ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 14.05.2020

1ra-63/2020 — art. 152 alin. 2 lit. e CP

HOTĂRÂRE

14.05.2020

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 152 alin. 2 lit. e CP
Temei legal: art. 427 alin.1 pct. 2, 6, 8 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

1ra-63/2020 — art. 152 alin. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-63/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac și Victor Boico,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Crivenco

Roman în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Edineț

sediul Central din 21 ianuarie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 20 martie 2019, în cauza penală în privința lui

Filipaș Vladislav xxxx, născut la xx xx xxxx, originar

și domiciliat în xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.06.2018 - 21.01.2019;

Instanță de apel: 11.02.2019 - 20.03.2019;

Instanță de recurs: 21.06.2019 - 10.03.2020.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

A C O N S T A T A T :

Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Central din 21 ianuarie 2019, Filipaș

Vladislav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal,

la 5 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

A fost dispusă încasarea de la Filipaș Vladislav în beneficiul lui Voitic Alexandr

suma de 4 044 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune și suma de 30 000

lei cu titlu de prejudiciu moral.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 866

lei a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Filipaș Vladislav la

04 decembrie 2017, aproximativ la ora 22:00 - 23:00, împreună cu o altă persoană, în

privința căreia materialele cauzei penale au fost disjunse, aflându-se la barul ,,Duet”,

situat în s. Brătușenii Vechi r-nul Edineț, au inițiat un conflict cu Voitic Alexandr, în

urma căruia Filipaș Vladislav, împreună cu persoana în privința căreia materialele cauzei

penale au fost disjunse, i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele lui Voitic

Alexandr. Ulterior, Filipaș Vladislav având în mână o bâtă, i-a aplicat lui Voitic Alexandr

o lovitură cu bâta peste piciorul stâng, după care persoana în privința căreia materialele

cauzei penale au fost disjunse, i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite

părți ale corpului, inclusiv și peste piciorul stâng, cauzându-i, conform raportului de

expertiză medico-legale nr.201819D0021 din 13.03.2018, vătămare corporală medie cu

dereglarea sănătății de lungă durată.

Avocatul Crivenco Roman în numele inculpatului a contestat cu apel sentința,

solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că fapta nu

a fost săvârșită de inculpat și respingerea acțiunii civile.

În argumentarea apelului a invocat că, în cadrul cercetării judecătorești au fost

audiați 9 martori și partea vătămată, însă nici unul din martori nu a văzut și nu a

confirmat că Filipaș Vladislav să-l fi lovit pe Voitic Alexandr, nici cu bâta, nici cu

pumnii sau picioarele. Martorii au relatat doar că, inițiatorul bătăii care a avut loc la barul

,,Duet” din seara de 04 decembrie 2017, a fost partea vătămată Voitic Alexandr, care a

venit la bar cu bâta în mână și primul l-a lovit pe Caminschi Dmitrii.

Declarațiile părții vătămate Voitic Alexandr urmează a fi apreciate critic deoarece

acestea se combat cu declarațiile martorilor audiați în instanța de judecată. Voitic

Alexandr a fost audiat de mai multe ori în mod suplimentar în instanța de judecată unde a

declarat că el nu a ținut în acea seară bâta în mână. Totuși printre altele în cadrul audierii

sale din 28 decembrie 2018, acesta a declarat că a ținut bâta în mână în momentul în care

chipurile a luat bâta de la Duovițcaia Natalia și a aruncat-o mai departe de acel loc. Partea

vătămată se contrazice în mod categoric. Declarațiile date în instanța de judecată și cele

suplimentare date la 29 martie 2018, de către partea vătămată Voitic Alexandr urmează a

fi apreciate critic, deoarece contravin declarațiilor date de către acesta la 05 decembrie

2017, 05 ianuarie 2018 și atunci când a depus plângerea la poliție. Totodată aceste

declarații sunt contrare declarațiilor date de către martori.

Deși, au informat judecătorul că Caminschi Dmitrii urmează a fi audiat în instanță

cunoscând despre faptul că el este extrădat din Polonia, cererea a fost

respinsă, judecătorul nedorind să mai amâne cauza invocând că se încercă

tergiversarea procesului și nu au fost prezentate probe că acesta este în tara.

Instanța a pus la baza condamnării lui Filipaș Vladislav declarațiile date de către

Caminschi Dmitrii în calitate de bănuit, și prin urmare respingerea solicitării de audiere a

acestuia constituie în mod indiscutabil o încălcare a art.6 § 1 și art.6 § 3 lit. d) CțEDO.

Martorul Conevschii Mihail care a fost audiat la urmărirea penală și pe care

acuzarea nu l-a inclus în lista probelor acuzării în condițiile în care acesta la urmărirea

penală a declarat la 09 decembrie 2017 (f.d.28, vol. I) că: ,,..a văzut în seara de 04

decembrie 2017 cum Voitic Alexandr a mers în direcția barului ,,Duet” cu bâta în

mână”, la fel nu a fost audiat în instanța de judecată, or instanța a respins cererea de

aducere silită a martorului acceptat de instanță pentru audiere.

