1ra-2104/19 — art. 217-1 alin. 3 lit. b, f CP

1ra-2104/19 — art. 217-1 alin. 3 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2104/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Sandu Daniela în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2019, în

cauza penală în privința lui:

Catalîmov Maxim XXXXX, născut la

XXXXX, născut și locuitor în XXXXX,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.08.2018 – 08.09.2018;

Instanța de apel: 26.12.2018 - 12.02.2019;

Instanța de recurs: 20.09.2019 – 04.12.2019;

C O N S T A T Ă:

2018, Catalîmov Maxim, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal și condamnat în baza acestei

legi prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, la 3

(trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a practica activitatea în domeniul farmaceutic pe un termen

de 5 (cinci) ani.

Conform art. 90 Cod penal executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 5 (cinci) ani și nu va fi

executată dacă în termenul stabilit nu va săvârși o nouă infracțiune și prin

comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Catalîmov Maxim acționând în scop de profit, conștientizând caracterul

prejudiciabil al faptelor sale, dorind în mod conștient survenirea lor, neavînd

autorizația corespunzătoare, împreună și de comun acord cu Gogolev Eugeniu,

Cazac Dumitru și alte persoane neidentificate de către organul de urmărire penală,

au organizat procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea și

punerea în circulație pe teritoriul Republicii Moldova a drogurilor,

etnabotanicelor și analogilor acestora în proporții mari cu scop de înstrăinare.

1

Astfel, Catalîmov Maxim și alte persoane, într-un timp și loc nestabilit de

către organul de urmărire penală, ilegal au dobîndit de la diferite persoane,

inclusiv și de la Gogolev Eugeniu în perioada decembrie 2017 - ianuarie 2018,

pentru păstrare, expediere, transportare, distribuire și punerea în circulație cu scop

de înstrăinare pe teritoriul Republicii Moldova, droguri, etnabotanice și analogi ai

acestora în proporții mari, pe care pînă la 05.06.2018 le comercializa diferitor

persoane, inclusiv prin intermediul lui Cazac Dumitru, înlesnind comercializarea

acestora în proporții mari consumatorilor.

În circumstanțele expuse supra, în luna decembrie 2017, Catalîmov Maxim,

i-a înstrăinat lui Cazac Dumitru 10 gr de marihuana, contra sumei de 160 lei

pentru un gram.

Inclusiv, la 22.01.2018 Catalîmov Maxim, avînd scopul punerii în circulație

a substanțelor stupefiante, conform înțelegerilor telefonice prealabile cu Gogolev

Eugeniu, s-a întîlnit cu acesta în preajma blocului locativ din XXXXX și a

procurat de la el 10 gr de marihuana, substanță care în aceiași zi i-a înstrăinat-o

lui Cazac Dumitru, deja contra sumei de 180 lei pentru un gram.

Astfel, la 30.01.2018 ora 21.20 fiind efectuată percheziție la domiciliul

comun al cet. Cazac Dumitru și Petcova Ecaterina, amplasat pe adresa - XXXXX,

au fost depistate și ridicate două pachete din polimer, trei pachețele din polimer

de tip zip-lock cu masă de origine vegetală, procurate de la Catalîmov Maxim

Serghei.

Potrivit Raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1 -R-937 din

19.03.2018, masa vegetală de culoare verde, cu miros specific din 3 pachete de

tip zip-lock, cît și masa vegetală de culoare verde, cu miros specific din cele două

pungi de polietilenă, ridicate la 30.01.2018, de către organul de urmărire penală a

IP Botanica al DP mun. Chișinău, în cadrul efectuării percheziției la domiciliul

cet. Cazac Dumitru Dumitru, amplasat pe XXXXX, reprezintă marihuana,

substanță stupefiantă, obținută artizanal din plantele de cannabis (cînepă).

Cantitatea totală de substanță stupefiantă marihuana constituie 11,47g.

Totodată, la 05.06.2018 fiind efectuată percheziție la domiciliul Catalîmov

Maxim, XXXXX, au fost depistate și ridicate pachețele din polimer de tip zip-

lock și fragmente din folie de staniol cu depuneri de substanță.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1 -R-3066 din

03.08.2018, prin examinarea cu ajutorul cromatografiei de gaze, conform CPT

6.1-10 examinarea drogurilor prin metoda GC/MS, s-a stabilit că particulele unice

de pe suprafața pachetului polimeric, de tip „zip-lock", ridicat în cadrul efectuării

percheziției la domiciliul lui Catalîmov Maxim, amplasat pe adresa- XXXXX,

reprezintă urme de tetrahidrocannabinol; depunerile de substanță de culoare

cafenie, de pe suprafața celor două fragmente de folie de staniol, ridicate în

aceleași circumstanțe, sunt urme ale cannabinoidului sintetic MDMB(N) 2201,

neutilizat în scopuri medicinale.

