1ra-1018/2019 — art. 349 alin. 1-1 Cod penal

1ra-1018/2019 — art. 349 alin. 1-1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1018/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

28 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte: Timofti Vladimir

judecători: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 11

decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Toporaș Maxim xxxxx, născut la

xxxxx, originar și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.03.2016 – 25.07.2017;

Instanța de apel: 20.11.2017 – 13.03.2018;

Instanța de recurs: 29.05.2018 – 17.07.2018;

Instanța de apel: 17.09.2018 – 11.12.2018;

Instanța de recurs: 08.04.2019 – 28.11.2019.

A C O N S T A T AT :

Maxim a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 349 alin. (11) Cod

penal la amendă în mărime de 500 unități convenționale.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial fiind dispusă încasarea de la Toporaș

Maxim în beneficiul lui Calistru Marin a prejudiciului moral în mărime de 2000

lei și a cheltuielilor judiciare în mărime de 3000 lei.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în beneficiul

statului a fost respinsă ca neîntemeiată.

la 24 februarie 2016, ora 12.00, aflându-se în biroul de serviciu nr.310, în care

Calistru Marin, fiind persoană cu funcție de răspundere, care își exercita

atribuțiile sale de serviciu în calitate de comandant al Batalionului de Patrulare

Sud, cu sediul în str.Dunării 9, or.Cahul, l-a numit pe Calistru Marin cu cuvinte

necenzurate, amenințându-l cu vătămarea integrității corporale și a sănătății,

l-a apucat cu ambele mâini de uniforma de serviciu în regiunea pieptului și l-a

îmbrâncit de mai multe ori de perete, cauzându-i suferințe fizice și leziuni

corporale neînsemnate.

1

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatul să fie achitat, pe motiv că lipsește fapta infracțională imputată

acestuia, invocând că instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele

cauzei; - vinovăția inculpatului nu a fost probată; - actul de învinuire este

contradictoriu și bazat pe presupuneri; - a fost încălcat principiul prezumției

nevinovăției; - ordonanța de învinuire și rechizitoriul prezintă neconcordanțe,

or, în ordonanța de învinuire se menționează că M.Toporaș și-a îndreptat

acțiunile infracționale împotriva lui M.Calestru, ultimul având calitatea de

persoană cu funcție de răspundere, însă în rechizitoriul se menționează că

acestea au fost îndreptate împotriva lui M.Calestru ca fiind o persoană care își

îndeplinește datoria obștească; - la materialele cauzei lipsesc acte care ar proba

statutul oficial al lui M.Calestru, atribuțiile de serviciu și alte informații

relevante; - instanța neîntemeiat a constatat că partea vătămată avea calitate de

persoană cu funcție de răspundere și că, la data comiterii infracțiunii imputate,

îndeplinea funcția de comandant al Plutonului Cahul, Taraclia, Vulcănești,

Cantemir al Batalionului de Patrulare Sud al Inspectoratului General de Poliție; -

în ordonanța de punere sub învinuire se menționează că părții vătămate i-au

fost cauzate suferințe fizice și leziuni corporale, iar în rechizitoriu este

menționat că i-au fost cauzate doar suferințe fizice; - declarațiile părții vătămate

despre loviturile ce i-au fost aplicate de inculpat și constatările raportului de

expertiză medico-legală nr.122 din 25.02.2016 sunt contradictorii; - concluziile

instanței, precum că leziunile corporale constatate la partea vătămată prin

raportul de expertiză medico-legală nr.125 din 24.02.2016, au fost provocate în

urma imobilizării acestuia nu au la origine nici o circumstanță factologică,

precum nici suport juridic; - instanța nu a luat în considerare că declarațiile

martorilor A.Armanu, D.Suvac, E.Chistru sunt contradictorii, că respectivii sunt

sau subalternii părții vătămate, sau activează în același local; - instanța greșit a

reținut intenția inculpatului, or, acesta a venit în biroul părții vătămate dorind

să conteste procesul-verbal cu privire la contravenție, solicitând eliberarea

tuturor actelor necesare în acest sens; - potrivit ordonanței procurorului

adjunct al Procurorului raionului Cahul din 16.05.2016 a fost anulată ordonanța

de refuz în începerea urmăririi penale din 16.03.2016 și a fost dispusă

începerea urmăririi penale pe semnele calificative ale infracțiunii prevăzută de

art.1661 alin.(2) lit.c) Cod penal pe faptul maltratării lui M.Toporaș de către

colaboratorii de poliție.

apelul declarat de către avocatul P.Zamfir în numele inculpatului a fost admis,

casată total sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care M.Toporaș a fost achitat de sub

învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.349 alin. (11) Cod penal, pe

motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii, iar acțiunea civilă

formulată de M.Calestru a fost lăsată fără examinare.

instanță nu a dat deplină eficiență prevederilor art.101 Cod de procedură

penală și nu a apreciat probele din punct de vedere al pertinenței, concludentei,

2

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor și eronat a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate.