A mai indicat avocatul că, raportul de expertiză nr.201819D0021 din 13 martie

2018 și declarațiile expertului date în instanța de judecată nu confirmă faptul că, leziunile

au fost cauzate ca urmare a loviturii cu bâta și nu exclud apariția acestora ca urmare a

căzăturii de la propria înălțime, probe care corelează cu declarațiile martorilor și vin în

contradicție cu ultimele declarații ale pârții vătămate.

În continuare, apărarea a invocat că, judecătorul care a examinat cauza penală a

participat anterior la examinarea unei cauze penale în care a emis o hotărâre de

condamnare pe numele lui Filipaș Vladislav. Astfel, în condițiile în care la

individualizarea pedepsei judecătorul apreciază personalitatea inculpatului, inclusiv în

baza sentințelor anterioare de condamnare, în acest caz judecătorul nu poate fi obiectiv

având o percepție preconcepută privitor la personalitatea inculpatului, astfel încât acesta

nu urma a judeca prezenta cauză. Cererea de recuzare fiind respinsă în mod neîntemeiat

reieșind doar din acest aspect. Filipaș Vladislav nu a avut parte de examinarea cauzei sale

de o instanță independentă și imparțială.

Pe parcursul examinării cauzei au fost înaintate din partea avocatului Roman

Crivenco cereri de audiere a martorilor din partea apărării care în mod neîntemeiat au fost

respinse invocându-se aspecte formale, privitor la lipsa dovezilor că aceștia sunt țară.

Ulterior, au fost totuși admise aceste solicitări și audiați suplimentar 2 martori. Al 3-lea

martor, Conevschi Mihail instanța deși a admis audierea acestuia, nu a întreprins acele

acțiuni, inclusiv coercitive, de a asigura prezența martorului, în condițiile în care martorul

respectiv a relatat apărării că nu dorește să se prezinte în instanță. Sub acest aspect a fost

încălcat și principiul egalității armelor, or unii martori ai acuzării care au refuzat să se

prezinte au fost aduși în mod silit ca urmare a dispoziției instanței.

La fel, apărarea a indicat că, secretul deliberării pe acest caz a fost încălcat, or, la

17 decembrie 2019, în ședința de judecată după ultimul cuvânt al inculpatului judecătorul

a menționat că se retrage în deliberare și că va pronunța sentința pe 28 decembrie 2018.

La ședința din 28 decembrie 2018 judecătorul a declarat că aflându-se în deliberare a

decis de a relua cercetarea din motive proprii dar și ca urmare a cererii părții apărării. Din

ceea cum s-a comunicat părților din sală rezultă că judecătorul s-ar fi aflat de pe 17

decembrie 2018 până pe 28 decembrie 2018 în deliberare ceea ce nu este și nu poate fi

adevărat. La fel, secretul deliberării a fost încălcat și la 21 ianuarie 2019, deoarece

judecătorul în perioada deliberării a ieșit din camera de deliberare și i-a zis polițistului

care asigură paza în instanța de judecată să stea la ușă și să nu-i permită lui Filipaș

Vladislav să părăsească instituția, apoi a intrat să delibereze mai departe. Mai mult acesta

înainte de pronunțare și-a justificat deliberarea scurtă prin aceia că sentința era practic

gata ca urmare a deliberării precedente.

Prin decizia Colegiului penal al Curți de Apel Bălți din 20 martie 2019, a fost

respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, concluzia primei

instanțe privind constatarea vinovăției inculpatului Filipaș Vladislav în comiterea

infracțiunii incriminate, cât și asupra calificării juste a acțiunilor inculpatului în baza

art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal, este întemeiată și justă.

La fel, instanța de apel a constatat examinarea multilaterală a cauzei penale în

privința inculpatului Filipaș Vladislav de către instanța de fond, cu cercetarea obiectivă a

probelor administrate pe caz, cu aprecierea corectă și la justa valoare a împrejurărilor de

fapt și a aspectelor de drept, ce în rezultat au dus la emiterea pe caz a unei soluții legale și

întemeiate.

Prima instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și în baza art.101 Cod de procedură penală a dat probelor

administrate pe caz o apreciere legală din punct de vedere a pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

În confirmarea vinovăției aduse inculpatului Filipaș Vladislav instanța de apel a

reținut declarațiile părții-vătămate Voitic Alexandr (f.d.231-232 vol.I, 24 vol.II);

martorilor Voitic Denis (f.d.233-234 vol. I, f.d.21 vol. II); Voitic Mihail (f.d.246 vol. I);

Cotean Artiom (f.d.247-249 vol. I, f.d.23 vol. II); Mocan Serghei (f.d.36-37 vol. II); Ursu

Oleg (f.d.38-40 vol. II); precum și procesul-verbal privind constatarea unei bănuieli

rezonabile cu privire la infracțiune în cadrul examinării materialului înregistrat în R-2 din

13.12.2017 (f.d.8 vol. I); plângerea depusă de Voitic Alexandr din 05.12.2017 (f.d.14 vol.

