1ra-733/2019 — art. 217-1 alin. 3 lit. c, f CP

1ra-733/2019 — art. 217-1 alin. 3 lit. c, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-733/19

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

judecând, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2018, în cauza

penală în privința lui

Botnarenco Maxim Xxxxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar și domiciliat Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 19.10.2017 - 30.10.2018;

Instanța de apel: 14.11.2018 - 18.12.2018;

Instanța de recurs: 22.02.2019 - 07.05.2019.

C O N S T A T Ă:

fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Botnarenco Maxim a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. c) și f) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3 (trei) ani, cu privarea de dreptul

de a exercita activitate legată de gestionarea drogurilor pe termen de 3 (trei) ani.

În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare aplicată lui Botnarenco Maxim a

fost suspendată condiționat pe termen de probă de 3 (trei) ani și nu va fi executată dacă

condamnatul în termenul de probă nu va comite noi infracțiuni, iar potrivit alin. (6) al art.

90 Cod penal, a fost obligat de a nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul

consilierului de probațiune.

anului 2015 până în prezent, Botnarenco Maxim, având scopul circulației ilegale a

drogurilor, etnobotanicilor sau analogilor acestora în scop de înstrăinare, s-a deplasat în

repetate rânduri în mun. Chișinău, de unde a procurat substanțe narcotice, pe care le-a

transportat și le-a păstrat la el acasă. Ulterior intenționând să obțină un venit în rezultatul

înstrăinării ilegale de substanțe narcotice și analogilor acestora, contrar prevederilor Legii

nr. 382-XIV din 06.06.1999 „Cu privire la circulația substanțelor narcotice, psihotrope și

a precursorilor”, în perioada de timp a anului 2015 până în prezent, aflându-se în or.

1

Ialoveni, a înstrăinat substanțe narcotice, cetățeanului Motîcailo Liviu și Belibaș Vasile,

în urma căruia primea suma de 100 lei.

Ulterior, la 06.07.2017, în cadrul percheziției efectuate la domiciliul cet. Botnarenco

Maxim, situate în or. Xxxxx, str. Xxxxx, au fost depistate și ridicate o folie din staniol și

o butelie de polimer cu depuneri de substanță de culoare cafenie, un pachet din polimer în

care se afla rămășițe de masă vegetală mărunțită de culoare galben-cafenie cu miros

specific, care potrivit concluziei raportului de expertiză nr. 34/12/1 -R-3681 din

07.07.2017, efectuat de către DT-CEJ Centru al IGP, se constată că masele vegetale umede

și parțial carbonizate (0,589 g și 0,89 g - cantitatea maselor uscate) de pe suprafețele

interioare a fragmentelor de butelii cu câte o etichetă cu inscripția Coca-Cola și

Timișoreană, cât și resturile de lichid de culoare cafeniu deschis (care probabil s-au scurs

din cele 2 fragmente de butelii) de pe suprafața pachetului din polimer de culoare galbenă

cât și a fragmentelor de butelii, depistate și ridicate în rezultatul efectuării percheziției la

domiciliul cet. Botnarenco Maxim a.n. xx.xx.xxxx situat în or. Xxxxx, str. Xxxxx xx,

conțin cannabinoidul sintetic MDMB (N) - 2201 - (C2oH2 8 FN3 03 ), care potrivit

Hotărârii Guvernului al Republicii Moldova nr. 1088 din 05 octombrie 2004 cu privire la

aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorii acestora,

supuse controlului nu este inclus. Notă: Conform scrisorii parvenite de la IMSP

Dispensarul Republican de Narcologie, nr. 01-12/632 din 18.04.2017, înregistrate la

cancelaria CTCLJ al IGP al MAI la 20.04.2017 cu nr. 569, substanța MDMB (N)-2201

constituie analog al substanței AB-PINACA-CHM care e inclusă în tabelul I. Substanțe

stupefiante și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale. Lista nr.2 Substanțele

psihotrope, aprobată prin HG nr. 1088 din 05.10.2004.

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 „Privind aprobarea Listei

substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în

trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, cantitatea de 0,589 g și 0,89 g - cantitatea

maselor uscate de cannabinoidul sintetic MDMB (N) 2201 (C20H28FN3O3) analog al

substanței AB-PINACA-CHM constituie proporții mari.

Conform raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-43 19 din 08.08.2017 în cadrul căruia

s-a constatat că depunerile de culoare cafenie de pe suprafața capacului din folie de staniol

cu urme de carbonizare, cât și cele de pe suprafața lamei cuțitului de culoare combinat alb

negru (0,003 g) depistate și ridicate în rezultatul efectuării percheziției la domiciliul cet.

