1ra-621/20 — Art. 201-1 alin. 3 lit. c CP

1ra-621/20 — Art. 201-1 alin. 3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-621/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena și Boico Victor

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, de inculpat și

de către avocatul Marinescu Dumitru în numele inculpatului, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2019, în

cauza penală în privința lui

Munteanu Gheorghe XXXXX, născut la

xxxxx, originar și domiciliat xxxxx

prima instanță: 26.09.2018 – 08.04.2019

instanța de apel: 24.06.2019 – 19.09.2019

instanța de recurs ordinar: 18.12.2019 – 08.09.2020

A C O N S T A T A T:

08 aprilie 2019, Munteanu Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 10 (zece) ani, cu executare în penitenciar de tip

închis.

întreținând relații de concubinaj cu xxxxx timp de 5 ani, cu care locuia în

gospodăria sa proprie situată în xxxxx, în seara zilei de 02 octombrie 2012,

între orele 18:00 și 20:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în rezultatul

unui conflict cu concubina sa, acționând cu intenție directă și urmărind scopul

de a-i cauza acesteia suferințe fizice și psihice, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile, dorind

în mod conștient survenirea acestor urmări, i-a aplicat ultimei multiple

lovituri cu pumnii, picioarele și o cârjă peste tot corpul, după care fiul acesteia,

xxxxx, care locuia împreună cu ei, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în

rezultatul unui conflict cu mama sa, știind cu bună seamă că dânsa a fost

maltratată de Munteanu Gheorghe, el, acționând cu intenție directă și

urmărind scopul de a-i cauza ultimei și în continuare suferințe fizice și psihice,

i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste tot corpul. În

1

rezultatul vătămărilor corporale și șocului traumatic, la 04 februarie 2012,

xxxxx a decedat.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 197C din

04 octombrie 2012, s-a concluzionat că moartea xxxxx a survenit în urma

șocului traumatic-hemoragic dezvoltat pe fundal de traumatism asociat:

traumă închisă toraco-abdominală cu fracturi ale coastelor 8, 9, 10, 11, 12 din

dreapta și 1, 2, 10, 11, 12 din stânga cu rupturi ale pleurei parietale și

hemotorace pe dreapta circa 200 ml, ruptură a mezoului cu hemoperitoneum

circa 500 ml, fractura ambelor oase ale antebrațului drept și echimoze foarte

multe, masive pe cap, corp, membre, plagă, infiltrări sangvine masive în

țesuturile moi ale capului, corpului, membrelor, și, conform acestui criteriu se

califică, ca vătămări corporale grave, fiind în legătură directă cu survenirea

morții.

Prima instanță a încadrat aceste acțiuni ale inculpatului în baza art. 2011

alin. (3) lit. c) Cod penal, conform indicilor calificativi: „acțiunea intenționată,

manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt

membru al familiei, care a provocat decesul victimei”.

partea nesoluționării chestiunii privind plata cheltuielilor judiciare,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care

să se încaseze din contul inculpatului cheltuielile judiciare în mărime de

20 464, 1 lei.

3.1 În argumentarea apelului, a invocat că la 23 septembrie 2018,

Munteanu Gheorghe a fost reținut în Republica Moldova, fiind extrădat din

Federația Rusă, iar prin certificatul eliberat de Inspectoratul General al Poliției

și documentele aferente, prezentate în prima instanță, se confirmă că în

legătură cu extrădarea lui Munteanu Gheorghe, statul a suportat cheltuieli în

mărime de 20 464, 1 lei.

A făcut trimitere la prevederile art. 227 alin. (1) și (3) și 229 alin. (1)-(2)

Cod de procedură penală, afirmând că deși acuzarea a solicitat încasarea

acestor cheltuieli judiciare din contul inculpatului, prima instanță nu s-a expus

asupra cerinței date.

sentința cu apel, solicitând casarea totală a acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat de sub

învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod

penal.

