1ra-740/2020 — art. 326 alin. 1, 326 alin. 1, 326 alin. 2 Cp

1ra-740/2020 — art. 326 alin. 1, 326 alin. 1, 326 alin. 2 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-740/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 12 iunie

2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2019,

declarat de inculpatul

Galușca Dorel XXXXX, născut

la XXXXX în s. XXXXX, r-nul XXXXX, locuitor al mun.

XXXXX, str. XXXXX, ap. XXXXX, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 05.04.2019 – 12.06.2019,

instanța de apel: 03.07.2019 – 29.10.2019,

instanța de recurs: 09.01.2020 – 04.03.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală Galușca Dorel a fost

condamnat în baza art. 326 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 1600 unități

convenționale, art. 326 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 1600 unități

convenționale și art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal la amendă în mărime de 2300 unități

convenționale.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-

a fost stabilită pedeapsa definitivă de amendă în mărime de 3200 unități convenționale,

ce constituie 160.000 lei.

A fost confiscată și încasată din contul inculpatului în beneficiul statului suma

de 1000 euro, ca fiind bunuri rezultate din infracțiune.

Corpurile delicte – 12 bancnote cu valoarea nominală de 50 euro, aflate la

păstrare la Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală mun.

Chișinău, conform actului nr. 23 din 04.04.2019, au fost trecute în venitul statului.

1

D., cunoscând din discuție cu Peșterean A., despre dificultățile acesteia la susținerea

examenului pentru obținerea permisului de conducere, acționând premeditat, susținând

că are influență asupra persoanelor publice responsabile de examinare și documentare

cu permis de conducere din cadrul subdiviziunii Agenției Servicii Publice specializată

în calificarea conducătorilor auto, influență care a fost apreciată de către Peșterean A.

drept una reală, credibilă și posibilă, și considerând că el poate determina persoanele

respective să acționeze în vederea facilitării promovării examenului pentru primirea

permisului de conducere de categoria B, a pretins de la aceasta mijloace bănești în sumă

de 1000 euro, iar la 05 august 2018, aflându-se la stația terminus a troleibuzului nr. 22,

din str. Alba Iulia 204, mun. Chișinău, a primit, personal, de la Peșterean A. suma de

1000 euro, care, conform cursului valutar stabilit de Banca Națională a Moldovei la

05.08.2018, constituiau suma de 19.202,3 lei, fără a realiza ulterior influența susținută.

Tot el, în perioada lunilor octombrie - noiembrie 2018, cunoscând din discuție

cu Peșterean A., despre dificultățile fratelui ei Peșterean S., la susținerea examenului

pentru obținerea permisului de conducere, acționând premeditat, susținând că are

influență asupra persoanelor publice responsabile de examinare și documentare cu

permis de conducere din cadrul subdiviziunii Agenției Servicii Publice specializată în

calificarea conducătorilor auto, influență care a fost apreciată de către Peșterean A.

drept una reală, credibilă și posibilă, și considerând că el poate determina persoanele

respective să acționeze în vederea facilitării promovării examenului pentru primirea de

către fratele său Peșterean S. a permisului de conducere de categoria B, de comun acord

și în rezultatul înțelegerii prealabile cu o altă persoană neidentificată de către organul

de urmărire penală ce s-a numit Ion, repartizând între ei rolurile potrivit unui plan bine

determinat, astfel încât el a pretins de la aceasta mijloace bănești în sumă de 1000 euro,

iar persoana neidentificată de către organul de urmărire penală ce s-a numit Ion, la 24

noiembrie 2018, aflându-se în preajma Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”,

din str. Ion Creangă 1, mun. Chișinău, a primit, personal, de la Peșterea A. suma de

300 euro, care, conform cursului valutar stabilit de Banca Națională a Moldovei la

25.11.2018, constituiau 5875,62 lei, fără a realiza ulterior influența susținută.

Tot el, la 14 decembrie 2018, comunicându-i lui Peșterean A. că fratele ei,

Peșterean S. este urmărit penal, fapt care creează acestuia dificultăți la susținerea

examenului pentru obținerea permisului de conducere și invocând necesitatea clasării

presupusului proces penal, acționând premeditat, susținând că are influență asupra

persoanelor publice din cadrul organului de urmărire penală, influență care a fost

apreciată de către Peșterean A. drept una reală, credibilă și posibilă, și considerând că

el poate determina persoanele respective să acționeze în vederea facilitării clasării

procesului penal, a pretins de la aceasta mijloace bănești în sumă de 700 euro, iar la 18

februarie 2019, ora 12.05, aflându-se în apropierea Hipermarketului Nr. 1, amplasat în

str. Lev Tolstoi 24/1, mun. Chișinău, a primit, personal, de la Peșterean Ana, sub

controlul ofițerilor de investigații ai subdiviziunii specializate a Centrului Național

Anticorupție, suma de 600 euro, care, conform cursului valutar stabilit de Banca

Națională a Moldovei la 18.02.2019, constituiau 11.590,62 lei, fără a realiza influența

susținută.

