1ra-101/2020 — art.320/1 CP

1ra-101/2020 — art.320/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-101/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Nadejda Toma

Judecători - Anatolie Țurcan, Ion Guzun, Elena Cobzac și Victor Boico,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Natalia Andronic, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 mai 2019, în

cauza penală în privința lui

Munteanu Lilian Xxx, născut la xxx,

originar și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.04.2018 - 27.12.2018;

Instanță de apel: 21.01.2019 - 13.05.2019;

Instanță de recurs: 16.07.2019 - 17.03.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art.3641 Cod de procedură penală, Munteanu Lilian a fost

condamnat în baza art.3201 Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

În temeiul art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe un

termen de probă de 1 an.

Lilian, știind cu certitudine că, de către Judecătoria Ungheni la 14.02.2018 a fost emisă

ordonanța de protecție a victimei violenței în familie Canița Piotr, pe un termen de 3

luni, începând cu 14.02.2018 ora 1430, prin care instanța i-a stabilit obligații agresorului

Munteanu Lilian, domiciliat în xxx și anume: de a sta departe de locuința victimei

Canița Piotr, de a sta departe de locul aflării victimei și de a nu contacta cu el,

intenționat a încălcat restricțiile ordonanței de protecție menționate. Astfel, după câteva

zile de la emiterea ordonanței de protecție, contrar obligațiunilor impuse, Munteanu

Lilian a revenit la domiciliul victimei Canița Piotr contactând cu acesta, iar la

09.03.2018 în jurul orei 14.30, aflându-se la domiciliul victimei la numit cu cuvinte

1

necenzurate, după care la alungat din casă.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Munteanu Lilian a comis infracțiunea de

neexecutare a măsurilor ordonanței de protecție a victimei violenței în familie, adică,

neexecutarea intenționată a măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanța de

protecție a victimei violenței în familie, infracțiune prevăzută de art.3201 Cod penal.

partea referitoare la pedeapsa stabilită și emiterea unei noi hotărâri prin care Munteanu

Lilian recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.3201 Cod penal, să-i

fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu aplicare

măsurii preventive - arestarea preventivă, până la intrarea în vigoare a deciziei.

Apelanta a invocat în motivarea cererii că, la stabilirea pedepsei, instanța de

judecată a dat o apreciere justă circumstanțelor cauzei și a calificat corect acțiunile

inculpatului Munteanu Lilian în baza art.3201 Cod penal, stabilindu-i pedeapsa conform

sancțiunii articolului respectiv, însă din motive neîntemeiate nu corect a individualizat

pedeapsa, neîntemeiat a stabilit de a fi suspendată executarea pedepsei de inculpatul

Munteanu Lilian pe un termen de probă de 1 an conform art.90 Cod penal.

Or, instanța de fond la aplicarea pedepsei, nu a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, care în nici o măsură nu motivează aplicarea în cazul

inculpatului Munteanu Lilian a art.90 Cod penal.

La numirea pedepsei, instanța de judecată a ignorat prevederile art.75 Cod penal ce

ține de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate, asupra corectării și reeducării vinovatului și i-a numit o pedeapsă prea

blândă în coraport cu fapta săvârșită de inculpat.

Neîntemeiat instanța a indicat precum că, în acțiunile inculpatului Munteanu Lilian

nu sunt careva circumstanțe atenuante sau agravante din motiv că în cadrul urmăririi

penale s-a stabilit drept circumstanță agravantă - comiterea infracțiunii profitând de

starea de neputință cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vârstei înaintate,

bolii, dizabilității ori altui factor.

La fel, nu s-a ținut cont, că inculpatul se caracterizează negativ, conform

caracteristicii eliberate de la locul de trai, la evidență la medicii psihiatru și narcolog nu

se află, anterior condamnat prin sentința Judecătoriei Ungheni din la 29.05.2017, în baza

art.151 alin.(1) Cod penal, la 160 ore muncă neremunerată, iar în anul 2009 procesul

penal pornit în privința sa a fost încetat în legătură cu împăcarea părților.