2

Substanțele stupefiante depistate, au fost procurate și înstrăinate de către

Catalîmov Maxim, cu scop de înstrăinare.

Cantitatea substanței stupefiante înstrăinate de către Catalîmov Maxim,

potrivit prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, privind

aprobarea Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora,

reprezintă proporții mari.

Astfel, acțiunile lui Catalîmov Maxim, au fost încadrate juridic în baza art.

2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal: procurarea, transportarea, păstrarea, distribuirea

și alte operațiuni ilegale cu droguri și cu analogi ai acestora, săvîrșite în scop de

înstrăinare, și înstrăinarea ilegală a drogurilor și analogilor acestora, conform

indicilor calificativi: acțiuni săvîrșite de mai multe persoane, în locurile de

agrement și în proporții mari.

prevăzut de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către

procuror care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri noi, prin care

inculpatul să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare 4 ani 8 luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis. De asemenea, încasarea din contil

inculpatului în beneficiul statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 1680

lei, pentru efectuarea raportului de constatare tehnico- științifică.

În motivarea apelului, procurorul s-a referit că la faptul că restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, nu poate fi prin

aplicarea unei pedepse blînde, care poate doar să încurajeze comiterea pe viitor a

altor infracțiuni.

Potrivit art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal. Alin. (2) al aceluiași articol stipulează că: cheltuielile judiciare cuprind

sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate,

reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și

asistenților procedurali. La fel, alin. (3) potrivit căruia: cheltuielile judiciare se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor

plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când

aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Urmărirea și judecarea unei cauze penale ocazionează efectuarea de

cheltuieli pentru întocmirea și transmiterea actelor de procedura, pentru

administrarea probelor si conservarea mijloacelor materiale de probă, cu

3

retribuirea apărătorilor, precum și cu orice alte cheltuieli necesare normalei

desfășurări a procesului penal. În cheltuielile ocazionate de administrarea

probelor se includ și sumele pentru retribuția cuvenită experților și interpreților

pentru serviciul care l-au adus justiției. Spre deosebire de procesul civil, unde

sumele necesare acestor cheltuieli sunt avansate de către reclamant, prin plata

taxei de timbru, la introducerea acțiunii, în cauzele penale, în care activitatea

judiciară se desfășoară din oficiu, sumele necesare cheltuielilor de urmărire sau

de judecată sunt avansate, de regulă, de stat, prin organul judiciar în fața căruia se

află cauza penală.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală: întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale si a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar

dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea

unor cheltuieli; de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este

integrală, incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de

condamnare de către prima instanță.

2019, apelul declarat de procuror a fost admis parțial, cu casarea parțială a

sentinței, în partea stabilirii pedepsei și soluționării chestiunii cu privire la

încasarea cheltuielilor de judecată și pronunțarea în această parte a unei noi

hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Lui Catalîmov Maxim, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, i s-a aplicat pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea acestuia în

penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat din contul inculpatului în beneficiul statului cheltuielile de

judecată pentru efectuarea expertizei tehnico-științifice în mărime de 1680 lei. În

rest, sentința s-a menținut fără modificări.

pronunțarea sentinței instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a ajuns la concluzia că Catalîmov Maxim a săvârșit infracțiunea

imputată lui, prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, însă nu a ținut

cont de toate circumstanțele cauzei, la stabilirea pedepsei.

Consecvent, instanța de apel a relevat că inculpatul în ședința instanței de

judecată a recunoscut în totalitate faptele incriminate lui, a solicitat judecarea

cauzei în baza procedurii prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, culpa

lui în comiterea infracțiunii imputate a fost dovedită pe deplin prin probele

administrate de organul de urmărire penală și cercetate de instanța de fond.

Privitor la categoria și măsura de pedeapsă aplicată inculpatului, unstanța

de apel a considerat că la stabilirea acesteia nu s-a ținut cont de caracterul și gradul

4

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de rolul lui la

săvârșirea infracțiunii, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului și eronat a stabilit pedeapsă cu închisoare, aplicând prevederile art. 90

Cod penal.

