuat, că încadrarea juridică a faptei

stabilite prin ordonanța de începere a urmăririi penale, reprezintă o versiune

preliminară a organului de urmărire penală, care poate evalua în timp, în

funcție de probele administrate.

Astfel, la caz, lipsa ordonanței de pornire a urmăriri penale, în special

în privința lui Guriev Iuri in personam, în prezența ordonanței de pornire a

urmăririi penale in rem, în mod legal, nu împiedică organul de urmărire

penală, în urma acțiunilor întreprinse, de a înainta învinuirea și altor

persoane, considerând prezente probele respective.

În acest sens, Colegiul penal reține că, nu a existat o necesitate impusă

sau prescrisă de lege, pentru că procurorul să dispună începerea urmăririi

penale nemijlocit în privința inculpatului Iurie Guriev în situația în care, a

fost emisă ordonanța de pornire a urmăririi penale in rem.

Colegiul penal lărgit de asemenea reține că, încadrarea juridică a faptei

stabilită prin ordonanța de începere a urmăririi penale reprezintă o versiune

preliminară a organului de urmărire penală, care poate evolua în timp, în

funcție de probele administrate. În același timp, încadrarea juridică stabilită

prin ordonanța de punere sub învinuire nu este definitivă, aceasta putând fi

schimbată până la elaborarea rechizitoriului.

Astfel, încadrarea juridică stabilită prin ordonanța de începere a

urmăririi penale nu poate constitui un impediment pentru înaintarea unei

noi învinuiri în privința unei noi persoane, dacă noua învinuire are o

legătură intrinsecă cu fapta în legătură cu care a fost pornită urmărirea

penală.

De asemenea, procurorul critică hotărârea instanței de apel, prin

46

prisma faptului că, nu au fost apreciate la justa valoare probele prezentate

de către partea acuzării, în opinia căreia acestea dovedesc vinovăția

inculpatului în cele incriminate lui. Însă, verificând temeinicia deciziei

adoptate de către instanța de apel, Colegiul penal lărgit consideră că criticile

menționate nu și-au găsit confirmarea la caz, deoarece în urma analizei

hotărârii contestate, toate probele prezentate de către partea acuzării, au fost

apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit conchide că argumentele invocate de către

procuror în recursul ordinar, au o formulare în mare măsură generală, având

o rațiune eronată, care pornește de la faptul că, dacă există o bănuială, atunci

persoana este și vinovată.

Din aceste considerente, Colegiul penal a ajuns la concluzia, că este

pripită și eronată soluția instanței de apel privind încetarea procesului penal

în legătură cu existența circumstanțelor care exclud sau condiționează

pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Totodată, deși Colegiul penal lărgit a stabilit supra că soluția instanței

de apel este una pripită și eronată, instanța de recurs va respinge recursul

procurorului, deoarece la baza soluției de casare a acesteia va pune

argumetele apărării, dar nu argumentele procurorului, care solicită

condamnarea inculpaților la o pedeapsă mai aspră.

7.2. Colegiul penal lărgit menționează că apărarea în recursul său a

invocat în calitate de temei de casare eroarea de drept prevăzută la art. 427

alin. (1) pct. 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii, considerând că

inculpatul Guriev Iurie urmează a fi achitat de sub învinuirea înaintată, din

lipsa laturilor subiective și obiective a infracțiunii.

Analizând decizia instanței de apel în raport cu argumentele invocate

de apărare, Colegiul penal a ajuns la concluzia că acestea sunt întemeiate, iar

decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea înaintată.

În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează că în speță urmează a

fi soluționată problema existenței sau nu a faptei imputate, prezenței sau nu

în acțiunile inculpatului a semnelor componenței de infracțiune de

comiterea căreia este învinuit, probarea, demonstrarea și confirmarea

vinovăției acestuia în urma judecării cauzei de către instanța de apel.

