1ra-56/2020 — art.352 alin.2 lit. c CP

1ra-56/2020 — art.352 alin.2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-56/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Xxx Diaconu,

Judecători – Anatolie Țurcan, Ion Guzun, Elena Cobzac și Victor Boico,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către

avocatul Ticu Ion în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2019, în cauza penală în

privința lui

Șarcaliuc Roman Xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.11.2015 - 11.04.2016;

Instanță de apel: 17.05.2016 - 24.11.2016;

Instanță de recurs: 13.02.2017 - 20.06.2017;

Instanță de apel (rejudecare): 23.08.2017 - 14.03.2019;

Instanță de recurs: 12.06.2019 - 26.03.2020;

A C O N S T A T A T :

Xxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.352 alin.(2) lit. c) Cod

penal la amendă în mărime de 300 (trei sute) unități convenționale.

19 iulie 2015, partea vătămată Andronic Constantin, deplasându-se cu automobilul

de model LT-46, cu nr. de înmatriculare ccc, a luat o geantă cu haine și o cutie cu

produse cosmetice de la o persoană cu numele Vasile, care aparțineau cet. Cristina

Hariton, pe care s-a obligat, contra plată în sumă de 40 euro primită inițial, a le

transporta din Germania în Republica Moldova și să le transmită acesteia.

Produsele cosmetice au fost confiscate la vama Leușeni, iar în privința lui

Andronic Constantin a fost pornită o cauză penală pentru contrabandă.

Inculpatul Șarcaliuc Roman, pe data de 13 septembrie 2015, s-a deplasat în

xxx, unde este domiciliat Andronic Constantin, și împreună cu două persoane, a

obținut de la partea vătămată Andronic Constantin întocmirea unei recipise,

potrivit căreia acesta îi datora lui Șarcaliuc Roman suma de 2 500 euro, deși nu îi

era dator cu o astfel de sumă.

Inculpatul Șarcaliuc Roman, în perioada de timp cuprinsă între lunile august-

septembrie 2015, l-a telefonat de mai multe ori și i-a trimis mesaje lui Andronic

Constantin, amenințându-l cu răfuială fizică.

1

În continuare, la 02 octombrie 2015, aproximativ la orele 09:00, în or.

Hîncești str. Chișinăului, aflându-se în fața farmaciei „Familia", inculpatul

Șarcaliuc Roman a primit de la Andronic Constantin - tranșă din suma indicată în

recipisă, adică de 500 euro, ceea ce la momentul săvârșirii faptei reprezenta,

conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei echivalentul a 11 150 lei.

Acțiunile inculpatului Șarcaliuc Roman au fost reîncadrate de prima instanță

din art.189 alin.(6) Cod penal - „șantajul, adică cererea de a transmite bunurile

proprietarului, amenințând cu violență persoana, săvârșit de mai multe persoane,

prin amenințare cu moartea, în proporții deosebit de mari" în componența de

infracțiune prevăzută de art.352 alin.(2) lit. c) Cod penal după semnele:

„samavolnicia,, adică executarea unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar și

prin încălcarea ordinii stabilite, dacă s-au cauzat daune în proporții mari intereselor

publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau

juridice, însoțite de amenințarea cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății".

Istrate Angela în numele inculpatului și suplimentar a declarat apel avocatul Ticu

Ion, de asemenea, în numele inculpatului Șarcaliuc Roman.

3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care Șarcaliuc Roman să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.189 alin.(6) Cod penal la 13 ani

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În apelul declarat a invocat ilegalitatea sentinței privind reîncadrarea

acțiunilor inculpatului în dispoziția art.352 alin.(2) lit. c) Cod penal, considerând

că, instanța de judecată nu a dat apreciere justă probelor administrate de partea

acuzării, care demonstrează indiscutabil vinovăția inculpatului de săvârșirea

infracțiunii imputate prin rechizitoriu.

Totodată, a menționat, că este inexplicabil pentru partea acuzării și faptul,

din care motive instanța de fond a dat apreciere veridică anume declarațiilor făcute

de inculpat abia în ședința de judecată și nu celor făcute în momentul reținerii

primirii primei tranșe de bani în sumă de 500 euro, când acesta declara că, banii

ceruți de el de la partea vătămată constituie o datorie, pe care ultimul ar fi avut-o

față de el. Fiindu-i adresate inculpatului mai multe întrebări cu privire la existența

acestei datorii, mărimea ei și probele care ar fi confirmat această datorie, nu a fost

în stare să dea răspuns. Apoi, inculpatul a înaintat o nouă versiune că această

datorie în mărime de 2 500 euro, constituie suma de bani pe care un prieten de-a lui

i-a transmis-o din Germania, prin intermediul părții vătămate, iar ultimul din

motive necunoscute nu a adus-o până la destinație.

Acuzatorul de stat a considerat că, instanța de judecată a respins neîntemeiat

declarațiile atât ale părții vătămate Andronic Constantin cât și a martorului Beregoi

Sergiu, care au fost depuse în instanță sub jurământ, fiind și preîntâmpinați de

răspundere penală. Nu a luat în considerație mijloacele materiale de probă,

documentele care au servit drept temei în aprecierea veridicității declarațiilor

administrate în instanță de către partea vătămată, or, acesta a fost unica persoană

care putea cunoaște evenimentele faptului infracțional și declarațiile lui au fost

supuse verificării inițiale la etapa urmăririi penale, care a avut scopul de a stabili

dacă există sau nu faptul infracțiunii și dacă declarațiile victimei și ale martorului

sunt sau nu confirmate și prin alte probe.