Astfel, urmează a se lua în considerare că deși inculpatul Munteanu Lilian anterior a

mai comis o infracțiune cu aplicarea violenței și i-a fost stabilită o pedeapsă neprivativă

de libertate, această pedeapsă nu l-a reeducat și a continuat să comită infracțiuni.

La fel, deși cauza penală a fost remisă spre examinare în instanța de judecată la

29.03.2018, inculpatul fiind citat legal nu s-a prezentat în nici o ședință de judecată

decât la 11.12.2018, când a fost adus silit comunicând instanței că motivul neprezentării

2

ar fi faptul că nu cunoaște unde se află instanța de judecată și nu avea bani de drum.

Apelanta a mai susținu, că urmează a se ține cont de faptul că, în ședința de judecată

din 28.11.2018 au fost prezentate materiale precum că, partea vătămată Canița Piotr

care este tatăl inculpatului, nu s-a prezentat în ședință din motiv că, este internat în

spital cu diagnoza fractura coastelor, deoarece la 27.11.2018 din nou a fost maltratat de

Munteanu Lilian, fapt confirmat ulterior de partea vătămată în ședința de judecată.

Reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane - faptul că în privința acestuia a fost aplicată o

pedeapsă prea blândă, poate doar să încurajeze comiterea pe viitor a altor infracțiuni.

declarat a fost respins ca nefondat și menținută fără modificări sentința.

4.1. Instanța de apel a statuat că, instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei,

corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art.art.7, 75 Cod

penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea,

precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, din materialele cauzei penale urmează că, inculpatul anterior a fost judecat,

în baza sentinței Judecătoriei Ungheni din 29.05.2017 a fost condamnat pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod penal la 160 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității, însă, după cum s-a stabilit, inculpatul Munteanu

Lilian a executat această sentință.

În afară de aceasta Colegiul ține să aprecieze critic argumentele procurorului pentru

acțiunile lui Munteanu Lilian din 28.11.2018, acțiuni ce nu-i sunt aduse spre învinuire și

nu pot fi puse la baza stabilirii pedepsei pe cazul dat. În acest context, Colegiul a

constatat că instanța de fond întemeiat a considerat că, reeducarea inculpatului

Munteanu Lilian este posibilă fără a fi privat de libertate.

Ținând cont de circumstanțele comiterii infracțiunii, conducându-se de principiile

generale de stabilire a pedepsei consfințite de art.61 alin.(2) Cod penal, reieșind din

caracterul infracțiunii, care potrivit prevederilor art.16 alin.(4) Cod penal este una mai

puțin gravă, instanță de fond corect a statuat că în privința inculpatului Munteanu Lilian,

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.3201 Cod penal, este echitabilă aplicarea

pedepsei cu închisoarea de până la 3 ani, determinate potrivit art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, stabilindu-i o pedeapsă cu închisoarea pentru un termen de 2 ani în

penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu prevederile art.90 alin.(1), (2) și (6) Cod penal dacă, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanță de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

3

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

În acest caz, instanță de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul

nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii sau, după caz,

a termenului de probă, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Astfel, instanța de apel a reținut că, ținând cont de faptul că termenul pedepsei cu

închisoarea stabilit de instanță inculpatului Munteanu Lilian și faptul că acesta se căiește

sincer de cele comise și le regretă, partea vătămată nu are pretenții, legal și rațional s-a

suspendat executarea pedepsei cu închisoarea și acordarea posibilității acestuia, ca în

termenul de probațiune, prin comportare exemplară și muncă cinstită, să îndreptățească

încrederea ce i s-a acordat, va oferi o mai bună protecție intereselor societății decât

izolarea vinovatului de societate.