Instanța de apel în cadrul judecării apelurilor declarate a cercetat și

verificat minuțios probele adminsitrate în speță, audiind suplimentar

inculpatul și cercetând materialele dosarului solicitate de către procuror în

ședința instanței de apel, cu consemnarea lor în procesul-verbal al ședinței

de judecată.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că potrivit rechizitoriului,

„Guriev Iurie este învinuit de faptul că, la data de xxxxx, susținând că are

47

influență asupra judecătorilor din cadrul Colegiului Penal al Curții de Apel

Bălți, Ruslana Burdeniuc, Ala Rotaru și Dumitru Pușca, care aveau spre

examinare în ordine de apel cauza penală de acuzare a inculpaților Mazur

Victor, Constantin Andriuca și Victor Rusnac de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin.(2) lit. b), c), e), f) Cod penal, condamnați prin

sentința Judecătoriei Florești la 5 ani și 4 luni de închisoare, a pretins de la

Anatolie Mazur 6000 Euro (bani care potrivit cursului oficial al valutei

naționale stabilit de către Banca Națională a Moldovei pentru data indicată

constituiau 112129,2 lei), pentru a-i determina pe judecătorii menționați să

emită o decizie prin care să îi aplice fiului lui Anatolie Mazur, Victor Mazur

o pedeapsă penală non-privativă de libertate.

În continuarea realizării intenției sale infracționale unice de obținere a

banilor pretinși de la Anatolie Mazur, la data de 29.12.2014 inculpatul

Guriev Iurie, aflându-se pe teritoriul r-nul Florești în apropierea s.

Ghindești, susținând că are influență asupra judecătorilor din cadrul

colegiului penal al Curții de Apel Bălți, Ruslana Burdeniuc, Ala Rotaru și

Dumitru Pușca, care aveau spre examinare în ordine de apel cauza penală

de acuzare a inculpaților Victor Mazur, Constantin Andriuca și Victor

Rusnac de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), c), e), f)

Cod penal, condamnați prin sentința judecătoriei Florești la 5 ani și 4 luni de

închisoare, a acceptat și a primit personal de la Anatolie Mazur 6000 Euro

(bani care potrivit cursului oficial al valutei naționale stabilit de către Banca

Națională a Moldovei pentru data indicată constituiau 114636,6 lei), pentru

a-i determina pe judecătorii menționați să emită o decizie prin care să îi

aplice fiului lui Anatolie Mazur, Victor Mazur o pedeapsă penală non-

privativă de libertate”.

Astfel, Guriev Iurie a fost învinuit în comiterea infracțiunii prevăzută

de art. art. 30, 326 alin. (2), lit. c) Cod penal, individualizată prin „trafic de

influență, adică pretinderea, acceptarea și primirea personal de bani pentru sine sau

pentru o altă persoană, de către o persoană care are influență sau susține că are o

influență asupra unor persoane cu funcție de demnitate publică, pentru a-i face să

îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni

au fost sau nu săvârșite, faptă comisă cu primirea de bunuri în proporții mari,

infracțiune prelungită".

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Anticorupție Octavian

Iachimovschi din 10.11.2014, s-a dispus pornirea cauzei penale cu nr. xxxxx,

conform elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.

(3) lit. a) Cod penal, pe faptul traficului de influență, săvîrșit în proporții

deosebit de mari, pe faptul că „în perioada lunilor mai 2014 – noiembrie

2014, Lisnic Alexandru, susținînd că are influență asupra persoanelor publice

și cu funcție de demnitate publică din cadrul organelor de drept, a pretins și

48

a primit de la Mazur Anatolie 20000 euro pentru a influența eliberarea fiului

ultimului, Mazur Victor, din detenție acesta fiind condamnat de către

Judecătoria Florești la 5 ani și 4 luni de detenție pentru comiterea unui atac

tîlhăresc. În continuare Lisnic Alexandru, susținînd că are influență asupra

persoanelor publice și cu funcție de demnitate publică din cadrul organelor

de drept pretinde suplimentar de la Mazur Anatol bani în sumă de 4 mii

dolari SUA, pentru a influența eliberarea fiului ultimului, Mazur Victor.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Anticorupție Octavian

Iachimovschi din 28.11.2014, s-a dispus pornirea cauzei penale cu nr. xxxxx,

conform elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.

(3) lit. a) Cod penal, pe faptul traficului de influență, săvârșit în proporții

deosebit de mari, pe faptul că „în perioada lunilor mai 2014-noiembrie 2014,

Mazur Anatolie a promis lui Alexandru Lisnic, precum și unei persoane

neidentificate la moment, cu prenumele Iurie, bani în proporții deosebit de

mari, pentru că acestea să influențeze persoane publice și cu funcție de

demnitate publică din cadrul organelor de drept în vederea eliberării fiului

său, Mazur Victor condamnat pentru comiterea unui act tîlhăresc, din

locurile de detenție. Din actul de sesizare rezultă o bănuială rezonabilă că a

fost comisă infracțiunea prevăzută de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Respectiv este cert constatat faptul că prin ordonanța de începere a

