1ra-1180/2020 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-1180/2020 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1180/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de Procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din

31 octombrie 2019, în privința inculpatului

Delescu Mihail XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 30.10.2017 – 22.06.2018,

instanța de apel: 11.09.2018 – 13.11.2018,

instanța de fond: 25.02.2019 – 18.06.2019,

instanța de apel: 06.08.2019 – 31.10.2019,

instanța de recurs: 11.03.2020 – 20.05.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 186 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 200 unități

convenționale, ce constituie 4000 lei, cu liberarea de pedeapsa stabilită în legătură cu

expirarea termenului de prescripție.

precisă nefiind stabilită, inculpatul Delescu M., fiind înlăturat din funcția de director

al ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala Taraclia, din intenții materiale, urmărind scopul

de sustragere a faxului de model „Panasonic”, deja utilizat, seria KXFT93UA, care

aparținea ÎS „Acvacultura-Moldova”, din încăperea biroului amplasat în incinta

„Podsnejnic Uzunov”, XXXXXX XXX, XXXXXX , în care Delescu M., fiind

director al ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala Taraclia, activa, prin acces liber,

neavând intenția de a restitui faxul ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala Taraclia,

1

director al căreia, conform ordinului din 13.01.2011, a fost numit Moldovan S., a

sustras pe ascuns acest fax, de care a dispus după cum a considerat necesar, cauzând

ÎS „Acvacultura-Moldova” un prejudiciul material, în sumă de 1595 lei.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a explicat că la

13.04.2010 a fost numit în calitate de director al ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala

Taraclia. Faxul era funcțional, se afla la evidența contabilității și contabila se folosea

de el. Începând cu 11.01.2011 s-a aflat în concediu medical. Faxul a rămas în birou,

iar contabila avea cheia de la birou. Moldovan S. a fost numit director în perioada

când el se afla pe buletin medical. A fost telefonat de Doicova G., care l-a anunțat că

au venit persoane din partea acestuia și au luat toate actele. Nu a fost întrebat despre

fax. Aparatul se afla în biroul lui, în care avea acces și contabila, de asemenea avea

chei și Pitel N. Când el lipsea, biroul era încuiat, iar cheile se aflau la contabilă.

Ștampila a transmis-o când s-a terminat concediul medical, prin intermediul lui

Doicova G. Cheile de la birou le-a lăsat contabilei, deoarece aceasta se folosea de fax.

Totodată, vinovăția acestuia a fost dovedită pe deplin prin probele administrate.

La urmărire penală, acțiunile inculpatului au fost încadrate pe art. 186 alin. (2)

lit. d) Cod penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșită cu cauzarea daunei în proporții considerabile, însă calificativul cauzarea

daunei în proporții considerabile nu și-a găsit confirmare în cadrul examinării cauzei,

nefiind invocat nici de partea vătămată. Astfel, acțiunile lui urmează a fi recalificate

în baza art. 186 alin. (1) Cod penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor

altei persoane.

Conform art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere

penală dacă au expirat 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

Potrivit art. 89 alin. (1), (2) lit. a) Cod penal, prin liberare de pedeapsa penală

se înțelege eliberarea persoanei care a săvârșit o infracțiune de la executarea reală,

parțială sau totală, a pedepsei penale pronunțate prin hotărârea instanței de judecată.

Liberarea de pedeapsa penală se efectuează prin condamnarea cu suspendare

condiționată a executării pedepsei.

Ori, la momentul pronunțării sentinței, au trecut mai mult de doi ani din

momentul săvârșirii infracțiunii de către inculpat, expirând termenele de prescripție

stabilite de art. 60 alin. (1) lit. a) și 89 alin. (1) lit. a) Cod penal.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie achitat, din motiv că

nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Apelanții au invocat că inculpatul nu recunoaște vina, deoarece nu a sustras

faxul. Cheile de la biroul în care se afla faxul erau la contabila Pitel N. A fost eliberat

din funcția de director, în perioada în care s-a aflat în concediu medical. Lucrurile din

incinta SRL „Podsnejnic Uzunov” au fost scoase în lipsa lui. Ori, declarațiile lui

corespund întocmai cu declarațiile martorului Doicova G., care a indicat că faxul și

toate actele au fost luate de colaboratorii întreprinderii sub conducerea lui Moldovan

S.

