1ra-1426/19 — art. 190 alin. 2 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 190 alin. 2 lit. b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1426/19 — art. 190 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1426/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
03 iulie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 14 martie
2019, în cauza penală în privința lui:
Bucurosu Maxim Xxxxx, născut la
xx.xx.xxxx, originar din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx,
locuitor în Xxxxx,
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 23.04.2018 - 08.12.2018;
Instanța de apel: 14.02.2019 - 14.03.2019;
Instanța de recurs: 05.06.2019 - 03.07.2019.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, din 08 decembrie 2018,
Bucurosu Maxim a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit.
b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3 (trei)
ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de
a ocupa funcții legate de circulația mijloacelor bănești pe termen de 3 (trei) ani.
S-a încasat de la Bucurosu Maxim în beneficiul lui Songrov Roman 13 805
(treisprezece mii opt sute cinci) lei, 26 bani cu titlul de prejudiciul material, 5 000
(cinci mii) lei cu titlul de prejudiciul moral și 1 500 (una mie cinci sute) lei cu titlul
de cheltuieli pentru asistență juridică acordată în cadrul procesului penal.
S-a respins cerința procurorului privind încasarea de la Bucurosu Maxim a
sumei de 451 (patru sute cincizeci și unu) lei cu titlu de cheltuieli de judecată, trecând
aceste cheltuieli în contul statului.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut ca fiind constatat că, în
luna aprilie 2016, Bucurosu Maxim, împreună și printr-o înțelegere în prealabil cu o
persoană nestabilită în cadrul urmăririi penale, intenționat, având scopul dobândirii
ilicite a bunurilor altei persoane, au obținut încrederea din partea lui Songrov Roman,
născut la 10.09.1989, domiciliat în or. Xxxxx, str. Xxxxx xx, cu care prin telefon au
încheiat o înțelegere verbală, conform căreia și-au asumat obligația de a transporta
din Lituania, în Republica Moldova și de a înstrăina lui Songrov Roman, automobilul
1
de model ,,Mercedes 124” cu prețul stabilit de 1 350 Euro. În realitate neavând
intenția de a realiza obligația asumată, sub condiția achitării de către Songrov Roman,
a arvunei în sumă de 700 dolari SUA.
La data de 14 aprilie 2016, timpul exact nefiind stabilit, Bucurosu Maxim, în
continuarea intenției infracționale, împărțind în prealabil rolurile cu persoana
nestabilită, s-a deplasat cu taxiul la locul de muncă a lui Songrov Roman și anume,
SRL „Azurcom”, situată în or. Xxxx, str. Xxxxx nr. xx, unde în biroul de serviciu a
lui Songrov Roman, intenționat, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei
persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, ilegal a primit de la Songrov Roman,
suma de 700 dolari SUA, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a
Moldovei, la data de 14 aprilie 2016, constituia 13 805 lei, 26 bani. Totodată,
neavând intenția de a întoarce lui Songrov Roman suma de 700 dolari SUA și
respectiv a executa obligațiile asumate în urma înțelegerii verbale sus menționate, și
pentru confirmarea cuvintelor sale, a întocmit și a eliberat lui Songrov Roman,
recipisa privind recepționarea sumei arvune, după ce a plecat într-o direcție
necunoscută, și până în prezent nu a restituit lui Songrov Roman suma de 700 dolari
SUA. Astfel, cauzând acestuia un prejudiciu considerabil în mărime de 700 dolari
SUA, ce constituie 13 805 lei 26 bani.
Acțiunile lui Bucurosu Maxim, au fost încadrate în prevederile art. 190 alin. (2)
lit. b), c), Cod penal, conform indiciilor - escrocheria, adică dobândirea ilicită a
bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea
ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale
obiectului, părților actului juridic, încheierea acestuia este determinată de
comportamentul viclean care a produs daune considerabile, săvârșită de două
persoane.
La data de 26 noiembrie 2018, în conformitate cu art. 325 alin. (2) Cod de
procedură penală, procurorul a modificat învinuirea înaintată inculpatului Bucurosu
Maxim, încadrând acțiunile acestuia juridico-penal, în baza art. 190 alin. (2) lit. b)
Cod penal.
Cauza a fost examinată în prima instanță în lipsa inculpatului Bucurosu Maxim,
în conformitate cu art. 321 Cod de procedură penală.
Nefiind de acord cu sentința, procurorul a declarat apel, solicitând casarea
acesteia în latura civilă, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care
să fie încasate de la Bucurosu Maxim în beneficiul statului, cheltuielile de judecată în
mărime de 451 lei, 75 bani, care au fost suportate de Inspectoratul de Poliție Taraclia,
la 12 aprilie 2018, în legătură cu escortarea inculpatului din municipiul Chișinău în
Inspectoratul de Poliție Taraclia.
În motivarea apelului s-a invocat că nici la etapa urmăririi penale, nici la etapa
examinării cauzei în instanța de judecată, inculpatul nu a recuperat cheltuielile de
judecată, or alin. (1) și (3) al art. 229 Cod de procedură penală, stabilește expres că
acestea sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.
2
Totodată, în cadrul urmăririi penale și examinării cauzei în instanța de judecată,
nu a fost stabilit că Bucurosu Maxim nu este în stare să achite cheltuielile de
judecată, precum și faptul că, încasarea acestora va influența substanțial situația
persoanelor aflate la întreținerea lui.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 14 martie 2019,
apelul declarat a fost respins ca nefondat.
