1ra-1267/18 — art.349 alin.1-1 CP

1ra-1267/18 — art.349 alin.1-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1267/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 iulie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 13 martie 2018,

declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari

Vitali și partea vătămată Calistru Marin, în cauza penală în privința inculpatului

Toporaș Maxim XXX, născut la

XXX, originar și domiciliat în

XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Maxim a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.349 alin.(11) Cod penal

la amendă în mărime de 500 unități convenționale.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial fiind dispusă încasarea de la Toporaș

Maxim în beneficiul lui Calistru Marin a prejudiciului moral în mărime de 2000 lei

și a cheltuielilor judiciare în mărime de 3000 lei.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în beneficiul

statului a fost respinsă ca neîntemeiată.

ora 12.00, aflându-se în biroul de serviciu nr.310, în care Calistru Marin, fiind

persoană cu funcție de răspundere, care își exercita atribuțiile sale de serviciu în

calitate de comandant al Batalionului de Patrulare Sud, cu sediul în str.Dunării 9,

or.Cahul, l-a numit pe Calistru Marin cu cuvinte necenzurate, amenințându-l cu

vătămarea integrității corporale și a sănătății, l-a apucat cu ambele mâini de

uniforma de serviciu în regiunea pieptului și l-a îmbrâncit de mai multe ori de

perete, cauzându-i suferințe fizice și leziuni corporale neînsemnate.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul

să fie achitat, pe motiv că lipsește fapta infracțională imputată acestuia, invocând

că instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - vinovăția

inculpatului nu a fost probată; - actul de învinuire este contradictoriu și bazat pe

1

presupuneri; - a fost încălcat principiul prezumției nevinovăției; - ordonanța de

învinuire și rechizitoriul prezintă neconcordanțe, or, în ordonanța de învinuire se

menționează că M.Toporaș și-a îndreptat acțiunile infracționale împotriva lui

M.Calestru, ultimul având calitatea de persoană cu funcție de răspundere, însă în

rechizitoriul se menționează că acestea au fost îndreptate împotriva lui M.Calestru

ca fiind o persoană care își îndeplinește datoria obștească; - la materialele cauzei

lipsesc acte care ar proba statutul oficial al lui M.Calestru, atribuțiile de serviciu și

alte informații relevante; - instanța neîntemeiat a constatat că partea vătămată avea

calitate de persoană cu funcție de răspundere și că, la data comiterii infracțiunii

imputate, îndeplinea funcția de comandant al Plutonului Cahul, Taraclia,

Vulcănești, Cantemir al Batalionului de Patrulare Sud al Inspectoratului General de

Poliție; - în ordonanța de punere sub învinuire se menționează că părții vătămate i-

au fost cauzate suferințe fizice și leziuni corporale, iar în rechizitoriu este

menționat că i-au fost cauzate doar suferințe fizice; - declarațiile părții vătămate

despre loviturile ce i-au fost aplicate de inculpat și constatările raportului de

expertiză medico-legală nr.122 din 25.02.2016 sunt contradictorii; - concluziile

instanței, precum că leziunile corporale constatate la partea vătămată prin raportul

de expertiză medico-legală nr.125 din 24.02.2016, au fost provocate în urma

imobilizării acestuia nu au la origine nicio circumstanță factologică, precum nici

suport juridic; - instanța nu a luat în considerare că declarațiile martorilor

A.Armanu, D.Suvac, E.Chistru sunt contradictorii, că respectivii sunt sau

subalternii părții vătămate, sau activează în același local; - instanța greșit a reținut

intenția inculpatului, or, acesta a venit în biroul părții vătămate dorind să conteste

procesul-verbal cu privire la contravenție, solicitând eliberarea tuturor actelor

necesare în acest sens; - potrivit ordonanței procurorului adjunct al Procurorului

raionului Cahul din 16.05.2016 a fost anulată ordonanța de refuz în începerea

urmăririi penale din 16.03.2016 și a fost dispusă începerea urmăririi penale pe

semnele calificative ale infracțiunii prevăzută de art.1661 alin.(2) lit.c) Cod penal

pe faptul maltratării lui M.Toporaș de către colaboratorii de poliție.

2018, apelul declarat de către avocatul P.Zamfir în numele inculpatului a fost

admis, casată total sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care M.Toporaș a fost achitat de sub

învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(11) Cod penal, pe

motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii, iar acțiunea civilă

formulată de M.Calestru a fost lăsată fără examinare.