Complementar instanța de apel a subliniat că, la adoptarea sentinței, prima

instanță nu a respectat prevederile art.385 alin.(1) pct.1)-3) Cod de procedură

penală.

Astfel, făcând încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, instanța nu a

demonstrat scopul comiterii infracțiunii ce afectează latura subiectivă a

infracțiunii. Or, învinuirea formulată de către procuror nu corespunde în

totalitate conținutului normei prevăzute la art.349 alin. (11) Cod penal și nu

corespunde în totalitate faptelor constatate a fi săvârșite de către inculpat.

În acest sens, instanța de apel a explicat că prima instanță a ajuns la

concluzia că calificativul „în scopul sistării activității de serviciu ori schimbării

caracterului în interesul celui care aplică violență'' poate fi aplicat doar în cazul

în care inculpatului i-ar fi fost incriminată nimicirea bunurilor. Or, potrivit

conținutului normei legale, sintagma ,fie nimicirea bunurilor acestora în scopul

sistării activității lor de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui

care aplică violența sau altei persoane", nu este despărțită prin virgulă și

respectiv, este privită în ansamblu și condiționată de acțiunea de nimicire a

bunurilor. In context, prima instanță a constatat că inculpatul a comis

infracțiunea incriminată, prevăzută de art. 349 alin.(1') Cod penal, însă în

acțiunile acestuia fiind prezente doar semnele calificative - aplicarea violenței

nepericuloase pentru sănătate față de persoana cu funcție de răspundere.

Considerând-o drept o concluzie eronată, instanța de apel a precizat că, în

cazul aplicării violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de

persoana cu funcție de răspundere, așa cum s-a constatat în speță, scopul

infracțiunii este unul special - sistarea activității de serviciu a persoanei cu

funcție de răspundere, ori al schimbării caracterului activității de serviciu a

persoanei cu funcție de răspundere în interesul celui ce amenință sau al altei

persoane. Respectiv, în situația aplicării violenței nepericuloase pentru viață

sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundereeste important ca fapta

să fie săvârșită anume în timpul exercitării de către persoana cu funcție de

răspundere a atribuțiilor sale de serviciu, și anume în scopul sistării activității

de serviciu a acesteia, sau cu scopul schimbării caracterului activității de

serviciu a persoanei în interesul celui ce amenință sau al altei persoane. In

situația în care acest scop lipsește, alin.(1') al art.349 Cod penal, nu poate fi

reținut la calificare.

Instanța de apel a indicat că, contrar celor enunțate mai sus, prima instanță

nu a determinat scopul săvârșirii infracțiunii incriminate, nefiind îndeplinită

latura subiectivă a acestei infracțiuni. Mai mult, deși prima instanță a constatat

că în speță nu poate fi reținut semnul calificativ al infracțiunii respective ce

determină latura subiectivă și anume, „în scopul sistării activității de serviciu

ori schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică violența", totuși l-a

condamnat pe inculpat în baza art.349 alin.(11) Cod penal.

Având în vedere că procurorul nu a contestat sentința, fiind de acord cu

soluția primei instanțe și ținând cont de prevederile art.410 alin.(1) Cod de

procedură penală, potrivit căruia instanța de apel, soluționând cauza, nu poate

3

crea o situație mai gravă pentru persoana care a declarat apel, instanța de apel a

precizat că, deși în acțiunile inculpatului persistă unele elemente ilegale

prevăzute de legea penală, nu se va pronunța asupra lor.

care, invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia și menținerea sentinței, pe motiv că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - vinovăția

inculpatului este cert dovedită prin cumulul de probe administrate de organul

de urmărire penală;

- deși instanța de apel a constatat că în acțiunile inculpatului persistă unele

elemente ilegale prevăzute de legea penală, nu a indicat care anume infracțiune

a fost comisă de inculpat;

- contrar celor alegate de instanța de apel, prima instanță a ținut cont de

delimitarea făcută de legiuitor, cea dintre persoană cu funcție de răspundere și

persoană care îndeplinește o datorie obștească;

