1re-32/20 — art.264/1 alin.3 CP

Dosarul nr.1re-32/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

condamnatul Culeac Oleg cu avocatul său Prisacari Ion, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 octombrie 2019, în cauza penală

în privința lui

Culeac Oleg Xxx, născut la xxx, originar din xxx,

domiciliat în xxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.03.2019 - 25.06.2019;

Instanța de recurs: 17.07.2019 - 16.10.2019;

Instanța de recurs în anulare: 09.01.2020 - 18.03.2020.

Asupra recursului în anulare, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(3) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe termen de 200 ore,

fără anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

permis de conducere al mijlocului de transport cu nr. xxx emis la 23.06.2006, categoria

”B” și ”C”, la 21 februarie 2019, aproximativ la ora 22:35, aflându-se la volanul

automobilului de model ,,Skoda Fabia” cu numărul de înmatriculare xxx, deplasându-se

pe str. Decebal în regiunea imobilului nr.30, mun. Bălți, a fost stopat de angajații poliției.

În cadrul discuției cu Culeac Oleg, ultimul avea semne vizibile de stare de ebrietate

alcoolică. Pentru confirmarea și aprecierea stării de ebrietate, a fost escortat la IMSP

,,Spitalul clinic municipal Bălți,, în legătură cu ce i-a fost propus de a fi supus testării

alcoolscopice, de a petrece examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a

naturii ei, precum și de a recolta probele biologice.

1

Fiind prevenit de către colaboratorii de poliție despre modalitatea și ordinea petrecerii

examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, inclusiv și

despre faptul necesității recoltării probelor biologice în cadrul acestui examen medical,

precum și despre răspunderea penală în cazul refuzului de la examenul medical și de la

recoltarea probelor biologice, Culeac Oleg, fiind conștient de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale și urmările lor, categoric a refuzat de la examenul medical în vederea

stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei și de la recoltarea probelor biologice în cadrul

acestui examen medical, fapt confirmat prin procesul verbal nr. 468 al examinării

medicale de constatare a faptului de consumare alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei

din 21.02.2019, prin care fapt a încălcat cerințele pct. 11 lit. j) al Regulamentului

Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 357 din 13.05.2009 (în

vigoare din 13.07.2009), care prevede că conducătorul de vehicul este obligat să se

supună, la solicitarea polițistului, procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz,

examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei,

consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte

similar, precum și cerințele Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și

examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.296 din 16.04.2009.

prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Culeac

Oleg să-i fie stabilită pedeapsa în baza art.2641 alin.(3) Cod penal, sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității pe termen de 200 ore, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

În motivarea cerințelor sale, a invocat că, prima instanță neîntemeiat a aplicat față de

inculpat prevederile art.79 Cod penal, reieșind din caracterul faptei ilegale penale

incriminate, precum și faptul că acesta a comis o infracțiune în stare de ebrietate, fiind la

volanul unui mijloc, de pericol sporit, fapt care face a aprecia imposibilitatea reținerii

circumstanțelor excepționale de instanță și aplicării normei prevăzute de art.79 Cod penal

și respectiv ne anularea dreptului de a conduce mijlocul de transport.

În același sens, a menționat, că instanța de fond la stabilirea pedepsei mai blânde

decât cea prevăzută de lege, nu a argumentat motivele aplicării față de inculpat a

prevederilor art.79 Cod penal, soluție care este greșită și nu corespunde scopului pedepsei

penale de corectare și reeducare a inculpatului.

La stabilirea pedepsei prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor

art.75 Cod penal, aplicând o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile legii

penale, ceea ce echivalează cu o eroare de drept.

recursul declarat a fost admis, casată parțial sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Culeac Oleg a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe termen de 200 ore, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

2

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției lui

Culeac Oleg de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal.

Totodată, instanța de recurs a remarcat, că urmează a fi reținute argumentele din

recursul acuzatorului de stat că, la stabilirea măsurii și mărimii pedepsei în privința

inculpatului, în vederea corectării și reeducării, instanța de fond neîntemeiat a aplicat

prevederile art.79 Cod penal, eliberând inculpatul de pedeapsa complementară

obligatorie, privind privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, inculpatul

fiind sancționat doar cu muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 200 ore.

Instanța de recurs a menționat că sancțiunea alin.(3) art.2641 Cod penal, prevede

pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de

ore, în ambele cazuri cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Cu referire la pedeapsa complementară obligatorie - privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport, instanța de fond a reținut prevederile alin.(1) art.79 Cod penal.