Totodată, declarațiile martorilor acuzării nu sunt relevante, or, aceștia nu sunt

în relații bune cu inculpatul și nu sunt în măsură să dovedească vinovăția acestuia.

Mai mult, nici unul din martorii acuzării nu au putut să explice de ce nu a fost

întocmit un act al bunurilor și al actelor ridicate de la întreprindere.

2

Ori, o analiză detaliată și nepărtinitoare a declarațiilor persoanelor audiate oferă

posibilitatea de a înainta învinuirea de furt a faxului oricărui dintre martorii Moldovan

S., Daradur M., Colesnicov A., Pitel N. și Doicova G., care în lipsa lui puteau să

comită furtul.

În același timp, cauza penală a fost pornită la 12.12.2012, potrivit ordonanței

de pornire a cauzei, Delescu M. fiind unicul bănuit de comiterea sustragerii a faxului,

însă el a fost recunoscut și audiat în calitate de învinuit doar la 10.07.2017.

Prin ordonanța de pornire a urmăririi penale, i-a fost atribuită calitatea de

bănuit, moment din care, organul de urmărire penale, în corespundere cu prevederile

art. 63 Cod de procedură penală, urma în termen de 3 luni să-i înainteze învinuirea.

Însă, contrar normelor legale, învinuirea i-a fost înaintată la 29.03.2017, termenul

legal fiind până la 12.03.2013.

Contrar prevederilor art. 63 alin. (4) Cod de procedură penală, organul de

urmărire penală nu a dispus scoaterea lui de sub urmărire penală.

Conform art. 391 pct. 6) Cod de procedură penală, sentința de încetare a

procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud sau condiționează

pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

respins, ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că la pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a

determinat circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat asupra încetării

procesului penal în privința inculpatului învinuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute

la art. 186 alin. (1) Cod penal, deoarece există circumstanțe care exclud urmărirea

penală și tragerea la răspunderea penală, adică a intervenit termenul de prescripție de

atragere la răspundere penală.

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatul să fie achitat, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Recurentul a invocat că inculpatul nu recunoaște vina, deoarece nu a sustras

faxul. Cheile de la biroul în care se afla faxul erau la contabila Pitel N. A fost eliberat

din funcția de director, în perioada în care s-a aflat în concediu medical. Lucrurile din

incinta SRL „Podsnejnic Uzunov” au fost scoase în lipsa lui. Ori, declarațiile lui

corespund întocmai cu declarațiile martorului Doicova G., care a indicat că faxul și

toate actele au fost luat de colaboratorii întreprinderii sub conducerea lui Moldovan

S.

Totodată, declarațiile martorilor acuzării nu sunt relevante, or, aceștia nu sunt

în relații bune cu inculpatul și nu pot servi ca dovezi obiective a vinovăției acestuia.

Nici unul din martorii acuzării nu au putut să explice de ce nu a fost întocmit

un proces-verbal de ridicare al bunurilor și al actelor contabile ridicate de la

întreprindere. Nu a fost probat nici faptul că inculpatul a fost informat despre data și

ora vizitei lui Moldovan S. Potrivit declarațiilor martorilor Pitel N. și Doicova G., în

perioada în care inculpatul s-a aflat în concediu medical, faxul se afla în birou, fiind

folosit pentru a expedia acte de serviciu.

Nu a fost demonstrată vina inculpatului nici prin declarațiile martorilor

Punceva D. și Pulucciu N., care au indicat că Pitel N. expedia informația de pe faxul

lor, deoarece aparatul fax de la ÎS „Acvacultura-Moldova” nu funcționa. Mai mult,

3

toți martorii audiați au confirmat că în lipsa inculpatului din birourile SRL

„Podsnejnic Uzunov” au fost scoase acte, însă nu au putut explica motivul.

Mai mult, o analiză detaliată și nepărtinitoare a declarațiilor persoanelor audiate

oferă posibilitatea de a înainta învinuirea de furt a faxului oricărui dintre martorii

Moldovan S., Daradur M., Colesnicov A., Pitel N. și Doicova G., care în lipsa lui

puteau să comită furtul.

