ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 06.04.2020

1ra-743/2020 — art. 371 alin. 2 lit. b Cp

HOTĂRÂRE
06.04.2020
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 371 alin. 2 lit. b Cp
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 Cpp
Citează această cauză
1ra-743/2020 — art. 371 alin. 2 lit. b Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-743/2020

Curtea Supremă de Justiție

04 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de Procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din

24 octombrie 2019, în privința inculpaților

Puiu Dumitru XXXXX, născut la

XXXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, r-nul XXXXX,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale;

Cîrjeu Petru XXXXX, născut la

XXXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, r-nul XXXXX,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 06.07.2018 – 01.08.2019,

instanța de apel: 21.08.2019 – 24.10.2019,

instanța de recurs: 09.01.2020 – 04.03.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Puiu Dumitru a fost

condamnat în baza art. 371 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat,

pe un termen de probă de 3 ani.

Cîrjeu Petru a fost condamnat în baza art. 371 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 ani

închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat,

pe un termen de probă de 3 ani.

1

militar în termen de către Secția administrativă Ialoveni la 25 iulie 2017, și exercitând

serviciul militar în grad de soldat al plutonului 2 Compania 312 infanterie batalionul

31 al Brigăzii 3 infanterie motorizată a Ministerului Apărării, la 12 mai 2018,

exercitând lucrări la restabilirea câmpului de ținte, în jurul orei 10.00, în scopul

dezertării de la serviciul militar, acționând intenționat și de comun acord cu militarul

Cîrjeu P., a părăsit samavolnic locul exercitării serviciului militar, câmpul de ținte al

Brigăzii 3 infanterie motorizată și a lipsit până la ora 22.30 a aceleiași zile.

Acțiunile inculpatului Puiu D. au fost încadrate în baza art. 371 alin. (2) lit. b)

Cod penal, ca dezertarea, adică părăsirea unității militare sau a locului de serviciu în

scopul eschivării de la serviciul militar, săvârșită de către un militar, acțiuni săvârșite

de două persoane.

Cîrjeu P., fiind încorporat în serviciul militar în termen de către Secția

administrativă Ialoveni la 25 iulie 2017, și exercitând serviciul militar în grad de soldat

al plutonului 2 Compania 312 infanterie batalionul 31 al Brigăzii 3 infanterie

motorizată a Ministerului Apărării, la 12 mai 2018, exercitând lucrări la restabilirea

câmpului de ținte, în jurul orei 10.00, în scopul dezertării de la serviciul militar,

acționând intenționat și de comun acord cu militarul Puiu D., a părăsit samavolnic locul

exercitării serviciului militar, câmpul de ținte al Brigăzii 3 infanterie motorizată și a

lipsit până la ora 22.30 a aceleiași zile.

Acțiunile inculpatului Cîrjeu P. au fost încadrate în baza art. 371 alin. (2) lit. b)

Cod penal, ca dezertarea, adică părăsirea unității militare sau a locului de serviciu în

scopul eschivării de la serviciul militar, săvârșită de către un militar, acțiuni săvârșite

de două persoane.

Instanța a reținut că inculpații au recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu, fiind de acord cu calificarea și probele administrate, solicitând examinarea

cauzei în procedură simplificată.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 70 alin. (31),

75 Cod penal, că inculpații au săvârșit o infracțiune gravă, care se pedepsește cu

închisoare de la 3 la 7 ani, că au recunoscut pe deplin vinovăția și s-au căit sincer,

anterior nu au fost condamnați, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru,

potrivit referinței de serviciu se caracterizează negativ, nu au fost stabilite circumstanțe

atenuante și agravante, că la momentul săvârșirii infracțiunii aveau vârsta de 20 ani.

