1ra-1094/2020 — art. 264 alin.3 lit. b, 266, 163 alin. 2 lit. b CP

1ra-1094/2020 — art. 264 alin.3 lit. b, 266, 163 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-1094/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Schibin Dina în numele inculpatului Drosu Ramin, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 ianuarie 2020, în cauza penală privindu-l pe

Drosu Ramin xxxx, născut la xx xxxx xxxx, originar

și domiciliat în xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.05.2019 – 11.07.2019;

Instanța de apel: 05.08.2019 – 15.01.2020;

Instanța de recurs: 25.02.2020 – 06.05.2020.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, Drosu Ramin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.art.264

alin.(3) lit. b), 266, 163 alin.(2) lit. b) Cod penal, cu stabilirea următoarelor pedepse:

- în baza art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport;

- în baza art.266 Cod penal, la 1 an închisoare;

- în baza art.163 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare.

Conform prevederilor art.84 alin.(1) Cod penal, prin concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani 6 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 15 178 lei, a

1

fost respinsă ca neîntemeiată.

Totodată, instanța a admis parțial acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate

Patrașcu Nicolae, dispunând încasarea în mod solidar din contul inculpaților Drosu Ramin și

Harcomici Ion în beneficiul lui Patrașcu Nicolae suma de 10 000 lei, cu titlu de prejudiciul

material și suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Instanța a admis parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Marian Tatiana, cu

încasarea din contul inculpatului Drosu Ramin în beneficiul părții vătămate prejudiciul

material, care include cheltuielile suportate pentru tratament în sumă de 3 727,68 lei și

cheltuieli legate de asistența juridică în sumă de 6 000 lei și suma de 10 000 lei cu titlul de

prejudiciu moral.

Prin aceiași sentință, a fost condamnat și Harcomici Ion, în privința căruia hotărârile

judecătorești nu se contestă.

16.02.2019, aproximativ la ora 18:50, nedeținând permis de conducere, valabil pentru

categoria de autovehicul condus, aflându-se la volanul automobilului de model ”Volkswagen

Jetta”, cu n/î xxxx, și deplasându-se pe str. Ștefan cel Mare din or. Florești, în direcția spitalului

raional Florești, ignorând cerințele Regulamentului circulației rutiere, prevăzute de pct.10 ce

prevede că persoana care conduce un vehicul trebuie: ... alin.(1) lit. b) să posede cunoștințe și

să execute cerințele prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a

conduce în siguranță vehiculul pe drum, și alin.(2) ce prevede că „persoana care conduce un

vehicul trebuie să posede: lit. a) „ permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil

pentru categoria din care face parte autovehiculul condus..” n-a ținut permanent seama de

împrejurări, n-a apreciat corect situația reală pe drum în care se afla autoturismul în momentul

respectiv, încălcând prevederile Regulamentului circulației rutiere prevăzute de pct.45 alin.(1)

lit. a), b) și d), care stipulează că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, b) dexteritatea în conducere care iar permite

să prevadă situațiile periculoase, d) situația rutieră, alin. (2) „... în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau

chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, drept rezultat al încălcărilor

comise, nu a redus viteza suficient ca să poată opri la apariția obstacolului de față și anume a

pietonilor Patrașcu Alexandru și Marian Tatiana, care la acel moment se deplasau pe stradă,

nu a manifestat prudență sporită și ca urmare a acestor acțiuni neglijente a comis tamponarea

lor cu automobilul condus.

În rezultatul accidentului de circulație, pietonul Patrașcu Alexandru a.n. xxxx, locuitor al

xxxx xxxx, a decedat în incinta Spitalului raional Florești, ultimului conform concluziilor din

raportul de expertiză judiciară nr. 201929C0044 din 13 aprilie 2019, fiindu-i cauzate vătămări

corporale grave periculoase pentru viață, care au legătură cauzală directă cu survenirea morții,

iar altui pieton Marian Tatiana, a.n. xxxx i-au fost cauzate, conform concluziilor din raportul

de expertiză judiciară nr.201921D0023 din 05.03.2019, vătămări corporale medii.