4.1. Colegiul judiciar, examinând materialele dosarului, a ajuns la concluzia că
prima instanță corect a stabilit aspectele de fapt și de drept ale cauzei, pronunțându-se
corect asupra acțiunilor imputate inculpatului. Aceste împrejurări au fost constatate
din totalitatea de probe care au fost administrate și examinate în cadrul ședinței de
judecată în prima instanță și care au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al
coroborării lor, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală.
Verificând aspectele de drept operate de prima instanță la soluționarea cerinței
procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare,
Colegiul a considerat că apelul declarat urmează să fie respins, din următoarele
considerente.
Foaia de parcurs și raportul inspectorului superior Cara V., întru justificarea
cerinței de încasare a cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, nici într-un mod
nu demonstrează mărimea cheltuielilor invocate și faptul că acestea au fost suportate
anume pentru a-l escorta pe inculpat din municipiul Chișinău în Inspectoratul de
Poliția Taraclia, pentru efectuarea acțiunilor procesuale pe cauza penală respectivă.
Or, în foaia de parcurs prezentată, sunt indicate mai multe deplasări în diferite date,
diferite direcții, inclusiv și în municipiul Chișinău, însă nu este indicat concret cu ce
scop au fost efectuate deplasările respective și ce tangență au cu Bucurosu Maxim.
Totodată, raportul întocmit de către inspectorul superior Cara V., în care a
comunicat că suma cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu escortarea
inculpatului în Inspectoratul de Poliție Taraclia, constituie 451 lei, 75 bani, nu poate
fi admis ca probă care demonstrează suma respectivă, deoarece la acest raport nu a
fost anexat nici un calcul privind consumul combustibilului, prin care s-ar fi
demonstrat că, în legătură cu escortarea inculpatului au fost cheltuite 25 litri de
benzină. Totodată, la acest raport nu a fost anexat nici un calcul referitor la prețul
achitat pentru combustibilul utilizat în cadrul escortării inculpatului din municipiul
Chișinău în Inspectoratul de Poliție Taraclia.
Colegiul a mai reținut netemeinicia cerinței procurorului și prin faptul că
inculpatul, la data de 12 aprilie 2018, data escortării din municipiul Chișinău în
Inspectoratul de poliție Taraclia, se afla în custodia statului fiind plasat în arest
preventiv. Respectiv, este obligația organului de urmărire penală de a întreprinde
toate măsurile procesuale privind respectarea dreptului inculpatului la un proces
echitabil și necesitatea escortării acestuia în Inspectoratul de poliție Taraclia, pentru
efectuarea acțiunilor de urmărire penală. Or, Bucurosu Maxim, fiind privat de
3
libertate, putea fi escortat în Inspectoratul de poliție Taraclia, doar la solicitarea
organului de urmărire penală, printr-un act procesual legal și sub escorta respectivă.
Astfel, instanța de apel a considerat că cheltuielile solicitate spre încasare, au
fost determinate de necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru
efectuarea acțiunilor procesuale în conformitate cu prevederile legislației procesuale,
precum și administrării și fixării probatoriului pe cauza penală.
Împotriva deciziei instanței de apel, recurs ordinar declară procurorul, care
invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită
casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.
În recursul său procurorul menționează că soluționarea chestiunii cine suportă
cheltuielile judiciare, se face reieșind din prevederile art. 229 alin. (1) Cod de
procedură penală, care pe prim plan pune condamnatul responsabil de aceste
cheltuieli, și doar dacă acesta nu este în stare, din diferite motive - invaliditate,
incapacitate juridică, aceste cheltuieli sunt trecute în contul statului.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit
neîntemeiat din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în
cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Procurorul indică ca temei de drept pentru casarea deciziei recurate pct. 6) alin.
(1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă de fapt invocă dezacordul cu soluția
instanțelor de fond privind respingerea încasării de la inculpat a cheltuielilor de
judecată în mărime de 451 lei 75 banii, suportate pentru escortarea inculpatului din
mun. Chișinău în Inspectoratul de Poliție Taraclia.
La judecarea cauzei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 229 alin. (1)
și (3) Cod de procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate
de condamnat sau sunt trecute în contul statului și instanța poate elibera de aceste
cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte
cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor
judicare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se
află la întreținerea lor.
Concomitent, soluția instanței de apel este susținută și de prevederile art. 227
alin. (3) Cod de procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele
alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.
Colegiul menționează că, argumentele invocate de către recurent în susținerea
solicitării înaintate sunt neîntemeiate, deoarece cheltuielile judiciare constituie
cheltuieli care au fost suportate pentru escortarea inculpatului din mun. Chișinău în
Inspectoratul de Poliție Taraclia, care la data escortării, se afla în custodia statului
fiind plasat în arest preventiv. Respectiv, este obligația organului de urmărire penală
4
de a întreprinde toate măsurile procesuale privind respectarea dreptului acestuia la un
proces echitabil și necesitatea escortării acestuia în Inspectoratul de poliție Taraclia,
pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală.
În urma celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept
invocată de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar
solicitările recurentului nu au suport legal, prin urmare soluția adoptată de către
instanța de apel este întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al
Curții de Apel Cahul din 14 martie 2019, în cauza penală în privința lui Bucurosu
Maxim, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 19 iulie 2019.
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
5