Ori, potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu

o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu

muncă neremunerată în folosul țării și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Conform art. 70 alin. (31) Cod penal, la aplicarea pedepsei persoanelor care au

vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care au săvârșit infracțiune la vârsta

de la 18 ani până la 21 de ani, maximul pedepsei se reduce cu o treime. În cazul în care

instanța, ținând cont de personalitatea infractorului, ajunge la concluzia că doar prin

aplicarea pedepsei în limitele generale se va atinge scopul pedepsei penale, aceasta

poate dispune o pedeapsă în limitele prevăzute de legea penală pentru infracțiunea

2

săvârșită. Necesitatea aplicării pedepsei în limitele generale urmează a fi argumentată

de către instanța de judecată.

Astfel, fiind stabilite noi limite ale pedepsei, de la 2 ani și 4 luni până la 4 ani și

8 luni închisoare, în corespundere cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și

aplicând prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal, cu reducerea a 1/3 a pedepsei din

limita maximă stabilită de 4 ani și 8 luni închisoare, limitele noi fiind de la 3 ani și 2

luni până la 2 ani închisoare.

Totodată, în circumstanțele în care inculpații au recunoscut vina și au manifestat

căință sinceră, instanța a concluzionat că reeducarea și corectarea acestora este posibilă

fără izolare de societate, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, dispunând

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 ani.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în

privința lui Puiu D. și Cîrjeu P. în baza art. 371 alin. (2) lit. b) Cod penal, art. 70 alin.

(31), 901 alin. (3) Cod penal, art. 3641 alin. (8) CPP, să fie aplicată pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni în penitenciar de tip semiînchis cu

suspendarea parțială a pedepsei pe un termen de probă de 9 luni.

Apelanta a invocat că instanța nu a argumentat motivele care ar dovedi că

pedeapsa stabilită inculpaților va duce la restabilirea echității sociale, corectarea și

reeducarea acestora, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și va atinge

scopul prevăzut la art. 61 Cod penal, iar pedeapsa stabilită inculpaților nu corespunde

faptelor comise, circumstanțelor stabilite și personalității inculpaților.

3.1. Procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari,

a declarat apel suplimentar, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpaților să le fie stabilită pedeapsa de a câte 2 închisoare,

fiecare, iar conform art. 901 Cod penal, să execute pedeapsa de 1 an închisoare în

penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei de 1 an închisoare să fie suspendat pe

un termen de probă de 2 ani.

Apelantul a indicat că instanța de fond a aplicat incorect și ilegal regulile pentru

individualizarea pedepsei, identificând limitele pedepsei cu închisoare fixate în art. 371

alin. (2) Cod penal, ulterior făcând reducerea limitelor pedepsei conform art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, apoi aplicând prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal.

Instanța de fond a omis criteriile de individualizare a pedepsei, deoarece nu a

studiat și nu a analizat multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele

și datele prezentate care caracterizează personalitatea inculpaților, din care rezultă

temeinic posibilitatea liberării de executarea pedepsei penale. Ori, recunoașterea

vinovăției și căința sinceră sunt suficiente pentru adoptarea concluziei respective.

3.2. A declarat apel și avocata Mariana Turculeț, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului Cîrjeu P. să-i fie

aplicată o pedeapsă minimă, nonprivativă de libertate.

Apelanta a invocat că inculpatul a recunoscut pe deplin vinovăția și s-a căit

sincer, cauza a fost examinată în corespundere cu prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală, acesta se caracterizează pozitiv, la momentul săvârșirii infracțiunii

avea vârsta de 20 ani, iar instanța de fond, fără a aprecia circumstanțele atenuante

existente, i-a stabilit acestuia o pedeapsă prea aspră.

3

3.3. Avocata Alla Chebac, la fel, a declarat apel, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului Puiu D. să-i fie stabilită o pedeapsă

minimă, cu aplicarea art. 79 Cod penal.

Apelanta a indicat că inculpatul este la prima abatere de la lege și, fiind încadrat

în serviciul militar, a părăsit unitatea militară, doar pentru a merge la magazin. Iar la

momentul săvârșirii infracțiunii nu avea vârsta de 21 ani.

