1ra-978/2020 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-978/2020 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-978/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 19 septembrie

2019, în cauza penală în privința lui

Anghel Maxim XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 22.10.2018 – 30.07.2019;

Instanța de apel: 16.08.2019-19.09.2019

Instanța de recurs: 07.02.2020-11.03.2020

c o n s t a t ă:

Maxim a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.

(2) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, sub formă de 100 ore muncă neremunerată în folosul comunității. S-

a respins cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul inculpatului în

contul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 1680 lei pentru efectuarea raportul

de constatare tehnico-științifică.

Maxim, în circumstanțe și perioadă de timp nestabilită de către organul de urmărire

penală, în scopul utilizării personale a intrat în posesia drogurilor, pe care ulterior le-a

păstrat până la data de 17 iulie 2018, când în cadrul cercetării la fața locului, efectuată

la domiciliul acestuia, amplasat în XXXXX, au fost depistate și ridicate: o folie de

hârtie ce conținea masa vegetală uscată și mărunțită de culoare verde-cafenie, care

conform raportului de constatare nr. 34/12/3-R-377 din 23 iulie 2018, reprezintă

marijuană, în cantitate de 4,734 g, ce se atribuie la proporții mari; două fragmente de

butelii din polimer, cu depunerile de substanță de culoare cafenie-închisă pe pereții

interiori a acestora, care conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.

34/12/3-R-377 din 23 iulie 2018, reprezintă rășină de canabis, în cantitate de 0,402 g,

ce se atribuie la proporții mari.

1

procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, în temeiul căreia să fie dispusă încasarea

cheltuielilor judiciare în sumă totală de 1680 lei de la Anghel Maxim în beneficiul

statului. În rest a menține fără modificări celelalte dispoziții ale sentinței.

În motivarea apelului, procurorul a indicat că nu contestă circumstanțele de fapt

și de drept constatate de către prima instanță și nici pedeapsa stabilită inculpatului, pe

care o consideră echitabilă, însă nu este de acord cu soluția instanței de fond de

respingere a cerinței privitor la încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat în

beneficiul statului.

Notează procurorul că, suportarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală

este provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi penale

și a judecării cauzei penale pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare

cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa, deoarece fără săvârșirea infracțiunii

astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Invocând prevederile art. 227 alin. (1), art. 143 alin. (1) pct. 6) și art. 229 alin.

(2) Cod de procedură penală, procurorul consideră neîntemeiat argumentul instanței de

judecată de a respinge cerința de încasare a cheltuielilor judiciare de la inculpat, precum

că statul are obligația de a demonstra vinovăția persoanei, în situația în care statul și-a

onorat această obligație, a demonstrat prin acțiuni de procedură legală vinovăția

persoanei, și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal a suportat

cheltuieli, iar art. 229 Cod de procedură penală indică direct că condamnatul poate fi

obligat la recuperarea cheltuielilor judiciare.

Mai indică apelantul că, instanța, refuzând încasarea cheltuielilor judiciare din

contul inculpatului, nu a stabilit că încasarea acestora poate influența substanțial asupra

situației materiale a inculpatului.

apelul procurorului a fost admis, s-a casat parțial, inclusiv din oficiu, sentința și s-a

pronunțat o nouă hotărâre prin care Anghel Maxim s-a recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal, cu liberarea de răspundere penală

în legătură cu intervenirea prescripția tragerii la răspundere penală.

În rest sentința s-a menținut.

instanță în rezultatul analizei și aprecierii probelor administrate în cadrul cercetării

judecătorești cu respectarea principiului contradictorialității și egalității părților în

drepturi procedurale, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității probelor, precum și a coroborării lor, întemeiat a ajuns la concluzia

dovedirii vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (2)

Cod penal.

2

Lecturând sentința judecătorească s-a atestat contradicții între partea

descriptivă și dispozitivul sentinței. Astfel, în partea descriptivă instanța de judecată s-

a constatat în acțiunile inculpatului existența elementelor componente ale infracțiunii

prevăzută de art. 217 alin.(1) Cod penal, cu indicii: semănatul și cultivarea ilegală a

plantelor care conțin droguri, săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare, în

condițiile în care, potrivit rechizitoriului inculpatul a fost trimis în judecată pentru

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal și în instanța de judecată

prin înscris autentic a recunoscut săvârșirea acestei infracțiuni, precum și încadrarea

juridică.