4.1 În argumentarea apelului, a susținut că în ordonanța din

04 octombrie 2012, este indicat că la 02 octombrie 2012, aproximativ la ora

17.00, xxxxx, aflându-se în stare de ebrietate în gospodăria lui Munteanu

Gheorghe situată pe xxxxx, intenționat a aplicat mai multe lovituri cu pumnii

și picioarele peste diferite părți ale corpului mamei sale xxxxx, soldate cu

vătămări corporale care au provocat decesul victimei.

2

Totodată, a specificat că prin sentința Judecătoriei Hâncești din

20 iunie 2013, xxxxx a fost condamnat pentru aceea că locuind împreună cu

mama sa, xxxxx, în gospodăria concubinului ei, Munteanu Gheorghe, în xxxxx,

în seara zilei de 02 octombrie 2012, în jurul orelor 18.00–20.00, fiind în stare

de ebrietate alcoolică, în rezultatul unui conflict cu mama sa, cunoscând faptul

că aceasta a fost maltratată în aceeași seară de către concubinul ei, Munteanu

Gheorghe, acționând cu intenție directă și urmărind scopul de a-i cauza

ultimei în continuare suferințe fizice și psihice, realizând caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind

conștient survenirea acestor urmări, i-a aplicat mamei sale multiple lovituri cu

pumnii și picioarele peste tot corpul, care au dus la decesul acesteia.

Astfel, a subliniat că nu este clar din care motiv în prezenta cauză s-a

reținut că nu doar loviturile aplicate de xxxxx, ci și loviturile aplicate de

Munteanu Gheorghe, au dus la decesul xxxxx.

A considerat că la baza învinuirii aduse lui Munteanu Gheorghe au stat

doar declarațiile lui xxxxx, pe care acesta le-a dat ca o tactică de apărare, știind

că Munteanu Gheorghe nu se află în țară.

A arătat că Munteanu Gheorghe a fost audiat ca martor la

04 octombrie 2012, relatând ceea ce cunoaște în legătură cu cazul dat,

menținându-și versiunea expusă până în prezent, iar având o stare materială

dificilă, a plecat să muncească peste hotarele Republicii Moldova și nu a știut

că la 13 decembrie 2012, a fost emisă o ordonanță de punere a sa sub

învinuire.

A precizat că, acuzarea nu a exclus din materialele dosarului

procesul-verbal din 04 octombrie 2012 de audiere a lui Munteanu Gheorghe

în calitate de martor, ceea ce contravine prevederilor art. 290 alin. (1) Cod de

procedură penală, iar prima instanță nu a dat apreciere acestei circumstanțe,

cu toate că apărarea a invocat-o.

A relevat că martorii Culeac Maxim și Pruteanu Gheorghe au declarat în

ședința primei instanței că nu au văzut ca inculpatul să o maltrateze pe

victimă, iar procurorul a insistat ca să fie date citirii declarațiile date de

Pruteanu Gheorghe la urmărirea penală, cu toate că acesta a afirmat că la

urmărirea penală a dat declarații „după o beție” și că, de fapt, doar a semnat,

fără să citească, ceea ce a scris polițistul.

A notat că prima instanță nu a înlăturat divergențele între declarațiile

martorului minor xxxxx date în ședința instanței și la urmărirea penală, mai

ales în condițiile în care acest martor avea o vârstă fragedă la data comiterii

infracțiunii.

A indicat că Munteanu Gheorghe a fost privat de libertate în Federația

Rusă în legătură cu acest caz încă la data de 23 septembrie 2017, însă prima

instanță a omis să includă în termenul de pedeapsă și termenul extradării lui

Munteanu Gheorghe, ceea ce contravine prevederilor art. 612 din Protocolul

3

din 28 martie 1997 la Convenția privind asistența juridică și raporturile

juridice în materie civilă, familială și penală.

5.1 În argumentarea apelului, a invocat că prima instanță neîntemeiat

și-a bazat soluția pe declarațiile martorului Pruteanu Gheorghe date la

urmărirea penală și nu a permis audierea în calitate de martori a vecinilor

inculpatului.