Botnarenco Maxim a. n. xx.xx.xxxx situat în or. Xxxxx, str. Xxxxx xx, conțin

cannabinoidul sintetic MDMB (N) - 2201 - (C20H28 FN3 03 ), care prin Hotărârea

Guvernului al Republicii Moldova nr. 1088 din 05 octombrie 2004 cu privire la aprobarea

tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorii acestora, supuse

controlului nu este inclus. Notă: Conform scrisorii parvenite de la IMSP Dispensarul

Republican de Narcologie, nr. 01-12/632 din 18.04.2017, înregistrate la cancelaria CTCEJ

al IGP al MAI la 20.04.2017 cu nr. 569, substanța MDMB (N)-2201 constituie analog al

substanței AB-PINACA-CHM, care e inclusă în Tabelul I. Substanțe stupefiante și

2

substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale. Lista nr.2 Substanțele psihotrope,

aprobată prin HG nr. 1088 din 05.10.2004.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Botnarenco Maxim a comis infracțiunea

prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. c), f) Cod penal, circulația ilegală a drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora în scop de înstrăinare realizată prin procurarea,

distribuirea și păstrarea de droguri sau analogi ai acestora, săvârșite cu utilizarea

drogurilor sau a analogilor acestora, a căror circulație în scopuri medicinal este interzisă,

în proporții mari.

apel, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, în partea individualizării pedepsei

penale, prin care lui Botnarenco Maxim, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. c), f) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, să-i fie aplicată pedeapsa cu închisoare pe termen de 2 (doi) ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa orice funcții

și de a exercita orice activitate în domeniul farmaceutic sau alte activități legate de

circulația drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora pe termen de 3 ani.

A încasa de la Botnarenco Maxim în folosul statului cheltuieli judiciare în sumă

totală 5 040 lei, dintre care 1 680 lei conform raportului de expertiză judiciară nr.

34/12/1/R-3681 din 07.07.2017, 1 680 lei conform raportului de expertiză judiciară nr.

34/12/1/R-4319 din 08.08.2017, 1 680 lei conform raportului de expertiză judiciară nr.

34/12/1/R-4962 din 13.09.2017.

În motivarea apelului procurorul a invocat că sentința urmează a fi casată din motivul

blândeții pedepsei aplicate inculpatului în raport cu gravitatea infracțiunii, pericolul social

produs și trecutul infracțional al inculpatului. În cadrul cercetării judecătorești nu au fost

stabilite careva motive care ar concluziona că nu este rațional ca Botnarenco Maxim să nu

execute pedeapsa cu închisoarea prevăzută de lege și solicitată de acuzare pentru fapta

săvârșită.

Astfel, apelantul a considerat că stabilirea în privința inculpatului a pedepsei cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2171

alin. (3) lit. c), f) Cod penal, care este una gravă, este prea blândă și contrară prevederilor

art. 61 Cod penal, nu-și va atinge scopul de corectare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia cât și din partea altor

persoane.

Procurorul a atenționat că în ultima perioadă de timp, se atestă o creștere alarmantă

a infracțiunilor ce țin de circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau

analoagelor lor, a numărului persoanelor care consumă astfel de substanțe, însă instanța

nu a ținut cont de scopul pedepsei care primordial trebuie să restabilească echitatea socială

și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea condamnatului cât și a altor

3

persoane. În speță, aplicarea unei pedepse neprivative de libertate va duce la încurajarea

pe viitor a comiterii infracțiunilor similare de către alte persoane.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Colegiul a constatat că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt ce

corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate corect, just încadrând acțiunile lui

Botnarenco Maxim în baza art. 2171 alin. (3) lit. c), f) Cod penal. La pronunțarea sentinței,

instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat

că, inculpatul a săvârșit anume infracțiunea incriminată.

În același timp, instanța de apel a constatat că apelantul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanța de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor reținute

în sarcina inculpatului, însă hotărârea instanței de fond este criticată în partea stabilirii

pedepsei cu suspendarea condiționată a executării acesteia, care se consideră a fi una prea

blândă reieșind din personalitatea inculpatului.

Colegiul a menționat că chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces

obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat

prin rechizitoriu inculpatului, la caz, art. 2171 alin. (3) lit. c), f) Cod penal, în baza căruia

a fost condamnat Botnarenco Maxim. Pedeapsa se consideră echitabilă când aceasta

impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor statului și întregii societăți perturbate prin infracțiune.