2

Astfel, instanța ilegal a recalificat fapta lui Șarcaliuc Roman drept

samavolnicie, aplicându-i pedeapsă penală pentru fapta care nu întrunește

elementele infracțiunii prevăzută de art.352 Cod penal, menționând că, această

infracțiune este una materială și se consumă din momentul survenirii rezultatului.

Rezultatul final a fost dobândirea ilicită a sumei de 5 000 euro, ce depășește suma

de 50 000 lei sau 2 500 unități convenționale, prevăzute ca rezultat prejudiciabil al

normei penale speciale. În acest caz lipsește latura obiectivă a componenței

infracțiunii prevăzute de art.352 alin.(2) lit. c) Cod penal.

3.2. Avocatul Istrate Angela în numele inculpatului, a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a lui Șarcaliuc Roman, din

motiv că în acțiunile acestuia nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de samavolnicie, prevăzută de art.352 Cod penal.

În motivarea apelului a invocat că, instanța de fond incorect a stabilit

existența în acțiunile lui Șarcaliuc Roman a componenței de infracțiune -

samavolnicie și anume executarea unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar

și prin încălcarea ordinii stabilite, dacă s-au cauzat daune în proporții mari

intereselor publice sau intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau

juridice însoțite de amenințarea cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății.

Apărarea a menționat că, mărturiile acumulate în cadrul cercetării

judecătorești nu denotă că Șarcaliuc Roman ar fi exercitat careva acțiuni care ar

demonstra un drept legitim al său sau presupus în mod arbitrar prin încălcarea

ordinii stabilite, iar instanța de judecată nu a indicat care este acel mod arbitrar de

exercitare a dreptului presupus de Șarcaliuc Roman, la fel cum nu a specificat care

este maniera abuzivă sau extralegală de exercitare a acestuia.

2016 au fost respinse ca nefondate apelul declarat de avocatul Istrate Angela și

apelul suplimentar declarat de avocatul Ticu Ion în numele inculpatului Șarcaliuc

Roman.

A fost admis apelul declarat de procuror, casată hotărârea atacată și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin

care Șarcaliuc Roman a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.189

alin.(2) lit. b) și d) Cod penal la 6 ani închisoare cu amendă în mărime de 500

unității convenționale, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, Șarcaliuc

Roman, pe parcursul lunii august a anului 2015, împreună și de comun acord cu

Hariton Cristina și o persoană nestabilită la moment de organul de urmărire penală

pe nume „Vasile", acționând cu intenție directă și urmărind scop cupidant, a

participat la elaborarea și realizarea unui plan criminal, potrivit căruia urma să

obțină prin șantaj, de la Andronic Constantin, bani în sumă de 5 000 euro. În așa

mod, în perioada de timp cuprinsă între lunile august - septembrie 2015, întru

realizarea intențiilor sale criminale, Roman Șarcaliuc acționând împreună și de

comun acord cu Cristina Hariton și o persoană nestabilită, l-au șantajat pe

Constantin Andronic, telefonându-i de mai multe ori și amenințându-l cu răfuială

fizică și omor, pretinzând de la ultimul să le transmită bani în sumă de 5.000 euro,

echivalentul a 107 798 lei 50 bani.

Totodată, pentru crearea unei impresii de legalitate a acțiunilor sale, la data

de 13 septembrie 2015, ora exactă, la moment nu a fost stabilită de organul de

3

urmărire penală, Șarcaliuc Roman, acționând împreună cu Hariton Cristina și o

persoană nestabilită, s-au deplasat în xxx, unde sub amenințări cu răfuială fizică și

omor, l-au obligat pe partea vătămată Andronic Constantin să întocmească o

recipisă din nume propriu, potrivit căreia acesta ar fi datorat lui Șarcaliuc Roman

suma de 2.500 euro.

În continuare, la 02 octombrie 2015, aproximativ la orele 09.00, în or.

Hîncești, str. Chișinăului, Șarcaliuc Roman, aflându-se în fața farmaciei „Familia",

sub presiune și amenințare a primit de la Andronic Constantin prima tranșă din

suma extorcată, în mărime de 500 euro, ce la momentul săvârșirii faptei reprezenta,

conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei, echivalentul a 11.150 lei.

Astfel, Șarcaliuc Roman prin acțiunile sale intenționate a comis infracțiunea

de șantaj, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau

deținătorului ori dreptul asupra acestora sau de a săvârși alte acțiuni cu caracter

patrimonial, amenințând cu violență persoana periculoasă pentru viață, săvârșită de

două persoane prin amenințarea cu moartea, infracțiunea prevăzută de art.189

alin.(2) lit. b) și d) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că pentru confirmarea vinovăției inculpatului au

fost administrate și cercetate de către prima instanță cumulul de probe acumulat în

speța dată și verificate în instanța de apel, dar cărora li sa dat o altă apreciere.

Astfel, analizând și apreciind toate probele administrate, instanța de apel a

conchis că, concluzia instanței de fond, precum că inculpatul se face vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute la art.352 alin.(2) lit. c) Cod penal, adică pentru

fapte de samavolnicie, adică executarea unui drept legitim sau presupus în mod

arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, adică s-au cauzat daune în proporții mari

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

fizice sau juridice însoțite de amenințarea cu vătămarea integrității corporale sau a

sănătății, este incorectă și nu și-a găsit confirmare, deoarece, în opinia instanței de

apel acțiunile inculpatului Șarcaliuc Roman urmează a fi încadrate în dispoziția

art.189 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal - „Șantajul, adică cererea de a se transmite

bunurile proprietarului bani în sumă de 2 500 euro echivalentul a 53 899 lei,

săvârșită de două sau mai multe persoane, prin amenințare cu moartea."