În același timp, cauza penală a fost pornită la 12.12.2012, potrivit ordonanței

de pornire a cauzei, Delescu M. fiind unicul bănuit de comiterea sustragerii a faxului,

însă el a fost recunoscut și audiat în calitate de învinuit doar la 10.07.2017.

Prin ordonanța de pornire a urmăririi penale, i-a fost atribuită calitatea de

bănuit, moment din care, organul de urmărire penale, în corespundere cu prevederile

art. 63 Cod de procedură penală, urma în termen de 3 luni să-i înainteze învinuirea.

Însă, contrar normelor legale, învinuirea i-a fost înaintată la 29.03.2017, termenul

legal fiind până la 12.03.2013.

Contrar prevederilor art. 63 alin. (4) Cod de procedură penală, organul de

urmărire penală nu a dispus scoaterea lui de sub urmărire penală.

2019, recursul a fost admis, casată total decizia contestată și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a statuat că instanța de apel nu a elucidat toate circumstanțele

esențiale ale cauzei, și anume, prin care probe a fost dovedit că anume inculpatul a

săvârșit infracțiunea, făcându-se trimitere numai la declarațiile martorilor, din care

rezultă că în biroul inculpatului unde se afla faxul aveau acces mai multe persoane,

dar furtul l-a comis inculpatul, ce este o presupunere.

Totodată, inculpatul a fost în concediu medical de la sfârșitul lunii decembrie

2010, iar din declarațiile martorului Pitel N. rezultă că chei de la cabinetul unde se afla

faxul avea inculpatul și martorii Pitel N. și Doicova G., iar martorul Pitel N. a indicat

că în perioada 01.01.2011 – 15.01.2011 faxul a fost în cabinet, când a venit Moldovan

S., a luat cheile de la cabinetul unde se afla faxul de la Pitel N. și Doicova G.

La fel, a fost stabilit că nu a fost întocmit un proces-verbal de ridicare semnat

de mai multe persoane cu enumerarea bunurilor și documentelor contabile ridicate.

Ori, instanța de apel nu a clarificat circumstanța esențială ce rezultă din fapta

incriminată inculpatului și constatată în sentință, potrivit căreia inculpatul în perioada

13.01.2011 - 31.01.2011 a luat faxul, fără a avea intenția de a-l restitui, deși acesta a

fost eliberat din funcție la 13.01.2011, iar din declarațiile martorilor rezultă că până la

15.01.2011 faxul se afla în cabinet și nimeni nu a văzut dacă într-adevăr inculpatul l-

a luat, că acces în biroul unde se afla faxul au avut mai multe persoane, mai mult, nu

a fost întocmit vreun proces-verbal cu enumerarea bunurilor și documentelor contabile

ridicate.

Potrivit art. 8 alin. (3), 24 alin. (2), 325 alin. (1), 389 alin. (2), art. 413 alin. (1)

Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală,

nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele legii. Judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. Concluziile despre vinovăția persoanei de

săvârșirea infracțiunii și sentința de condamnare nu pot fi întemeiate pe

4

presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii se interpretează doar în favoarea

inculpatului.

Astfel, instanța de judecată nu este în drept să completeze învinuirea cu

circumstanțe care ar justifica-o și care ar agrava situația inculpatului, și să-și

întemeieze soluțiile pe presupuneri și dubii.

Ori, atât în prima instanță, cât și în instanța de apel, acuzarea nu a prezentat

careva probe incontestabile ce ar dovedi comiterea furtului de către inculpat.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de dispozițiile

art. 436 Cod de procedură penală, de practica unitară în acest domeniu și de practica

relevantă a CtEDO, în cadrul unui proces de judecată contradictoriu, să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură

penală.

admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Delescu Mihail a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute

la art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Instanța de apel a constatat că inculpatul Delescu M. se învinuiește că în

perioada 13.01.2011 - 31.01.2011, data exactă nefiind stabilită de către organul de

urmărire penală, fiind înlăturat din funcția de director al ÎS „Acvacultura-Moldova”,

filiala Taraclia, din intenții materiale, urmărind scopul sustragerii faxului de model