I); procesul-verbal de consemnare a declarațiilor lui Voitic Alexandr din 05.12.2017

(f.d.16 vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 04.12.2017 și tabelul

fotografic (f.d.21-22 vol. I); procesul-verbal de consemnare a declarațiilor lui Voitic

Mihail din 08.12.2017 (f.d.23 vol. I); raportul de constatare nr.207-D din 05.12.2017

(f.d.36 vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 11.01.2018 cu tabel

fotografic (f.d.44-15 vol. I); raportul de expertiză judiciară din 13.03.2018 (f.d.50 vol. I);

raportul de expertiză judiciară din 13.03.2018 (f.d.51 vol. I); caracteristică eliberată pe

numele lui Filipaș Vladislav la data de 11.12.2017 (f.d.84 vol. I); revendicare pe numele

lui Filipaș Vladislav (f.d.86 vol. I); copia neautentificată la ordonanță privind încetarea

urmăririi penale și clasarea cauzei penale din 28.12.2013 (f.d.87-89 vol. I); procesul-

verbal de confruntare din 24.04.2018 (f.d.90 vol. I); procesul-verbal de confruntare din

24.04.2018 (f.d.91 vol. I); procesul-verbal de comunicare a raportului de expertiză din

18.05.2018 (f.d.112-113 vol. I); cererea de chemare în judecată în cadrul procesului penal

din 31.05.2018 cu anexe (f.d.147-159 vol. I); cerere de chemare în judecată în cadrul

procesului penal din 31.05.2018 cu anexe (f.d.160-176 vol. I); copie autentificată a

sentinței din 30.05.2018 (f.d.1-3 vol. II).

Astfel, instanța de apel a constatat cu certitudine că, Filipaș Vladislav a comis

infracțiunea imputată ultimului și că acțiunile acestuia au fost corect calificate de către

prima instanță prin prisma art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal după semnele calificative:

vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art.151 Cod penal, dar

care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, săvârșită de două persoane.

Instanța de apel a menționat că, argumentele invocate de apelant în ședința

instanței de apel au fost deja studiu de soluționare în instanța de fond.

La fel, instanța de apel a stabilit că, acțiunile inculpatului Filipaș Vladislav se

încadrează conform infracțiunii imputate, acest fapt rezultând din declarațiile părții

vătămate Voitic Alexandr, care a declarat: D. Caminschi și O. Ursu l-au împins de pe

prag, de la cădere el a avut dureri la umăr. Când s-a ridicat de jos din bar a ieșit V.

Filipaș cu o bâtă în mână și l-a lovit pe dânsul în regiunea piciorului stâng. Atunci el a

simțit durere mare. După ce tot V. Filipaș l-a lovit cu picioarele. Fratele său Voitic

Denis l-a scos în drum și apoi au venit colaboratorii de poliție. Tot în seara ceia a fost

dus la Spitalul Raional Edineț, cu fractură la picior, unde a fost internat două săptămâni,

fapt confirmat prin raportul de constatare nr.207-D din 05.12.2017 (f.d.36 vol. I) și

raportul de expertiză judiciară din 13.03.2018 (f.d.50 vol. I).

Argumentul apărătorului precum că, în cadrul cercetării judecătorești au fost

audiați 9 martori și partea vătămată, nici unul din martorii audiați în instanța de judecată

nu a văzut și nu a confirmat că Filipaș Vladislav să-l fi lovit pe Voitic Alexandr, nici cu

bâta, nici cu pumnii sau picioarele, a fost respins de către instanța de apel, deoarece

totalitatea probelor administrate la urmărirea penală și cercetate în cadrul ședinței de

judecată atât în prima instanță, cât și în instanța de apel, dovedesc în întregime vinovăția

inculpatului Filipaș Vladislav în comiterea infracțiunii incriminate și anume prin

declarațiile părții vătămate și a martorilor (Voitic Denis, Voitic Mihail, Cotean Artiom -

care au văzut bâta la Filipaș) care au dat declarații sub jurământ, fiind avertizați de

răspundere penală pentru darea declarațiilor false, fiind confirmate și prin probe scrise,

raportul de constatare nr.207-D din 05.12.2017 și raportul de expertiză judiciară din

13.03.2018.

În astfel de circumstanțe, instanța a respins ca fiind neîntemeiate argumentele

invocate de apărător în apelul declarat, privind achitarea inculpatului de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii incriminate.

Prin urmare, instanța de apel a constatat o motivare amplă și temeinică a sentinței

pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în

raport cu fapta incriminată prin rechizitoriu inculpatului, astfel fiind în corespundere cu

exigențele art.6 CțEDO.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a reținut că prima instanță a

acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75 Cod penal, și anume de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale

familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului.

Avocatul Crivenco Roman în numele inculpatului, în temeiul pct.2), 6) și 8)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar hotărârile adoptate,

solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că fapta nu

a fost săvârșită de inculpat.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente similare celor

menționate anterior în apel, suplimentar indicând următoarele:

A invocat că în speță, există probe care confirmă nevinovăția lui Filipaș Vladislav,

lipsesc probe directe și indirecte privind lovirea lui Voitic Alexandru de către Filipaș

Vladislav și că a fost încălcat dreptul la apărare, inclusiv ca urmare a atitudinii

părtinitoare a judecătorului desemnat să examineze cauza.