Instanța de apel a precizat că este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă

scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea

acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor

expres prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și

forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea

efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea de suspendare condiționată

a executării pedepsei, indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat concluzia ei.

La caz, Colegiul a reținut că instanța de fond a efectuat o analiză complexă a

circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens

comportamentul acestuia în viața socială, la locul de muncă, precum și cel din înainte și

după săvârșirea infracțiunii incriminate.

Prin urmare, instanța de apel a găsit neîntemeiate alegațiile titularului dreptului de

apel în partea excluderii art. 90 Cod penal și a constatat că concluzia instanței inferioare

precum că corijarea inculpatului este posibilă și prin aplicarea suspendării condiționate a

executării pedepsei, este una corectă, motivată și întemeiată.

Considerând că pedeapsa stabilită lui Botnarenco Maxim, este în limitele sancțiunii

prevăzute la art. 2171 alin. (3) lit. c), f) Cod penal, nefiind stabilite oarecare interdicții sau

impedimente în aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, Colegiul a punctat că

4

oportunitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal se decide motivat de către instanțele

de judecată și în cazul dat, instanța corect a ținut cont de toate circumstanțele cauzei,

persoana vinovatului cât și lipsa circumstanțelor agravante.

Având în vedere termenul pedepsei cu închisoarea stabilite inculpatului, ținând cont

de faptul că acesta a recunoscut vina integral, se căiește sincer de cele comise și le regretă,

instanța a conchis că suspendarea executării pedepsei cu închisoarea și acordarea

posibilității acestuia, ca în termenul de probă, prin comportare exemplară și muncă

cinstită, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, va oferi o mai bună protecție

intereselor societății decât izolarea vinovatului de societate.

În consecință, Colegiul a considerat că la caz nu s-a constatat vreun temei pentru

aplicarea unei pedepse mai aspre în privința lui Botnarenco Maxim, iar pedeapsa, astfel

cum a fost stabilită de către instanța de fond, răspunde atât principiului proporționalității,

cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal.

Cu referire la solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare, Colegiul a indicat că art. 227 Cod de procedură penală prevede clar

și evident care anume cheltuieli urmează a fi puse pe seama inculpatului, însă la această

categorie nu se includ cheltuielile judiciare suportate în cauza penală respectivă. Potrivit

art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, expertiza judiciară se dispune și se

efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea altor cazuri când prin alte probe nu

poate fi stabilit adevărul în cauză. Prin urmare, aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului

prin intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun din

cheltuieli evidente și strict necesare, în vederea constatării faptei infracționale, însă nu

constituie cheltuieli suplimentare suportate de către organul de urmărire penală sau de

către instanță, în legătură cu efectuarea urmăririi penale sau judecării cauzei.

Drept urmare, Colegiul a notat că în cazurile când expertiza a fost dispusă de către

organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de

stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor

bănești a bugetului de stat, or potrivit art. 227 alin. (1), (3) și art. 229 alin. (1) Cod de

procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuieli suportate potrivit legii pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în vederea demonstrării vinovăției

inculpaților în comiterea infracțiunilor imputate, care se plătesc din sumele alocate de stat

dacă legea nu prevede altă modalitate. Astfel, nu pot fi puse în sarcina inculpatului

cheltuielile necesare pentru realizarea acțiunilor ce vin să confirme vinovăția acestuia.

și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel cu remiterea

cauzei la rejudecare în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului se indică că prin pronunțarea de către instanța de apel a

decizie de condamnare la pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

pentru comiterea unei infracțiuni grave cu un grad prejudiciabil sporit, fiind periclitată

ordinea de drept, nu va fi atins scopul principal al pedepsei prevăzut de art. 61 Cod penal,

5

și anume prevenirea de comitere de noi infracțiuni de către inculpat, precum și de către

alte persoane, restabilirea echității sociale.

Dispoziția art. 90 Cod penal obligă instanța de judecată să indice expres în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei, care nu este

motivat de către instanță și se limitează doar la enumerarea circumstanțelor care le

consideră atenuante.

Circumstanțele comiterii infracțiunii și comportamentul inculpatului denotă că cel

mai eficient mijloc de corectare a acestuia este pedeapsa cu închisoare, această concluzie

derivând și din gravitatea faptei comise și de pericolul social al acesteia. Astfel, recurentul

consideră că instanța de apel nu și-a motivat pe deplin concluzia de aplicare în privința

inculpatului a prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, prin ce a încălcat prevederile art.

