1ra-610/20 — art. 264/1 alin. 4 CP

1ra-610/20 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-610/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecători: Toma Nadejda, Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie

2019, în cauza penală în privința lui

Tăbăcaru Gheorghe XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 12.02.2019 – 08.05.2019;

Instanța de apel: 14.06.2019 – 17.09.2019;

Instanța de recurs: 18.12.2019 – 06.05.2020.

A C O N S T A T A T :

fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Tăbăcaru Gheorghe

a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.

(4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității pe un termen de 180 ore.

În baza prevederilor art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită, a fost

adăugată integral pedeapsa complementară neexecutată, aplicată prin sentința

Judecătoriei Hîncești nr. XXXXX din XXXXX, stabilindu-i pedeapsa definitivă sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 180 ore,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3

ani.

Tăbăcaru Gheorghe la data de XXXXX aproximativ la ora 01:30,

intenționat, fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani, a condus mijlocul de transport de tip motocicletă de model

„Fekon 150-4D”, cu număr de înmatriculare XXXXX, pe un drum public din sat.

XXXXX, r-XXXXX, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat,

având concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,56 mgl.

Sturzu Veaceslav, a atacat-o cu apel, solicitând casarea parțială, rejudecarea

1

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să fie menținută condamnarea lui Tăbăcar Gheorghe în baza

art. 2641 alin. (4) Cod penal, aplicându-i o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 6 luni, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis (în baza legii

penale mai blânde, până la modificările operate prin LP 138 din 19.07.18,

MO347-357/14.09.18 art. 584; în vigoare 14.12.18). În baza art. 85 alin. (1) Cod

penal, prin cumul total al pedepselor, a-i stabili pedeapsa definitivă sub formă

de închisoare pe un termen de 6 luni în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Cheltuielile de judecată, reprezentând 26,86 lei pentru testarea

alcoolscopică, să fie recuperate din contul inculpatului Tăbăcaru Gheorghe.

În motivarea apelului, procurorul a menționat că, la stabilirea pedepsei

principale, instanța de judecată nu a da o apreciere juridică corespunzătoare

circumstanțelor în care a fost comisă crima, starea de recidivă, săvârșirea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

infracțiune similară și în special - persoana făptuitorului, existența

antecedentelor penale nestinse.

Prima instanță nu a dat apreciere obiectivă circumstanțelor menționate,

nu a luat în considerație persoana celui vinovat, modalitatea de comitere a

infracțiunii, comportamentul inculpatului, care determină necesitatea emiterii

unei decizii de condamnare, cu aplicarea unei pedepse principale cu închisoare,

care ar restabili echitatea socială și în special prevenirea săvârșirii unor noi

infracțiuni din partea inculpatului. În această speță, blândețea pedepsei

influențează în mod negativ asupra felului în care societatea percepe gradul de

restabilire a echității sociale prin actul de justiție, iar reacția coercitivă a

statului ca fiind una defectuoasă si ineficientă.

La cumularea sentinței Judecătoriei Hîncești din XXXXX, instanța de fond

nu a ținut cont de prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal, astfel pedeapsa

complementară sub forma privării de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani, urma a fi calculată din data rămânerii

definitive a sentinței din XXXXX, și nu din data rămânerii definitive a sentinței

Judecătoriei Hîncești din XXXXX. Astfel, prin calcularea termenului executării

pedepsei complementare sub forma privării de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 3 ani, din momentul rămânerii definitive a

sentinței din XXXXX, și nu din data rămânerii definitive a sentinței Judecătoriei

Hîncești din XXXXX, se încalcă principiul „non bis in idem” prevăzut la art. 22

Cod de procedură penală, iar condamnatul este impus să execute încă o dată

termenul pedepsei deja executate.