A afirmat că prima instanță a admis o eroare gravă de fapt.

19 septembrie 2019, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de

procuror, de avocatul Bernicova Marina în numele inculpatului și de inculpat,

cu menținerea sentinței.

6.1 În motivarea soluției emise, instanța de apel a indicat că prima

instanță corect a reținut faptele și circumstanțele cauzei, just ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod

penal.

Astfel, instanța de apel a relevat că vinovăția inculpatului în baza

art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal este dovedită pe deplin, în afara oricăror

dubii rezonabile, printr-un sistem de probe pertinente, concludente, utile și

veridice, care coroborează între ele, și anume prin declarațiile succesorului

victimei, Tărchilă Natalia, (f.d. 223-227, vol. I) și ale martorilor

Pruteanu Gheorghe (f.d. 228-229, vol. I), Culeac Maxim (f.d. 230-232, vol. I),

Șian Tatiana (f.d. 233-234, vol. I) și Șian Mihail (f.d. 240, vol. I), date în ședința

de judecată a primei instanțe, precum și prin informația 903 din 04 octombrie

2012 (f.d. 4, vol. I), procesul-verbal din 04 octombrie 2012 de cercetare la fața

locului a gospodăriei lui Munteanu Gheorghe (f.d. 5-6, vol. I), raportul de

expertiză medico-legală nr. 197C din 04 octombrie 2012 (f.d. 23-25, vol. I) și

procesul-verbal din 28 noiembrie 2012 de percheziție a gospodăriei lui

Munteanu Gheorghe (f.d. 33, vol. I).

Instanța de apel a considerat că este neîntemeiată versiunea apărării

precum că inculpatul nu ar fi comis infracțiunea incriminată, această versiune

reprezentând doar o tentativă de eludare a răspunderii penale.

Aici, instanța de apel a respins argumentul apărării precum că, acuzarea

și-a schimbat poziția ce ține de persoana a cărei lovituri au provocat decesul

victimei, calificând acest argument ca o poziție de apărare.

În ceea ce privește pedeapsa inculpatului, instanța de apel,

conducându-se de prevederile art. 61 și 75 alin. (1) Cod penal și reliefând

caracterul prejudiciabil al infracțiunii comise și persoana inculpatului, a

concluzionat că este corect și echitabil ca inculpatului să-i fie stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani.

Cu referire la cheltuielile judiciare, instanța de apel a citat prevederile

art. 227 și 229 alin. (1)-(2) Cod de procedură penală, menționând că sentința

este legală și întemeiată și în această parte.

4

de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin

care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

a solicitat casarea deciziei în partea chestiunii privind plata cheltuielilor

judiciare și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt

complet de judecată.

7.1 În argumentarea recursului, procurorul a reiterat cele expuse în

cererea de apel, menționând că prin modificările operate prin Legea nr. 316

din 22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie 2018, a fost exclus alin. (2)

al art. 143 Cod de procedură penală.

A indicat că temeiul încasării de la inculpat a cheltuielilor judiciare,

inclusiv a cheltuielilor legate de extrădarea inculpatului, rezidă în fapta

infracțională a inculpatului, deoarece dacă aceasta nu ar fi fost săvârșită, nu ar

exista nici cheltuieli judiciare.

Consideră că instanța de apel, contrar prevederilor art. 414 alin. (5) Cod

de procedură penală, nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul

acuzării ce vizează nesoluționarea de către prima instanță a chestiunii privind

plata cheltuielilor judiciare.

termen de către inculpat, prin care fără a invoca unul din temeiurile pentru

recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea totală a deciziei și sentinței, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

prima instanță.

8.1 În argumentarea recursurilor, inculpatul a susținut că prima

instanță nu urma să țină cont de declarațiile pe care martorul

Pruteanu Gheorghe le-a dat la urmărirea penală, or în ședința de judecată

acesta a explicat că a semnat procesul-verbal de consemnare a declarațiilor,

scris de polițist, fără să-l citească.

