CASE OF PETEDZHYYEV AND BONDAR v. UKRAINE

CAUZUL CU PETEDZHYYEV ȘI BONDAR v. UKRAINE (Aplicații nos. 60318/21 și 52156/22) HOTĂRÂREA STASBOURG 23 octombrie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Petedzhyev și Bondar v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Andreas Zünd , Președintele Diana Sârcu, Mykola Gnatovskyy , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în particular la 2 octombrie 2025, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a fost originat în cererile împotriva Ucrainei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Ucrainean („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângea de condamnarea la viață fără perspectiva de eliberare. HOTĂRÂREA DE APLICAȚII Ținând cont de subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Reclamanții se plângea de condamnare pe viață fără perspectiva de eliberare, în mod expres sau în fond, la art. 3 din Convenție. Curtea reiterează că Convenția nu interzice impunerea unei condamnate pe viață pe cei condamnați pentru infracțiuni deosebit de grave, cum ar fi crimă. Totuși, pentru a fi compatibile cu art. 3 o astfel de condamnare trebuie să fie reducibile de jure și de facto , în sensul că trebuie să existe atât o perspectiva de eliberare pentru prizonier, cât și o posibilitate de revizuire. Baza acestei revizuiri trebuie să se extindă pentru a evalua dacă există motive penologice legitime pentru încarcerarea continuă a prizonierului. Aceste motive includ pedeapsa, disuaderea, protecția publică și reabilitarea. Echilibrul dintre ele nu este neapărat static și poate schimba în cursul unei sentințe, astfel încât justificarea principală a detenției de la început să nu fie așa după o perioadă lungă de serviciu a sentinței. Este subliniată importanța terenului de reabilitare, deoarece este aici faptul că accentul politicii penale europene este acum reflectat în practicile statelor contractante, în standardele relevante adoptate de Consiliu al Europei și în materialele internaționale relevante (a se vedea Vinter și alții c. Regatul Unit [GC], nos. 66069/09 și altele 2, §§§ 59-81, CEDO 2013 (extras)). În principalul caz din Petukhov v. Ucraina (n. 2), (n. 41216/13, 12 martie 2019), Curtea a constatat deja o încălcare a problemelor similare cu cele din acest caz. În principalul caz din Medvid v. Ucraina (n. 7453/23, 10 octombrie 2024), a stabilit, de asemenea, că o astfel de situație de incertitudine, cu lipsa unor perspective clare și realiste de eliberare anticipată, a persistat până la 3 martie 2023 – data la care noul mecanism de eliberare a eliberare eliberare condiționată a devenit pe deplin operațională și a oferit reclamanților oportunitatea realistă de a-și revizui condamnarea vieții în fântâna După examinarea tuturor documentelor care îi sunt prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul plângerilor formulate de reclamanții în cazul în cauză. Curtea observă că după 3 Martie 2023, nou-i stabilit mecanismul de eliberare condiționată, a oferit reclamanților posibilitatea realistă de a-și revizui condamnarea pe viață în termenul definit și în condiții clare. Astfel, această parte a reclamațiilor reclamanților este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție (a se vedea, din motiv similar, Medvid, citate mai sus, § 61). În același timp, plângerile, în măsura în care acestea au legătură cu perioada anterioră la 3 martie 2023, sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție de la data respectivă a condamnării finale a reclamanților la închisoarea pe viață (a se vedea tabelul adăugat) la 3 martie 2023. 60318/21, după comunicarea cazului său, reclamantul a susținut în continuare că noua eliberare privind mecanismul de eliberare condiționată a încălcat art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 3, deoarece nu prevede eliberarea directă a deținuților de viață, cum ar fi în majoritatea statelor membre, dar numai prin transferul prealabil al condamnării pe viață la sentința pe termen fix. Chiar presupunând că această plângere este o elaborare a plângerii inițiale ale reclamantului în temeiul articolului 3 din Convenție în ceea ce privește noua eliberare asupra mecanismului de eliberare condițională, Curtea constată că argumentele similare au fost examinate în cazul principal al Medvid (citat mai sus) în temeiul articolului 3 și că nu au fost susținute. În acest caz, Curtea a remarcat în special că, având în vedere faptul că statele sunt, în principiu, libere de a alege propriile sisteme de justiție penală și, în timp ce eliberarea introdusă a mecanismului de eliberare eliberare condiționată nu prevede posibilitatea de eliberare directă din închisoarea pe viață, în afară de închiderea sa prin intermediul unei hotărâri judiciare, o astfel de abordare a posibilității de reducere a condamnărilor pe viață a fost examinată de Curte înainte și s-a constatat că este satisfăcător Ibid., § 53). Prin urmare, această plângere trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție ca fiind evident nefondată. 201), Tribunalul consideră că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru orice prejudiciu moral care ar fi putut fi susținut de solicitanți. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declară plângerile cu privire la irreductibilitatea condamnării pe viață în temeiul articolului 3 din Convenția în ceea ce privește perioadele de detenție ale reclamanților între condamnarea lor finală la închisoarea pe viață și 3 martie 2023 admisibilă și restul cererilor inadmisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție în ceea ce privește perioadele de detenție a reclamanților între condamnarea lor finală la închisoare pe viață și 3 martie 2023; Reține că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru orice prejudiciu moral suferite de solicitanți. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 23 octombrie 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Andreas Zünd Președintele Adjunct Registrul interimar APENDIX Lista cererilor care pun plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție (pensiunea de viață fără perspectiva de eliberare) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Numele instanței de judecată Data deciziei de viață judecător care susține condamnarea 60318/21 03/12/2021 Asan Adilovych PETEDZHYYEV 1974 Kychenok Andriy Sergiyovych Curtea de Apel a Republicii Autonome a Crimeei, 30/11/2007 Curtea Supremă, 29/05/2008 52156/22 18/10/2022 Sergiy Leonidovych BONDAR 1975 Veselov Anatoliy Yuriyovych Romny Kyiv Curtea de Apel, 9/06/2003 Curtea Supremă a Ucrainei, 13/11/2003