6.1. Partea vătămată M.Calistru care, invocând temeiul prevăzut de art. 427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și menținerea

sentinței, pe motiv că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția;

- deși instanța de apel a constatat că în acțiunile inculpatului persistă unele

elemente ilegale prevăzute de legea penală, nu a indicat care anume infracțiune

a fost comisă de inculpat, încălcând prevederile art. 113 Cod penal, care

stipulează că instanța este obligată să verifice dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea;

- instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei, vinovăția

inculpatului fiind dovedită prin cumulul de probe administrate de organul de

urmărire penală;

- în contextul în care instanța de apel l-a achitat pe M.Toporaș de sub

învinuirea de comiterea infracțiunii imputate, a refuzat să se pronunțe asupra

acțiunii civile, prin ce i-a fost lezat dreptul de a-i fi reparat prejudiciul cauzat

prin infracțiune.

17 iulie 2018 a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror și partea

vătămată Calistru Marin, casată total decizia instanței de apel și dispusă

rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

examinând apelul declarat de către avocatul P.Zamfir în numele inculpatului,

împotriva sentinței de condamnare a acestuia în baza art.349 alin.(11) Cod

penal, instanța de apel a considerat că vinovăția inculpatului de comiterea

infracțiunii imputate nu este probată. Or, prima instanță l-a condamnat pe

M.Toporaș pentru comiterea infracțiunii pre-citate, fară ca acțiunile acestuia să

cumuleze elementele constitutive ale infracțiunii, și anume scopul săvârșirii

faptei infracționale imputate, precizând că, în situația aplicării violenței

nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de

răspundere este important ca fapta să fie săvârșită anume în timpul exercitării

de către persoana cu funcție de răspundere a atribuțiilor sale de serviciu, și

4

anume în scopul sistării activității de serviciu a acesteia, sau cu scopul

schimbării caracterului activității de serviciu a persoanei în interesul celui ce

amenință sau al altei persoane.

Totodată, instanța de apel a indicat că în acțiunile inculpatului persistă

unele elemente ilegale prevăzute de legea penală, însă având în vedere

prevederile art. 410 alin.(1) Cod de procedură penală a evitat să se pronunțe

asupra lor.

În contextul celor expuse, instanța de recurs a precizat că soluționarea

chestiunii prevăzute de norma menționată nu duce în mod categoric la

încălcarea prevederile art.410 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs a constatat că, instanța de apel, ajungând la

concluzia că inculpatul M.Toporaș urmează a fi achitat, nu a respectat

prevederile art. 394 alin.(3) Cod de procedură penală, iar indicarea în hotărâre

a faptului că „în acțiunile inculpatului persistă unele elemente ilegale prevăzute

de legea penală", în condițiile normelor expuse supra, este insuficientă pentru a

considera că instanța a pronunțat o hotărâre motivată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală, or, obligația instanței de a-și

motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui

proces echitabil, prevăzut de art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Mai mult, instanța de apel nu

a ținut cont că potrivit prevederilor legale nu se admite introducerea în sentința

de achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială nevinovăția celui achitat.

În concluzie, instanța de recurs a constatat că instanța de apel nu și-a

motivat soluția adoptată în conformitate cu dispozițiile legale, prin ce a admis

eroarea de drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

2018 a fost admis apelul declarat de către avocatul Zamfir Pavel în numele

inculpatului Toporaș Maxim, casată parțial sentința în latura penală și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

după cum urmează:

S-a încetat procesul penal în privința inculpatului Toporaș Maxim, acuzat

de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal, din motiv că

fapta inculpatului constituie contravenția prevăzută de art. 78 alin. (1) Cod

contravențional.

S-a încetat procesul contravențional în privința inculpatului Toporaș

Maxim, pentru fapta prevăzută de art. 78 alin. (1) Cod contravențional, în

temeiul prescripției contravenționale.

În rest, sentința a fost menținută.

procurorului au fost cercetate suplimentar probele administrate în instanța de

fond, și anume:

- Proces - verbal de începere a urmăririi penale din 24 februarie 2016, prin

care s-a dispus a începerea urmăririi penale de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 349 alin. (11) Cod penal (Vol. I, f.d. 1);

- Proces - verbal de consemnare a plângerii din 24 februarie 2016, prin

care Calistru Marin a solicitat ca să fie luate măsuri cu Toporaș Maxim (Vol. I,

f.d.3).