394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, deoarece decizia nu cuprinde motivele de

aplicare a pedepsei mai ușoară și motivele de aplicare a pedepsei cu suspendarea

condiționată a executării ei.

În contextul celor expuse, recurentul consideră că concluziile instanței de fond și

celei de apel la capitolul individualizării pedepsei stabilite inculpatului sunt greșite și în

contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare,

neconforme scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii și pedepsei

penale.

În altă ordine de idei procurorul indică că soluția instanței de apel de a respinge

solicitarea acuzatorului de stat referitor la încasarea de la Botnarenco Maxim a

cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual penale în vigoare, or inculpatul

condamnat urmează să suporte aceste cheltuieli în baza culpei sale infracționale, deoarece

fără săvârșirea infracțiunii, astfel de cheltuieli nu s-ar fi realizat, adică inculpatul urmează

să suporte acele cheltuieli care sunt în culpă procesuală.

Procurorul consideră că inculpații condamnați urmează să plătească toate cheltuielile

efectuate de la începerea urmăririi penale și până la punerea în executare a hotărârii de

condamnare, chiar și plata unei expertize dispuse din oficiu sau la cererea părții civile.

Pe cale de consecință, recurentul a apreciat că instanța de apel a comis o eroare de

drept, care este temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, motiv pentru care decizia instanței de apel urmează a fi casată parțial, cu remiterea

cauzei la rejudecare.

materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit luând în considerație prevederile art. 435 alin.

(1) pct. 1) Cod de procedură penală, conchide că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil

din următoarele considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai

cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea pe care

aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de

6

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără însă a i

se agrava situația.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material

sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Colegiul reține că procurorul nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată și încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de către inculpat, dar indică ca

temeiuri de drept pentru casarea deciziei recurate pct. 6) și 10) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, invocând doar dezacordul cu soluția instanței de apel în partea ce ține

de cheltuielile judiciare și în partea pedepsei stabilită inculpatului, din care motiv

hotărârea judecătorească contestată va fi supusă verificării doar sub aceste aspecte.

Verificând materialele cauzei, în raport cu alegațiile procurorului, instanța de recurs

ajunge la concluzia că cele invocate de recurent, nu și-au găsit confirmarea, iar soluțiile

adoptate pe marginea acestei spețe atât de către instanța de fond, cât și de cea de apel, sunt

legale, întemeiate și urmează a fi menținute integral.

Colegiul penal găsește vădit nefondată invocarea procurorului în partea ce ține de

pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, privitor la neîncasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului

pentru efectuarea expertizelor judiciare, dat fiind că art. 143 alin. (1) Cod de procedură

penală stipulează expres că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru

constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când

prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul.

Din actele cauzei se constată că expertizele judiciare au fost dispuse de ofițerii de

urmărire penală Guțuleac D. și Rusu A. în vederea stabilirii apartenenței masei vegetale

la categoria substanțelor narcotice și stabilirea faptului dacă pe urmele ridicate sunt urme

de consum a substanțelor narcotice sau în acestea se află careva substanțe narcotice. (f.d.

158, 172, 188 vol. I)

Dispozițiiile alin. (3), art. 75 al Legii nr. 68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza

judiciară și statutul expertului judiciar, expres stabilește că „în cauzele penale, cheltuielile

pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din

bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură

penală”, la caz, ordonatorul expertizei fiind organul de urmărire penală și nu partea

apărării, prin urmare, instanțele de fond corect au ajuns la concluzia de a nu încasa din

contul inculpatului cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat.

Colegiul mai menționează că art. 229 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală

stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul

statului și instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau

7

persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora

sau dacă plata cheltuielilor judicare poate influența substanțial asupra situației materiale

a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Prin urmare, corect instanța de apel a statuat asupra faptului că, plata pentru

efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 5 040 lei, urmează a fi încasată din contul

bugetului de stat, dar nu a inculpatului, or aceste cheltuieli sunt suportate de stat, care

reieșind din obligațiile pozitive ce țin de desfășurarea unui proces penal urmează să

realizeze în mod prompt și eficient acțiuni în vederea descoperirii infracțiunilor comise.

Din ansamblul considerentelor care preced, rezultă că cheltuielile suportate pentru

efectuarea expertizelor nominalizate urmează a fi acoperite de bugetul de stat, acestea

neputând face obiectul unei rambursări din partea inculpatului, în cazul în care acesta nu

este ordonatorul unei atare acțiuni procesuale.