Tot el, continuându-și acțiunile criminale, la 16 februarie 2019, aproximativ la ora 18:50,

conducând automobilul de model ”Volkswagen Jetta”, cu n/î xxxx, pe str. Ștefan cel Mare din

or. Florești și încălcând prevederile pct.10, 45 ale Regulamentului circulației rutiere, a

2

tamponat pietonul, Patrașcu Alexandru care în rezultatul leziunilor corporale primite a decedat

în Spitalul raional Florești la data de 16.02.2019, astfel, provocând urmările indicate la art.264

alin.(3) lit. b) Cod penal și anume decesul unei persoane, iar ulterior având scopul eschivării

de răspundere penală pentru fapta comisă, încălcând cerințele pct. 12 alin.(1) care prevede că

conducătorul de vehicul implicat într-un accident în traficul rutier este obligat: a) să oprească

imediat vehiculul semnalizându-l în conformitate cu punctul 37 subpunctul 1) litera a) sau

subpunctul 2) din prezentul Regulament; b) să nu schimbe poziția vehiculului și a obiectelor

de pe carosabil provenite ca urmare a accidentului în traficul rutier, cu excepția cazurilor

prevăzute în subpunctul 1) literele c) și d) din prezentul punct; c) să acorde primul ajutor, să

cheme ambulanța în cazul în care în accident au fost cauzate traumatisme persoanelor, iar dacă

aceasta nu este posibil sau în cazurile de urgență – să asigure transportarea persoanei

traumatizate la cea mai apropiată unitate medicală cu un vehicul de ocazie ori cu propriul

vehicul, să declare la unitatea medicală identitatea sa, prezentând permisul de conducere sau

alt act, precum și certificatul de înmatriculare a vehiculului, ulterior să revină la locul

accidentului; e) să marcheze locul inițial al vehiculului, obiectelor ce țin de accident și a

persoanei traumatizate, dacă se impune schimbarea poziției acestora pentru acordarea primului

ajutor, transportarea persoanei traumatizate cu propriul vehicul la unitatea medicală sau pentru

eliberarea carosabilului; f) să asigure, pe cât posibil, păstrarea urmelor, precum și ocolirea

locului accidentului; g) să anunțe despre accident poliția și să rămână pe loc până la sosirea

lucrătorilor de poliție; a părăsit locul accidentului rutier nominalizat.

Tot el, continuându-și acțiunile criminale, la 16 februarie 2019, aproximativ la ora 18:50,

aflându-se pe str. Ștefan cel Mare din or. Florești, având scopul eschivării de la răspundere

penală pentru fapta comisă, precum și scopul lăsării fără ajutor a unei persoane care se află

într-o stare periculoasă pentru viață și este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza

vătămărilor corporale primite și neputinței, situație periculoasă în care el însuși a pus-o, după

ce conducând mijlocul de transport de model ”Volkswagen Jetta”, cu n/î xxxx, a comis

tamponarea pietonului Patrașcu Alexandru, cauzându-i leziuni corporale grave, cunoscând cu

bună-știință despre primejdie și având posibilitate reală de a-i acorda ajutor acestuia, a părăsit

locul accidentului rutier nominalizat, lăsând victima în primejdie, care în rezultatul vătămărilor

corporale primite, ulterior a decedat.

3.1. Succesorul părții vătămate Patrașcu Nicolae, prin care a solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatului Drosu Ramin să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră și admiterea integrală a acțiunii

civile, dispunând încasarea în mod solidar din contul inculpaților Drosu Ramin și Harcomici

Ion în beneficiul lui Patrașcu Nicolae, a prejudiciul material, care include cheltuielile funerare

în suma de 40 000 lei și suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea apelului a menționat că prima instanță nu a luat în considerație faptul că,

Drosu Ramin a dat dovadă de lipsă totală de prudență la trafic și a manifestat neglijență față

de obligațiile ce-i revin la trafic, iar aplicarea unei pedepse prea blânde față de inculpat nu va

atinge scopul de reeducare a acestuia.

Consideră eronată motivarea primei instanțe, în privința acțiunii civile privind încasarea

de la inculpați a prejudiciului material cauzat prin infracțiune și a prejudiciului moral, deoarece

3

concluzia instanței potrivit căreia încasarea prejudiciului moral în suma de 10 000 lei, ar fi

neîntemeiată cu admiterea ei parțiale, nu corespunde circumstanțelor cauzei și suferințelor

psihologice și disconfortului emoțional și vital cauzat de către inculpat.