5

- Raport din 24 februarie 2016, în care se menționează că comandantul

plutonului BP "Sud,, - Calistru a comunicat că la 24.02.2016 în incinta biroului

de serviciu a fost agresat fizic de Toporaș Maxim (Vol. I, f.d.4).

- Proces - verbal de cercetare la fața locului din 24 februarie 2016, cu anexă

tabel foto, cercetarea la fața locului fiind realizată în biroul nr. 310 amplasat în

sediul clădirii de pe strada Dunării nr. 9 din orașul Cahul (Vol. I, f.d.5-8).

- Proces - verbal de audiere a părții vătămate Calistru Marin xxxxx la

urmărirea penală și în instanța de judecată;

- procesul-verbal de audiere a martorilor Armau Andrei, Păduraru

Constantin, Sulac Dmitri, Chistruga Eugen, Straistra Valeriu;

- Raport de expertiză medico - legală nr. 125 din 25.02.2016 (f. d. 30 – 31,

vol. I);

- Raport de expertiză medico - legală nr. 122 din 25.02.2016 (f. d. 33 – 34,

vol. I);

- Proces - verbal de reținere din 24.02.2016 (f. d. 45 – 46, vol. I);

- Proces - verbal de audiere a lui Toporaș Maxim în calitate de bănuit,

învinuit și inculpat;

- Revendicare pe numele Toporaș Maxim, din care se desprinde că acesta

anterior nu a fost condamnat (Vol. I, f.d.51).

- Ordonanță de punere sub învinuire, prin care Toporaș Maxim a fost pus

sub învinuire de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod

penal (Vol. I, f.d.56).

- Rechizitoriu în limba rusă și limba de stat, pe cauza penală nr.

2016150145 în privința lui Toporaș Maxim de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 349 alin. (11) Cod penal (Vol. I, f.d.75-84).

- Cerere de chemare în judecată depusă de Calistru Marin, prin care acesta

a solicitat recunoașterea în calitate de parte civilă în cauza penală și încasarea în

beneficiul său din contul lui Toporaș Maxim a prejudiciului moral cauzat în

sumă de 100 000 lei și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată pe care le va

suporta la examinarea cauzei penale (Vol. I, f.d. 126).

- Cerere privind anexarea probelor scrise, prin care s-a solicitat anexarea la

acțiunea înaintată a copiilor autentificate a extrasului din ordin privind numirea

în funcție a lui Calistru Marin, a legitimației de serviciu Calistru Marin, a

diplomei de decernare a lui Calistru Marin, a legitimației de menționare cu titlu

„colaborator eminent". La fel, și anexarea bonului de achitare a serviciilor

avocatului din 17.01.2017 (Vol. I, f.d.128-133).

- Aviz consultativ narcologic nr. 405 și raport de expertiză psihiatrico -

legală ambulatorie nr. 632 a -2016 în privința lui Toporaș Maxim (f. d. 141 –

143, vol. I);

- Declarațiile martorului Sulac Dmitri date în instanța de fond (Vol. I, f. d.

145-146).

Instanța de apel a stabilit că în speță, atât la examinarea cauzei în prima

instanță și în instanța de apel s-a constatat cu certitudine, că partea vătămată

Calistru Marin, la momentul comiterii infracțiunii era persoana cu funcție de

răspundere, fapt confirmat prin ordinul de numire a lui Calistru Marin, în

funcție de comandantul al Plutonului Cahul, Taraclia, Vulcănești, Cantemir al

Batalionului de Patrulare Sud al Inspectoratului Național de Patrulare al

6

Inspectoratului General de Poliție, (Vol. I, f.d. 129), cercetat în ședința primei

instanțe și verificat suplimentar în ședința instanței de apel.

La caz, prima instanță a ajuns la concluzia că învinuirea formulată de către

procuror inculpatului Toporaș Maxim este una ce nu corespunde în totalitate

conținutului normei prevăzute la art. 349 alin. (11) Cod penal și una ce nu

corespunde în totalitate faptelor constatate a fi săvârșite de inculpat. Prin

urmare, instanța de fond a ajuns la concluzie că, calificativul „în scopul sistării

activității de serviciu ori schimbării caracterului în interesul celui care aplică

violență", poate fi aplicat doar în cazul în care inculpatului i-ar fi fost

incriminată nimicirea bunurilor. Or, potrivit conținutului normei legale,

sintagma „fie nimicirea bunurilor acestora în scopul sistării activității lor de

serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică violența sau

altei persoane", nu este despărțită prin virgulă și deci este privită în ansamblu si

condiționat de acțiunea de nimicire a bunurilor. Prin urmare instanța de fond a

constatat că, inculpatul Toporaș Maxim a săvârșit infracțiunea incriminată, însă

în acțiunile sale fiind prezente doar semnele calificative prevăzute la art. 349

alin. (11) Cod penal și anume - aplicarea violenței nepericuloase pentru sănătate

față de persoană cu funcție de răspundere.