FIFTH SECTION

CASE OF

PETEDZHYYEV AND BONDAR v. UKRAINE

(Applications nos. 60318/21 and 52156/22)

JUDGMENT

STRASBOURG

23 October 2025

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Petedzhyyev and Bondar v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Andreas Zünd

, President

,

Diana Sârcu,

Mykola Gnatovskyy

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 2 October 2025,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the life sentence with no prospect of release.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 of the Convention

6.

The applicants complained of the life sentence with no prospect of release. They relied, expressly or in substance, on Article 3 of the Convention.

7.

The Court reiterates that the Convention does not prohibit the imposition of a life sentence on those convicted of especially serious crimes, such as murder. Yet to be compatible with Article 3 such a sentence must be reducible

de jure

and

de facto

, meaning that there must be both a prospect of release for the prisoner and a possibility of review. The basis of such review must extend to assessing whether there are legitimate penological grounds for the continuing incarceration of the prisoner. These grounds include punishment, deterrence, public protection and rehabilitation. The balance between them is not necessarily static and may shift in the course of a sentence, so that the primary justification for detention at the outset may not be so after a lengthy period of service of sentence. The importance of the ground of rehabilitation is underlined, since it is here that the emphasis of European penal policy now lies, as reflected in the practice of the Contracting States, in the relevant standards adopted by the Council of Europe, and in the relevant international materials (see

Vinter and Others v. the United Kingdom

[GC], nos. 66069/09 and 2 others, §§

59-81, ECHR

2013 (extracts)).

8.

In the leading case of

Petukhov v. Ukraine (no. 2),

(no.

41216/13, 12

March 2019), the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case. In the leading case of

Medvid v.

Ukraine

(no.

7453/23, 10 October 2024), it further established that such a situation of uncertainty with a lack of any clear and realistic prospects of early release persisted until 3 March 2023 – the date on which the new release on parole mechanism became fully operational and offered the applicants the realistic opportunity to have their life sentences reviewed within the well

‑

defined timeframe and under clear conditions.

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of the complaints raised by the applicants in the case at hand. The Court observes that after 3

March 2023 the newly established release on parole mechanism offered the applicants the realistic opportunity to have their life sentence reviewed within the well

‑

defined timeframe and under clear conditions. Thus, this part of the applicants’ complaints is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention (see for similar reason,

Medvid,

cited above, § 61). At the same time, the complaints, in so far as they related to the period prior to 3

March 2023, are admissible and disclose a breach of Article

3 of the Convention from the respective dates of the applicants’ final sentencing to life imprisonment (see the appended table) to 3 March 2023.

REMAINING COMPLAINT

10.

In application no.

60318/21, after the communication of his case, the applicant further submitted that the new release on parole mechanism violated Article

14 of the Convention in conjunction with Article 3 as it does not provide for direct release of life prisoners like in majority of the Member States but only through prior commutation of life sentence to fixed-term sentence. Even assuming that this complaint is an elaboration of the applicant’s original complaint under Article 3 of the Convention as to the new release on parole mechanism, the Court notes that similar contentions were examined in the leading case of

Medvid

(cited above) under Article 3 and found unsubstantiated. In that case the Court in particular noted that in view of the fact that the States are in principle free to choose their own criminal-justice systems and while the introduced release on parole mechanism does not foresee the possibility of direct release from life imprisonment apart from through the commutation thereof by means of a court decision, such an approach to the possibility of reducing life sentences has been examined by the Court before and was found to be satisfactory

(

ibid

., § 53). Therefore, this complaint must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention

as manifestly ill-founded.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

11.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Petukhov (no. 2),

cited above, §

201), the Court considers that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction for any non-pecuniary damage that may have been sustained by the applicants.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the complaints about irreducibility of life sentence under Article

3 of the Convention in respect of the periods of the applicants’ detention between their final sentencing to life imprisonment and 3

March 2023 admissible and the remainder of the applications inadmissible;

Holds

that there has been a violation of Article 3 of the Convention in respect of the periods of the applicants’ detention between their final sentencing to life imprisonment and 3 March 2023;

Holds

that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction for any non-pecuniary damage sustained by the applicants.

Done in English, and notified in writing on 23 October 2025, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Andreas Zünd

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 3 of the Convention

(life sentence with no prospect of release)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Name of the trial court

Date of the life sentence

Judicial decision upholding the conviction

60318/21

03/12/2021

Asan Adylovych PETEDZHYYEV

1974

Kychenok Andriy Sergiyovych

Kyiv

Court of Appeal of the Autonomous Republic of Crimea,

30/11/2007

Supreme Court, 29/05/2008

52156/22

18/10/2022

Sergiy Leonidovych BONDAR

1975

Veselov Anatoliy Yuriyovych

Romny

Kyiv Court of Appeal, 9/06/2003

Supreme Court of Ukraine,

13/11/2003