Instanța de recurs a mai menționat că, circumstanțele la care a făcut trimitere instanța

de fond (nu este angajat oficial în câmpul muncii, lucrează neoficial, iar serviciul acestuia

necesită deținerea permisului de conducere, având în vedere faptul că în obligațiunile de

serviciu intră deplasarea permanentă, iar în cazul anulării dreptului de a conduce mijloace

de transport, nu ar putea să-și îndeplinească efectiv atribuțiile sale de serviciu, riscând să-

și întrerupă activitatea pe care o desfășoară, în condițiile în care ocupația respectivă este

unica sursă de existență și de întreținere a familiei sale și a copilului minor ce îl are la

întreținere), sunt împrejurări obișnuite care predomină și caracterizează majoritatea

cetățenilor, nu pot fi considerate ca excepționale și nu pot fi puse la baza aplicării

prevederilor art.79 Cod penal.

Totodată instanța de recurs a notat că inculpatul nu practică careva activitate legată

de folosirea mijlocului de transport, din spuse, fiind constructor, astfel, mijlocul de

transport ne fiind o sursă de existență, ci doar de deplasare.

Mai mult decât atât, nici în instanța de recurs nu au fost constatate asemenea

circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie

excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului, în vederea aprecierii

lor ca excepționale, iar instanța de fond neîntemeiat a înlăturat pedeapsa complementară

sub formă de anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

În concluzie instanța de recurs a conchis că argumentele recurentului cu privire la

necesitatea aplicării pedepsei complementare obligatorie inculpatului sunt întemeiate,

deoarece din cele menționate supra aplicarea art.79 Cod penal nu ar duce la atingerea

scopului constatat de legislația penală cu privire la restabilirea echității sociale, corijarea

inculpatului, cât și prevenirea de comitere a noi infracțiuni atât din partea inculpatului,

cât și din partea altor persoane fizice.

Culeac Oleg cu avocatul său Prisacari Ion, care au solicitat casarea acesteia, cu

3

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie menținută sentința primei instanțe.

În cererea sa recurentul au invocat următoarele:

- instanța de recurs nu a ținut cont de circumstanțele excepționale pe caz și nici nu le-

a luat în calcul, cum ar fi prezența în familie a unui copilul minor invalid, precum și unul

din părinți este la fel invalid. Astfel, persoanele aflate la întreținere necesită deplasarea

regulată la instituțiile medicale. Circumstanțe ce urmează a fi apreciate ca excepționale și

care demonstrează că în privința lui Culeac Oleg nu este obligatorie aplicarea pedepsei

complementare – anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

- prima instanță corect a argumentat soluția adoptă, făcând referire la prevederile

art.75 Cod penal, a acordat deplină eficiență prevederilor art.79 Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art.456 alin.(1) și art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul

penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în care se constată că

acesta nu îndeplinește cerințele de conținut.

În textul art.455 alin.(2) Cod de procedură penală, se specifică căror cerințe trebuie să

corespundă cererea de recurs în anulare, în special conținutul acesteia.

Norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul

recursului argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în

art.453 Cod de procedură penală.

În speță, din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că, recurenții solicită

casarea deciziei instanței de apel de condamnare adoptată în privința lui Culeac Oleg,

pentru infracțiunea prevăzută de art.2641 alin.(3) Cod penal, deoarece este ilegală, însă nu

au invocat nici un temei din cele prevăzute de art.453 Cod de procedură penală.

Colegiul penal menționează că, dispoziția art.453 alin.(1) Cod de procedură penală,

stipulează expres care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare .

Astfel, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare, în scopul reparării

erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a

Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii,

iar alin.(2) al aceluiași articol prevede că recursul în anulare este inadmisibil, dacă nu se

întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat.

Potrivit art.6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcarea

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția

Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Raportând normele citate, la textul recursului declarat, Colegiul penal conchide că,

recurenții nu invocă circumstanțe concrete, considerate a fi relevante pentru dispunerea

rejudecării cauzei și nu motivează în ce constă viciul fundamental admis de instanța de

apel la judecarea cauzei în privința lui Culeac Oleg, cu indicarea normelor legale care

4

prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi încălcate, denumirea acestor drepturi și

libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi

naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările

presupuse ar fi afectat hotărârea atacată, omițându-se integral argumentarea ilegalității

hotărârii contestate în acest sens.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că, recursul în anulare al

recurenților nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în alin.(1) art.453 Cod de procedură

penală, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestuia, pe motiv că nu îndeplinește

cerințele de conținut.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Culeac Oleg cu

avocatul său Prisacari Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

16 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui Culeac Oleg Xxx, deoarece nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 mai 2020.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

5