Este de notat că, în cazul aplicării violenței nepericuloase pentru viață sau

sănătate față de persoana cu funcție de răspundere, cum este în speța dată,

scopul infracțiunii este unul special: scopul sistării activității de serviciu al

persoanei cu funcție de răspundere, ori al schimbării caracterului activității de

serviciu a persoanei cu funcție de răspundere în interesul celui ce amenință sau

al altei persoane. Deci, în situația aplicării violenței nepericuloase pentru viață

sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere, este important ca fapta

să fie săvârșită anume în timpul exercitării de către persoana cu funcție de

răspundere a atribuțiilor sale de serviciu și anume cu scopul sistării activității

de serviciu a persoanei cu funcție de răspundere, sau cu scopul schimbării

caracterului activității de serviciu a persoanei cu funcție de răspundere în

interesul celui ce amenință sau al altei persoane or, în lipsa acestui scop, art.

349 alin. (1') Cod penal, nu va putea fi reținut la calificare. Însă, instanța de fond

la judecarea cauzei, în urma aprecierii probelor prezentate de procuror și

pronunțării sentinței de condamnare a inculpatului Toporaș Maxim, nu a

determinat scopul săvârșirii infracțiunii, respectiv nefiind îndeplinită latura

subiectivă a acesteia, nefiind respectate de către instanța de fond a prevederilor

stipulate la art. 385 alin. (1), pct. 3) Cod de procedură penală, potrivit căruia "la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează următoarele chestiuni în

următoarea consecutivitate: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de

care anume lege penală este prevăzută ea ". Astfel, eronat a încadrat acțiunile lui

Toporaș Maxim în baza art. 349 alin. (11) Cod penal "aplicarea violenței

nepericuloase pentru sănătate față de persoana cu funcție de răspundere ".

Mai mult ca atât, instanța de fond constatând că în acțiunile lui Toporaș

Maxim sunt prezente semnele calificative ale infracțiunii prevăzute de art. 349

alin. (11) Cod penal, a considerat că nu poate fi reținut semnul calificativ al

infracțiunii respective ce determină latura subiectivă și anume: în scopul sistării

activității de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică

violența, în lipsa căruia, art. 349 alin. (11) Cod penal, nu va putea fi reținut la

7

calificare, totuși a pronunțat sentința de condamnare în baza art. 349 alin. (11)

Cod penal. Chiar dacă la materialele cauzei nu sunt careva probe ce ar

demonstra că Toporaș Maxim ar fi întreprins careva acțiuni ce ar fi îndreptate

spre săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal.

Instanța de apel a notat că orice acuzație adusă persoanei trebuie să fie

clară, concretă și să se bazeze pe probe, situație ce nu se desprinde în cazul

inculpatului Toporaș Maxim învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

349 alin. (11) Cod penal.

La caz, chiar de se solicită achitarea inculpatului, instanța de apel nu a

putut reține ca întemeiate argumentele apărării invocate în acest sens așa cum,

potrivit raportului de expertiză medico - legală nr. 122 din 25.02.2016, realizată

în privința lui Calistru Marin, la concluzii este menționat că la acesta au fost

depistate leziuni corporale: excoriație pe gamba stângă produsă la acțiune

traumatică cu obiect contondent dur, nu contravin timpului și circumstanțelor

relatate în ordonanță și de victimă, se califică medico - legal ca vătămare

corporală neînsemnată (Vol. I, f.d.33-34).

Mai mult ca atât, versiunea lui Toporaș Maxim că nu a aplicat violența în

privința lui Calistru Marin nu este combătută doar prin raportul de expertiză

menționat, dar și prin declarațiile martorilor audiați pe prezenta cauză penală,

care nu se contrazic, ci se completează, fiind în coroborare cu alte probe anexate

la dosar, și în care toți cei audiați indică la faptul că s-au urcat la biroul lui

Calistru și au văzut cum în hol, lângă ușa biroului 310, Calistru Marin, care era

în uniforma de serviciu, era îmbrâncit și amenințat cu răfuială fizică de o

persoană de gen masculin, vorbitor de limba rusă, scaunele erau răsturnate.