Astfel, instanța de apel a reținut că, conform modificărilor introduse la

art.126 Cod penal prin Legea nr. 105 din 26.05.2016 în vigoare la 01.07.2016

suma incriminată lui Șarcaliuc Roman este mai mică de 20 salarii medii lunare pe

economie, care pentru anul 2015 la data comiterii infracțiunii ar fi egală cu 90 000

lei daună în proporții mari, în care circumstanțe faptele nu pot fi încadrate conform

art.189 alin.(5) Cod penal și nici conform art.189 alin.(6) Cod penal, după cum i

s-a imputat în învinuire.

În această ordine de idei, instanța de apel, notificând elementele constituite

ale infracțiunii de șantaj a conchis că instanța de fond incorect a apreciat acțiunile

inculpatului, calificându-le în baza art.352 alin.(2) lit. c) Cod penal, deoarece

neîntemeiat au fost respinse ca neveridice declarațiile atât a părții vătămate

Andronic Constantin, cât și a martorului Beregoi Sergiu, care au fost depuse în

instanță sub jurământ și preîntâmpinați de răspundere penală. Nu a luat în

considerație mijloacele materiale de probă, documentele care au servit drept temei

în aprecierea veridicității declaraților administrate în instanță de partea vătămată,

or aceasta a fost unica persoană care putea cunoaște evenimentele faptului

4

infracțional și declarațiile lui au fost supuse verificării inițiale la etapa urmăririi

penale, care a avut scopul de a stabili dacă există sau nu faptul infracțiunii și dacă

declarațiile victimei și ale martorului sunt sau nu confirmate și prin alte probe.

La fel, instanța de judecată eronat a apreciat drept veridice declarațiile

nemotivate și neconfirmate ale inculpatului, care a înaintat diferite versiuni, ce nu

corespund circumstanțelor constatate de organul de urmărire penală și dezvăluite în

proces de către partea acuzării. Astfel, instanța recalificând acțiunile lui Șarcaliuc

Roman a pus la bază declarațiile acestuia făcute în cadrul cercetării judecătorești și

anume faptul că, și-a asumat exercitarea unui drept presupus de a-l obliga pe

Andronic Constantin să-i întoarcă prietenei lui, Cristina Hariton echivalentul

bănesc al produselor cosmetice (2500 euro) pe care ultimul s-a angajat să le

transporte din Germania în Republica Moldova, or, de fapt Șarcaliuc Roman l-a

impus pe Andronic Constantin să-i transmită suma de 2 500 euro ca datorie, care

de fapt nu a fost și la care nu putea pretinde sub nici o formă.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță în mod greșit și ilegal a

recalificat fapta lui Șarcaliuc Roman drept samavolnicie, menționând că,

infracțiunea prevăzută de art.352 Cod penal este una materială, consumându-se din

momentul survenirii rezultatului. Rezultatul final a fost dobândirea ilicită a sumei

de 5 000 euro, ce depășește suma de 50 000 lei sau 2 500 unității convenționale la

momentul comiterii crimei, prevăzute ca rezultat prejudiciabil al normei penale

speciale. În acest caz, lipsește latura obiectivă a componenței infracțiunii prevăzute

de art.352 alin.(2) lit. c) Cod penal. Astfel că, probele administrate în cauză,

cercetate și verificate în ședința instanței de apel, relevate în cuprinsul deciziei,

dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.189

alin.(2) lit. b) și d) Cod penal.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut cont

de prevederile art.61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care

conform art.16 Cod penal se consideră infracțiune gravă, de persoana celui

vinovat, care anterior nu a fost judecat, nu se află la evidența medicului narcolog și

psihiatru, la locul de trai se caracterizează pozitiv, circumstanțe agravante și

atenuante nu au fost stabilite.

Totodată, instanța de apel a reținut că, la data săvârșirii infracțiunii, legea

prevedea pedeapsă sub formă de închisoare de la 5 la 7 ani, cu amendă în mărime

de la 500 până la 1 000 unități convenționale (în redacția Legii nr. 252 din

21.12.2012), ori modificările aduse prin Legea nr.207 din 29.07.2016 sancțiunea

amenzii s-a majorat de la 850 până la 1350 unități convenționale, în așa mod,

instanța de apel a ajuns la concluzia de-a fi aplicată retroactivitatea legii penale.

2016, este atacată cu recursuri ordinare de procuror, la data de 19 ianuarie 2017 și

de avocatul Ticu Ion în numele inculpatului Șarcaliuc Roman, la 19 ianuarie 2017.

5.1. Procurorul, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de

procedură penală, care stipulează expres că, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului, în cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, precum și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, a solicitat

casarea deciziei instanța de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel

în alt complet de judecată.

5

Acuzarea consideră, că decizia instanței de apel prin care au fost încadrate

acțiunile inculpatului Șarcaliuc Roman în baza art.189 alin.(2) lit. b) și d) Cod

penal cu excluderea indicelor cu cauzarea prejudiciului în proporții mari, este

neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece, instanța de apel, având dreptul să

reformeze sentința atacată în sensul casării soluției adoptate de prima instanță,

urma să dezvăluie această concluzie, expunându-și punctul său de vedere asupra

fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii imputate inculpatului, fapt ce pe caz

consideră că n-a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și formală de ordin

general, a probelor și circumstanțelor cauzei penale.