În hotărârile contestate nu s-a făcut referire la poziția apărării așa cum a fost

formulată. O funcție suplimentară a unei decizii motivate este de a dovedi părților că ele

au fost auzite. Lipsa motivării echivalează cu încălcare art.6 din CEDO, respectiv

garantarea pentru părți a dreptului la un proces echitabil, echivalând cu nerezolvarea

fondului cauzei.

Deși obligativitatea instanței de a-și motiva hotărârea nu rezultă din textul

Convenției Europene, instanța europeană justifică această necesitate prin dreptul părților

de a le fi examinate efectiv argumentele și mijloacele de probă administrate, enunțarea

problemelor de drept și de fapt, pe care judecătorul s-a întemeiat, trebuind să-i permită

justițiabilului să aprecieze șansele de succes ale unui apel/recurs așa cum se arată în

hotărârile CEDO “Van der Hurk contra Olandei”, “Hadjianastassio contra Greciei din

16.12.1992”, “Albina contra României nr. 4/2005” și “Dumitru contra României din

2004” în care se relevă textual că “lipsa motivării unei hotărâri îl privează pe petiționar

(inculpat) de echitate, ceea ce atrage încălcarea art.6 §1”.

Mai mult, o decizie motivată oferă unei părți posibilitatea de a depune apel

împotriva acesteia, la fel ca și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de o instanță de

apel. Numai prin adoptarea unei decizii motivate poate exista un control public al

administrării justiției (“Suominen contra Finlandei din 1 iulie 2003”). A se vedea la caz

și cauza “Becciec contra Moldovei din 04.10.2009” (Cererea nr. 9190/03). În speța

noastră este foarte dificil de a motiva cererea de apel/recurs în lipsa unor argumente

aduse de prima instanță și instanța de apel în favoarea soluției de condamnare.

Instanța de apel a făcut o analiză sumară a probelor doar în pct. 14 și 15 din

decizie în care a reținut declarațiile date de partea vătămată Voitic Alexandru care a

menționat că: Filipaș a ieșit din bar cu bâta în mână și l-a lovit pe dânsul în regiunea

piciorului stâng. Instanța însă nu a combătut argumentele apărării referitoarea la modul

de apreciere a unor asemenea declarații, or a fost declarat că: în ceia ce privește

declarațiile părții vătămate Voitic Alexandru că acestea urmează a fi apreciate critic

ținând cont de cumulul declarațiilor martorilor audiați în instanța de judecată care combat

cele spuse de primul, dar mai ales de modificarea de către partea vătămată a declarațiilor

sale oferite de-a lungul procesului. Astfel, la data de 05 decembrie 2018 Voitic

Alexandru a depus o plângere la poliție (f.d.14, vol. I) prin care a relatat că: “... a fost

bâtut de Caminschi Dmitri și cineva necunoscut, deoarece el nu a atras atenția l-a lovit

cu bâta peste picior. “Tot în acea zi Voitic Alexandru a fost audiat în calitate de martor,

fiind preîntâmpinat de darea unor declarații mincinoase (f.d.16, vol. I), unde a declarat

că:”... a venit la bar deoarece a fost sunat de către frații săi care i-au comunicat că au

probleme. ... Ulterior când a venit la bar a fost lovit cu capul în nas de către Caminschi

Dmitrii și ca urmare a căzut jos de pe prag lovindu-se tare la umăr. După care cineva l-a

lovit cu bâta peste picior.” La data de 05 ianuarie 2018 Voitic Alexandru a fost audiat în

calitate de parte vătămată (f.d.39-40, vol.I) unde de asemenea nu a declarat ca Filipaș

Vladislav să-l fi lovit. Or, acesta a declarat că : “...de el (Voitic Alexandru) s-a apropiat

Colodchin Oleg, care l-a apucat și îl ținea cu capul la pământ, în acel moment cineva - a

aplicat o lovitură două lovituri în regiunea piciorului”. Menționăm că la acea etapă

Voitic Alexandru nu a indicat la Filipaș Vladislav, ba mai mult decât atât acesta a

declarat că nu a văzut cine l-a lovit. Ulterior deja la data de 29 martie 2018 partea

vătămată a dat declarații suplimentare (f.d.54, vol. I) modificându-le pe cele date la 05

decembrie 2017, 05 ianuarie 2018 și atunci când a depus plângere, unde a menționat că

Filipaș Vladislav i-a aplicat o lovitură în regiunea piciorului cu bâta. Însă în instanță (f.d.

231, vol. I) a mai adăugat deja că Filipaș l-a lovit și cu picioarele, după care a menționat

că Filipaș îl bătea pe Cotean, iar Caminschi pe el.