Toate cheltuielile de judecată sunt suportate la momentul derulării

efective a acțiunilor procesuale de către stat, ori la etapa respectivă procesul

penal este guvernat de principiul prezumției nevinovăției. Ulterior, după

pronunțarea unei sentințe de condamnare, principiul prezumției nevinovăției

fiind răsturnat, legiuitorul a prevăzut în alin. (2) art. 229 Cod de procedură

penală, un mecanism de recuperare a cheltuielilor suportate de stat, prin

2

obligarea condamnatului de a compensa toate aceste plăți. Cheltuielile de

judecată din prezenta speță reprezentând 26,86 lei pentru testarea

alcoolscopică, nu se circumscriu excepțiilor prevăzute de art. 229 alin. (2) din

Cod de procedură penală, prin urmare, recuperarea lor urma a fi pusă în sarcina

condamnatului.

17 septembrie 2019, apelul procurorului a fost admis, casată sentința în partea

individualizării pedepsei și soluționării cheltuielilor de judecată, cu

pronunțarea unei noi hotărâri în partea casată, prin care:

Lui Tăbăcaru Gheorghe recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 6 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul total al pedepselor, lui

Tăbăcaru Gheorghe i-a fost stabilită definitiv pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 6 luni, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, a fost dispusă

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare pe o perioadă de

probațiune de 4 (patru) ani.

Termenul executării pedepsei complementare urmând a fi calculat din

08.05.2019.

A fost dispusă încasarea din contul inculpatului Tăbăcaru Gheorghe a

sumei de 26, 86 lei cu titlu de cheltuielile judiciare.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, deși

prima instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, care în ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția

inculpatului Tăbăcaru Gheorghe în săvârșirea infracțiunii prevăzute la

art. 2641 alin. (4) Cod penal, însă incorect a aplicat prevederile art. 7, 75 Cod

penal, nu a ținut cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de

pericol social al faptei săvârșite reflectat de împrejurările săvârșirii sale, poziția

procesuală a inculpatului în cadrul procesului penal, dar și personalitatea

acestuia.

Instanța de apel a reținut ca întemeiată solicitarea apelantului potrivit

căreia, prima instanță la stabilirea pedepsei principale nu a da o apreciere

juridică corespunzătoare circumstanțelor în care a fost comisă crima (starea de

recidivă; săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiune similară) și în special, persoana făptuitorului

(existența antecedentelor penale nestinse).

În corespundere cu prevederile art. 76 Cod penal, instanța de apel a

constatat prezența circumstanței atenuante - recunoașterea vinovăției, iar în

corespundere cu prevederile art. 77 Cod penal - săvârșirea infracțiunii de către

o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară.

3

Ținând cont de circumstanțele comiterii infracțiunii, personalitatea

inculpatului, care se caracterizează negativ la locul de trai, nu se află la evidența

medicului narcolog sau psihiatru, anterior a fost judecat, având antecedente

penale, fiind în stare de recidivă, nu a mers pe calea corijării, a comis o

infracțiune din categoria celor ușoare, de prezența unei circumstanțe agravante

și a unei circumstanțe atenuante, a recunoscut vina și a solicitat examinarea

cauzei în procedură simplificată, se căiește sincer, instanța de apel a considerat

că scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii noii infracțiuni, poate fi realizat prin aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni.

Concomitent instanța de apel a conchis că scopul pedepsei penale poate

fi atins și fără executarea reală a acesteia, or, nu au fost constatate careva

impedimente pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința

inculpatului.

Potrivit materialelor cauzei penale, prin sentința Judecătoriei Hîncești

din XXXXX, Tăbăcaru Gheorghe a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea față de acesta

a pedepsei sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale, ceea

ce constituie 6000 (șase mii) lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 3 ani, astfel instanța de apel a conchis asupra

aplicării prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal, și prin cumul total al

pedepselor, la pedeapsa stabilită urmând a fi cumulată pedeapsa

complimentară stabilită prin sentința Judecătoriei Hîncești din XXXXX sub

formă de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 3 ani.

În continuare, instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia

sentinței a reținut că prima instanță nu s-a expus asupra solicitării acuzatorului

de stat cu privire la încasarea din contul inculpatului Tăbăcaru Gheorghe a

cheltuielilor judiciare în sumă de 26, 86 lei, pentru efectuarea testării

alcoolscopice.