„Panasonic”, de seria KXFT93UA, care aparținea ÎS „Acvacultura-Moldova”, din

biroul amplasat în incinta SRL „Podsnejnic Uzunov”, XXXXXX XXX, XXXXXX ,

în care Delescu M. își exercita activitatea de director al ÎS „Acvacultura-Moldova”,

filiala Taraclia, având acces liber și neavând intenția de a restitui respectivul fax lui

Moldovan S., numit director al ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala Taraclia, prin

ordinul din 13.01.2011, pe ascuns a sustras faxul, dispunând de acesta după bunul său

plac, cauzând astfel un prejudiciu material ÎS „Acvacultura-Moldova”, în sumă totală

de 1595 lei, care pentru întreprindere este considerabil.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

Instanța de apel a statuat că, în instanța de fond inculpatul nu a recunoscut vina

și a indicat că a fost numit director al ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala Taraclia la

13.04.2010. Faxul era funcțional, se afla în contabilitate și era la evidența

contabilității. De la începutul lunii ianuarie 2011 până la 21.02.2011, s-a aflat în

concediu medical. Faxul era în birou, iar chei de la acest birou avea și contabila. În

acea perioadă, Moldovan S. a fost numit în funcția de director. Doicova G. l-a telefonat

și i-a spus că au venit persoane din partea lui Moldovan S. și au luat toate actele. El

nu a sustras faxul, nici nu a predat careva bunuri, însă, în lipsa lui, din birou au fost

luate toate lucrurile.

Din probele administrate, analizate din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu – din punct de vedere

al coroborării lor, conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor, sub

toate aspectele și în mod obiectiv, rezultă că inculpatul urmează a fi achitat de sub

învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, din

motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

5

Ori, declarațiile martorilor Moldovan S., Pitel N., Colesnicov A., Daradur M.,

Doicova G., Punceva D., Pulucci N., precum și înscrisurile administrate de acuzare în

instanța de apel, nu demonstrează săvârșirea faptei de sustragere pe ascuns în perioada

13 ianuarie - 31 ianuarie 2011 a faxului de model „Panasonic”, cu seria KXFT93UA,

de către inculpat.

Potrivit depozițiilor martorilor Pitel N., Colicnicov A., Daradur M., Doicova

G., precum și ale inculpatului, ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala Taraclia, din anul

2007 avea în proprietate un fax în stare tehnică de funcționare, inclusiv în perioada

când inculpatul era director al întreprinderii, însă acesta a fost sustras după

concedierea inculpatului din funcția de director și reîncadrarea în funcția de director

al întreprinderii a lui Moldovan S. Martorul Pitel N., contabil-șef al ÎS „Acvacultura-

Moldova”, filiala Taraclia și martorul Doicova G., casier al întreprinderii, au declarat

că faxul se afla în biroul directorului, care era utilizat de contabil în fiecare zi

lucrătoare pentru a transmite informațiile necesare la Chișinău.

Totodată, sunt irelevante declarațiile martorului Pitel N. că la 13.01.2011, când

s-a prezentat Moldovan S. cu ordinul de reîncadrare în funcția de director al ÎS

„Acvacultura-Moldova”, filiala Taraclia, iar inculpatul lipsea, fiind în concediu

medical, ea împreună cu Moldovan S. au luat documentele contabile din biroul lor și

le-au transferat în sediul anterior al întreprinderii, în biroul inculpatului nu au intrat

deoarece era încuiat, iar cheile de la biroul directorului erau la Doicova G., ori, sunt

în contradicție cu declarațiile martorului Doicova G. și ale inculpatului.

Astfel, conform declarațiilor inculpatului, de la finele lunii decembrie 2010 și

până la sfârșitul lunii ianuarie 2011 s-a aflat în concediu medical, faxul a rămas la el

în birou, iar cheia de la birou se afla la contabilul Pitel N., care transmitea informații

la Chișinău prin fax.

Declarații analogice a depus și martorul Doicova G., că faxul se afla în biroul

directorului, de la care avea chei contabila Pitel N., care trimitea informații la Chișinău

prin fax, ea nu avea chei de la biroul inculpatului.

Deci, martorul Pitel N., în virtutea funcției sale de contabil al întreprinderii, care

în fiecare zi, prin intermediul faxului, trimitea informațiile necesare la sediul central

din Chișinău al ÎS „Acvacultura-Moldova”, avea acces liber în biroul directorului

întreprinderii, unde se afla faxul, atât în timpul când acesta se afla la serviciu, cât și în

lipsa lui, având cheia de la birou.