urmăririi penale din 10.11.2014, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru

fapta presupus a fi comisă de către Lisnic Alexandru, adică pentru prestarea

serviciului traficului de influență, iar prin ordonanța de începere a urmăririi

penale din 28.11.2018, pornită pe faptul cumpărării a serviciului de trafic de

influență de la Lisnic Alexandru și o persoană Iurie, astfel că în acest context

este evident stabilit faptul că infracțiunea de cumpărare a serviciului de

trafic de influență, adică cea pretins a fi comisă de Anatol Mazur la acel

moment, este o infracțiune separată de infracțiunea de prestare a serviciului

de trafic de influență, pretins a fi comisă de către inculpatul Guriev Iurie.

Colegiul penal lărgit, raportând criticile aduse de partea apărării la

argumentele instanței de apel privind calitatea actului de învinuire, apreciat

în concluzie ca fiind unul contradictoriu (pct.7.2.1, decizia CA), o consideră

întemeiată, obiectivă și multilateral motivată.

În acest sens, verificând materialele cauzei, Colegiul penal este de

acord cu aprecierile date de către instanța de apel potrivit cărora, învinuirea

înaintată inculpatului este ambiguă și neclară, deoarece în rechizitoriu urma

să fie stipulată concret acțiunea făptuitorului de traficare a influienței (reale

sau prezupuse), urmate de o promisiune adresată cumpărătorului de

influență că asemenea influență va avea o reușită asigurată.

Mai mult, instanța de apel în mod corect a specificat că, partea acuzării

contrar prevederilor art. 281 alin.(2), 296 Cod de procedură penală, nu a adus

49

învinuirea în aspectul în care a susținut-o pe parcursul judecării cauzei, și

anume, că probele administrate demonstrează vinovăția lui Guriev Iurie de

săvârșirea acțiunilor incriminate și anume traficul de influență - pretinderea,

acceptarea și primirea personal de bani pentru sine sau pentru altă persoană,

de către o persoană care are influență sau susține că are o influență asupra

unor persoane cu funcție de demnitate publică, pentru a-i face să

îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea

acțiuni au fost sau nu săvîrșite, faptă comisă cu primirea de bunuri în

proporții mari, infracțiune prelungită.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că învinuirea înaintată lui Guriev

Iurie este una incertă, adică nu este formulată cu maximă precizie și claritate,

iar expunerea detaliată a faptelor materiale pentru care este acuzat

inculpatul și pe care se bazează acuzația nu au fost întocmai respectate.

Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel judecând cauza, a

evidențiat și analizat toate probele administrate în ședința de judecată în

prima instanță, precum și în ședința instanței de apel, în mod exhaustiv,

referindu-se la toate cerințele invocate de către părți, însă în consecință a

concluzionat neîntemeiat încetarea procesului penal în privința inculpatului

Guriev Iurie în comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 30, 326 alin.(2) lit.

c) Cod penal, în legătură cu existența circumstanțelor care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală,

deși circumstanțele și împrejurările denotă necesitatea pronunțării unei

hotărîri de achitare.

Instanța de apel corect a menționat că, una din condițiile principale

pentru constatarea componenței traficului de influență, este existența unei

asemenea promisiuni, în lipsa căreia nu sunt îndeplinite condițiile de

tipicitate obiectivă ale infracțiunii.

Instanța de apel a cercetat toate probele prezentate de către acuzare,

precum și de partea apărării, și în acest sens părțile nu au înaintat careva

cereri sau demersuri pentru a solicita prezentarea probelor suplimentare în

confirmarea poziției pentru care pledează.

Examinând cumulul de probe administrate, prin prisma pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, instanța de apel și-a motivat concluzia că acestea nu

demonstrează vinovăția lui Guriev Iurie în comiterea faptei imputate.

În acestă privință, instanța de apel a menționat, că partea acuzării nu

a adus probe care incontestabil, în afara oricăror dubii, demonstrează

vinovăția lui Guriev Iurie în comiterea anume a traficului de influență, probe

care ar demonstra că Guriev Iurie a pretins, a acceptat, și primit personal

sume de bani pentru sine sau altă persoană, susținând că are influență

asupra unor persoane cu funcție de demnitare publică, pentru a-i face să

50

îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea

acțiuni au fost sau nu săvârșite, deci faptă comisă cu primirea de bunuri în

proporții mari, infracțiune prelungită.