În motivarea acestei soluții instanța de apel a indicat că prima instanță nu a

dat deplină eficiență prevederilor art.101 Cod de procedură penală și nu a apreciat

probele din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și eronat a ajuns

la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Complementar instanța de apel a subliniat că, la adoptarea sentinței, prima

instanță nu a respectat prevederile art.385 alin.(1) pct.1)-3) Cod de procedură

penală.

Astfel, făcând încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, instanța nu a

2

demonstrat scopul comiterii infracțiunii ce afectează latura subiectivă a

infracțiunii. Or, învinuirea formulată de către procuror nu corespunde în totalitate

conținutului normei prevăzute la art.349 alin.(11) Cod penal și nu corespunde în

totalitate faptelor constatate a fi săvârșite de către inculpat.

În acest sens, instanța de apel a explicat că prima instanță a ajuns la

concluzia că calificativul ,,în scopul sistării activității de serviciu ori schimbării

caracterului în interesul celui care aplică violență” poate fi aplicat doar în cazul în

care inculpatului i-ar fi fost incriminată nimicirea bunurilor. Or, potrivit

conținutului normei legale, sintagma ,,fie nimicirea bunurilor acestora în scopul

sistării activității lor de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui

care aplică violența sau altei persoane”, nu este despărțită prin virgulă și

respectiv, este privită în ansamblu și condiționată de acțiunea de nimicire a

bunurilor. În context, prima instanță a constatat că inculpatul a comis infracțiunea

incriminată, prevăzută de art.349 alin.(11) Cod penal, însă în acțiunile acestuia

fiind prezente doar semnele calificative - aplicarea violenței nepericuloase pentru

sănătate față de persoana cu funcție de răspundere.

Considerând-o drept o concluzie eronată, instanța de apel a precizat că, în

cazul aplicării violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu

funcție de răspundere, așa cum s-a constatat în speță, scopul infracțiunii este unul

special - sistarea activității de serviciu a persoanei cu funcție de răspundere, ori al

schimbării caracterului activității de serviciu a persoanei cu funcție de răspundere

în interesul celui ce amenință sau al altei persoane. Respectiv, în situația aplicării

violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de

răspundere este important ca fapta să fie săvârșită anume în timpul exercitării de

către persoana cu funcție de răspundere a atribuțiilor sale de serviciu, și anume în

scopul sistării activității de serviciu a acesteia, sau cu scopul schimbării

caracterului activității de serviciu a persoanei în interesul celui ce amenință sau al

altei persoane. În situația în care acest scop lipsește, alin.(11) al art.349 Cod penal,

nu poate fi reținut la calificare.

Instanța de apel a indicat că, contrar celor enunțate mai sus, prima instanță

nu a determinat scopul săvârșirii infracțiunii incriminate, nefiind îndeplinită latura

subiectivă a cestei infracțiuni. Mai mult, deși prima instanță a constatat că în speță

nu poate fi reținut semnul calificativ al infracțiunii respective ce determină latura

subiectivă și anume, „în scopul sistării activității de serviciu ori schimbării

caracterului ei în interesul celui care aplică violența”, totuși l-a condamnat pe

inculpat în baza art.349 alin.(11) Cod penal.

Având în vedere că procurorul nu a contestat sentința, fiind de acord cu

soluția primei instanțe și ținând cont de prevederile art.410 alin.(1) Cod de

procedură penală, potrivit căruia instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea

o situație mai gravă pentru persoana care a declarat apel, instanța de apel a precizat

că, deși în acțiunile inculpatului persistă unele elemente ilegale prevăzute de legea

penală, nu se va pronunța asupra lor.

- procurorul care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală, solicită casarea acesteia și menținerea sentinței, pe motiv că

3

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța a

apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - vinovăția inculpatului este cert

dovedită prin cumulul de probe administrate de organul de urmărire penală; - deși

instanța de apel a constatat că în acțiunile inculpatului persistă unele elemente

ilegale prevăzute de legea penală, nu a indicat care anume infracțiune a fost comisă

de inculpat; - contrar celor alegate de instanța de apel, prima instanță a ținut cont

de delimitarea făcută de legiuitor, cea dintre persoană cu funcție de răspundere și

persoană care îndeplinește o datorie obștească;

- partea vătămată M.Calistru care, invocând temeiul prevăzut de art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și menținerea

sentinței, pe motiv că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția; - deși instanța de apel a constatat că în acțiunile inculpatului persistă unele

elemente ilegale prevăzute de legea penală, nu a indicat care anume infracțiune a

fost comisă de inculpat, încălcând prevederile art.113 Cod penal, care stipulează că

instanța este obligată să verifice dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de

care anume lege penală este prevăzută ea; - instanța a apreciat arbitrar probele și

circumstanțele cauzei, vinovăția inculpatului fiind dovedită prin cumulul de probe

administrate de organul de urmărire penală; - în contextul în care instanța de apel l-

a achitat pe M.Toporaș de sub învinuirea de comiterea infracțiunii imputate, a

refuzat să se pronunțe asupra acțiunii civile, prin ce i-a fost lezat dreptul de a-i fi

reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune.

vătămată M.Calistru în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând

cont de opinia inculpatului M.Toporaș expusă în referință, prin care se solicită

declararea inadmisibilității recursurilor ordinare, Colegiul penal consideră că

recursurile urmează a fi admise din următoarele considerente.