Așa dar, instanța de apel, examinând apelul, nu a ținut cont și nu a apreciat

totalitatea probelor care demonstrează vinovăția inculpatului Șarcaliuc Roman de

comiterea infracțiunii încriminate de către organul de urmărire penală și greșit a

reîncadrat acțiunile acestuia în baza art.189 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal -

„Șantajul, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului bani în sumă de 2

500 euro echivalentul a 53 899 lei, amenințând cu violență persoana pentru viața și

sănătatea, săvârșită de două sau mai multe persoane, prin amenințare cu moartea."

Procurorul menționează că, infracțiunea de șantaj este o infracțiune formală,

iar la caz infracțiunea a fost consumată odată cu cererea prin șantaj a sumei de 5

000 euro, și nu în momentul în care a fost scrisă recipisa pe suma de 2 500 euro.

Mai mult, acuzarea reține că, conform modificărilor operate la art.126 Cod

penal prin Legea nr. 207 din 29.07.2016 în vigoare la 07.11.2016 suma incriminată

lui Șarcaliuc Roman depășește 20 salarii medii lunare pe economie, care pentru

anul 2015 - data comiterii infracțiunii constituie proporții mari, ori suma de 107

798 lei 50 bani, se încadrează perfect în limitele pagubei pricinuite, care depășește

20 salarii medii lunare pe economie, fapt ce denotă, că acțiunile inculpatului

urmează a fi încadrate corect și legal în baza art.189 alin.(5) Cod penal, iar instanța

de apel în baza propriei convingeri subiective, eronat și neîntemeiat a decis că în

cazul dat nu este prezent elementul componenței de infracțiune prevăzut la art.189

alin.(5) Cod penal - „cu cauzarea de daune în proporții mari".

Astfel, în opinia procurorului, decizia instanței de apel privind reîncadrarea

acțiunilor inculpatului Șarcaliuc Roman este contradictorie situației de fapt și

probelor administrate, fiind bazată pe o interpretare eronată a circumstanțelor de

fapt, raportate la cele de drept, care denotă real, clar și rațional existența în

acțiunile inculpatului Șarcaliuc Roman a infracțiunii prevăzută de art.189 alin.(5)

Cod penal, șantaj, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului bani în

sumă de 5 000 euro echivalentul a 107 798,5 lei, amenințând cu violență persoana,

săvârșită de două sau mai multe persoane, prin amenințare cu moartea, săvârșite în

proporții mari.

5.2. Avocatul Ticu Ion în numele inculpatului Șarcaliuc Roman, în

temeiul pct.6), 8), 10), 11), 13) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a

contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia cu adoptarea unei noi

hotărâri de achitare, iar în cazurile în care erorile judiciare nu pot fi corectate în

instanța de recurs, să se dispună rejudecarea cauzei în instanța de apel.

În motivarea recursului a invocat aceleași argumente, care au fost expuse în

cererea de apel suplimentară și adăugător a menționat următoarele.

Instanța de apel nu a respectat prevederile art.417 alin.(1) pct.7) Cod de

procedură penală, potrivit căruia „Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

6

fondul apelului", fiind indicat în decizie doar fondul apelului acuzatorului de stat, a

apărătorului Istrati A., dar nimic din apelul suplimentar declarat de către apărătorul

Ticu Ion, fiind doar declarativ indicat în dispozitiv, că a fost examinat și apelul

suplimentar depus de către apărătorul Ticu Ion.

Instanța de apel, contrar prevederilor art.414 Cod de procedură penală, nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul suplimentar, reiterând

faptul că în decizia instanței de apel nu este expus fondul apelului suplimentar

declarat de apărătorul Ticu Ion, în care au fost invocate un șir de argumente în

raport cu circumstanțele cauzei și probele administrate de organul de urmărire

penală, solicitând nulitatea actelor indicate în apel și recurs, care au fost întocmite

cu încălcarea legislației procesual penale.

Notificând practica judiciară cu privire la judecarea cauzelor penale în

ordine de apel, prevederile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală,

avocatul recurent consideră că, motivarea soluției contrazice dispozitivul și nu este

clar ce a stabilit instanța, și în acest sens a relevat că, în decizie instanța a constatat

faptul că Șarcaliuc Roman a pretins de la partea vătămată 5 000 de euro, ceea ce

reprezintă suma de 107 798,5 lei și constituie proporții mari, însă concluzionează

că, acțiunile inculpatului Șarcaliuc Roman urmează a fi reîncadrate în dispoziția

art.189 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal - șantajul, adică cererea de a se transmite

bunurile proprietarului bani în sumă de 2 500 euro, echivalentul a 53 899 lei,

amenințând cu violența persoana pentru viața, săvârșită de două sau mai multe

persoane, prin amenințare cu moartea."

Totodată, partea apărării a reținut că, instanța de apel și-a asumat rolul

acuzatorului de stat și a modificat învinuirea în sensul agravării, indicând ceea ce

nu exista în actul de acuzare. Astfel, în învinuire este indicat că: în continuare, la

02 octombrie 2015, aproximativ la orele 09.00, în or. Hîncești str. Chișinăului,

Șarcaliuc Roman, aflându-se în fața farmaciei „Familia", a primit de la Andronic

Constantin prima tranșă din suma estorcată în mărime de 500 de euro, ceea ce la

momentul săvârșirii faptei reprezenta, conform cursului oficial al Băncii Naționale

a Moldovei, echivalentul a 11 150 lei."