Instanța de apel nu a ținut cont de aceste argumente invocate în cererea de apel și

nici nu a audiat partea vătămată privitor la acest aspect. Mai mult instanța s-a bazat

practic în exclusivitate pe declarațiile părții vătămate din 29 martie 2018 și parțial pe cele

date în instanță atunci când și-a motivat decizia, deși s-a demonstrat că partea vătămată a

mințit în fața instanței de judecată.

Voitic Alexandru a fost audiat de mai multe ori în mod suplimentar în instanța de

judecată unde a declarat că el nu a ținut în acea seară bâta în mână. Totuși printre altele în

cadrul audierii sale la data de 28 decembrie 2018 acesta a declarat că a ținut bâta în mână

în momentul în care chipurile i-a luat bâta de la Dubovițcaia Natalia și a aruncat-o mai

departe de acel loc. Partea vătămată se contrazice în mod categoric.

Declarațiile depuse în instanța de judecată și cele suplimentare depuse la data de

29 martie 2018 de către partea vătămată Voitic Alexandru urmează a fi apreciate în mod

critic, deoarece contravin declarațiilor depuse de către acesta la 05 decembrie 2017, 05

ianuarie 2018 și atunci când a depus plângerea la poliție. Totodată aceste declarații sunt

contrare declarațiilor depuse de către toți martorii, or unii martori afirmă că nu au văzut

ca Filipaș Vladislav să-l fi lovit pe Voitic Alexandru, iar alții au afirmat că Filipaș

Vladislav în general nu l-a lovit pe Voitic Alexandru.

Faptul că partea vătămată a venit cu bâta la bar în seara cu pricina a fost

demonstrat prin declarațiile martorilor audiați. Instanțele de judecată nu au dorit să i-a în

considerare acest fapt și nu au încercat să combată sau susțină acest moment, deși el este

destul de important în speță reieșind din situația în care partea vătămată a încercat în mod

constant să afirme că bâta cu pricina nu a ținut-o în mână și că ea era în posesia lui

Filipaș. Prima instanță în sentință a admis starea faptică că anume partea vătămată ar fi

adus la barul “Duet” bâta respectivă. Acest fapt este important și pune într-o lumină

proastă partea vătămată Voitic Alexandru care neagă acest lucru. Astfel, dacă el minte

sub acest aspect, destul de relevant în speță, atunci apare întrebarea cât de credibilă este

acea persoană. Putem deci afirma că declarațiile ulterioare ale părții vătămate nu pot fi

puse la baza hotărârii de condamnare a lui Filipaș Vladislav fără a fi susținute și

confirmate prin alte probe.

Însă nu este clar care alte probe, în contextul în care instanța de apel în pct. 15 din

decizie a putut reține doar declarațiile a unor martori - rude și prieteni ai părții vătămate

(Voitic Denis, Voitic Mihail, Cotean Artiom) că aceștia “au văzut bâta la Filipaș”. Din

acești martori, Voitic Mihail - tatăl părții vătămate nici nu a fost prezent în acea seară la

fața locului, Cotean Artiom a menționat că era beat și nu ține minte multe, și Voitic Denis

- verișorul părții vătămate nu a confirmat ca Filipaș să lovit în partea vătămată. Dar

făcând abstracție de această concluzie a instanței, totuși a vedea pe cineva cu bâta în

mână și a vedea cum lovește cu bâta sunt două lucruri diferite. Nu există martori pe cauză

care să fi afirmat că au văzut ca Filipaș Vladislav să-l fi lovit pe Voitic cu bâta.

Atât prima instanță cât și instanța de apel nu au dorit să contribuie la administrarea

probelor în apărare și mai mult au pus piedici apărării în această privință. Or, s-a solicitat

audierea unui martor absolut străin și în același timp independent/obiectiv tuturor celor

implicați în conflict și s-a refuzat sub diferite pretexte. Martorul Conevschii Mihail care a

fost audiat la urmărirea penală și pe care acuzarea nu l-a inclus în lista probelor acuzării

în condițiile în care acesta la urmărirea penală a declarat la 09 decembrie 2017 (f.d.28,

vol.I) că: “..a văzut în seara de 04 decembrie 2017 cum Voitic Alexandru a mers în

direcția barului Duet cu bâta în mână”. Acest martor a fost acceptat de prima instanța

pentru a fi audiat, însă din motivul neprezentării sale la ședință nu a fost audiat în instanța

de judecată, or instanța a respins cererea noastră de aducere silită a martorului acceptat de

instanță pentru audiere. Instanța de apel la rândul său a respins cererea de audiere a

acestui martor declarată în cererea de apel pe motiv că declarațiile acestuia sunt

irelevante, încălcând astfel dreptul la un proces echitabil al lui Filipaș Vladislav garantat

de CEDO. Mai mult nici Filipaș Vladislav nu a fost audiat în instanța de apel.

Dreptul la un proces echitabil al lui Filipaș Vladislav a fost încălcat și atunci când

a fost respinsă cererea de audiere a lui Caminschi Dmitri atât de prima instanță cât de

instanța de apel. Prima instanță a motivat respingerea cererii prin faptul că nu se cunoaște

dacă Caminschi Dmitri este în țară, deși procurorul i-a comunicat că acesta se află în

custodia autorităților RM ca urmare a faptului reținerii acestuia în Polonia și extrădării în

RM. Instanța de apel a decis de a respinge cererea de audiere a lui Caminschi din motiv

că acesta nu poate fi audiat deoarece se află în arest și instanța nu poate asigura prezența.