Conform declarațiilor martorului Doicova G., în ziua restabilirii în funcție,

Moldovan S. s-a prezentat la oficiu împreună cu alte persoane și toate documentele

din sediu au fost transferate la altă adresă, a văzut că a fost scos și faxul, de către trei

persoane, pe care nu le cunoaște. A doua zi a mers la serviciu, la noul sediu, și a văzut

faxul întreprinderii - același pe care îl folosea contabila Pitel N.

Ori, declarațiile martorului Doicova G. sunt apreciate ca fiind pertinente,

concludente, utile și veridice pentru soluționarea cauzei, iar acuzarea nu a prezentat

probe care ar pune la îndoială veridicitatea acestor declarații în ceea ce privește

transferarea faxului din biroul inculpatului la sediul anterior al ÎS „Acvacultura-

Moldova”, filiala Taraclia, după reîncadrarea în funcție de director al întreprinderii a

lui Moldovan S.

Prin urmare, declarațiile martorilor Moldovan S. și Pitel N. că de mai multe ori

au rugat inculpatul să le întoarcă faxul, însă acesta a refuzat, nu sunt veridice, în

6

condițiile în care martorul Pitel N. neagă că ar fi avut cheile de la biroul inculpatului

și accesul liber în biroul acestuia, chiar și în lipsa ultimului, cât și faptul că la

13.01.2011 când Moldovan S. s-a prezentat la serviciu, fiind reîncadrat în funcția de

director al întreprinderii, au fost transferate la noul sediul, doar documentele din biroul

lor, însă din biroul inculpatului nu au luat careva acte, deoarece era încuiat, declarații

care sunt în contradicție cu declarațiile martorului Doicova G. și ale inculpatului.

Mai mult, în instanța de fond, martorul Pitel N. a indicat că în biroul lor, la

Doicova G., se păstra cheia de la biroul inculpatului, iar când avea necesitate aceasta

îi transmitea cheia de la biroul inculpatului. Iar martorul Moldovan S. era în relații de

conflict cu inculpatul, veridicitatea declarațiilor fiind pusă la îndoială.

O altă împrejurare care denotă neveridicitatea declarațiilor martorului Pitel N.

este lipsa de coerență în declarațiile acesteia, și anume, pe de o parte aceasta declară

că la data când s-a prezentat Moldovan S., fiind reîncadrat în funcția de director, au

transferat la noul sediul doar documentele contabile, în biroul lui Delescu M. nu au

intrat deoarece era încuiat, totodată, declară că în contabilitate, la Doicova G., se păstra

cheia de la biroul inculpatului, iar la necesitate, lua cheia de la birou. Însă, martorul

Pitel N. nu a explicat din care motiv la 13.01.2011, când s-a prezentat Moldovan S. la

serviciu și, primind indicație de la acesta, de a transfera bunurile întreprinderii la

sediul anterior al acesteia, cunoscând că în contabilitate se păstrează cheia de la biroul

inculpatului, nu a descuiat biroul pentru a face inventarierea bunurilor existente în

vederea transferării la celălalt sediu, or, schimbarea sediului este o decizie a

administrației, care implică transferul tuturor bunurilor întreprinderii, dar nu parțial.

Respectiv, declarațiile martorului Pitel N. că biroul inculpatului era încuiat, motiv din

care nu au transferat și bunurile întreprinderii aflat în acesta, sunt lipsite de esență.

Totodată, faptul că inculpatul, după concedierea sa din funcția de direct al

filialei Taraclia a ÎS „Acvacultura-Moldova” și reîncadrarea în funcție de director al

întreprinderii a martorului Moldovan S., a transmis ultimului și contabilei Pitel N.

unele acte ale întreprinderii și bunuri pe care le avea la dânsul, nu demonstrează că

inculpatul a sustras în mod ascuns faxul de model „Panasonic” din sediul filialei

Taraclia a ÎS „Acvacultura-Moldova”. Mai mult, martorul Pitel N. indică că în

perioada 01.01-15.01.2011 faxul se afla în biroul inculpatului, iar în ziua când la

serviciu s-a reîntors Moldovan S., acesta a luat cheile de la biroul directorului, care se

aflau în contabilitate.