Pentru a proceda în conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2)

lit.b), c) Cod de procedură penală, potrivit căruia: - judecând recursul,

instanța este în drept să admită recursul, să dispună achitarea persoanei sau

încetarea procesului penal în cazurile prevăzute de lege, să rejudece cauza

și pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se agravează situația

condamnatului, Colegiul penal lărgit a analizat modalitatea de apreciare a

probelor cercetate de către instanța de apel, stabilind că, de fapt, instanța de

apel a dat apeciere probelor sub aspectul achitării, ulterior încetănd procesul

penal, fără o motivare legală.

Potrivit legislației de procedură penală instanța de recurs poate să

intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, cu dispunerea

achitării inculpatului, atunci când se constată comiterea unei erori de drept.

Cu referire la caz, Colegiul penal lărgit, în circumstanțele stabilite,

având în vederea eroarea de drept admisă de către instanța de apel prin

pronunțarea eronată a soluției de încetare a procesului penal, consideră

posibil și justificată pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului,

având în vedere că, eroarea judiciară poate fi corectată de către instanța de

recurs la etapa judecării cauzei.

Cu această ocazie Colegiul penal lărgit ține să menționeze că potrivit

art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea

și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de

norma penală.

Colegiul penal lărgit reține, că acest temei include cazurile când nu a

fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii,

nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

În întemeierea soluției sale, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că

obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la art. 326 Cod penal, îl

constituie relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de

serviciu în sfera publică, care este incompatibilă cu bănuiala că persoanele

publice, persoanele cu funcție de demnitate publică, persoanele publice

străine sau funcționarii internaționali pot fi influențați în exercitarea

atribuțiilor lor.

Obiectul material sau imaterial al infracțiunii specificate la art.326 Cod

penl, reprezintă remunerația ilicită. Aceasta se exprimă în banii, titlurile de

valoare, serviciile, privilegiile, alte bunuri sau avantaje necuvenite

51

făptuitorului (adică, traficantului de influență).

La caz, instanța de recurs atestă că, Mazur Anatolie s-a adresat la

Guriev Iurie în calitate avocat, care urma să execute acțiuni ce țineau

nemijlocit de atribuțiile lui de serviciu, adică prestarea serviciilor juridice de

apărare, de unde reiese că avocatul urma să fie remunerat, respectiv fapta

incriminată inculpatului Guriev Iurie nu poate fi considerată trafic de

influență, deoarece acesta a primit onorariu ca urmare a exercitării

atribuțiilor de servicu, fiind apărător în procesul penal.

Tototdată, Colegiul penal lărgit constată că, din probele anexate la

materialele cauzei reiese cu certitudine că de mai multe ori în comunicarea

dintre Mazur Anatol și inculpatul Guriev Iurie, ultimul i-a cerut să se

prezinte la biroul acestuia pentru a încheia contractul de asistență juridică în

vederea prestării serviciilor de avocat în interesele fiului Mazur Victor în

procesul penal, în care acesta a fost condamnat de Judecătoria r-lui Florești,

iar cauza penală urma a se examina în ordine de apel în Colegiul Penal al

Curții de Apel Bălți.

Mai mult, din materialele cauzei se constată că Mazur Anatolie de

fiecare dată refuza să se prezinte la biroul avocatului Guriev Iurie pentru a

încheia contractul de asistență juridică, motivînd că nu cunoaște bine

drumul, nu știe orașul Dondușeni, este prea departe, nu are transport, este

iarnă și e ghețuș pe traseu, etc., nu i-a acordat posibilitatea de a interveni în

procesul penal în Curtea de Apel Bălți și de a-și desfășură activitatea de

avocat, apărînd drepturile și interesele lui Victor Mazur, în cauza penală în

care acesta a fost condamnat pentru tîlhărie.

Colegiul penal lărgit reține că, în situația în care se încheia un contract

de asistență juridică dintre client și avocat, la care acesta din urmă de fiecare

dată insista, inculpatul Guriev Iurie urma să-și desfășoare activitatea sa

legală, or, în perioada negocierii dintre Mazur Anatolie și avocatul Guriev

Iurie, ultimul i-a solicitat lui Mazur Anatolie acumularea documentelor ce-l

caracterizează pe Mazur Victor, recuperarea prejudiciului cauzat prin

infracțiunea de tîlhărie, cooperarea cu partea vătămată în vederea iertării

acestora, comunicarea cu avocatul ce a participat in prima instanță în

vederea studierii materialelor cauzei penale, prezentarea tuturor

materialelor din dosarul penal, fapt ce se confirmă prin descifrările

comunicărilor telefonice dintre acestea doi precum și dintre Mazur Victor și

Mazur Anatolie.

