1ra-798/20 — art. 287 al. 1 CP

1ra-798/20 — art. 287 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-798/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul

delegat în Procuratura de circumscripție Chișinău Oleg Popov, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2019,

în cauza penală, în privința lui

Olaru Mihai XXXXX, născut la XXXXX, domiciliat

în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 13.01.2019 până la 19.06.2019;

Instanța de apel de la 16.07.2019 până la 11.11.2019;

Instanța de recurs de la 20.01.2020 până la 06.05.2020.

a c o n s t a t a t :

încetat procesul penal în cauza penală privind învinuirea lui Mihai Olaru, de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, în legătură cu

liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională potrivit

art. 55 Cod penal.

S-a aplicat în privința lui Mihai Olaru o sancțiune contravențională sub formă

de amendă în mărime 150 unități convenționale, ceea ce constituie 7 500 lei.

februarie 2019, în jurul orei 07:55, aflându-se în fața localului „Eli-Pili", amplasat pe

str. București, 68, mun. Chișinău, fiind în stare de ebrietate ușoară, produsă de alcool,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, manifestate prin

încălcarea grosolană a ordinii publice, cu perturbarea liniștii altor persoane în zi de

odihnă (sâmbăta), aflându-se în loc public, în prezența a mai multor domnișoare, a

intrat în polemică cu cet. Sergiu Cherpec și l-a îmbrâncit pe acesta într-o movilă cu

zăpadă aflată chiar la intrarea în localul sus-menționat.

Tot atunci, Olaru Mihai, după ce l-a doborât în zăpadă pe Sergiu Cherpec,

manifestând un cinism și o obrăznicie deosebită, dorind să-și ducă la bun sfârșit

1

intenția sa criminală, i-a aplicat șase lovituri în regiunea feței cu pumnul mâinii

drepte, iar cu mâna stângă îl ținea imobilizat în zăpadă, cauzându-i conform

raportului de expertiză judiciară nr. 201902D0553 din 26 martie 2019, vătămare

corporală ușoară, exprimată prin fractura arcului zigomatic pe stânga fără

deplasarea fragmentelor, hemoragie subconjunctival pe stânga, echimoză cu edem

al țesuturilor moi subdiacente la nivelul feței, care au fost cauzate în rezultatul

acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Mihai Olaru a comis infracțiunea

prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, individualizată prin „huliganism, adică

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanei, precum și acțiunile care prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism

sau obrăznicie deosebită.”

2.1. Inculpatul Mihai Olaru în ședința de judecată, până la începerea cercetării

judecătorești a declarat că nu solicită administrarea de noi probe și personal, prin

înscris autentic semnat de el, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, adică în baza probelor acumulate la

etapa urmăririi penale.

parțială a sentinței cu pronunțarea în partea stabilirii pedepsei penale a unei noi

hotărâri prin care a-i stabili o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 700

unităti convenționale.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a indicat că, pedeapsa aplicată de

către instanța de judecată în privința inculpatului nu corespunde gravității

infracțiunii săvârșite, personalității lui, și pericolului social pe care îl reprezintă.

Pedeapsa prea blândă care a fost aplicată inculpatului, va fi apreciată ca o atitudine

tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua

încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție.

De asemenea, procurorul a menționat că, în cauza dată nu există circumstanțe

excepționale sau alte circumstanțe care ar micșora esențial gravitatea vinovăției

inculpatului, ba mai mult ca atât, instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul a

atentat la relațiile sociale cu privire, atât la securitatea și ordinea publică, cât și la

sănătatea persoanei și acordarea unei încrederi în vederea corectării sale prin

aplicarea instituției liberării de răspundere penală, v-a duce la o însușire incorectă a

fenomenului justiției și v-a crea impresia inculpatului că un asemenea comportament

este unul tolerat de către autoritățile statului.

2

2019, a fost respins apelul declarat de către procuror ca fiind nefondat, cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel analizând materialele cauzei, în

raport cu normele relevante la caz, a constatat că, instanța de fond a îndeplinit strict

cerințele dispozițiilor art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală, opțiunea primei

instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în

cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de

procedură penală, fapt ce condiționează concluzia că instanța de apel nu este în drept

a reține o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima

instanță.

Astfel, la caz se constată, că instanța de fond a respectat normele procesuale, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de inculpat, o apreciere

legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar

toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, după indici

calificativi - huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, precum și acțiunile care prin conținutul lor,

se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

Instanța de apel a subliniat că, sentința a fost contestă de către procuror în

partea liberării de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională

potrivit art. 55 Cod penal, temei pentru a interveni în sentință din oficiu cu privire la

încadrarea juridică, conform art. 409 alin.(2) Cod procedură penală, lipsește.

Cu referire la încetarea procesului penal și liberarea de răspundere penală a

inculpatului și tragerea acestuia la răspundere contravențională potrivit art. 55 Cod

penal, instanța de apel a conchis că soluția instanței de fond este una corectă,

justificată și motivat.