Prin ordonanța procurorului din 01 octombrie 2018 Anghel Maxim a fost scos

de sub urmărire penală pe capătul de acuzare privind cultivarea ilegală a plantelor ce

conțin droguri, fără scop de înstrăinare, deoarece fapta acestuia constituie contravenție

prevăzută de art. 87 Cod contravențional, fiind început proces contravențional în acest

sens. În virtutea faptului că ordonanța respectivă a procurorului a devenit definitivă,

poartă un caracter obligatoriu pentru toate persoanelor fizice și juridice din țară și au

putere executoriu pe întreg teritoriul al Republicii Moldova.

În continuare, instanța de judecată în partea descriptivă a sentinței a constatat

vinovăția inculpatului și în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod

penal. Cu toate acestea, în dispozitivul sentinței instanța de judecată îl recunoaște

vinovat pe inculpat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea pedepsei penale,

potrivit sancțiunii articolului respectiv.

Contextul circumstanțelor notate a atestat existența unei erori procesuale,

admisă de către instanța de fond la adoptarea sentinței judecătorești, ceia ce a constituit

temei pentru casarea sentinței în latura penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri, or o

astfel de sentință nu poate fi menținută.

Analizând cumulul probelor cercetate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, în virtutea cărora fiecare probă a fost apreciată din punct de vedere

al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel a reținut că fapta

inculpatului a întrunit elementele constitutive ale componenței de infracțiune

prevăzută la art. 217 alin. (2) Cod penal.

Instanța de apel având în vedere demonstrarea vinovăției inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal, a considerat că prima

instanță a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 75 alin. (1), art. 76, art. 77

Cod penal, și a individualizat obiectiv categoria și termenul pedepsei aplicate

inculpatului, stabilindu-i acestuia o pedeapsă echitabilă și în limitele stabilite de Partea

Specială a articolului respectiv, precum și a luat în considerare scopul legii penale

reglementat de art. 61 Cod penal.

Infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal, în raport cu prevederile

art. 16 Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare. Conform art. 60 alin.(1)

3

lit. a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii

infracțiunii au expirat următoarele termene: 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni

ușoare. Iar, art. 60 alin.(7) Cod penal stabilește că, termenele de prescripție de tragere

la răspundere penală se reduc la jumătate pentru persoanele care la data săvârșirii

infracțiunii erau minori.

Lecturând materialele dosarului s-a atestat că inculpatul la data săvârșirii

infracțiunii – 17 iunie 2018, avea împlinită vârsta de 17 ani. Astfel, termenul de tragere

la răspundere penală în privința inculpatului este de un an de la data săvârșirii

infracțiunii.

Contextul circumstanțelor notate, denotă intervenirea termenului prescripției

tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii, așa cum de la

data comiterii infracțiunii– 17 iulie 2018, a trecut mai mul de un an de zile. Potrivit art.

389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă: fără

stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere penală în cazul expirării termenului de

prescripție.

Având în vedere prevederile menționate, și că de la data săvârșirii infracțiunii

17 iulie 2018, a expirat mai mult de un an, instanța de apel a considerat că inculpatul

urma să fie recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (2)

Cod penal, cu liberare de răspundere penală din motivul intervenirii termenului

prescripției de tragere la răspundere penală.

Instanța de apel a notat că sentința primei instanțe este criticată de partea

acuzării în latura civilă în partea respingerii cerinței procurorului de a încasat din contul

inculpatul cheltuieli judiciare în sumă de 1 680 lei pentru efectuarea constatării tehnico-

științifice. În consecință, instanța de apel a constatat temeinicia concluziei primei

instanțe de a respinge cerința procurorului privitor la încasarea de la inculpatul Anghel

Maxim cheltuielile judiciare pentru efectuarea raportul de constatare tehnico-științifică

în sumă de 1680 lei, or potrivit art. 227 alin. (1) și art. 227 alin .(2) pct. 5), (3) Cod de

procedură penală, cheltuieli judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea

nu prevede altă modalitate.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, procurorul a atacat-o cu recurs ordinar, solicitând

casarea deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Recurentul a menționat că sentința a fost atacată de procuror doar în latura civilă,

în partea cheltuielilor judiciare. La materialele cauzei a fost anexată o cerere din

19.09.2019 cu privire la încetarea procesului penal în temeiul intervenirii termenului

de prescripție, prezentată de către avocatul, aceasta nu a fost soluționată. Accentuează

recurentul ca instanța de apel să poată interveni cu modificări în latura penală este

necesară să fie depus un apel ce se referă la latura penală.