2

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut integral vinovăția, solicitând ca

judecată să se petreacă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Dat fiind că aceste probe dovedesc pe deplin vina inculpatului, acțiunile lui au

fost încadrate pe art. 326 alin. (1) Cod penal, ca trafic de influență, adică pretinderea și

primirea personal, de bani, pentru o altă persoană, de către o persoană care susține că

are influență asupra unei persoane publice, pentru a o face să îndeplinească o acțiune

în exercitarea funcției sale, pe art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca trafic de influență,

adică pretinderea și primirea personal, de bani, pentru o altă persoană, de către o

persoană care susține că are influență asupra unei persoane publice, pentru a o face să

îndeplinească o acțiune în exercitarea funcției sale, acțiuni săvârșite de două persoane

și pe art. 326 alin. (1) Cod penal, ca trafic de influență, adică pretinderea și primirea

personal, de bani, pentru o altă persoană, de către o persoană care susține că are

influență asupra unei persoane publice, pentru a o face să îndeplinească o acțiune în

exercitarea funcției sale.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-78, 84

Cod penal, că inculpatul a săvârșit infracțiuni mai puțin grave și grave, a recunoscut

vina și s-a căit sincer, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, anterior

nu a fost condamnat, însă a fost în conflict cu legea penală fiind liberat de răspundere

penală cu tragerea la răspundere contravențională, la evidența medicului narcolog și

psihiatru nu se află, nu este angajat în câmpul muncii, se caracterizează satisfăcător,

este căsătorit și are la întreținere doi copii minori, că a restituit prejudiciul cauzat prin

infracțiune, s-a aflat sub strajă mai mult de 3 luni, precum și de scopul pedepsei penale,

concluzionând ca fiind oportună aplicarea pedepsei cu amendă, în corespundere cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Sub acest aspect, instanța a indicat că sancțiunea art. 326 alin. (1) Cod penal

prevede amendă în mărime de la 2000 la 3000 unități convenționale sau închisoare de

până la 5 ani, iar sancțiunea art. 326 alin. (2) Cod penal prevede aplicarea pedepsei sub

formă de amendă în mărime de la 3000 la 4000 unități convenționale sau cu închisoare

de la 2 la 6 ani. Prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală

noile limite pentru art. 326 alin. (1) Cod penal vor fi amenda de la 1500 la 2250 unități

convenționale și pentru art. 326 alin. (2) Cod penal amenda de la 2250 la 3000 unități

convenționale.

Totodată, instanța a statuat că este nefondată solicitarea apărării privind

aplicarea art. 55 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1)

Cod penal, ori, conform art. 55 alin. (1) Cod penal, persoana care a săvârșit pentru

prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepția infracțiunilor

prevăzute la art.... art. 326 alin. (1), poate fi liberată de răspundere penală și trasă la

răspundere contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat

prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a

fi supusă răspunderii penale.

Ori, dispoziția art. 55 Cod penal prevede expres interdicția liberării de

răspundere penală cu tragere la răspundere contravențională în cazul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal cât și a infracțiunilor grave - art.

326 alin. (2) Cod penal.

3

Mai mult, inculpatul anterior a fost liberat de răspundere penală cu tragerea la

răspundere contravențională, însă nu și-a făcut concluziile necesare și din nou a comis

fapte prevăzute de legea penală.

Din aceleași motive, este neîntemeiată și cererea apărării privind aplicarea art.

79, 90 Cod penal pe capătul de acuzare potrivit art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai

blândă.

Apelanta a invocat că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de fond nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal.

În corespundere cu prevederilor art. 79 și 90 Cod penal, urmau a fi identificate

circumstanțe excepționale și alte circumstanțe importante pentru stabilirea unei

pedepse mai blânde.

Totodată, instanța de fond nu a ținut cont de personalitatea inculpatului, de faptul

că acesta a recunoscut pe deplin vina în săvârșirea infracțiunilor incriminate și a

comunicat împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile imputate, că se căiește

sincer în cele săvârșite și că îi pare foarte rău, asumându-și responsabilitatea pentru

cele comise.