Persoana dată a fost rugată să se liniștească, însă, asa cum, nu reacționa, aceasta

a fost imobilizată si încătușată. Acesta având un comportament agresiv, îl

numea pe Calistru Marin cu cuvinte necenzurate și îl îmbrâncea.

Astfel, instanța apel în cadrul examinării cauzei s-a stabilit cu certitudine că

la 24 februarie 2016, în jurul orei 12:00, Toporaș Maxim aflându-se în biroul de

serviciu nr. 310, ce este amplasat în sediul clădirii de pe strada Dunării nr. 9 din

orașul Cahul, l-a numit pe Calistru Marin, cu cuvinte necenzurate,

amenințându-l cu vătămarea integrității corporale și a sănătății, l-a apucat pe

ultimul cu ambele mâini de uniforma de serviciu în regiunea pieptului și l-a

îmbrâncit de mai multe ori de perete, cauzându-i astfel suferințe fizice și leziuni

corporale neînsemnate.

Prin urmare, luând în considerație că vina inculpatului Toporaș Maxim este

demonstrată prin declarațiile martorilor, precum și prin probele materiale

prezentate și examinate la dosar, acțiunile inculpatului urmează a fi calificate

corect în baza art. 78 alin. (1) Cod contravențional, conform indicilor:

"maltratarea sau alte acțiuni violente care au cauzat vătămare neînsemnată a

integrității corporale".

În circumstanțele menționate, așa cum, s-a constatat necesitatea că

acțiunile săvârșite de Toporaș Maxim urmează a fi încadrate în baza art. 78

alin. (1) Cod contravențional, urmează a fi aplicate prevederile art. 30 Cod

contravențional, potrivit căruia "(1) prescripția înlătură răspunderea

contravențională. (2) Termenul general de prescripție a răspunderii

contravenționale este de un an ".

8

aprilie 2019, în termen, declarând recurs, solicită admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței fără modificări.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6) și 12)

alin. (1) art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele

argumente:

- la examinarea cauzei, instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură

de prevederile art. 26, 27, 99-101 Cod procedură penală, nu a cercetat sub toate

aspectele probele prezentate de acuzare, nu le-a verificat minuțios, prin prisma

pertinentei, concludentei, iar în ansamblul din punct de vedere al coroborării

lor, nu a apreciat fiecare probă separat adusă de procuror în susținerea

învinuirii și nu s-a expus în mod convingător de ce respinge aceste probe;

- prin acțiunile sale intenționate Toporaș Maxim, a comis infracțiunea

prevăzută de art. 349 alin.(11) Cod penal;

- instanța de apel greșit a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului

urmează a fi calificate în baza art. 78 alin. (1) Cod contravențional, conform

indicilor: "maltratarea sau alte acțiuni violente care au cauzat vătămare

neînsemnată a integrității corporale". Deoarece acțiunile inculpatului Toporaș

Maxim, au fost îndreptate împotriva persoanei cu funcție de răspundere în

scopul sistării activității de serviciu și schimbării caracterului în interesul celui

care aplică violența. Aceste acțiuni violente au fost comise în legătură cu

îndeplinirea de către partea vătămată a atribuțiilor de serviciu și în biroul de

serviciu nr. 310, în care Calistru Marin - persoana cu funcție de răspundere,

exercita atribuțiile sale de serviciu în calitate de comandant al Batalionului de

Patrulare Sud Reieșind din aceste circumstanțe acțiunile inculpatului nu pot fi

calificate în baza art. 78 alin. (1) Cod contravențional;

- incidentul între Toporaș Maxim și Calistru Marin a apărut anume în

rezultatul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către ultimul și în timpul aflării

ultimului în serviciu, și nu în urma unor relații personale;

- S-a constatat că Toporaș Maxim de două ori a acționat în privința lui

Calistru Marin, intrând de două ori în biroul de serviciu al acestuia pentru a

primi copia procesului-verbal cu privire la contravenție, fapta ce nu intră direct

în atribuțiile lui Calistru Marin de a elibera copii, dar urma a fi depusă o cerere,

adică există o anumită procedură de eliberarea copiilor. Însă, ulterior la refuzul

lui Calistru M., Toporaș Maxim s-a apropiat a doua oară la biroul de serviciu lui

Calistru M. și a doua oară a aplicat violență fizică în privința ultimului. Astfel,

activitatea lui Calistru Marin a fost perturbată neîntemeiat, prin aplicarea

violenței, sistând activitatea de serviciu a ultimului.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să

caseze total hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe, când

apelul a fost greșit admis.