3.2. Partea vătămată Marian Tatiana, care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatului Drosu Ramin să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră și să fie

admisă integral acțiunea civilă înaintată, cu dispunerea încasării de la Drosu Ramin în

beneficiul părții vătămate a prejudiciul material, care include cheltuielile suportate pentru

tratament în sumă de 3 727,68 lei și cheltuieli legate de asistența juridică în sumă de 6 000 lei

și suma de 50 000 lei cu titlul de prejudiciu moral.

În motivarea apelului a menționat că, prima instanță eronat a admis parțial acțiunea civilă

înaintată, nejustificat a diminuat cuantumul prejudiciului moral până la 10 000 lei.

apelurile declarate, casată parțial sentința în latura civilă și pronunțată o nouă hotărâre în

această parte, prin care s-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate

Patrașcu Nicolae, în latura prejudiciului moral și s-a încasat de la Drosu Ramin în beneficiul

lui Patrașcu Nicolae prejudiciul moral în sumă de 50 000 lei.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Marian Tatiana, în latura

prejudiciului moral și s-a încasat de la Drosu Ramin în beneficiul lui Marian Tatiana

prejudiciul moral în sumă de 20 000 lei.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în corespundere

cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate corect prin prisma

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității

și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Drosu

Ramin de săvârșirea infracțiunilor imputate acestuia.

Instanța de apel a menționat că, analizând materialele cauzei, în raport cu normele

relevante la caz, a constatat că, instanța de fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641

alin.(1) Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit

procedurii enunțate, n-a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele

imperative din Codul de procedură penală, astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, nu

poate fi reținută o altă situație de fapt decât cea reținută de către prima instanță.

Cu referire la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că, instanța de fond la

stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu

prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, scopul pedepsei în sensul corectării și reeducării vinovatului.

Totodată, sa apreciat că, modalitatea de executare aleasă de prima instanță este în acord cu

principiul proporționalității, având în vedere faptele comise, urmările produse, personalitatea

inculpatului și situația familiară a acestuia.

Referitor la acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Patrașcu Nicolae,

instanța de apel a reținut că aceasta a solicitat încasarea, în mod solidar, din contul inculpaților

Drosu Ramin și Harcomici Ion, prejudiciul material în sumă de 40 000 lei.

4

Analizând circumstanțele cauzei, cercetând probele prezentate de succesorul părții

vătămate Patrașcu Nicolae, instanța de apel a considerat justă concluzia instanței de fond

privind admiterea parțială a prejudiciului material în sumă de 10 000 lei, deoarece la

materialele cauzei nefiind anexate copii de facturi sau alte acte care ar confirma cu certitudine

cuantumul cheltuielilor suportate efectiv și real de către succesorul părții vătămate Patrașcu

Nicolae pentru repararea prejudiciului cauzat în urma comiterii infracțiunii. Or, bonul de plată

anexat la materialele cauzei nu face dovada certă a cheltuielilor efectuate de succesorul părții

vătămate Patrașcu Nicolae în mărime de 40 000 lei.

Referitor la prejudiciul moral, având în vedere gravitatea suferințelor psihice și fizice

suportate de către partea vătămată Marian Tatiana cât și de succesorul părții vătămate Patrașcu

Nicolae, instanța de apel a conchis că prejudiciul moral în cuantum de 10 000 lei pentru fiecare,

este neîntemeiată, din care considerente a majorat cuantumul prejudiciului moral, ținând cont

în acest sens de prevederile art.1423 Cod civil conform căruia mărimea compensației pentru

prejudiciul moral se determină de către instanța judecătorească reieșind din caracterul și

gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, (dacă vinovăția este condiție a răspunderii), și de măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Instanța de apel a menționat că, luând în considerație consecințele comiterii infracțiunii,

pentru succesorul părții vătămate Patrașcu Nicolae și partea vătămată Marian Tatiana, care au

suferit prejudicii morale diferite, de aceea cuantumul prejudiciului moral solicitat de partea

vătămată Marian Tatiana în sumă de 50 000 lei nu corespunde circumstanțelor cazului și stării

materiale a inculpatului, ținând cont de cele constatate, suma de 20 000 lei va fi o satisfacție

echitabilă pentru partea vătămată Marian Tatiana, iar pentru succesorul părții vătămate

Patrașcu Nicolae suma de 50 000 lei.

inculpatului Drosu Ramin a declarat recurs, invocând ca temei de casare prevederile art.427

alin.(1) pct. 16) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului declarat a menționat că decizia instanței de apel este ilegală și

neîntemeiată în partea majorării prejudiciului moral pârților vătămate, recurentul consideră că

acordarea sumei de 50 000 lei succesorului părții vătămate Patrașcu Nicolae și părții vătămate

Marian Tatiana de 20 000 lei, drept recompensă pentru prejudiciul moral este exagerată.