Ori, în circumstanțele în care inculpatul a recunoscut vinovăția și se căiește

sincer în cele comise, a reparat părții vătămate paguba provocată prin infracțiunea

comisă, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, sunt aplicabile prevederile art.

78 și 79 Cod penal.

Mai mult, instanța de fond a ignorat circumstanțele atenuante stabilite:

recunoașterea vinovăției, căința sinceră, acceptarea examinării cauzei în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii,

lipsa antecedentelor penale, existența la întreținere a părinților și a doi copii minori.

Pe lângă aceasta, la stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a inclus în termenul

de pedeapsă perioada aflării inculpatului în stare de arest.

2019, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

În temeiul art. 88 alin. (5) Cod penal, inculpatului Galușca Dorel i-a fost atenuată

pedeapsa definitivă cu amendă în mărime de 3200 unități convenționale, ce constituie

160.000 lei, cu 400 unități convenționale, lăsând pentru executare 2800 unități

convenționale, ce constituie 140.000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiuni mai puțin grave și

grave, a recunoscut vina și s-a căit sincer, solicitând examinarea cauzei în procedură

simplificată, anterior nu a fost condamnat, însă a fost în conflict cu legea penală fiind

liberat de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională, la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află, nu este angajat în câmpul muncii, se

caracterizează satisfăcător, este căsătorit și are la întreținere doi copii minori, precum

și a restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Ori, instanța de fond corect i-a stabilit inculpatului pedeapsa cu amendă, cu

aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală și art. 84 Cod penal.

4

Astfel, sancțiunea art. 326 alin. (1) Cod penal prevede amendă în mărime de la

2000 la 3000 unități convenționale sau închisoare de până la 5 ani, iar sancțiunea art.

326 alin. (2) Cod penal prevede amendă în mărime de la 3000 la 4000 unități

convenționale sau închisoare de la 2 la 6 ani. Prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, noile limite pentru art. 326 alin. (1) Cod penal sunt

amenda de la 1500 la 2250 unități convenționale și pentru art. 326 alin. (2) Cod penal

amenda de la 2250 la 3000 unități convenționale.

Deci, instanța de fond just a considerat ca fiind echitabilă stabilirea pedepsei cu

amendă a câte 1600 unități convenționale pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art.

326 alin. (1) Cod penal, iar pe art. art. 326 alin. (2) Cod penal – 2300 unități

convenționale, în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, aplicându-i o pedeapsă cu amendă

în mărime de 3200 unități convenționale.

Totodată, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 88 alin. (5) Cod

penal, ori, inculpatul s-a aflat în arestare preventivă de la 18.02.2019 până la

12.06.2019, iar potrivit art. 88 alin. (5) Cod penal, condamnatului care s-a aflat sub

arest preventiv până la numirea cauzei spre judecare, la stabilirea în calitate de

pedeapsă principală a amenzii, a privării de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de

a exercita o anumită activitate, instanța de judecată, ținând cont de termenul aflării sub

arest preventiv, îi atenuează pedeapsa stabilită sau îl liberează complet de la executarea

acesteia.

Astfel, în temeiul art. 88 alin. (5) Cod penal în privința inculpatului urmează a fi

atenuată pedeapsa definitivă cu amendă în mărime de 3200 unități convenționale, ce

constituie 160.000lei, cu 400 unități convenționale, lăsând pentru executare 2800

unități convenționale sau 140.000 lei.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă, cu micșorarea amenzii și dispunerea achitării ei în rate, timp de

5 ani.

Recurentul a invocat că la stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, în privința lui fiind aplicabile

dispozițiile art. 78, 79 Cod penal, ori, a recunoscut vinovăția și s-e căiește sincer în cele

comise, a reparat părții vătămate paguba provocată prin infracțiunea comisă, a

contribuit activ la descoperirea infracțiunii.

Mai mult, instanța de fond a ignorat circumstanțele atenuante stabilite:

recunoașterea vinovăției, căința sinceră, acceptarea examinării cauzei în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii,

lipsa antecedentelor penale, existența la întreținere a părinților și a doi copii minori.

Totodată, concluziile instanței de apel că anterior a mai săvârșit infracțiuni

contravin normelor imperative, deoarece pedeapsa penală se aplică doar pentru fapta

comisă, nu și pentru circumstanțe neprevăzute de lege ca agravante la art. 77 Cod penal.