Astfel, instanța de apel a menționat că în corespundere cu prevederile art. 7

alin. (1) Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Succesiv, conform prevederilor art. 61 alin. (l) Cod penal, pedeapsa penală

este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor

care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Iar,

potrivit alin.(2) al aceleiași dispoziții legale, pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea

persoanei condamnate.

Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Iar

potrivit alin. (2) al aceleiași dispoziții legale o pedeapsă mai aspră, din numărul

celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în

cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei.

Astfel, instanța de apel, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului, a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și anume de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

Instanța de apel a indicat că în prima instanță cât și cea de apel, procurorul

a solicitat încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare în sumă de 1680 lei pentru efectuarea expertizei, cerință care a fost

admisă. Astfel, raportând prevederile art. 227 alin. (1)- (3), 142, alin. (1), 143 și

228 alin. (4) Cod de procedură penală, a considerat plata cheltuielilor judiciare

5

urmează să fie pusă în sarcina inculpatului atât timp cât a recunoscut că a comis

o infracțiune și vina acestuia a fost dovedită indubitabil.

numele inculpatul Catalîmov Maxim a atacat-o cu recurs ordinar, invocînd art.

427 alin. (1) pct. 5) și 8) Cod de procedură penală, solicitând casarea acestuia cu

menținerea sentinței.

În recurs, se menționează că instanța de apel nu a motivat aplicarea față de

inculpat a pedepsei cu închisoarea reală. La stabilirea pedepsei instanța, în

conformitate cu prevederile art. 75 Cod penal, ține cont de gravitatea infracțiunii

comise, de motivul acestuia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei asupra corectării

și reeducarea persoanei. Ca circumstanțe atenuante în acțiunile lui Catalîmov

Maxim sunt, recunoașterea vinovăției și căința sinceră. Catalîmov Maxim a depus

cerere de examinare a cauzei în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală.

Reieșind din circumstanțele cazului dat și prevederile legii penale,

recunoașterea vinovăției și căința sinceră, apărătorul consider corijarea și

reeducarea lui Catalîmov Maxim este posibilă fără izolarea de societate cu

stabilirea pedepsei pe un termen de 3 ani închisoare iar conform art. 90 Cod penal,

de suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoarea stabilită pe un

termen de 5 ani.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului

avocatului Sandu Daniela în numele inculpatului că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

citarea părților, în baza motivelor invocate în recurs și în raport cu actele cauzei,

Colegiul Penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise,

în baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Autorul recursului a invocat temei pentru recurs art. 427 alin. (1) pct. 5) și

8) Cod de procedură penală, însă reieșind din conținutul acestuia, dânsul critică

decizia recurată sub aspectul individualizării greșite, în opinia sa, a pedepsei

aplicate în privința inculpatului, temei prevăzut în pct. 10), care stipulează că

hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept în cazul în care instanța de

apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

6

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate, Colegiul Penal

constată că acesta nu și-a găsit confirmare, iar instanța de apel la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului și-a

motivat just soluția adoptată, ținând cont de prevederile art. art. 61, 75 Cod penal

și art. 3641 Cod de procedură penală. Pedeapsa stabilită este echitabilă, legală și

bine individualizată, aplicată în limitele fixate în partea specială a Codului penal

și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale aceluiași Cod, ținându-

se cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul

penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în

vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se

măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca

celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce

instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al

activității infracționale săvârșite.

Instanța de recurs reține, că solicitarea recurentului privind aplicarea

suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal în privința

inculpatuui este neîntemeiată, or, doar faptul că ultimul nu este de acord cu

pedeapsa stabilită de către instanța de apel, considerând-o prea aspră, nu poate

servi ca temei pentru aplicarea în privința sa a unei pedepse cu suspendarea

executării. Instanța de apel a argumentat detaliat soluția sa referitor la excluderea

art. 90 Cod penal, iar recurntul nu a prezentat careva argumente plauzibile ce ar

necesita modificarea deciziei contestate.

Subsidiar, Colegiul Penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin

sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a

aplica prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care

stipulează că: „ Dacă... instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei

și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta

să execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei...indicând numaidecât în hotărâre motivele...”.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată, iar pedeapsa stabilită inculpatului,

răspunde scopului de corectare și reeducare prevăzut de art. 61 Cod penal, care va

duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile

7

de conviețuire socială și principiile morale, iar argumentul invocat de recurent

privind aplicarea pedepsei non privative de libertate, urmând a fi declarat ca

neîntemeiat.

Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat și potrivit legii decide inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Sandu Daniela în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 februarie 2019, în cauza penală în privința lui Catalîmov Maxim,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțat la 30 decembrie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

8