A afirmat că prima instanță nu a audiat toți martorii care au fost la locul

faptei și nu a fost audiat nici condamnatul Tărchilă Vladimir, însă au fost

audiați martori care nu sunt în stare să comunice nimic important despre

săvârșirea infracțiunii, dând declarații false.

A menționat că martorul Papanaga Constantin, care a declarat că nu ține

minte nimic relevant, a fost probabil influențat în acest sens.

A invocat că prima instanță neîntemeiat nu a permis audierea în calitate

de martori a vecinilor inculpatului, iar judecătorii din apel nu au luat

cunoștință de materialele cauzei.

de către avocatul Marinescu Dumitru în numele inculpatului, prin care

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală,

a solicitat casarea totală a deciziei și sentinței, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de apel.

5

9.1 În argumentarea recursului, avocatul în numele inculpatului a

evidențiat că instanțele de fond au admis o eroare gravă de fapt, totodată

acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate.

A menționat că Munteanu Gheorghe a dat aceleași declarații atât la

urmărirea penală, cât și în ședințele de judecată, pe când Tărchilă Vladimir

și-a modificat declarațiile de nenumărate ori, dând vina pe

Munteanu Gheorghe ca o tactică de apărare.

A relevat că martorul Culeac Maxim a declarat în ședința primei

instanței că nu a văzut ca inculpatul să o maltrateze pe victimă, iar martorul

Pruteanu Gheorghe – că Munteanu Gheorghe îi spunea lui Tărchilă Vladimir să

se liniștească.

cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din

considerentele ce urmează.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de prima instanță.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța

de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea

adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

6

După cum rezultă din materialele cauzei, titularii cererilor de recurs

invocă drept temeiuri pentru declararea recursului prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței precum și când nu

au fost întrunite elementele infracțiunii.

Examinând argumentele recursurilor prin prisma temeiurilor de casare

invocate, Colegiul penal constată că acestea parțial și-au găsit confirmare în

speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

din considerentele ce urmează.

10.1. Cu referire la argumentele expuse de către partea acuzării în

recursul declarat, Colegiul penal lărgit consideră că acestea sunt întemeiate,

întrucât analizând materialele cauzei se atestă că prin ordonanța din

13 decembrie 2012, lui Munteanu Gheorghe i-a fost înaintată învinuirea în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, fiindu-i

înmânată la aceeași dată în prezența apărătorului.

La 19 decembrie 2012 a fost emisă ordonanța privind pornirea

investigațiilor în vederea găsirii învinuitului Munteanu Gheorghe, ulterior la

28 decembrie 2012 fiind dispusă suspendarea urmăririi penale.

După care, Procuratura Republicii Moldova a fost informată de

Procuratura Generală a Federației Ruse despre reținerea lui

Munteanu Gheorghe, fiind inițiată procedura de extrădare.

Potrivit certificatului eliberat de Direcția Finanțe a Inspectoratului

General al Poliției din 08 octombrie 2018 (f.d. 131, vol. 1), cheltuielile

suportate pentru extrădarea lui Munteanu Gheorghe au fost suportate din

contul bugetului de stat și constituie suma de 20464,10 lei.

În asemenea circumstanțe, Colegiul penal lărgit notează că

Munteanu Gheorghe avea cunoștință despre derularea procesului penal în

care era vizat, întrucât acesta de către organul de urmărire penală a fost

recunoscut în calitate de învinuit. Necătând la aceasta, inculpatul s-a eschivat

de la urmărirea penală, părăsind teritoriul Republicii Moldova cu scopul de a

evita răspunderea penală, săvârșind astfel un abuz procesual, punând statul în

situația de a suporta cheltuieli pentru căutarea internațională, reținerea și

extrădarea lui.