9

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept,

care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Recurentul invocă în recursurile declarate temeiuri de drept prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) și 15) Cod de procedură penală, care prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt,

cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a

se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea

superficială sau motivarea în termeni vagi-evazivi, reprezintă motiv de casare.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală și-au găsit confirmarea în cauza dată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 Cod de procedură penală și practicii

judiciare constante apelul, constituind o continuare a judecării fondului cauzei,

legea (art.414 alin.(4) Cod de procedură penală) prevede posibilitatea instanței

de a da o nouă apreciere probelor administrate la judecarea în prima instanță.

Astfel, la judecarea apelului, se poate proceda la cercetarea suplimentară a

probelor administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit

față de felul cum au fost evaluate de instanța ierarhic inferioară), precum și la

administrarea oricăror probe noi.

Instanța de apel poate adopta una dintre soluțiile pe care le poate pronunța

prima instanță, apreciind temeinicia sau netemeinicia învinuirii, respectiv

dispunând, după caz, condamnarea, achitarea inculpatului, fie încetarea

procesului penal.

10

În această ipoteză, apelul are caracterul unei căi de atac de reformare, în

sensul că instanța de apel, după desființarea hotărârii atacate, procedează ea

însăși, ca instanță de control judiciar, la înlăturarea erorilor constatate,

pronunțând o nouă hotărâre.

Prin urmare, instanța de apel rejudecă fondul cauzei la cel de-al doilea grad

de jurisdicție și nu ca primă instanță.

Mai mult, efectul devolutiv nu promovează o reeditare de către instanța de

apel a judecății care a avut loc în prima instanță, ci o nouă judecată, cu caracter

autonom, care are ca obiect reexaminarea acelor dispoziții din hotărâre, care au

fost greșit sau nelegal soluționate.

La caz, se constată că judecând apelul, instanța de apel n-a examinat cauza

sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție greșită privind

încetarea procesului penal în privința lui Toporaș Maxim din motiv că fapta

acestuia constituie contravenția prevăzută de art. 78 alin. (1) Cod

contravențional. Această concluzie este necorespunzătoare cumulului de probe

administrate și nemijlocit verificate în ședința de judecată a primei instanțe în

condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, just apreciate potrivit art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenții, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora prima instanță,

în condițiile legii, a stabilit cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

ajungând legal și întemeiat la concluzia corectă cu privire la condamnarea

inculpatului Toporaș Maxim, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349

alin. (11) Cod penal.

Contrar punctului de vedere exprimat de instanța de apel, Colegiul penal, în

deplin acord cu prima instanță, apreciază că partea acuzării a prezentat probe

incontestabile în confirmarea vinovăției inculpatului în cele incriminate și, astfel,

corect a concluzionat, că fapta imputată acestuia întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal și,

întemeiat a pronunțat sentința de condamnare, referindu-se la probele invocate

de procuror în sprijinul acuzării, care au constituit obiectul cercetării

judecătorești și, în sensul art. 94 Cod de procedură penală, nu au fost contestate

de către partea apărării în condițiile legii, la etapele respective ale procesului

penal.

Prin urmare, argumentele instanței de apel, precum că instanța de fond nu a

dat o apreciere corespunzătoare probelor verificate în ședința de judecată sunt

neîntemeiate, deoarece din materialele cauzei rezultă, că prima instanță a

examinat cauza sub toate aspectele complet și obiectiv cu expunerea

argumentată asupra tuturor probelor administrate legal în cadrul urmăririi

penale și, just, a apreciat că cumulul întregului probatoriu în cauză, dovedește cu

certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate prin

rechizitoriu.

În această ordine de idei, având în vedere că în speță este disputată

existența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 349 Cod

penal, Colegiul lărgit face o remarcă cu privire la această chestiune invocând

practica judiciară în acest aspect.

Deci, infracțiunea prevăzută de art. 349 Cod penal este îndreptată spre

cauzarea de prejudicii pentru două obiecte nemijlocite: activitatea normală a

11

persoanelor cu funcții de răspundere și viața, sănătatea sau bunurile victimelor,

enumerate în acest articol.

Legislatorul numește în calitate de victime următoarele persoane:

colaboratorul de poliție, persoanele și rudele lor apropiate (legea nu dezvăluie

lista concretă a unor atare persoane).

Latura obiectivă a infracțiunii constă în amenințarea cu moartea, vătămarea

sănătății, distrugerea sau deteriorarea bunurilor persoanelor menționate în

legătură cu exercitarea funcțiilor de serviciu sau obștești a acestora. Pentru

tragerea la răspundere este suficient ca inculpatul să fi săvârșit una dintre

acțiunile enumerate.