De asemenea, avocatul consideră eronată afirmația instanței de apel că

numai partea vătămată este unica persoană care putea cunoaște evenimentele

faptului infracțional. Din contra, unica persoană care cunoaște toate evenimentele

faptei care îi sunt incriminate este, anume persoana care este pusă sub acuzare, ea

cunoscând toate elementele faptei pretinse a fi infracționale care îi este incriminată.

La fel, menționează că, instanța de apel indică în decizia sa proba acuzării ce

confirmă vinovăția inculpatului, declarațiile martorului Beregoi Sergiu, care în

opinia apărării, dimpotrivă demonstrează că Șarcaliuc Roman nu a comis

infracțiunea care îi este incriminată.

În opinia avocatului recurent, probele administrate în speța dată și prezentate

de acuzatorul de stat în sprijinul învinuirii nu confirmă vinovăția inculpatului

Șarcaliuc Roman de săvârșirea infracțiunii imputate, deoarece în acțiunile acestuia

nu sunt întrunite elementele infracțiunii de șantaj.

Pe de altă parte, consideră că incorect a fost individualizată și pedeapsa

stabilită inculpatului, deoarece nu s-a ținut cont de prevederile art.61 și 75 Cod

penal, de faptul că, Șarcaliuc Roman anterior nu a comis infracțiuni, se

caracterizează pozitiv la locul de trai, are la întreținere un copil minor.

7

La fel, consideră că, instanța de apel i-a încălcat dreptul de a beneficia de

prevederile Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, în vigoare din 09.09.2016,

menționând că, infracțiunea prevăzută de art.189 alin.(2) Cod penal cade sub

incidența legii privind amnistia.

În final, partea apărării reiterează că, instanța de apel, prima instanță și

procurorul nu au exercitat un control efectiv al învinuirilor aduse prin prisma

prevederilor legale și a jurisprudenței CtEDO privind claritatea, caracterul concret

și previzibilitatea acestora, dar dimpotrivă ele însăși au admis o constatare

defectuoasă a circumstanțelor de fapt și de drept, fapt ce condiționează încălcarea

dreptului inculpatului la un proces echitabil, stipulat la art.6 CEDO.

iunie 2017, au fost admise recursurile, casată total decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel.

6.1. În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că, instanța de apel

în partea introductivă indică „Judecând în ședință deschisă apelul procurorului în

Procuratura Hâncești, apelul avocatului A. Istrati în interesul inculpatului și apelul

suplimentar a avocatului I. Ticu în interesul inculpatului", în partea descriptivă

„...conchide că apelurile declarate de către avocații Istrate Angela și Ticu Ion în

interesele inculpatului sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse" și în dispozitiv

„A respinge ca fiind nefondate, apelul avocatului A. Istrati și apelul suplimentar a

avocatului I. Ticu declarate în interesul inculpatului Șarcaliuc Roman", însă nu a

indicat fondul apelului suplimentar declarat de avocatul Ticu Ion, temeiurile de

fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date, astfel, fiind ignorate prevederile art.417

alin.(7), (8) Cod de procedură penală, care indică expres ce trebuie să cuprindă

decizia instanței de apel.

Totodată instanța de recurs a subliniat, că deși instanța de apel a notificat

prevederile art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, indicând că în instanța de

apel probe noi nu au fost prezentate, dar s-a solicitat o nouă apreciere a celor

cercetate de către instanța de fond, nu a ținut cont de regulile de judecare a

apelului, specificate în art.414 Cod de procedură penală, și anume, alin.(2) potrivit

căruia instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima

instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal,

ceia ce din conținutul hotărârii atacate se constată că instanța de apel a ignorat

această prevedere legală.

Instanța de recurs a conchis, că instanța de apel la examinarea cauzei nu a

examinat probele prezentate de către părți sub toate aspectele, nu le-a verificat și

apreciat prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și nu a motivat soluția adoptată, iar

ținând cont de prevederile art.394 alin.(3) Cod de procedură penală, instanța de

apel de asemenea nu a făcut o analiză amplă a probelor prezentate în cauză și astfel

n-a soluționat fondul apelurilor.

2019, au fost respinse, ca nefondate, apelul declarat de acuzatorul de stat, apelul

avocatului Istrate Angela în numele inculpatului și apelul suplimentar al avocatului

Ticu Ion in numele inculpatului, cu menținerea sentinței atacate.

8

7.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, ținând cont de

recomandările Curții Supreme de Justiție, consideră că, prima instanță a analizat

obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității si coroborării lor, care în ansamblu,

dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatului Șarcaliuc Roman în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.352 alin.(2) lit. c) Cod penal.

Verificând argumentele invocate în cererile de apel declarate împotriva

sentinței primei instanțe, instanța de apel a ajuns la concluzia că, acestea sunt

nefondate fiind combătute de probele anexate și circumstanțele stabilite în cadrul

cercetării judecătorești în instanța de fond și verificate în cadrul procedurii de

examinare a apelului.

Instanța de apel consideră neîntemeiată solicitarea apărării de achitare a

inculpatului din motivul lipsei în acțiunile lui Șarcaliuc Roman a componenței

infracțiunii de samavolnicie, or, la materialele cauzei penale au fost administrate

suficiente probe pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția lui Șarcaliuc

Roman în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.352 alin.(2) lit. c) Cod penal.