Din actele dosarului rezultă că urmărirea penală s-a desfășurat din anul

2012 până în 2018, în privința lui Munteanu Gheorghe fiind deschis dosar de

căutare, iar în urma investigațiilor de căutare stabilindu-se că persoana

căutată se află în Federația Rusă. Astfel, a avut loc suspendarea și amânarea

procedurii de urmărire penală, toate aceste cheltuieli suportate de stat

7

datorându-se doar acțiunilor intenționate ale inculpatului. Eschivarea de la

prezentarea la organul de urmărire penală și procedura de extrădare a lui

Munteanu Gheorghe, fiindu-i imputabilă exclusiv ultimului, care s-a soldat cu

suportarea de către stat a cheltuielilor în mărime de 20464,10 lei.

Potrivit art. 227 Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal, normă generală, care nu obligă statul să suporte cheltuielile,

ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor

organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa încălcarea termenului

rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

Inculpatul, acționând cu rea-credință și sustrăgându-se de la urmărirea

penală, a cauzat statului cheltuieli judiciare nejustificate necesare pentru

extrădarea acestuia. Astfel, ținând cont de conduita procesuală culpabilă a

inculpatului, atât instanța de fond cât și instanța de apel au abordat insuficient

raționalitatea încasării de la inculpat, în contul bugetului de stat cheltuielile

judiciare legate de extrădarea acestuia din Federația Rusă în Republica

Moldova, prin mecanismele prevăzute de legislația procesual penală.

Deși, conform art. 227 alin. (2) pct. 5) și alin. (3), 535 Cod de procedură

penală, cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală și se plătesc din sumele

alocate de stat, dacă legea nu prevede altă modalitate. Cheltuielile legate de

acordarea asistenței juridice le suportă partea solicitantă pe teritoriul țării

sale dacă nu este stabilit un alt mod de acoperire a cheltuielilor în condiții de

reciprocitate sau prin tratat international, precum și potrivit art. 11 alin. (1),

82 alin. (1) din Legea 371-XVI din 01.12.2006, în vigoare din 02.02.2007, cu

privire la asistența juridică internațională în materie penală, cheltuielile de

îndeplinire a cererii de asistență juridică sunt suportate, de regulă, de statul

solicitat. Cheltuielile aferente procedurii de extrădare efectuate pe teritoriul

său le suportă Republica Moldova prin bugetele autorităților și instituțiilor

implicate. Conform art. 24 alin. (1) din Convenția europeană de extrădare din

13.12.1957, în vigoare din 31.12.1997, cheltuielile ocazionate de extrădare pe

teritoriul părții solicitate vor fi în sarcina acestei părți. Prin urmare,

cheltuielile de extrădare sunt catalogate ca judiciare, fiind suportate de

Republica Moldova prin bugetele autorităților și instituțiilor implicate.

Însă, în același timp, potrivit art. 385 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură

penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată este obligată să

soluționeze cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile

judiciare.

Conform art. 229 alin. (1) - (3) Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență

8

juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și

condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor

judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă

sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia

urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. Instanța poate

elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau

persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate

a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial

asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Prin urmare se atestă că instanța de apel a analizat superficial

materialele cauzei în partea compensării cheltuielilor judiciare suportate în

speță pentru extrădarea incupatului Munteanu Gheorghe, fapt prin care se

atestă prezența temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul părții acuzării, totodată hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, situație ce atrage după

sine casarea acesteia cu remiterea la rejudecare.

10.2. Cu referire la recursurile părții apărării, Colegiul penal lărgit

consideră că acestea sunt întemeiate, în acest sens menționând că potrivit

art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate

de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din

dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

În pofida acestor prevederi legale, instanța de apel nu s-a expus și nu a

oferit nici o apreciere următoarelor motive esențiale invocate în apelurile

părții apărării, și anume:

Instanța de apel nu s-a expus în nici un fel la argumentul apărării prin

care se invocă faptul, că prin sentința Judecătoriei Hîncești din 20 iunie 2013,

xxxxx, care este fiul părții vătămate xxxxx, a fost condamnat în baza art. 2011

alin. (3) lit. c) Cod penal, pentru faptul, că ultimul a aplicat lovituri cu pumnii

și picioarele mamei sale, care au dus la decesul acesteia. Criticând sentința de

condamnare a lui Munteanu Gheorghe, apărarea a invocat că în speță, prima

instanță nu a elucidat din care considerente s-a ajuns la concluzia, că nu doar

loviturile aplicate de Tărchilă Vladimir, dar și loviturile aplicate de Munteanu

Gheorghe, au dus la decesul părții vătămate Tărchilă Tatiana, însă aceste

argumente au fost lăsate fără apreciere de către instanța de apel.