Ori, el este persoană fizică și nu juridică, iar instanțele de fond și de apel urmau

să țină cont la examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală, ce permite

aplicarea amenzii începând cu 500 unități convenționale, potrivit art. 64 alin. (3) Cod

de procedură penală, luând în considerație și situația sa materială, că are soția și doi

copii minori la întreținere, la moment nu are un loc de muncă stabil, fiind în

5

imposibilitate reală să-și onoreze obligațiunile față de bugetul de stat, urmând a fi

micșorată amenda sau dispunerea achitării ei în rate, timp de până la 5 ani.

Totodată, a reparat prejudiciul material și moral cauzat părții vătămate, iar fiind

confiscate încă 12 bancnote cu valoarea nominală de 50 euro care s-au aflat la păstrare

Serviciul Fiscal de Stat și care au fost trecuți în venitul statului, s-a mai dispus încasarea

în mod repetat a sumei de 1000 euro ca fiind rezultată din infracțiune.

Deși, de facto, a luat inițial de la partea vătămată 1000 euro dintre carte 200 euro

i-a întors acesteia, au rămas doar 800 euro, ce se confirmă prin declarațiile și procesele-

verbale de confruntare dintre părți. Astfel, suma a fost supusă confiscării special de

două ori.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul instanța de apel când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, just și argumentat au ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 88 alin. (5) Cod

penal, art. 3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică

o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a

6

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Condamnatului care s-a aflat în arest preventiv până la numirea cauzei spre judecare,

la stabilirea în calitate de pedeapsă principală a amenzii, instanța de judecată, ținând

cont de termenul aflării sub arest preventiv, îi atenuează pedeapsa stabilită sau îl

liberează complet de executarea acesteia.Totodată, instanța de apel s-a pronunțat

argumentat și detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării.

În consecutivitatea enunțată, instanțele de fond și de apel, just au concluzionat

că în cazul în care inculpatul a săvârșit două infracțiuni mai puțin grave și o infracțiune

gravă, care se pedepsesc cu închisoare de până la 5 ani și de la 2 la 6 ani, fiind

infracțiuni contra bunei desfășurări a activității în sfera publică chiar și în prezența

circumstanțelor invocate de inculpat (pct. 5. din decizie), micșorarea amenzii sau

dispunerea achitării amenzii în rate, ar reprezenta o soluție de pedeapsă penală prea

blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al

infracțiunilor săvârșite și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității

sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

lui, cât și a altor persoane.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului,

precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a

altor persoane (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul apărării, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

au apreciat circumstanțele și probele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 64 alin. (3), 27, 414 alin. (1) și (2), luând în

considerare circumstanțele cauzei, instanța de judecată poate dispune achitarea amenzii

în rate timp de până la 5 ani, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de fond și apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul pedepsei penale în alt sens decât cel pe

care îl propune apărarea, este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care

nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea doar acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel,

este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4.-

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

7

Totodată, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs pot fi

invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel, astfel că argumentele

specificate în recursul ordinar declarat că: „...el este persoană fizică și nu juridică, iar

instanțele de fond și de apel urmau să țină cont la examinarea cauzei în baza art. 3641

Cod de procedură penală, ce permite aplicarea amenzii începând cu 500 unități

convenționale, potrivit art. 64 alin. (3) Cod de procedură penală, luând în considerație

și situația materială a condamnatului, că are soția și doi copii minori la întreținere, la

moment nu are un loc de muncă stabil, fiind în imposibilitate reală să-și onoreze

obligațiunile față de bugetul de stat, urmând a fi micșorată amenda sau dispunerea

achitării amenzii în rate timp de până la 5 ani. Totodată, a reparat prejudiciul material

și moral cauzat părții vătămate, iar fiind confiscate încă 12 bancnote cu valoarea

nominală de 50 euro care s-au aflat la păstrare Serviciul Fiscal de Stat și care au fost

trecuți în venitul statului, s-a mai dispus încasarea în mod repetat a sumei de 1000

euro ca fiind rezultată din infracțiune. Deși, de facto, a luat inițial de la partea

vătămată 1000 euro dintre carte 200 euro i-a întors acesteia, au rămas doar 800 euro,

ce se confirmă prin declarațiile și procesele-verbale de confruntare dintre părți. Astfel

că suma a fost supusă confiscării special de două ori...” nu au fost invocate și în apel,

deci nu au niciun suport legal (pct. 3.- 5. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că a adoptat o hotărâre care

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, că a aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată

conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Galușca Dorel

XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29

octombrie 2019, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 aprilie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

8