În continuare, instanța de apel reține ca plauzibilă concluzia primei instanțe

potrivit căreia, prin acțiunile sale, inculpatul Șarcaliuc Roman samavolnic și-a

asumat exercitarea unui drept presupus, de a-1 obliga pe Andronic Constantin să-i

întoarcă prietenei sale Hariton Cristina costul produselor cosmetice, evaluate de

aceasta la suma de 2 500 euro, pe care Constantin Andronic s-a obligat să le

transporte din Germania în Republica Moldova. În acest sens, inculpatul i-a trimis

lui Andronic Constantin mesaje cu amenințări de violență fizică, pe care instanța o

consideră real nepericuloasă pentru viața sau sănătatea părții vătămate în contextul

evenimentelor din 13 septembrie 2013, când Șarcaliuc Roman s-a deplasat la

domiciliul lui Andronic Constantin, unde acesta sub presiune a scris o recipisă,

potrivit căreia î-i este dator lui Șarcaliuc Roman suma de 2 500 euro - fapt ce nu

corespunde realității, deoarece Constantin Andronic nu are careva datorii față de

Șarcaliuc Roman.

Instanța de apel a menționat faptul că convingerea precum că Șarcaliuc

Roman avea dreptul să pretindă de la partea vătămată să-i întoarcă prietenei sale

Cristina Hariton costul produselor cosmetice, evaluate de aceasta la suma de 2 500

euro, pe care Constantin Andronic s-a obligat să le transporte din Germania în

Republica Moldova, se desprinde și din declarațiile martorului Hariton Cristina

care a declarat că, „...în câteva zile ea deja plecase, nu mai știe ce a fost, ei au

rămas să se clarifice, timp de o lună trebuia să transmită banii. Valoarea produselor

cosmetice era de 2 500 euro, nu a pretins de la partea vătămată suma de 5 000 euro.

Banii îi aparțineau ei, dar fiind plecată din țară urmau să fie primiți de către

Șarcaliuc Roman."

Contrar argumentelor acuzatorului de stat, instanța de apel a relevat că nu a

fost demonstrată în cadrul cercetării judecătorești prezență laturii obiective a

infracțiunii prevăzute de art.189 alin.(6) Cod penal, incriminate lui Șarcaliuc

Roman, or, infracțiunea de șantaj este o infracțiune formală și se consideră

consumată din momentul înaintării cererii cu caracter patrimonial, însoțite de

acțiunea adiacentă, indiferent dacă făptuitorul și-a atins scopul urmărit. Excepții de

la această regulă constituie modalitățile agravante ale șantajului specificate la lit. e)

alin.(3), precum și la alin.(5), (6) art.189 Cod penal. În aceste ipoteze, șantajul se

9

consideră consumat din momentul producerii prejudiciului patrimonial efectiv.

Cu referire la argumentele invocate de către apărare precum că, acțiunile de

urmărire penală au fost întreprinse cu încălcarea normelor de procedură penală,

instanța de apel a notat că nu sunt argumentate. Astfel, urmărirea penală s-a

desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de lege și, respectiv, nu se constată

încălcări care atrag nulitatea actelor procedurale efectuate, prin prisma articolului

251 Cod de procedură penală.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a notat că din lucrările cauzei,

rezultă că la terminarea urmăririi penale, când învinuitul Șarcaliuc Roman a luat

cunoștință de materialele dosarului în prezența apărătorului, deși au fost invocate

motive privind nulitatea actelor procedurale efectuate pe parcursul urmăririi

penale, fiind respinse prin ordonanța din 16 noiembrie 2015, ordonanța în cauză nu

a fost contestată în modul corespunzător. Prin urmare, nu sânt fondate motivele, ce

vizează activitatea organului de urmărire penală.

Cu referire la numirea pedepsei penale, instanța de apel a constatat că,

instanța de fond just a individualizat pedeapsa în baza art.7, 75 Cod penal, și

totodată, corect a stabilit pedeapsa sub formă de amendă, care este una echitabilă și

proporțională infracțiunii comise, ținând cont de gradul de pericol al infracțiunii

care face parte din categoria celor mai puțin grave, de circumstanțele cauzei, de

personalitatea inculpatului, la evidența medicului psiholog și psihiatru nu se află,

anterior nu a fost judecat, la locul de trai se caracterizează pozitiv, de lipsa

circumstanțelor atenuante și agravante, precum și efectul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei

penale de restabilire a echității sociale și a preveni săvârșirea de noi infracțiuni,

atât de către inculpat, cât și din partea altor persoane, care va constitui o garanție și

o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova

și alte legi ale Republicii Moldova sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și

pedepsită.

Așadar, instanța de apel a considerat că soluția adoptată de către prima

instanță își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Șarcaliuc

Roman, or aplicarea unei pedepse penale sub formă de amendă, ar duce la

conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte

ce țin de comportamentul său și respectarea relațiilor sociale cu privire la

exercitarea drepturilor subiective în strictă conformitate cu legea, precum și

drepturile și interesele ocrotite de lege ale persoanelor fizice.