Din aceste considerente, instanța de apel a respins alegațiile procurorului privind

individualizarea greșită a pedepsei și din acest raționament a stabilit că executarea

pedepsei stabilite lui Munteanu Lilian este rațională, motiv pentru care, potrivit

prevederilor art.art.89 alin.(2) lit. a) și 90 alin.(1) Cod penal, corect s-a dispus

suspendarea executării pedepsei cu închisoarea, pe o perioadă de probațiune de un an,

cu liberarea ulterioară de pedeapsă a vinovatului Munteanu Lilian, cu condiția că acesta

în termenul de probațiune nu va săvârși alte infracțiuni și prin comportare exemplară și

muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

recurs ordinar, invocând temei de drept prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de

procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

În argumentarea recursului procurorul menționează că, instanța de apel a judecat în

fapt corect cauza penală nominalizată, însă în partea ce ține de chestiunea

individualizării pedepsei a admis o eroare de drept, care urmează a fi corectată în

continuare de instanța de recurs.

La stabilirea pedepsei, instanță de judecată a dat o apreciere justă circumstanțelor

cauzei și a calificat corect acțiunile inculpatului Munteanu Lilian în baza art.3201 Cod

penal, stabilindu-i pedeapsa conform sancțiunii articolului respectiv, însă din motive

neîntemeiate incorect a individualizat pedeapsa, neîntemeiat a stabilit de a fi suspendată

executarea pedepsei inculpatului Munteanu Lilian pe un termen de probă de un an

conform art.90 Cod penal.

Instanță de fond la aplicarea pedepsei nu a reținut și nu a ținut cont de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, care în nici o măsură nu motivează aplicarea în

cazul inculpatului Munteanu Lilian a art.90 Cod penal.

La numirea pedepsei, instanță de judecată a ignorat prevederile art.75 Cod penal ce

4

ține de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate, asupra corectării și reeducării vinovatului și i-a numit o pedeapsă prea

blândă coraport cu fapta săvârșită de inculpat.

Neîntemeiat instanța a indicat precum că, în acțiunile inculpatului Munteanu Lilian

nu sunt careva circumstanțe agravante, or, în cadrul urmăririi penale și judecării cauzei

în instanța de fond s-a stabilit drept circumstanță agravantă, prevăzută de art.77 alin.(1)

lit. e) Cod penal - săvârșirea infracțiunii profitând de starea de neputință cunoscută sau

evidentă a victimei, care se datorează vârstei înaintate, bolii, dizabilității ori altui factor.

Mai mult ca atât, instanța de fond și cea de apel, nu a ținut cont că, inculpatul

Munteanu Lilian la locul de trai se caracterizează negativ - face abuz de alcool, este

violent și agresiv, anterior condamnat la 29.05.2017 de Judecătoria Ungheni, în baza

art.151 alin.(1) Cod penal, la 160 ore muncă neremunerată, iar în anul 2009 procesul

penal pornit în privința sa a fost încetat în legătură cu împăcarea părților.

Astfel, urmează a se lua în considerare că, în ședința de judecată din 28.11.2018 au

fost prezentate materiale precum că, partea vătămată P. Cănița (a.n. 05.07.1952) care

este tatăl inculpatului, nu s-a prezentat în ședință din motiv că, este internat în spital cu

diagnoza fractura coastelor, deoarece la 27.11.2018 din nou a fost maltratat de

Munteanu Lilian, fapt confirmat ulterior de partea vătămată în ședința de judecată.

Astfel, acuzarea consideră că pedeapsa stabilită inculpatului Munteanu Lilian este

individualizată contrar prevederilor art.61 Cod penal, nu-și va atinge scopul de corectare

a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui,

cât și din partea altor persoane.

că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art.422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Conducându-se de dispozițiile din art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427

Cod de procedură penală. Or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a

comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la

5

dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă fapta întrunești elementele infracțiunii, dacă

normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea

în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea

în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

Potrivit prevederilor art.414 alin.(1), (2), 6) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel verifică declarațiile și probele

materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu

consemnarea în procesul-verbal. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze

concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în

ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Analizând decizia instanței de apel, prin prisma prevederilor art.414 Cod de

procedură penală, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont pe deplin de aceste cerințe

și a comis următoarele erori de drept.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că procurorul, drept temeiuri pentru

declararea recursului a indicat prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură

penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

și că s-a aplicat pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că temeiurile invocate de procuror în prezentul recurs ordinar și-au găsit

confirmarea.