Atât în fața primei instanțe, cât și în cererea de apel apărarea a invocat

că la f.d. 14 vol. I, este anexat procesul-verbal din 04 octombrie 2012 de

audiere a lui Munteanu Gheorghe în calitate de martor, iar acuzarea nu a

9

soluționat soarta acestei probe în coraport cu prevederile art. 290 alin. (1)

Cod de procedură penală, însă aceste argumente au rămas fără soluționare.

La fel, din conținutul deciziei recurate nu rezultă că instanța de apel a

elucidat divergențele între declarațiile date de martorul Pruteanu Gheorghe la

urmărirea penală și în ședința de judecată, precum și dintre declarațiile

martorului minor xxxxx date în ședința primei instanțe și la urmărirea penală,

mai ales în condițiile în care acest martor avea o vârstă fragedă la data

comiterii infracțiunii, cu toate că aceste aspecte au fost evidențiate în cererea

de apel.

Astfel, Colegiul penal lărgit a stabilit că deși partea apărării a invocat

motivele respective, solicitând instanței de apel aprecierea acestora în

vederea justei soluționări a cauzei, această instanță a trecut cu vederea

aspectele descrise, fără a le acorda aprecierea cuvenită, fapt care afectează

decizia contestată, or, instanța de apel în temeiul prevederilor art. 414 Cod de

procedură penală, are obligația să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Totodată, potrivit art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor.

În sensul dat, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel s-a limitat

doar la preluarea constatărilor primei instanțe, însă fără a înfăptui o analiză

minuțioasă și completă a tuturor circumstanțelor cauzei, importante pentru

justa soluționare a cauzei.

De altfel, din analiza textului deciziei supuse recursului, se atestă că,

instanța de apel a trecut în revistă probatoriul administrat în dosar fără a oferi

aprecierea acestora așa cum o cer prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală și prevederile art. 414 alin. (2) și (6) Cod de procedură

penală, potrivit cărora instanța de apel verifică declarațiile și probele

materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată,

cu consemnarea în procesul-verbal. Instanța de apel nu este în drept să-și

întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au

fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal.

În pofida necesității respectării stricte a prevederilor legale menționate,

în prezenta cauză, instanța de apel și-a bazat concluziile despre vinovăția

inculpatului Munteanu Gheorghe în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, pe următoarele probe: declarațiile

succesorului victimei, Tărchilă Natalia, (f.d. 223-227, vol. I) și ale martorilor

Pruteanu Gheorghe (f.d. 228-229, vol. I), Culeac Maxim (f.d. 230-232, vol. I),

Șian Tatiana (f.d. 233-234, vol. I) și Șian Mihail (f.d. 240, vol. I), date în ședința

de judecată a primei instanțe, precum și prin informația 903 din 04 octombrie

2012 (f.d. 4, vol. I), procesul-verbal din 04 octombrie 2012 de cercetare la fața

10

locului a gospodăriei lui Munteanu Gheorghe (f.d. 5-6, vol. I), raportul de

expertiză medico-legală nr. 197C din 04 octombrie 2012 (f.d. 23-25, vol. I) și

procesul-verbal din 28 noiembrie 2012 de percheziție a gospodăriei lui

Munteanu Gheorghe (f.d. 33, vol. I), însă care în primul rând, nu au fost

cercetate în ședința de judecată a instanței de apel, întrucât nu sunt reflectate

în procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d. 17-19; 24-28 vol. II), iar în

rândul doi, instanța de apel în decizie a trecut în revistă aceste probe fără a le

oferi o apreciere fiecărei în parte, așa cum stipulează prevederile art. 101 Cod

de procedură penală.