În final, instanța de apel a concluzionat, că argumentele invocate în cererea

de apel depusă de acuzatorul de stat, avocatul Istrate Angela în interesele

inculpatului și avocatul Ticu Ion în interesele aceluiași inculpat, Șarcaliuc Roman,

sunt neîntemeiate și nu pot servi temei de admitere.

penală, a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului, acuzatorul de stat a invocat: - că instanțele și-au

motivat soluția de reîncadrare în baza exclusivă a versiunii înaintate de către

inculpat; - instanțele în mod inexplicabil au apreciat probele care vin să

dovedească caracterul acelor cereri înaintate de inculpat, precum și acele

10

amenințări expuse în înaintarea acestor cerințe ilegale, contrar faptului că au admis

aceste probe și au constatat oportunitatea și utilitatea lor în prezenta cauză; -

instanțele nu au dat un răspuns explicit la una din chestiunile importante pentru

cauză și anume care ar fi fost "dreptul presupus" al inculpatului Șarcaliuc Roman

în contextul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.352 Cod penal, de a

pretinde de la Andronic Constantin careva bunuri sau mijloace financiare în

situația în care ei nu au avut nici o relație până la momentul înaintării acestor

cerințe; instanțele nu s-au expus și nu au ținut cont de caracterul îndelungat și

insistent al cerințelor și amenințărilor expuse de Șarcaliuc Roman la solicitarea

sumei de bani de la Andronic Constantin.

De asemenea, acuzatorul de stat a relevat că făptuitorului, adică lui Șarcaliuc

Roman nu îi aparține careva drept prevăzut de lege de a solicita prin amenințări

transmiterea a careva sumă de la Andronic Constantin. La caz, a mai notat că

instanța de fond a invocat în motivarea recalificării, iar instanța de apel a preluat

acest motiv, faptul că amenințarea lui Șarcaliuc Roman în adresa lui Andronic

Constantin nu a fost deoarece "a ucide, poate avea sensul a cauza vătămări, a bate

pe cineva și nu neapărat a omorî pe cineva", circumstanță care a fost interpretată în

mod greșit de către instanță.

În o altă ordine de idei, acuzarea consideră că instanțele au confundat

noțiunile componențelor de infracțiuni prevăzute de art.352 și art.189 Cod penal și

nu au ținut cont de acele caracteristici distinctive pentru fiecare faptă în parte, or pe

caz nu s-a dovedit prin probe careva drept presupus al inculpatului Șarcaliuc

Roman față de acea sumă de bani pretinsă de la partea vătămată Andronic

Constantin.

Făcând o analiză a acțiunilor întreprinse de către inculpatul Șarcaliuc Roman

în coraport cu fapta imputată dânsului, acuzarea consideră că în prezenta cauză

penală: - nu s-a dovedit o careva datorie ce o avea partea vătămată Andronic

Constantin față de inculpatul Șarcaliuc Roman ce iar fi oferit dreptul lui a acționa

în mod samavolnic; - din contra s-a dovedit acea constrângere manifestată de

Șarcaliuc Roman însoțită de amenințarea părții vătămate Andronic Constantin

(indiferent de faptul că a fost amenințat cu omor ori cu vătămarea și bătaia); - prin

probele cercetate s-a dovedit că constrângerea - amenințarea lui Andronic

Constantin era cu scopul de a fi transmisă suma de bani indicată în actul de

învinuire lui Șarcaliuc Roman, la care dânsul nu avea careva drepturi, nici chiar

presupuse; - prin probele cercetate s-a infirmat versiunea inculpatului cu privire la

presupusa datorie a părții vătămate față de el.

Concluzionând cele mai sus expuse, acuzarea consideră că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de către procuror în apel, din ce

reiese că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția iar

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, ceea ce echivalează conform

prevederilor art.435 Cod de procedură penală cu nerezolvarea fondului apelului,

din care considerente decizia urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în apel.

8.1. Avocatul Ticu Ion în numele inculpatului, invocând temeiurile

prevăzute la pct.6), 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu

recurs decizia solicitând casarea acesteia cu achitarea lui Șarcaliuc Roman.

În motivarea recursului a invocat că, cu decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 14.03.2019 nu este de acord, sub aspectul că instanța de apel nu

11

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. La acest compartiment

invocă prevederile art.417 alin.(l) pct.7) Cod de procedură penală în care este

indicat că „Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă... 7) fondul apelului".

A remarcat că, în cererea de apel suplimentar a indicat că nu a existat nici un

plan criminal între Șarcaliuc Roman, Hariton Cristina și cealaltă persoană

nestabilită de organul de urmărire penală în vederea comiterii infracțiunii de șantaj.

A indicat că până la data de 13.09.2015 Șarcaliuc Roman niciodată nu a văzut

partea vătămată, niciodată nu a discutat cu ea și a indicat că concluziile

procurorului din actul de acuzare, precum că infracțiunea a fost planificată din

august 2016 nu corespund realității dat fiind faptul că așa evenimente nu au avut

loc. Instanța de apel asupra acestor motive nu s-a expus, deși a făcut trimitere

expres la materialele cauzei penale care confirmă cele invocate.

De asemenea, a relatat că nu s-a expus instanța de apel și asupra faptului că a

invocat nulitatea unui șir de probe administrate la faza efectuării urmăririi penale și

cercetate în prima instanță.

A atras atenția asupra faptului că Șarcaliuc Roman nu a exercitat vreun drept

prin încălcarea ordinii stabilite, iar conținutul mesajelor trimise părții vătămate

Andronic Constantin nu au fost scrise în contextul de a exercita vreun drept, dar în

condițiile în care însuși Andronic Constantin a trimis câteva persoane la Șarcaliuc

Roman pentru a se „clarifica" cu recipisa. Intenția lui Șarcaliuc Roman a fost

îndreptată spre determinarea lui Andronic Constantin de a renunța la asemenea

acțiuni neîntemeiate.