Conform art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Complementar, în virtutea prevederilor art.413 alin.(1) și 385 alin.(1) pct.3),

5) Cod de procedură penală, la adoptarea hotărârii judecătorești, instanța

soluționează chestiunea dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și dacă da, de

care anume lege penală este prevăzută ea, precum și dacă inculpatul trebuie să fie

pedepsit de infracțiunea săvârșită.

Conform art.394 alin.(3) pct.1) și 2) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă: 1) indicarea învinuirii

(potrivit ordonanței de punere sub învinuire și rechizitoriului) pe baza căreia cauza

în privința învinuitului a fost trimisă în judecată; 2) descrierea circumstanțelor

cauzei constatate de instanța de judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea

4

inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care instanța respinge probele aduse în

sprijinul acuzării.

Nu se admite introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce ar pune

la îndoială nevinovăția celui achitat.

În speță, Colegiul penal sesizează că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost întocmai respectate de instanța de apel la judecarea cauzei în

ordine de apel.

Astfel că, examinând apelul declarat de către avocatul P.Zamfir în numele

inculpatului, împotriva sentinței de condamnare a acestuia în baza art.349 alin.(11)

Cod penal, instanța de apel a considerat că vinovăția inculpatului de comiterea

infracțiunii imputate nu este probată. Or, prima instanță la condamnat pe

M.Toporaș pentru comiterea infracțiunii pre-citate, fără ca acțiunile acestuia să

cumuleze elementele constitutive ale infracțiunii, și anume scopul săvârșirii faptei

infracționale imputate, precizând că, în situația aplicării violenței nepericuloase

pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere este important

ca fapta să fie săvârșită anume în timpul exercitării de către persoana cu funcție de

răspundere a atribuțiilor sale de serviciu, și anume în scopul sistării activității de

serviciu a acesteia, sau cu scopul schimbării caracterului activității de serviciu a

persoanei în interesul celui ce amenință sau al altei persoane.

Consecvent, instanța de apel a indicat că în acțiunile inculpatului persistă

unele elemente ilegale prevăzute de legea penală, însă având în vedere prevederile

art.410 alin.(1) Cod de procedură penală a evitat să se pronunțe asupra lor.

În contextul celor expuse, instanța de recurs precizează că soluționarea

chestiunii prevăzute de norma menționată nu duce în mod categoric la încălcarea

prevederile art.410 Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul constată că, instanța de apel, ajungând la concluzia că

inculpatul M.Toporaș urmează a fi achitat, nu a respectat prevederile art.394

alin.(3) Cod de procedură penală, iar indicarea în hotărâre a faptului că „în

acțiunile inculpatului persistă unele elemente ilegale prevăzute de legea penală”,

în condițiile normelor expuse supra, este insuficientă pentru a considera că instanța

a pronunțat o hotărâre motivată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de

procedură penală, or, obligația instanței de a-și motiva hotărârea face parte din

setul de garanții stabilite pentru existența unui proces echitabil, prevăzut de art.6 al

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale. Mai mult, instanța de apel nu a ținut cont că potrivit prevederilor

legale nu se admite introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce ar

pune la îndoială nevinovăția celui achitat.

În concluzie, Colegiul penal constată că instanța de apel nu și-a motivat

soluția adoptată în conformitate cu dispozițiile legale, prin ce a admis eroarea de

drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează

hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

5

Având în vedere că eroarea de drept menționată nu poate fi corectată de

către instanța de recurs, decizia instanței de apel în respectiva cauză urmează a fi

casată, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se pronunțe la modul

cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legale asupra motivelor esențiale

invocate în cererea de apel și recurs, nominalizate și în prezenta decizie, să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze

profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu

cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența

sau lipsa elementelor infracțiunilor imputate, să elucideze faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, să-și argumenteze clar concluziile,

ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să respecte prevederile art.394, 414

Cod de procedură penală și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o

hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod

de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Cebotari Vitali și partea vătămată Calistru Marin, casează

total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 13 martie 2018 și

dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de atac, pronunțată integral la 15 august 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

6