Mai mult, instanța în mod ilegal a respins cererea de anexare a informației despre

ședințele de judecată în care este implicat Caminschi Dmitri pe motiv că este o informație

publică și instanța o poate accesa de sine stătător.

În cadrul urmării penale Caminschi Dmitrii prin plângerea depusă la poliție (f.d.

17, vol.I) a pretins că: “Cotean Artiom și Voitic Alexandru la data de 04 decembrie 2017

în jurul orei 22:00 în barul “Duet” l-au lovit cu bâta în regiunea capului, după care l-au

lovit cu mâinile și picioarele peste tot corpul”. Totodată la data de 04 decembrie 2017

acesta a fost audiat (f.d.30, vol.I) confirmând faptul că Voitic Alexandru a venit la bar cu

bâta și primul l-a lovit cu acest obiect în față. Ulterior în bătaie acesta (Voitic Alexandru)

s-a alunecat și a căzut jos. Caminschi nu a declarat la acea etapă că Filipaș Vladislav l-ar

fi lovit pe Voitic Alexandru. Mai mult el a afirmat că în ajutorul lui au sărit Ursul și

Beleacov, iar despre Filipaș el nu a declarat nici un cuvânt. Ulterior fiind audiat în

calitate de bănuit la data de 03 aprilie 2018 (f.d.69, vol.I) acesta și-a modificat

declarațiile menționând că a văzut cum Filipaș Vladislav l-ar fi lovit de Voitic Alexandru

cu bâta în regiunea bazinului. Totodată a menționat că el nu l-ar fi lovit pe Voitic

Alexandru. Ca și în cazul declarațiilor părții vătămate declarațiile lui Caminschi Dmitrii

urmează a fi apreciate în mod critic, deoarece ele contravin cu declarațiile date la data de

04 decembrie 2017 și atunci când a depus plângerea la poliție. Totodată aceste declarații

sunt contrare declarațiilor depuse de către toți martorii, or majoritatea martorilor au

confirmat că Caminschii Dmitii s-a bătut cu Voitic Alexandru și în acea bătaie Caminschi

l-a lovit pe Voitic Alexandru cu mâinile și picioarele și invers. Mai mult la data de 04

decembrie 2017 Caminschi a dat declarații în calitate de martor fiind preîntâmpinat de

răspunderea penală pentru declarații mincinoase, pe când la data de 03 aprilie 2018 acesta

a dat declarații în calitate de bănuit fără a purta răspundere pentru declarațiile sale, or mai

mult acesta era pus în situația de a se apăra și astfel a încercat să paseze răspunderea pe

altcineva pentru a evita răspunderea proprie pentru acțiunile sale. Mai mult, Caminschi i-

a comunicat ulterior după audiere lui Filipaș că acesta a fost constrâns de ofițerul de

urmărire penală care l-a audiat de a face asemenea declarații în privința lui Filipaș.

Atât prima instanță și cât instanța de apel au pus la baza condamnării lui Filipaș

Vladislav declarațiile date de către Caminschi Dmitrii în calitate de bănuit, și prin urmare

respingerea solicitării de audiere a acestuia constituie în mod indiscutabil o încălcare a

art.6 § 1 și art.6 § 3 lit. d) din CtEDO, de altfel încălcare similară celei constatate în

cauza Valdhuter contra României din 27 iunie 2017.

Prin Raportul de expertiză nr. 201819D0021 din 13 martie 2018 (f.d.50, vol.I)

expertul a concluzionat că: La cet. A. Voitic, fractura peritrohanterică osului femural

stâng a fost produsă prin acțiunea traumatică a unui corp contodent dur, posibil la data și

circumstanțele indicate, se califică ca vătămare corporală medie cu dereglare a sănătății

de lungă durată.

Totuși expertului nu i-au fost adresate întrebări precum: Au putut fi cauzate

vătămările suportate de Voitic Alexandru ca urmare a căzăturii de la propria înălțime sau

de pe pragul cu înălțimea aproximativă de 1 m? o Fractura osului femural suportat de

Voitic Alexandru s-a produs prin lovire cu sau de un corp contodent dur? Care este

vechimea fracturii osului femural suportat de Voitic Alexandru? Au putut fi cauzate

vătămările suportate de Voitic Alexandru ca urmare lovirii cu “bita” - corp delict?