Astfel, prin acțiunile inculpatului Guriev Iurie se constată activitatea

sa în calitate de avocat pe cale legală, iar așa zisa ”influiențarea a

judecătorilor” reprezentă, de fapt, prezentarea probelor suplimentare, a

referinței în susținerile verbale, care permite aplicarea unei pedepse

condiționate, însă activitatea de apărător nu a avut loc din motivul

52

nesemnării contractului de asistență juridică dintre Mazur Anatolie pe de o

parte în interesele fiului său Mazur Victor și avocatul Guriev Iurie pe de altă

parte.

Acuzarea a interpretat informațiile acumulate în urma efectuării

măsurilor speciale de investigație, în mod eronat ca probe ce confirmă

vinovăția, fără a ține cont de faptul că acestea în sine generează doar

presupunerea comiterii infracțiunii de trafic de influență, fapt care, în

temeiul alin.(5) art.101 Cod de procedură penală nu poate fi pus la baza

sentinței de condamnare.

În continuare, Colegiul penal reține că, latura obiectivă a infracțiunii

specificate la art. 326 Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă exprimată în

acțiunea de pretindere, acceptare sau primire, personal sau prin mijlocitor,

de bani, titluri de valoare, servicii, prvilegii, alte bunuri sau avantaje, pentru

sine sau pentru o altă persoană.

Colegiul penal lărgit constată că organul de urmărire penală,

procurorul nu au prezentat probe incontestabile ce ar permite instanței,

indubitabil de a conchide că, inculpatul Guriev Iurie a pretins bani

necuveniți lui de la Mazur Anatolie, pentru influiențarea judecătorilor, în

modul în care aceasta este consemnat în actul de învinuire.

Mai mult, Colegiul penal lărgit constată că, în speță, nu este îndeplinită

condiția existenței laturii obiective prin prisma elementului material, or, din

partea inculpatului Guriev Iurie nu a fost făcută o promisiune adresată lui

Mazur Anatolie, precum că solicitarea sa va avea o reușită asigurată, iar lipsa

acestei promisiuni nu întruchipează condițiile de tipicitate obiectivă ale

infracțiunii de trafic de influență.

Din cele expuse supra reiese că realizarea acestei condiții presupune

ca făptuitorul să se angajeze de a-l determina pe funcționar să adopte

conduita ce formează obiectul traficului de influență, însă, din materialele

cauzei nu reieze că Guriev Iurie i-a promis lui Mazur Anatolie că-i va

determina pe judecătorii Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, să emită

decizii favorabile în cazul procesului penal în care era vizat fiul său Mazur

Victor.

Colegiul penal consideră întemeiate alegațiile părții apărării privitor la

faptul că, sentința de condamnare a martorului în cauză Mazur Anatol

pentru traficul de influență prin cumpărarea serviciului de trafic, nu poate

fi incriminată persoanei căreia i s-a adresat – avocatului Guriev Iurie, cu atât

mai mult în cazul în care lipsesc dovezi incontestabile că ultimul ar fi promis

de a-l ajuta prin influiențarea factorilor de decizie. Declarațiile lui Guriev

Iurie privitor la faptul că banii primiți au constituit onorariul pentru

acordarea asistenței juridice, iar lipsa unui contract de asistență juridică,

neîncheiat în mare măsură din cauza lui Mazur Anatol nu au fost combătute

53

în cadrul judecării cauzei și acestea nu pot fi puse la baza condamnării prin

interpretarea ca fiind o dovadă de confirmare a faptului de trafic de influență

comis de către Guriev Iurie.

Latura subiectivă a infracțiunii specificate la art. 326 Cod penal, se

caracterizează prin vinovăție sub formă de intenție directă, caracterizată prin

scopul de a o face pe persoana publică, persoana cu funcție de demnitate

publică, să îndeplinească o acțiune în exercitarea funcției sale, indiferent

dacă o asemenea acțiune va fi sau nu săvârșită, de a o face pe persoana

publică, persoana cu funcție de demnitate publică, să nu îndeplinească o

acțiune în exercitarea funcției sale, indiferent dacă o asemenea acțiune va fi

sau nu săvârșită, de a o face pe persoana publică, persoana cu funcție de

demnitate publică, să întârzie îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției

sale, indiferent dacă o asemenea acțiune va fi sau nu săvârșită, de a o face pe

persoana publică, persoana cu funcție de demnitate publică, să grăbească

îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă o

asemenea acțiune va fi sau nu săvârșită.