Vizavi de criticele recurentului referitor la aplicabilitatea prevederilor art. 90 Cod

penal față de inculpat, Colegiul susține integral statuările instanțelor de fond în acest sens,

considerând că corect s-a dispus, la caz, suspendarea executării pedepsei stabilite lui

Botnarenco Maxim în baza art. 90 Cod penal, pe un termen de probațiune, pe capătul de

acuzare adus acestuia în temeiul art. 2171 alin. (3) lit. c) și f) Cod penal, pentru care i s-a

stabilit pedeapsa de 3 ani închisoare.

În același context, se reiterează că cauza deferită judecății a fost soluționată de prima

instanță în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, adică inculpatul în temeiul acestei proceduri

simplificate a beneficiat de reducerea limitelor maxime și minime ale sancțiunii prevăzute

de norma incriminată cuprinse între limitele 3 și 7 ani închisoare, ceea ce în consecință i-

a permis instanței să-i stabilească inculpatului pedeapsa cu suspendarea executării

acesteia.

Examinând apelul declarat de către procuror, instanța de apel a respins ca nefondate

criticele apelantului, și având în vedere că motive similare sunt invocate și în recursul

ordinar, Colegiul consideră că soluția instanțelor de fond privitor la individualizarea

pedepsei în privința inculpatului, este legală, întemeiată și urmează a fi menținută în

vigoare.

Instanța de apel, a dat răspuns la toate cele invocate de partea acuzării în vederea

motivării soluției de respingere a apelului declarat de procuror. În acest sens, se apreciază

că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală și aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la

caz, la respingerea apelului procurorului, ca nefondat.

Tot aici se menționează că, raționamentul care poate condiționa aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal într-o cauză penală, întotdeauna are la origine persoana

inculpatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul

de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de

infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă, conduita bună; stăruința

depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită,

8

comportarea sinceră în cursul procesului și, pe de altă parte, executarea pedepsei nu trebuie

să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

De asemenea, Colegiul specifică că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal -

suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a se corecta.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen

de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.

Respectiv, Colegiul penal remarcă că este prerogativa instanței de judecată să

aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia. În

formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea

condițiilor expres prevăzute de lege, ceea ce la caz s-a realizat.

În speță, Colegiul penal reține că s-a efectuat o analiză complexă a circumstanțelor

cauzei și a personalității inculpatului evidențiindu-se în acest sens că, acesta a recunoscut

vina integral, se căiește sincer de cele comise și le regretă, lipsa cărorva circumstanțe

agravante, au permis instanțelor de fond de a conchide că corectarea inculpatului este

posibilă prin aplicarea față de acesta a unei pedepse cu suspendarea executării pe un

termen de probațiune de 3 ani. Rezultatul principal al aplicării acestei pedepse constă în

aceea că, deși pedeapsa definitivă nu a fost pusă în executare, ea devine dependentă de

comportamentul exemplar de care trebuie să dea dovadă inculpatul, pe perioada

termenului de probațiune, în caz contrar va fi anulată suspendarea ei și se va dispune

executarea reală în penitenciar.

Din atare considerente, sunt neîntemeiate alegațiile procurorului și în partea privind

excluderea art. 90 Cod penal și constată că concluzia instanțelor privitor la faptul că

corijarea inculpatului este posibilă și prin aplicarea față de Botnarenco Maxim a pedepsei

sub formă de închisoarea, cu suspendarea executării acesteia, este una legală, corectă,

motivată și întemeiată.

Prin urmare, Colegiul consideră că argumentele punctate în cererea de recurs nu sunt

incidente cauzei deferite judecății, iar instanța ierarhic inferioară și-a motivat just soluția

adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor din art. 61, 75 și 90 Cod penal la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilindu-i inculpatului o

pedeapsă proporțională faptei comise.

La caz, nu se constată vreun temei pentru modificarea pedepsei în privința

inculpatului, iar sancțiunea închisorii, cu suspendarea executării acesteia, adică așa cum a

fost stabilită de către prima instanță și menținută de instanța de apel, răspunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de

9

restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Rezumând cele expuse, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu se

constată admiterea erorilor de drept semnalate de procuror și prevăzute de art. 427 alin.

(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, iar la judecarea acestei cauze în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală

și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, neexistând vreun temei pentru admiterea

recursului în sensul declarat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Botnarenco

Maxim, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 mai 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

10