În acest sens, instanța de apel a concluzionat ca fiind justificată solicitarea

procurorului, or, cheltuielile de judecată sunt suportate la momentul derulării

efective a acțiunilor procesuale de către stat, la etapa respectivă procesul penal

este guvernat de principiul prezumției nevinovăției. Ulterior, după

pronunțarea unei sentințe de condamnare, principiul prezumției nevinovăției

fiind răsturnat, legiuitorul a prevăzut în art. 229 alin. (2) Cod de procedură

penală, un mecanism de recuperare a cheltuielilor suportate de stat în legătură

cu desfășurarea procesului penal, prin obligarea condamnatului de a compensa

toate aceste plăți.

avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului prin care, invocând prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei și

menținerea sentinței.

În motivarea recursului, avocatul a menționat că, decizia instanței de apel

4

este neîntemeiată și nefondată, deoarece prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, individualizând pedeapsa aplicată conform

normelor legale în vigoare.

Instanța de apel nu a luat în considerație faptul că respectiva cauză

penală a fost examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală, inculpatul a conștientizat acțiunile comise, a recunoscut vina și a

conlucrat cu organul de urmărire penală, exprimându-și regretul față de cele

comise.

în raport cu materialele cauzei și argumentele prezentate, Colegiul penal

concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din considerentele ce

urmează.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427,

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților, iar la rândul său art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală

prevede că, hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din analiza recursului ordinar declarat de către partea apărării, Colegiul

penal a stabilit că recurentul a indicat în calitate de temei de drept pentru

recurs, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală și anume:

au fost aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului,

Colegiul penal constată, că astfel de eroare de drept nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat.

În acest sens Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 7 Cod

penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

atenuante și agravante.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

5

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră din

numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate,

nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641

alin. (4) Cod penal, adică conducerea mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care nu

deține permis de conducere, a cărui sancțiune prevede pedeapsă cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare

de până la 1 an.

Conform deciziei atacate, instanța de apel a aplicat inculpatului pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că respectiva pedeapsă, prin aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură se încadrează în limitele

reduse cu o treime a sancțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal,

maximul fiind pedeapsa cu închisoare pe un terme de 8 luni.

Totodată, Colegiul penal reține că instanța de apel corect a stabilit

aplicabilitatea prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal, or, Tăbăcaru Gheorghe

prin sentința Judecătoriei Hîncești din XXXXX, a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 300 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani.

La momentul comiterii infracțiunii ce formează obiectul prezentei

examinări, pedeapsa complimentară de privare de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani, nu a fost executată de către

inculpat.

Astfel, instanța de apel corect a constatat că inculpatul a comis o nouă

infracțiune cu intenție, anterior fiind condamnat pentru infracțiune similară

pedeapsa căreia nu a fost executată integral, fapt care a fost reținut în calitate

de circumstanță agravantă.

Inculpatul având antecedente penale nestinse a comis din nou o

infracțiune, cu intenție, fapt care denotă că Tăbăcaru Gheorghe, nu s-a corectat

și reeducat și din nou a pășit pe cale infracționalității, pedeapsa aplicată

anterior nu a avut efectul scontat și în astfel de împrejurări instanța de apel

6

corect a concluzionat oportunitatea aplicării pedepsei cu închisoare însă

totodată a conchis că scopul pedepsei penale poate fi atins și fără executarea

reală a acesteia, dispunând aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Din cele stabilite, Colegiul penal consideră că instanța de apel

individualizând pedeapsa inculpatului a ținut cont de prevederile legale

relevante și a motivat corespunzător pedeapsa aplicată față de inculpat

reieșind din cumulul circumstanțelor constatate în speță.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține că, la stabilirea

pedepsei inculpatului Tăbăcaru Gheorghe pentru infracțiunea comisă instanța

de apel nu au comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului este una

corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar

argumentele recursului în acest sens sunt vădit neîntemeiate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, hotărârea atacată

este legală și întemeiată, temeiul de casare invocat de către recurent și prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu sa adeverit, or, instanța

de apel la judecarea cauzei nu a comis erori de drept care ar genera casarea

deciziei adoptate, fapt ce impune dispunerea inadmisibilității recursului

ordinar declarat de către avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Bîrcă Ludmila în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Tăbăcaru Gheorghe XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 05 iunie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

7