4

Instanța de apel s-a expus asupra întregii sentințe, fără a avea spre soluționare

apelul depus de către partea apărării și fără să expună argumentele necesității aplicării

efectului extensiv al apelului și fără aplicarea art. 411 Cod de procedură penală în

decizie.

De menționat că instanța de apel nu a intervenit în cercetarea probelor și

modificarea circumstanțelor de fapt și încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului

stabilite și condamnate de prima instanță, astfel nu poate fi Anghel Maxim, recunoscut

din nou vinovat de comiterea aceleași infracțiuni, fără casarea integrală a sentinței, și

cu liberarea penală, și nu liberarea inculpatului de răspunderea penală.

Consideră recurentul neîntemeiată soluția instanței de apel în legătură cu

respingerea cerinței de încasare a cheltuielilor de judecată în mărime de 1680 lei de la

inculpat în bugetul statutului. Atât practica Curții Supreme de Justiție și practica CEDO

în opinia lui denotă faptul, că persoana recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii

urmează să suporte cheltuielile judiciare. Chestiunea suportării cheltuielilor respective,

trebuie soluționată conform prevederilor art. 229 Cod de procedură penală, care pune

sarcina pe condamnat, responsabil de cheltuielile în legătură cu comiterea infracțiunii.

Doar dacă condamnatul nu este în stare să achite din diferite motive, acestea sunt

trecute în contul statului.

Recurentul a menționat că odată ce instanța de apel a dispus respingerea cererii

procurorului, ea nu a dispus trecerea cheltuielilor în contul statului, astfel, rezultă că

decizia nu dispune de o dispoziție referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare, așa

cum se cere în prevederile art. 397 pct. 5) și art. 416 Cod de procedură penală.

opinia asupra recursului declarat de procuror, solicitând dispunerea inadmisibilității

recursului ca neîntemeiat.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Procurorul a constatat că instanța de apel s-a expus asupra întregii sentințe, pe

când apelul a atacat doar latura civilă a sentinței. Conform prevederilor art. 409 alin.

(2) Cod de procedură penală, în limitele prevederilor arătate în alin.(1), instanța de

apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant,

să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația

5

apelantului, ce rezultă că instanța de apel, aplicînd efectul devolutiv al apelului, just

și-a îndeplinit atribuțiile, apreciind sentința în totalitate, iar conform art. 60 alin. (1) lit.

a) Cod penal și 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală a identificat corect că la

data de 17.07.2019 a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală

pentru infracțiunea incriminată inculpatului și ca urmare, acesta a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, cu liberare

de răspundere penală din motivul intervenirii termenului de prescripție a tragerii lui la

răspundere penală.

Procurorul indică ca temei de drept pentru casarea deciziei recurate pct. 6) alin.

(1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă de fapt recurentul invocă dezacordul cu

soluția instanței de apel privind respingerea încasării de la inculpat a cheltuielilor de

judecată în mărime de 1680 lei, pentru efectuarea raportul de constatare tehnico-

științifică.

Colegiul respinge argumentele procurorului, ca nefondate, deoarece la judecarea

cauzei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 229 alin. (1) și (3) Cod de

procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat

sau sunt trecute în contul statului și instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total

sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în

caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judicare poate influența

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Concomitent, soluția instanței de apel este susținută și de prevederile art. 227

alin. (3) Cod de procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele

alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

În speță, cheltuielile judiciare au fost suportate pentru efectuarea raportului de

constatare tehnico-științifică, iar legea nu prevede o altă modalitate de plată a

cheltuielilor pentru întocmirea raportului de constatare tehnico/științifică.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise la art. 414-419 Cod de

procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, iar temei pentru

admiterea recursului ordinar declarat de procuror nu există și potrivit legii, se impune

inadmisibilitatea lui ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

d e c i d e:

6

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Cahul din 19 septembrie 2019, în cauza penală în privința lui Anghel Maxim

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată la 06 mai 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

7