Colegiul penal lărgit remarcă faptul că în conformitate cu prevederile

art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se aplică

regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, iar conform

art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

În corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit practicii judiciare constante, una din condițiile adoptării unei

sentințe legale este corespunderea părții descriptive a ei cu circumstanțele

constatate în ședința de judecată. La întocmirea ei, instanța trebuie să

îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze

toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală, în aceeași

consecutivitate.

Colegiul penal notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în

vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea

ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a drepturilor

omului, în primul rând, rolul instanțelor judecătorești naționale este să decidă

asupra admisibilității probelor, precum și asupra relevanței și ponderii

acestora pentru pronunțarea deciziei judecătorești. Rolul unei decizii

motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite.

Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a

aduce argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a

arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost

acceptate sau respinse (§ 30, 31 cauza Fomin vs R. Moldova, decizia din 11

octombrie 2011).

Sub acest aspect, Colegiul penal notează că, partea apărării în apelurile

sale a invocat necesitatea audierii vecinilor inculpatului precum și a lui

11

Tărchilă Vladimir, care în opinia acestora pot elucida unele circumstanțe

pentru justa soluționare a cauzei, însă instanța de apel și la acest capitol nu a

oferit careva răspuns, trecând peste această solicitare, ținând cont de faptul că

partea apărării a solicitat achitarea incupatului, fapt care în opinia instanței de

recurs poate afecta drepturile inculpatului la un proces echitabil.

Un alt aspect esențial care la fel nu a fost elucidat corespunzător atât de

către prima instanță cât și de instanța de apel, reprezintă faptul că, în sentință,

prima instanță a indicat că termenul executării pedepsei urmează a fi calculat

din data pronunțării sentinței 08 aprilie 2019, cu includerea în acest termen a

perioadei aflării acestuia în stare de arest de la 23 septembrie 2018, până la

08 aprilie 2019, însă Colegiul penal lărgit atestă că deși potrivit

procesului-verbal de reținere, Munteanu Gheorghe a fost reținut în Republica

Moldova la 23 septembrie 2018 (f.d. 65-66 vol. I), la materialele cauzei este

informația prezentată de către Procuratura Generală, potrivit căreia

Munteanu Gheorghe a fost reținut la 23 septembrie 2017, în Federația Rusă

(f.d.48, vol. 1), de către autoritățile acestui stat fiind solicitate prezentarea

actelor în vederea extrădării acestuia în Republica Moldova. În acest sens

instanțele de fond urmau a include în termenul de pedeapsă și termenul

extradării lui Munteanu Gheorghe, or în caz contrar acest fapt contravine

prevederilor art. 10 al Legii nr. 371-XVI din 01.12.2006 cu privire la asistența

juridică internațională în materie penală, potrivit cărora durata arestului

efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri de asistență juridică

formulate de autoritatea Republicii Moldova în temeiul Codului de procedură

penală și al prezentei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale a

Republicii Moldova și se compută din durata pedepsei aplicate de instanța

judecătorească națională.

Față de considerentele mai sus arătate, Colegiul penal lărgit ajunge la

concluzia, că la judecarea cauzei instanța de apel a admis erori, care nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar. Erorile menționate sunt

erori de drept procedural și se încadrează în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a soluției

instanței de apel și se consideră temei de recurs.

Totodată, instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate,

să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să

verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă

probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93, 95,

101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apeluri, iar în dependență de datele obținute, să pronunțe o

hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor

art. 417 Cod de procedură penală.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de

12

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesuale penale asupra tuturor motivelor

invocate în cererile de apel, să verifice și să aprecieze minuțios probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii,

să dea apreciere cuvenită fiecărei probe examinate și toate în ansamblu, și să

argumenteze clar și motivat concluziile sale în decizia adoptată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu, de inculpat și de către avocatul

Marinescu Dumitru în numele inculpatului, se casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2019, în cauza penală în

privința lui Munteanu Gheorghe xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 22 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

13