În instanța de judecată ca urmare a audierii expertului acesta a răspuns afirmativ la

primele întrebări. Referitor la ultimele 2 întrebări acesta nu a putut răspunde și a indicat

că vechimea nu a putut fi stabilită deoarece în documentele medicale nu au fost indicat

careva leziuni exterioare ale țesuturilor (echimoze, excoriații, etc.) în baza cărora ar fi

fost posibil de stabilit vechimea leziunilor. Referitor la întrebarea dacă Au putut fi

cauzate vătămările suportate de Voitic Alexandru ca urmare lovirii cu “bâta” - corp delict

? a fost menționat că expertul nu poate răspunde la această întrebare. Ca urmare a acestui

fapt atât primei instanțe cât și instanței de apel i-au fost adresate cereri de numire a

expertizei suplimentare sau repetate care au fost respinse. Cu precădere instanța de apel

prin încheierea din 20 martie 2019 a menționat că avocatul urma a adresa întrebări

expertului dacă a avut neclarități vizavi de raportul de expertiză.

Prin urmare acest Raport de expertiză nr. 201819D0021 din 13 martie 2018 (f.d.

50, vol.I), chiar și fiind necomplet, și declarațiile expertului date în instanța de judecată

confirmă faptul că trauma suportată de Voitic Alexandru putea fi cauzată ca urmare a

propriei căderi, inclusiv de pe un prag cu înălțimea de aproximativ 1 m. La fel s-a

concluzionat de expert că este posibil ca această traumă să se fi produs prin lovire cu sau

de un corp contodent dur. Mai mult vechimea și proprietățile obiectului cu care a intrat în

contact corpul ca urmare a impactului care a cauzat consecința vătămării medii nu este

posibil de stabilit.

Parțial acest Raport de expertiză nr. 201819D0021 din 13 martie 2018 (f.d.50, vol.

I) și declarațiile expertului date în instanța de judecată ne avantajează, or ele nu confirmă

faptul că leziunile au fost cauzate ca urmare a loviturii cu bâta și nu exclud apariția

acestora ca urmare a căzăturii de la propria înălțime, probe care corelează cu declarațiile

martorilor și vin în contradicție cu ultimele declarații ale părții vătămate. într-un fel sau

altul aceste probe vin întru dovedire nevinovăției inculpatului Filipaș Vladislav.

Instanțele de judecată au apreciat arbitrar acest Raport de expertiză și au reținut

informația legată numai sub aspectul gravității leziunilor corporale, fără a lua în

considerare și declarațiile expertului.

Subsidiar, recurentul a invocat că, Filipaș Vladislav nu a avut parte de un proces

echitabil garantat de lege fapt datorat inclusiv acțiunilor ilegale și vădit părtinitoare ale

judecătorilor desemnați să examineze cauza în prima instanță și apel, instanța de apel nu

s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel și cauză a fost judecată de

o instanță imparțială și neindependentă.

Asupra recursului a prezentat referință procurorul care s-a pronunțat pentru

inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale, deoarece

instanțele de fond just au constatat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei și corect

au încadrat acțiunile făptuitorului. La fel, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii

contestate.

Cât privește temeiul de casare prevăzut de art.427 alin.(1) pct.2) Cod de procedură

penală, procurorul a invocat că, examinarea de către judecător a unei alte cauze penale în

privința lui Filipaș Vladislav nu constituie temei de incompatibilitate prevăzut de art.33

Cod de procedură penală.

Judecând recursul ordinar declarat, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

lărgit ajunge la concluzia că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele

considerente de fapt și de drept.

Potrivit art.435 alin.(1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța

este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei. Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din conținutul recursului ordinar declarat de apărător se constată că, acesta face

referire la temeiurile de casare din art.427 alin.(1) pct. 2), 6) și 8) Cod de procedură

penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța nu

a fost compusă potrivit legii ori a fost încălcat prevederile art.33 Cod de procedură

penală, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, dispozitivul hotărârii este neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, intervenind cu solicitarea de a se dispune desființarea deciziei instanței de

apel, de altfel și a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Filipaș Vladislav

să fie achitat.

Concomitent, în conținutul cererii de recurs avocatul consemnează doar

circumstanțe factologice, pe care le descrie în detaliu, evidențiind că instanța de apel nu a

apreciat la justa valoare probatoriul administrat pe caz, conținutul deciziei instanței de

apel denotă caracterul formal al acesteia, interpretarea extensivă a legii și circumstanțelor

cauzei, fără a ține cont că învinuirea adusă lui Filipaș Vladislav este una neprobată și

ilegală. Mai mult, instanța de apel nu a dorit să ia în considerare motivele invocate de

apărare, astfel instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat. Colegiul penal lărgit reține că recurentul în recursul declarat indică erori

prevăzute la art.427 Cod de procedură penală, dar de fapt invocă dezacordul cu

aprecierea probelor de către instanțele de judecată.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține, că temeiurile invocate nu și-au găsit confirmarea în cauza dată. Starea de fapt

reținută și de drept apreciată de către instanța de apel, concordă cu circumstanțele

stabilite și probele administrate, relatate și examinate în cuprinsul hotărârii atacate.

Pornind de la aceea că obiectul controlului instanței de recurs este limitat la

analiza chestiunilor de drept, Colegiul penal lărgit apreciază că recursul declarat de

avocatul Crivenco Roman în numele inculpatului, în esență este mai degrabă un „apel

deghizat”, care se bazează în mod primordial pe argumente deja examinate minuțios și

respinse în cadrul procedurii precedente, iar în prezent nu există circumstanțe cu caracter

substanțial și convingător, care să justifice ingerința în hotărârea instanței de apel, cu

dispunerea achitării în privința inculpatului Filipaș Vladislav.