Pe de altă parte, a notat că în cazul șantajului trebuie să existe un scop de

cupiditate, iar făptuitorul urmărește să obțină careva beneficii materiale. În

acțiunile lui Șarcaliuc Roman nu există un asemenea scop. El doar indirect a

încercat să o ajute pe Hariton Cristina să dobândească înapoi valoarea bunurilor de

pierderea cărora se face direct responsabil partea vătămată Andronic Constantin,

care deși le-a primit nu i le-a restituit. Șarcaliuc Roman nu a urmărit să obțină pe

nedrept bunurile altei persoane.

În plus, a relatat că la data de 13.09.2015 Șarcaliuc Roman a venit în

localitatea unde locuiește partea vătămată la solicitarea lui Hariton Cristina. În

momentul întocmirii recipisei, anume Hariton Cristina a solicitat ca recipisa să fie

întocmită pe numele lui Șarcaliuc Roman deoarece ultima nu avea buletin de

identitate.

În continuare, a evidențiat nerespectarea de către instanța de apel a

procedurii de judecare a apelului. Astfel, conform prevederilor art.414 alin.(2) Cod

de procedură penală „Instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale

examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea

în procesul-verbal”. Instanța de apel nu s-a conformat acestor prevederi și nu a dat

citire nici unei probe materiale. Mai mult ca atât, având în vedere încălcarea

prevederilor art.414 alin.(2) Cod de procedură penală rezultă că instanța de apel nu

a respectat nici prevederile art.414 alin.(6) Cod de procedură penală care prevede

că „Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi

12

admise, din următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Recurenții invocă în recursurile lor temeiurile prevăzut de pct.6), 8), 12)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și apel atunci când: - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii; - nu au

fost întrunite elementele infracțiunii; - faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

În sensul cerințelor art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin

apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în

ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a

fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele

corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță

prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod de

procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost

corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele

de drept procesual penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Conform art.385 alin.(1) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței,

instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea

căreia este învinuit inculpatul, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de

care anume lege penală este prevăzută ea.

În corespundere cu art.101 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Lecturând recursurile declarate de către acuzatorul de stat și avocat în

numele inculpatului, Colegiul penal lărgit constată că acestea sunt bazate pe

aceleași temeiuri, fiind invocate aceleași argumente, solicitându-se rejudecarea

cauzei de către instanța de apel sau achitarea inculpatului, astfel că instanța de

recurs se va expune asupra lor concomitent.

În acest context Colegiul penal lărgit ține să menționeze următoarele.

13

În primul rând, conform art.436 alin.(2) Cod de procedură penală, pentru

instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în

care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului.

Astfel, instanța de recurs reține că prin decizia Colegiului penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție din 20 iunie 2017, au fost admise recursurile ordinare,

casată total decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată, fiind indicat ca eroare admisă de

instanța de apel, faptul că ,, … instanța de apel, constatând ca fiind dovedită fapta

infracțională săvârșită de inculpatul Șarcaliuc Roman, a concluzionat că acțiunile

acestuia urmează a fi reîncadrate … însă acestea sunt expuse neclar”. În aceeași

ordine de idei, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel nu a înlăturat erorile

comise de către prima instanță, or nu este posibilă recalificarea faptei fără

argumentarea deciziei luate.

Suplimentar, Colegiul constată că prima instanță la recalificarea faptei a

depășit limitele învinuirii, fiind constatate elemente care prin rechizitoriu nu au

fost incriminate.

Așadar, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel a repetat erorile

admise de instanța de apel anterioară, nefiind astfel respectate prevederile art.436

alin.(2) Cod de procedură penală.

În al doilea rând, Colegiul penal reține că este pripită concluzia instanței de

apel privind susținerea poziției primei instanțe ce ține de aprecierea probelor, or,

instanța de apel urma a verificat minuțios și obiectiv fiecare probă separat sub toate

aspectele, prin prisma pertinenței, concludentei și veridicității, iar în ansamblu, din

punct de vedere al coroborării lor.

Or, conform prevederilor art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1) - (4) Cod de

procedură penală, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Această verificare a probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care

au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a

conținutului probei, a coroborării lor.

În consecință, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel a pronunțat

o hotărâre contradictorie și nemotivată, contrară prevederilor art. 6 CEDO, ori,

rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite.

Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta,

precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar

prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al

administrării justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar

posibilitatea de a prezenta argumente instanței, dar de asemenea obligația

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse.”(cauza Fomin vs Moldovei din

11 octombrie 2011, nr. 36755/06).

14

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-a

găsit confirmare temeiul invocat de recurenți și prevăzut în art.427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii”, ceea ce

duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală,

să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să cerceteze minuțios

aspectele învinuirii înaintate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în

cauză, având în vedere prevederile art.art.93, 95, 101 Cod de procedură penală și,

în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală,

argumentând clar concluziile sale, ținând cont de motivele expuse în pct.9 din

prezenta decizie.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către avocatul Ticu Ion în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

14 martie 2019, în cauza penală în privința lui Șarcaliuc Roman Xxx și dispune

rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 04 iunie 2020.

Președinte Xxx Diaconu

Judecători Anatolie Țurcan

Ion Guzun

Elena Cobzac

Victor Boico

15