Prin urmare, ipoteza invocată de martorii Pitel N. și Moldovan S. că din biroul

inculpatului nu au fost transferate la noul sediu al întreprinderii careva lucruri din

acesta, deoarece era încuiat, este nefondată.

Pe lângă aceasta, prin ordinul nr. 10 din 15.04.2010, emis de directorul general

al ÎS „Acvacultura-Moldova”, în temeiul căruia Delescu M., începând cu 15.04.2010

a fost numit în funcția de director al filialei Taraclia a ÎS „Acvacultura-Moldova”, s-a

dispus inclusiv crearea unei comisii de primire-predare a bunurilor, în componența

căreia intrau și martorii Pitel N., Daradur M., Moldovan S. și inculpatul. Însă, acuzarea

nu a prezentat probe în vederea elucidării faptului dacă a fost creată o astfel de comisie

în baza ordinului din 15.04.2010 în scopul inventarierii bunurilor întreprinderii și

predării-primirii acestora noului director numit în funcție, Delescu M.

La fel, în ordinul nr. 1 din 13.01.2011, în baza căruia Moldovan S. a fost repus

în funcția de director al filialei Taraclia a ÎS „Acvacultura-Moldova”, cu eliberarea

7

din funcție de director a inculpatului, s-a dispus inclusiv crearea comisiei de primire-

predare a bunurilor, în componența căreia intrau și martorii Pitel N., Moldovan S. și

inculpatul. Potrivit înscrisului-balanță de verificare, întocmit în baza dispoziției nr. 1

din 13.01.2011, în care sunt indicate bunurile inventariate, iar sub numărul de ordine

51 se indică fax, o bucată, cu valoarea de 1595,83 lei, fiind menționat la lipsuri finale.

Ori, balanța de verificare nu poate fi reținut ca o probă pertinentă și concludentă, în

vederea demonstrării săvârșirii faptei de sustragere pe ascuns a faxului de către

inculpat, deoarece acest înscris nu conține numele, prenumele membrilor comisiei de

inventariere, nu este semnată de către ultimii, nu este notat anul de efectuare a

inventarierii, nefiind indicat nici numărul de inventar al faxul indicat sub nr. 51,

fiecărui bun luat la balanța unei întreprinderi fiindu-i atribuit un număr de inventar.

Nu poate fi invocat ca probă nici certificatul eliberat de filiala Taraclia a ÎS

„Acvacultura-Moldova” cu nr. 47 din 01.04.2011, că la balanța întreprinderii se afla

un fax în valoare de 1595,83 lei.

Deci, nici factura fiscală cu seria și numărul SX1059255 din 02.10.2007,

conform căreia filiala Taraclia a ÎS „Acvacultura-Moldova” a cumpărat un fax

Panasonic KX FT932UA la suma de 1595,83 lei, nu demonstrează că inculpatul a

sustras faxul, de către acuzare nefiind administrate probe că la balanța filialei Taraclia

a ÎS „Acvacultura-Moldova” s-a aflat faxul de model „Panasonic KX FT932UA”.

Prin urmare, circumstanțele stabilite nu probează că la numirea inculpatului în

funcție de director al filialei Taraclia a ÎS „Acvacultura-Moldova”, acesta a primit sub

semnătură bunurile care se aflau la balanța întreprinderii, inclusiv faxul, a cărui

sustragere îi este imputată, precum și că faptul că faxul întreprinderii se afla la

evidență după acesta, în condițiile în care el susține că faxul era la evidență la

contabilitate, iar acuzarea nu a prezentat probe care să infirme aceste declarații.

Faptul că faxul era instalat în biroul directorului filialei Taraclia a ÎS

„Acvacultura-Moldova”, nu demonstrează că putea fi sustras doar de inculpat, fiind

constatat că acces liber în biroul lui avea contabila Pitel N. și martorul Doicova G.

În același timp, martorii Punceva D. și Pulucci N. au declarat că la filiala

Taraclia a ÎS „Acvacultura-Moldova” o perioadă de timp a lipsit faxul, astfel că

contabila Pitel N. s-a adresat acestora pentru a îi permite expedierea prin fax a

documentelor necesare către sediul central din Chișinău, însă aceste probe nu sunt

utile pentru soluționarea cauzei, în situația în care nu demonstrează direct sau indirect

că inculpatul în perioada 13.01-31.01.2011 a sustras faxul de la filiala Taraclia a ÎS

„Acvacultura-Moldova”.