În acest sens, Colegiul penal lărgit invocă că potrivit prevederilor art.61 Cod penal,

pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și

reeducare a condamnatului și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Conform prevederilor art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod, în strictă conformitate cu dispozițiile Pârții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

6

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative

prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă

mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

În acest context, se atestă că instanțele de fond la stabilirea modului de executare a

pedepsei stabilite inculpatului Munteanu Lilian în temeiul art.3201 Cod penal, pe un

termen de probă de 1 an conform art.90 Cod penal, nu au ținut cont pe deplin de aceste

prevederi legale, această pedeapsă nefiind în stare să atingă scopul legii penale de

restabilire a echității sociale, de corectare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Astfel, instanța de apel nu a luat în considerație lipsa circumstanțelor atenuante,

prezența circumstanțelor agravante și anume - săvârșirea infracțiunii profitând de starea

de neputință cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vârstei înaintate, bolii,

dizabilității ori altui factor, precum și săvârșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnată (f.d.39-40), inculpatul la locul de trai se caracterizează

negativ - face abuz de alcool, este violent și agresiv (f.d.42), anterior a avut intentat

proces penal, care a fost încetat în legătură cu împăcarea părților (f.d.38).

În ședința de judecată din 28.11.2018 au fost prezentate materiale precum că, partea

vătămată Canița Piotr care este tatăl inculpatului, nu s-a prezentat în ședință din motiv

că, este internat în spital cu diagnoza fractura coastelor, deoarece la 27.11.2018 din nou

a fost maltratat de Munteanu Lilian, fapt confirmat ulterior de partea vătămată în ședința

de judecată (f.d.98), denotă faptul că inculpatul, deși și-a recunoscut vinovăția în

comiterea infracțiunii incriminate, acesta nu a conștientizat pericolul acțiunilor sale, nu

s-a corijat și reeducat, nu a pășit pe calea corijării, adică nu a făcut careva concluzii și a

comis o infracțiune similară, iar pedeapsa prea blândă stabilită de prima instanță,

menținută pripit de instanța de apel nu va duce la realizarea scopului pedepsei penale

prevăzut de art.61 Cod penal.

La fel, Colegiul penal lărgit indică că pedeapsa este echitabilă atunci când ea

impune infractorului lipsuri și restricții proporționale cu gravitatea infracțiunii și este

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei,

mai mult, pedeapsa este echitabilă când este capabilă de a contribui la realizarea altor

scopuri ale pedepsei cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea comiterii de noi

infracțiuni atât de către condamnat cât și de alte persoane, or, o pedeapsă prea blândă

generează dispreț fată de ea și nu este suficientă pentru corectarea infractorului și nici

pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel la adoptarea

soluției în cauză, de menținere a sentinței primei instanțe fără modificări, nu a ținut pe

deplin cont de toate circumstanțele expuse supra în coraport cu cumulul de probe

administrat la materialele cauzei și circumstanțele cauzei, pe cale de consecință se atestă

7

că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale confirmându-se în prezenta

cauză temeiurile de recurs prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură

penală, motive din care recursul ordinar declarat de către procuror urmează a fi admis,

iar decizia instanței de apel în partea stabilirii pedepsei nu poate fi menținută, urmează a

fi casată, iar cauza a fi trimisă la rejudecare în instanța de apel.

Astfel, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de dispozițiile

art.436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii

procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în apelul respectiv și în măsura

competenței sale asupra motivelor din recursul declarat, nominalizate în prezenta

decizie, să cerceteze și să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată în

partea individualizării pedepsei, și în dependență de circumstanțele constatate, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu și de

practica relevantă a CtEDO, în cadrul unui proces de judecată contradictoriu și echitabil,

să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod

de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Natalia Andronic, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 13 mai 2019, în latura penală în partea stabilirii pedepsei, în cauza penală

în privința lui Munteanu Lilian Xxx și dispune rejudecarea cauzei în această parte, de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest se menține decizia atacată.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea dispusă rejudecării, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 mai 2020.

Președinte /semnătura/ Nadejda Toma

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Ion Guzun

Elena Cobzac

Victor Boico

8