Cu referire la temeiul invocat de recurent, prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod

de procedură penală, Colegiul penal lărgit consideră că acesta nu și-a găsit confirmarea în

urma cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea

cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), 417 alin.(1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală corect fiind recunoscut vinovat și condamnat inculpatul în baza art.152

alin.(2) lit. e) Cod penal.

Instanța de apel a cercetat minuțios probele administrate legal de către organul de

urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art.100

alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă, ținând cont de art.27 și art.

101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de

drept, ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului. Totodată,

instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel iar decizia

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, dispozitivul acesteia fiind concordant

motivării soluției și clar expus, și în corespundere deplină cu prevederile art.417 alin.(1)

Cod de procedură penală.

Colegiul mai menționează că, chestiunea de apreciere a probelor dată de instanța

de apel, invocată de recurent în cererea declarată, ține de starea de fapt a cauzei, iar

stabilirea acesteia este de competența instanței de fond și apel. Prin urmare, se reține că

regula generală desprinsă din dispozițiile art.427 alin.(1) Cod de procedură penală

prevede că, la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de

norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit,

atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și

sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-

a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca

urmare a efectuării recercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută pe baza

probatoriului administrat și a concluzionat corect că aceasta se circumscrie încadrării

juridice în baza art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal, potrivit căreia Filipaș Vladislav a fost

recunoscut vinovat și condamnat.

Colegiul penal consideră că instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele

invocate de apelant, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată, iar

afirmația recurentului precum că instanțele de fond, stabilind vinovăția lui Filipaș

Vladislav, nu au luat în considerație declarațiile martorilor, care au declarat că nu au

văzut și nu au confirmat că Filipaș Vladislav să-l fi lovit pe Voitic Alexandr, nici cu bâta,

nici cu pumnii sau picioarele, instanța de recurs o consideră vădit neîntemeiată, în acest

sens precizând că dimpotrivă din totalitatea probelor administrate la urmărirea penală și

cercetate în cadrul ședinței de judecată atât în prima instanță, cât și în instanța de apel,

dovedesc în întregime vinovăția inculpatului Filipaș Vladislav în comiterea infracțiunii

incriminate și anume prin declarațiile părții vătămate și a martorilor (Voitic Denis, Voitic

Mihail, Cotean Artiom - care au văzut bâta la Filipaș) care au dat declarații sub jurământ,

fiind avertizați de răspundere penală pentru darea declarațiilor false, fiind confirmate și

prin probe scrise, raportul de constatare nr.207-D din 05.12.2017 și raportul de expertiză

judiciară din 13.03.2018.

Așa fiind, Colegiul penal lărgit atestă, că respectând prevederile art.101 alin.(3)

Cod de procedură penală, unde este stipulat că nici o probă din dosar nu are o valoare

prestabilită pentru instanță, instanța de apel a examinat toate probele din dosar și nu a dat

prioritate celor în favoarea condamnării inculpatului, ci coroborându-le, le-a analizat în

ansamblu lor, apreciind just că ele sunt suficiente pentru a fundamenta o acuzație penală

și a-i incrimina lui Filipaș Vladislav săvârșirea infracțiunii incriminate.

Vizavi de criticile recurentului cu privire la modalitatea de apreciere a probelor de

către instanța de apel, instanța de recurs reiterează că la etapa judecării recursului nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator

și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta

fiind sarcina primordială a acestor instanțe.

Din atare considerente, Colegiul penal lărgit nu examinează criticele referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente

faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond,

corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform infracțiunii incriminate

acestuia.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont

de prevederile art.art.99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate

aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat

ajungând la concluzia menținerii sentinței.

Cu referire la pct. 8) alin.(1) al art.427 Cod de procedură penală invocat de

recurent, Colegiul penal lărgit remarcă că, sub aspectul situației de “neîntrunire a

elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei,

însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective

(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă,

sau legătura cauzală dintre acestea).

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal lărgit

menționează că starea de fapt reținută și de drept apreciată de către instanța de apel,

concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relatate și examinate în

cuprinsul hotărârii atacate, corect fiind menținută sentința instanței de fond prin care

Filipaș Vladislav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.152 alin.(2) lit. e)

Cod penal.

Deși se invocă că Filipaș Vladislav nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii

incriminate, Colegiul penal consideră că instanța de apel întemeiat a conchis că

afirmațiile respective nu generează achitarea acestuia precum s-a solicitat în cererea de

apel, or în cursul judecării cauzei în apel și în fond au fost prezentate probe care înlătură

orice dubiu și dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în cele imputate.

Cu referire la argumentul apărării că în acțiunile lui Filipaș Vladislav lipsesc

elementele infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal, Colegiul penal

lărgit consideră că acest argument nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării

materialelor cauzei, menționând în acest sens că acest fapt rezultând din declarațiile părții