La fel, și declarațiile martorilor Daradur M. și Colesnicov A., potrivit căror

filiala Taraclia a ÎS "Acvacultura-Moldova" avea fax în stare tehnică de funcționare,

nu pot fi reținute ca fiind utile pentru soluționarea cauzei.

Astfel, nu a fost probată învinuirea înaintată inculpatului că în perioada 13.01-

31.01.2011 a luat faxul întreprinderii fără a avea intenția de a-l restituit, în condițiile

în care acesta a fost concediat din funcția de director al filialei la 13.01.2011, prin

ordinul nr. 1 emis de directorul general al IS „Acvacultura-Moldova”, perioadă în care

acesta se afla în concediu medical, iar acuzarea nu a demonstrat că acesta a avut acces

la lucrurile aflate în biroul său, situat în clădirea farmaciei „Podsnejnic Uzunova”,

după data de 13.01.2011 - când a fost restabilit în funcția de director al filialei,

martorul Moldovan S. Mai mult, martorii audiați nu au indicat că în perioada de

8

concediu medical inculpatul a venit la serviciu și a luat faxul întreprinderii, pentru ca

ulterior să refuze restituirea acestuia.

Totodată, învinuirea înaintată inculpatului că „...urmărind scopul de sustragere

a faxului ... din biroul său situat în clădirea „Podsnejnic Uzunova” ... a luat faxul

fără a avea intenția de a-l restituit directorului filialei Taraclia a ÎS „Acvacultura-

Moldova” Moldovan S. numit la 13.01. 2011, deci pe ascuns a sustras faxul

respectiv....”, este improprie infracțiunii de furt prevăzută de art. 186 Cod penal.

Prin urmare, procurorul nu a demonstrat prin probe pertinente și concludente,

în afara oricărui dubiu rezonabil, că inculpatul în perioada 13.01-31.01.2011 a sustras

în mod ascuns faxul filialei Taraclia a ÎS „Acvacultura-Moldova”, cauzând ultimei un

prejudiciu material în proporții considerabile, în sumă de 1595 lei.

Conform art. 8 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, persoana acuzată de

săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i

va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public, în

cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi

constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă. Concluziile

despre vinovăția persoanei în săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile

prezentului cod, se interpretează în favoarea inculpatului.

Potrivit art. 389 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, sentința de condamnare

se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe

cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare nu poate fi bazată pe

presupuneri.

Ori, în circumstanțele constatate, inculpatul urmează a fi achitat de sub

învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, în

temeiul art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, pe motiv că fapta nu a fost

săvârșită de inculpat.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și menținerea

sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că probele administrate confirmă că inculpatul este

persoana care a luat faxul. Potrivit facturii fiscale SX 105925 5 din 02.10.2007, ÎS

„Acvacultura-Moldova”, filiala Taraclia a procurat faxul de model „Panasonic KX

FT932 UA”, martorii Pitel N. și Doicova G. confirmând că acest fax se afla în biroul

inculpatului, iar când le-a fost arătat acestora ordinul nr. 1 din 13.01.2011, prin care

Moldovan S. a fost repus în funcția de director a ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala

Taraclia, cu eliberarea inculpatului din funcția dată, martorii au indicat că biroul

inculpatului este încuiat, deoarece fostul director se află în concediu medical și faxul

se află în biroul lui. La repunerea lui Moldovan S. în funcția de director a ÎS

„Acvacultura-Moldova”, a fost efectuată inventarierea, iar din actul de inventariere,

întocmit în baza ordinului nr. 1 din 13.01.2011, la ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala

Taraclia și din balanța de verificare rezultă că faxul lipsește, iar martorii audiați au

indicat că bunurile și actele întreprinderii au fost predate pe rând, ștampila fiind

transmisă de fostul director prin intermediul lui Doicova G.

9

Astfel, martorii au indicat că o parte din bunurile și documentele întreprinderii

au fost luate în ziua în care Moldovan S. a venit și a prezentat ordinul, iar din biroul

inculpatului nu a fost luat nimic, deoarece era încuiat.