De asemenea, recurentul menționează că instanța de apel la stabilirea cuantumului

daunelor morale trebuia să se ghideze și de următoarele criterii: starea familiară și materială a

acestuia, precum și în dependență de salariu mediu pe economie în Republica Moldova.

partea apărării, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

7.1. Succesorul părții vătămate în referința depusă a menționat că recursul declarat de

avocatul Schibin Dina în numele inculpatului este neîntemeiat și nemotivat, din care motiv a

solicitat declararea acestuia ca fiind inadmisibil.

din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

5

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul cererii de recurs, se constată că recurentul face trimitere la temeiul de casare

stipulat de art.427 alin.(1) pct. 16) Cod de procedură penală, însă nu aduce careva argumente

ce l-ar fonda, pledând pentru desființarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea

soluționării acțiunii civile, cu respingerea solicitărilor despre încasarea din contul inculpatului

în beneficiul acestora a prejudiciul moral, pentru succesorul părții vătămate Patrașcu Nicolae

în sumă de 50 000 lei și pentru partea vătămată Marian Tatiana în sumă de 20 000 lei.

Verificând actele cauzei, raportate la alegațiile recurentului în partea ce ține de

soluționarea acțiunii civile, Colegiul penal reține că decizia instanței de apel este corectă, legală

și întemeiată, iar criticele avansate în această parte de partea apărării sunt vădit nefondate.

Pentru a statua asupra acestei soluții, s-au avut în vedere următoarele raționamente.

Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspunderea

delictuală a persoanei responsabile potrivit legii civile, pentru prejudiciul produs prin

comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. Prejudiciul solicitat de partea civilă trebuie

să reprezinte o consecință directă a infracțiunii deduse judecății, atât în cazul pretinderii

recuperării prejudiciului material, cât și celui moral.

La caz, inculpatul, prin acțiunile sale, deși acestea au fost neintenționate, le-a cauzat

suferințe psihice atât succesorului părții vătămate N. Patrașcu cât și părții vătămate T. Marian.

Mai mult, cauza penală privindu-l pe Drosu Ramin a fost judecată în procedura simplificată

reglementată de art.3641 Cod de procedură penală. La originea inițierii unei atare proceduri,

de fiecare dată, se află înscrisul autentic al inculpatului, care manifestă dorința de a beneficia

de judecarea abreviată a cauzei în privința sa și de redozarea pedepsei, recunoscând în totalitate

faptele indicate în rechizitoriu.

Colegiul penal relevă faptul că, în cadrul procedurilor judiciare simplificate minimul de

garanții care poate fi acordat părții vătămate este: 1) dreptul de a fi informat referitor la

condițiile procedurii simplificate, data, locul și ora ședinței de judecată în care se va examina

cauza; 2) dreptul de a fi prezent în cadrul ședinței de judecată în care se va judeca cauza în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală; și factorul esențial 3) dreptul de a deveni

parte civilă cu posibilitatea de a propune administrarea probelor.

Urmează de reținut faptul că examinarea acestei cauze în procedură simplificată nu exclude

asigurarea unor garanții părții vătămate, una dintre acestea fiind recuperarea prejudiciilor

cauzate prin infracțiunea săvârșită. Prin alte cuvinte, faptul judecării cauzei pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, nu îl scutește pe inculpat de răspunderea civilă. În

acest sens, prevederile alin.(5) art.3641 Cod de procedură penală stabilesc, în mod expres, că

în caz de admitere a cererii, judecătorul explică persoanei vătămate dreptul de a deveni parte

civilă și întreabă partea civilă, partea civilmente responsabilă dacă propun administrarea de

probe, după care instanța procedează la dezbateri judiciare.

În conformitate cu art.387 alin.(1) Cod de procedură penală, odată cu sentința de

condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei

cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge.

În speță, prima instanță a conchis asupra admiterii pârțile a acțiunii civile înaintată de

succesorul părții vătămate Patrașcu Nicolae, dispunând încasarea în mod solidar din contul

6

inculpaților Drosu Ramin și Harcomici Ion în beneficiul lui Patrașcu Nicolae suma de 10 000

lei, cu titlu de prejudiciul material și suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Totodată,

instanța a admis parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Marian Tatiana, cu

încasarea din contul inculpatului Drosu Ramin a prejudiciului material, care include

cheltuielile suportate pentru tratament în sumă de 3 727,68 lei și cheltuieli legate de asistența

juridică în sumă de 6 000 lei și suma de 10 000 lei cu titlul de prejudiciu moral.