Colegiul penal lărgit conchide că nici una dintre aceste acțiuni ce țin

de realizarea scopului infracțiunii prevăzute de art. 326 Cod penal, nu se

confirmă prin probele administrate de partea acuzării.

Instanța de recurs atestă că în cauza dedusă judecății se constată lipsa

laturii subiective a infracțiunii imputate, în situația în care inculpatul Guriev

Iurie nu a pretins intenționat de la Mazur Anatolie, bani, precum și nu a

susținut că are influență asupra unei persoane publice, persoane cu funcție

de demenitate publică, pentru a-i face să îndeplinească unele acțiuni în

exercitarea funcției sale, ci, doar a solicitat a fi remunerat ca avocat pentru

consultațiile juridice acordate pe marginea dosarului penal în care era vizat

fiul său, precum și pentru serviciile juridice care urmau a fi acordate.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit menționează că, pentru

condamnarea persoanei nu este suficientă existența unei probabilității cu

privire la vinovăția acesteia, dar este necesar ca probele administrate să

creeze judecătorului convingerea despre vinovăția inculpatului. În cazul în

care persistă dubiul cu privire la vinovăția inculpatului, nu poate fi

pronunțată o soluție de condamnare, impunându-se aplicarea principiului

in dubio pro reo, potrivit căruia, în cazul în care acuzarea nu reușește să

răstoarne deplin această prezumție, faptul va fi interpretat în favoarea

nevinovăției inculpatului.

Totodată, potrivit art. 389 alin. (1) Cod de procedură penală sentința

de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată.

Fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

54

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Sentința de condamnare

nu poate fi bazată pe presupuneri.

Conform prevederilor art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală,

concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot

fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea

bănuitului, învinuitului, inculpatului. Vinovăția persoanei se stabilește în

cadrul unui proces cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla

învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției. Sarcina probațiunii revine

părții acuzării. Legea procesual-penală stabilește că răsturnarea prezumției

nevinovăției sau concluziile despre vinovăția persoanei despre săvârșirea

infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri.

Având în vedere prevederile legale menționate, Colegiul penal lărgit

consideră că soluția instanței de apel este neîntemeiată, urmând a fi dispusă

achitarea inculpatului Guriev Iurie de sub învinuirea înaintată în baza art.

art. 30, 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că faptele inculpatului nu

întrunesc elementele infracțiunii incriminate, constatându-se lipsa laturii

obiective și subiective a infracțiunii.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit, în urma analizei complexe a cauzei,

conchide că temeiul de achitare indicat supra se constată cu certitudine în

speță și, prin urmare, se impune necesitatea casării deciziei instanței de apel,

având ca temei eroarea de drept care condiționează intervenția instanței de

recurs, cu admiterea recursului și cu dispunerea achitării inculpatului, din

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, potrivit

prevederilor art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit, judecând cauza în baza materialelor

administrate, consideră că în acțiunile inculpatului Guriev Iurie nu sunt

întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 30, 326 alin.(2) lit. c) Cod

penal, individualizată prn: „trafic de influență, adică pretinderea, acceptarea și

primirea personal de bani pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană

care are influență sau susține că are o influență asupra unor persoane cu funcție de

demnitate publică, pentru a-i face să îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției

sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite, faptă comisă cu

primirea de bunuri în proporții mari, infracțiune prelungită".

Reieșind din cele sus-expuse, reieșind din prevederile art. 390 alin. (1)

pct. 3) Cod de procedură penală și conducându-se de prevederile art. 435

alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, judecând recursul avocatului

Vizdoga Ion în numele inculpatului Guriev Iurie, Colegiul penal a ajuns la

concluzia de a-l admite, cu casarea totală a hotărârilor atacate, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului Guriev

55

Iurie de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 30, 326

alin.(2) lit. c) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura Anticorupție, Iachimovschi Octavian.

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Vizdoga Ion în

numele inculpatului, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 06 martie 2019 și sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Central

din 15 iunie 2018, în cauza penală în privința lui Guriev Iurie xxxxx și

pronunță o nouă hotărâre prin care:

Guriev Iurie xxxxx se achită de sub învinuirea înaintată în baza art.30,

326 alin.(2) lit. c) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 iunie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Guzun Ion

56