Declarațiile martorului Doicova G. că la noul sediu al întreprinderii a văzut

faxul sunt contrare declarațiilor martorilor Punceva D., Pulucciu N., care au comunicat

că contabilul ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala Taraclia - Pitel N. expedia

corespondența întreprinderii prin faxul întreprinderilor în care activau ele, deoarece la

ÎS „Acvacultura-Moldova”, filiala Taraclia nu era fax.

Deci, instanța de fond just a conchis că faxul a fost sustras de la întreprindere

în perioada 13.01.2011 -31.01.2011, deoarece inculpatul la 13.01.2011 nu era la

serviciu, iar Pitel N. și Doicova G. în această zi nu au descuiat biroul, invocând că

cheia este la Delescu M. și în acea zi din biroul fostului director nu a fost luat nimic.

Cu toate că instanța de apel și-a fondat concluziile pe declarațiile lui Doicova

G., care indică că faxul a fost luat de la vechiul oficiu al întreprinderii și dus la cel

nou, și că urmează a fi respinse declarațiile celorlalți martori, deoarece aceștia nu erau

în relații bune cu inculpatul, materialele dosarului sunt completate cu declarațiile

martorilor, care coroborează între ele. Totodată, Doicova G., fiind în relații bune cu

inculpatul, relațiile acestora bazându-se pe încredere, ea fiind susținătoare a

inculpatului, prin intermediul căreia, acesta a transmis ștampila întreprinderii, a dat

declarații care sunt în contradicție cu alte probe din dosar, astfel că depozițiile ei nu

demonstrează nevinovăția inculpatului în comiterea faptei imputate, după cum a

constatat instanța de apel.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,

inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, când instanța a admis o eroare gravă de fapt, care i-a afectat soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 8.

din decizie), se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 7. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel corect a casat sentința, care era viciată prin faptul că

instanța de fond nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, cât și în raport cu circumstanțele concrete în fapt și în drept

invocate în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins versiunile și

probele apărării și, rejudecând cauza potrivit regulilor generale, just a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea formulată inculpatului,

în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

10

de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, fiecare probă fiind

apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, corect dispunând

achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute la art. 186 alin.

(2) lit. d) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, indicând

argumentat și detaliat motivele pentru care a respins probele acuzării (pct. 7. din decizie).

Ori, soluția instanței de apel este conformă constatărilor enunțate în decizia

instanței de recurs din 18 iunie 2019, inclusiv că: „instanța de apel nu a elucidat toate

circumstanțele esențiale ale cauzei, și anume prin care probe a fost dovedit că anume

inculpatul a săvârșit infracțiunea, făcându-se trimitere numai la declarațiile

martorilor, din care rezultă că în biroul inculpatului unde se afla faxul aveau acces

mai multe persoane, dar furtul l-a comis inculpatul, ce este o presupunere. Potrivit

art. 8 alin. (3), 24 alin. (2), 325 alin. (1), 389 alin. (2), art. 413 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se

manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele legii. Judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. Concluziile despre vinovăția persoanei de

săvârșirea infracțiunii și sentința de condamnare nu pot fi întemeiate pe

presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii se interpretează doar în favoarea

inculpatului. Astfel, instanța de judecată nu este în drept să completeze învinuirea

cu circumstanțe care ar justifica-o și care ar agrava situația inculpatului, și să-și

întemeieze soluțiile pe presupuneri și dubii. Ori, atât în prima instanță, cât și în

instanța de apel, acuzarea nu a prezentat careva probe incontestabile ce ar dovedi

comiterea furtului de către inculpat. La rejudecarea cauzei, instanța de apel

urmează să se conducă de dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală”, iar potrivit

art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare indicațiile

instanței de recurs sunt obligatorii (pct. 6. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă

a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se

apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de

art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns

detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c.

Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, conform argumentelor invocate și reproduse în pct. 8. din

prezenta decizie, recursul menționat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

11

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea, este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 7. – 8. din decizie),

iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza

sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul este unul

vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de Procurorul-șef al Procuraturii

de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul

din 31 octombrie 2019, în privința inculpatului Delescu Mihail XXXXX, pe motiv că

este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 iunie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

12