Astfel, în conformitate cu art. 55 alin. (1) Cod penal „Persoana care a săvîrșit

pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepția infracțiunilor

prevăzute la art. 1811, 256, art.264 alin.(2), art.2641, 303, 314, art. 326 alin. (1) și (11), art.

327 alin. (1), art. 328 alin. (1), art. 332 alin. (1), art. 333 alin. (1), art. 334 alin. (1) și (2),

art. 335 alin. (1) și art. 3351 alin. (1), poate fi liberată de răspundere penală și trasă la

răspundere contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul

cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fară a fi supusă

răspunderii penale.”

3

Sancțiunea art. 287 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de la 550 la 1050 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până

la 3 ani.

În acest context, instanța de apel constatat că inculpatul întrunește condițiile

pentru liberarea acestuia de răspundere penală și tragerea la răspundere

contravențională, or, pe parcursul cercetării judecătorești s-a constatat cu certitudine

că inculpatul a comis o infracțiune care face partea din categoria infracțiunilor mai

puțin grave prin prisma art. 16 Cod penal, este prima data tras la răspundere penală,

a recunoscut integral vinovăția incriminată, cauza fiind examinată în procedura

simplificată în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Mai mult ca atât, partea vătămată Sergiu Cherpec, deși nu a fost prezent la

ședința din instanța de apel, aceasta prin cerere din 09 octombrie 2019, a menționat

că careva pretenții față de inculpat nu are, iar investigațiile periodice sunt achitate de

către Mihai Olaru.

La fel, din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că partea

vătămată Sergiu Cherpec și inculpatul Mihai Olaru au încheiat un acord de împăcare

și partea vătămată a indicat că dauna morală și materială cauzată a fost restituită

integral și careva pretenții morale, materiale sau de altă natură față de Mihai Olaru,

nu are, solicitând în acest sens încetarea procesului penal.

De asemenea, instanța de apel efectuând o analiză complexă a circumstanțelor

cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în

viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, a

conchis că în coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și

personalitatea inculpatului, corijarea și reeducarea acesteia este posibilă cu tragerea

la răspundere contravențională, prin urmare, instanța de fond legal i-a aplicat lui

Mihai Olaru, amendă în mărime de 150 unități convenționale în conformitate cu

prevederile art. 55 alin. (2) Cod penal.

temeiurile arte. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, prin care solicită

casarea deciziei, cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță într-un

alt complet de judecată.

În susținerea celor solicitate, procurorul menționează că instanța de apel a

aplicat eronat în privința inculpatului prevederile art. 55 alin. (1) Cod penal, fără a

menționat care sunt criteriile ce caracterizează personalitatea inculpatului și în

coraport cu care a ajuns la concluzia că acesta poate fi corectat fără a fi supus

răspunderii penale.

4

De asemenea, procurorul indică că la materialele cauzei lipsește un raport de

evaluare psihologică a inculpatului care ar întemeia poziția instanței de apel.

În rest procurorul susține aceleași argumente invocate în cererea de apel.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar

va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească

definitivă.

Autorul recursului indică ca temeiuri de declarare a recursului prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei, invocând în acest context următoarele.

Cu referire la temeiul invocat de către recurent precum că „instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel”, Colegiul penal

menționează că este unul declarativ, deoarece din materialele cauzei și textul

deciziei atacate rezultă că, pentru pronunțarea deciziei, instanța de apel și-a

motivat corect soluția bazându-se pe cumulul de probe administrat la cauza

penală, examinate și cercetate în prima instanță, cercetate suplimentar și verificate

5

în instanța de apel, apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură. Temeiuri de

a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe și argumente nu s-au

stabilit în instanța de recurs.

De asemenea, Colegiul penal respinge alegațiile procurorului care indică că,

la materialele cauzei lipsește un raport de evaluare psihologică a inculpatului, or,

procurorul urma să solicite efectuarea unui astfel de raport la etapa cercetării

judecătorești în instanțele de fond, nu acum la etapa recursului ordinar, deoarece

conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin.

(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau

încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Totodată, Colegiul penal examinând cauza a ajuns la concluzia că, instanțele

de fond corect au aplicat prevederile art. 55 Cod penal la stabilirea pedepsei,

aceasta fiind în corespunde, atât principiului proporționalității, cât și scopului

pedepsei penale.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și

din partea altor persoane.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei penale, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus

argumentat și corect asupra motivelor relevante din cererea de apel și pentru a

evita repetări inutile, instanța de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt

ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale

în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale. Mai mult, Colegiul penal menționează că, conform art. 427 alin. (2)

Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în

6

recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în

instanța de apel.

Astfel, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii

procesual penale, ea fiind legală, argumentată și întemeiată, ceea ce impune

soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul delegat în

Procuratura de circumscripție Chișinău Oleg Popov, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2019, în cauza penală în privința

Olaru Mihai XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 iunie 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7