Infracțiunea menționată, conform laturii subiective, este săvârșită doar sub

formă de intenție directă. O altă condiție obligatorie pentru existența acestei

infracțiuni este săvârșirea acțiunilor indicate în scopul sistării activității de

serviciu a colaboratorilor de poliție.

Prin urmare, prima instanță, analizând declarațiile martorilor depuse, atât

la etapa urmăririi penale, cât și în instanța de judecată, a constatat că, toți au

declarat că au văzut cum partea vătămată era bruscată de către inculpat,

deoarece așa după cum se indică și în actul de învinuire, acțiunile inculpatului au

avut loc din motiv că partea vătămată nu a dorit să divulge adresa colegului său

care anterior l-a stopat pe inculpat și l-a sancționat, or, inculpatul prin

comportamentul său dorea să se răzbune pe colaboratorii de poliție.

Reieșind din considerentele menționate, Colegiul lărgit conchide, că atât în

cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești în prima

instanță au fost prezentate probe prin care se confirmă faptul, că inculpatul i-a

aplicat părții vătămate Calistru Marin, violență nepericuloasă pentru sănătate,

or, ultimului fiindu-i cauzate suferințe fizice, fapt confirmat inclusiv și prin

raportul de expertiză nr. 122 din 24 februarie 2016, potrivit căruia în baza

datelor expertizei medico-legale la cet. Calistru Marin, s-a constatat: excoriație

pe gamba stângă produsă la acțiune traumatică cu obiect contondent dur, nu

contravin timpului și circumstanțelor relatate în ordonanță și de victimă, se

califică medico-legal ca vătămare corporală neînsemnată (f. d. 33 – 34, vol. I).

Totodată, prima instanță corect a statuat că, vina lui Toporaș Maxim

formulată de procuror este una ce nu corespunde în totalitate conținutului

normei prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal și una ce nu corespunde în

totalitate faptelor constatate a fi săvârșite de inculpat.

În acest sens, prima instanță întemeiat și argumentat a constatat vinovăția

inculpatului în baza art. 349 alin. (11) Cod penal conform următorului calificativ

– aplicarea violenței nepericuloase pentru sănătate față de persoana cu funcție

de răspundere, or, calificativul „în scopul sistării activității de serviciu ori

schimbării caracterului în interesul celui care aplică violența” poate fi aplicat

doar în cazul în care inculpatului i-ar fi fost incriminată nimicirea bunurilor,

potrivit conținutului normei, sintagma „fie nimicirea bunurilor acestora în

scopul sistării activității lor de serviciu ori schimbării caracterului ei în

interesul celui care aplică violența sau altei persoane”, nu este despărțită prin

virgulă și deci este privită în ansamblu și condiționat de acțiunea de nimicire a

bunurilor.

12

Mai mult ca atât, prima instanță la fel, întemeiat a concluzionat cu privire la

excluderea calificativului „pentru viață”, or, potrivit raportului de expertiză sus

nominalizat, s-a constatat că inculpatul nu a atentat la viața părții vătămate și

nici nu a avut o astfel de intenție.

Totodată, corect a exclus prima instanță și calificativul „în legătură cu

participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a

unei fapte antisociale”, care nu a fost demonstrat.

Colegiul penal totodată stabilește, că instanța de apel în constatarea faptei

contravenționale a indicat faptele incriminate prin rechizitoriu, apărarea

necontestând cu recurs decizia instanței de apel în acest sens.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit menționează, că sentința Judecătoriei

Cahul, sediul Central din 25 iulie 2017 este una legală și întemeiată, prin care

corect inculpatul Toporaș Maxim a fost recunoscut vinovat și condamnat la

amendă în baza art. 349 alin. (11) Cod penal.

În consecință, Colegiul penal lărgit consideră că recursul declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, urmează a fi

admis cu casarea totală a deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din

11 decembrie 2018 ca fiind neîntemeiată pe motiv că a admis greșit apelul, fiind

confirmată prezența erorilor de drept, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și

12) Cod de procedură penală, cu menținerea sentinței Judecătoriei Cahul, sediul

Central din 25 iulie 2017.

procedură penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, se casează total decizia Colegiului judiciar

al Curții de Apel Cahul din 11 decembrie 2018 cu menținerea sentinței

Judecătoriei Cahul, sediul Central din 25 iulie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Toporaș Maxim xxxxx.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

13