Instanța de apel, rejudecând cauza în latura civilă la apelurile părților vătămate, a statuat

asupra altei soluții vizavi de acțiunile civile înaintate de succesorul părții vătămate Patrașcu

Nicolae și părții vătămate Marian Tatiana și anume a majorat cuantumul prejudiciului moral

acordat acestora de prima instanță, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

Colegiul penal consideră că justificat instanța de apel a apreciat că cuantumul daunei

morale cauzate succesorului părții vătămate urmează a fi valorificat în suma de 50 000 lei, dat

fiind că familia părții vătămate a suferit enorm de pe urma acțiunilor comise de către Drosu

Ramin, au pierdut o persoană dragă, iar suma de 10 000 lei, stabilită de către prima instanță,

se consideră prea mică pentru suferințele morale trăite de către familia defunctei, iar în procesul

penal acțiunea civilă este o modalitate de reparare a prejudiciului cauzat prin infracțiune, iar

repararea prejudiciilor morale în caz de deces prezintă o modalitate distinctă, care constă în

dreptul persoanelor apropiate victimei decedate, la repararea propriului lor prejudiciu afectiv,

rezultat din lezarea sentimentelor de afecțiune. Vizavi de aprecierea cuantumului prejudiciului

moral, care ar aduce o satisfacție echitabilă părților vătămate pentru suferințele cauzate

acestora prin infracțiunea comisă de inculpat, instanța de recurs apreciază că, despăgubirea

acestora în valoare de 50 000 lei și respectiv 10 000 lei, este una compensatorie.

Prin urmare, corect a fost notat că întinderea prejudiciului moral nu poate fi cuantificată

potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât, în funcție de împrejurările

concrete ale speței, statuând în echitate, instanța de judecată urmează să acorde despăgubiri

apte să constituie o satisfacție echitabilă.

În același sens, se menționează că, în temeiul art.1423 alin.(1) Cod civil coroborat cu

art.219 alin.(4) Cod de procedură penală, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se

determină de către instanță în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de măsura

în care compensarea poate aduce satisfacerea persoanei vătămate.

Totodată, este important de a specifica că, atunci când partea solicită repararea

prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, instanța este obligată să soluționeze acțiunea în

cadrul procesului penal, or nu există careva impedimente la stabilirea cuantumului acestuia,

întrucât reieșind din circumstanțele cauzei, partea urmează a fi despăgubită proporțional

suferințelor suportate. La caz, instanța de apel, la determinarea mărimii compensației pentru

prejudiciul moral, a luat în considerație atât aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării

suferințelor psihice sau fizice, cât și datele obiective care certifică acest fapt, precum și alte

circumstanțe subsidiare, cum sunt situația materială și familială a persoanei care poartă

răspunderea pentru cauzarea prejudiciului moral.

Instanța de recurs menționează că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele

pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de

judecată prin evaluare.

7

La caz, la aprecierea cuantumului prejudiciului moral, în calitate de compensare a

suferințelor cauzate prin infracțiune, instanța de apel a acordat deplină eficientă prevederilor

art.art.1398, 1422 Cod civil, precum și celor conținute în art.1423 Cod Civil, care prevăd că:

„mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în

funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate,

de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii,

și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.”

În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă, ori pentru a nu se ajunge la o

îmbogățire fără just temei, instanța de apel a luat în considerare suferințele cauzate

succesorului părții vătămate cât și părții vătămate prin fapta săvârșită de inculpat, ținând seama

de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele anexate cauzei, și a adoptat o soluție

corectă pe caz, intervenind în sentința și majorând suma prejudiciului moral acordat atât lui

Patrașcu Nicolae cât și lui Marian Tatiana. De aceea, solicitarea recurentului privind

menținerea soluției primei instanțe în partea încasării prejudiciului moral părților vătămate,

sunt vădit nefondate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de recurent, nu și-

a găsit confirmare la examinarea recursului, impunându-se dispunerea inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Schibin Dina în numele

inculpatului Drosu Ramin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15

ianuarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Drosu Ramin xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 04 iunie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

8