Astfel, instanța de fond urma să aplice prevederile art. 79 Cod penal, stabilindu-

i o pedeapsă minimă prevăzută la art. 70 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea termenului

minim de probă, indicat la art. 90 alin. (2) Cod penal.

admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Puiu Dumitru și Cîrjeu Petru, în baza art. 371 alin. (2) lit. b) Cod penal, le-

a fost stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru fiecare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei le-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 1 an.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond eronat a stabilit pedeapsa aplicată

fiecărui inculpat, cu 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar

conform art. 90 Cod penal, le-a suspendat condiționat pedeapsa pe un termen de probă

de 3 ani.

Ori, instanța de fond incorect a individualizat pedeapsa inculpaților, urmând să

stabilească limitele de pedeapsă ce urmează a fi aplicată în temeiul art. 70 alin. (31)

Cod penal, având în vedere că termenul maxim al închisorii prevăzut de legea penală

pentru infracțiunea săvârșită, se reduce cu 1/3 și ulterior, se aplică prevederile art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală.

Astfel, sancțiunea art. 371 alin. (2) lit. b) Cod penal prevede pedeapsa cu

închisoare de la 3 la 7 ani.

La stabilirea pedepsei inculpaților, instanța de apel a ținut cont de prevederile

art. 75, 70 alin. (31) Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acestora, de persoana celor vinovați, de

circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestora, concluzionând ca fiind rațională stabilirea pedepsei cu închisoare pe

un termen de 2 ani, fiecăruia, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de probă de 1 an, conform art. 90 Cod penal.

Ori, raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la origine

persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul

de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față

de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul

descoperirii ei, cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a

înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea

sinceră în cursul procesului. Astfel, termenul de probă stabilit de prima instanță de 3

ani nu este necorespunzător și echitabil, fiind prea mare, fiind rezonabil și necesar

aplicarea termenului de probă de 1 an fiecărui inculpat.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei și

4

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a invocat că la stabilirea pedepsei, atât instanța de fond, cât și cea de

apel au interpretat eronat regulile de individualizare a pedepsei și au liberat neîntemeiat

inculpații de pedeapsă, aplicând în privința acestora prevederile art. 90 Cod penal.

Infracțiunea comisă de inculpați este una gravă, iar instanțele de fond și de apel

nu au indicat circumstanțele atenuante sau circumstanțele importante și care sunt

efectele acestora și posibilitatea aplicării suspendării condiționate a executării

pedepsei.

Ori, instanțele de fond și de apel incorect au dispus aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal la stabilirea pedepsei.

Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la

ordinea și disciplina militară, a căror desfășurare și dezvoltare normală este asigurată

prin prezența militarului, în mod permanent, la unitatea, formațiunea sau serviciul din

care face parte. Mai mult, inculpații se caracterizează negativ și s-au prezentat la

unitatea militară în stare de ebrietate alcoolică.

Pe lângă aceasta, nu este clară poziția instanței de apel referitor la soluția de

admitere a apelurilor procurorilor.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel, în cazul în care în rechizitoriu este indicat că: „Circumstanțe,

prevăzute de art. 77 Cod penal ce agravează răspunderea... n-au fost stabilite”, legal

și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa

aplicată inculpaților, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile

art. 7, 61, 70 alin. (31), 75, 90 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală, conform căror

la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori

5

agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. La aplicarea pedepsei persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar

nu au atins vârsta de 21 de ani, care au săvârșit infracțiune la vârsta de la 18 până la 21

de ani, maximul pedepsei se reduce cu o treime. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. La stabilirea pedepsei

cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpaților

în corespundere cu prevederile legale, or, instanța de apel a ținut cont de circumstanțele

cauzei penale, de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de consecințele acesteia,

de comportamentul inculpaților, de lipsa circumstanțelor agravante, de persoana

acestora, că au recunoscut vina integral, s-au căit sincer de cele săvârșite, anterior nu

au fost judecați și au o vârstă tânără, conștientizând gravitatea faptelor comise, instanța

de apel pronunțându-se argumentat și detaliat asupra tuturor motivelor invocate în

apelurile acuzării (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor

cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune procurorul este

o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată cuprinde

6

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, că s-au aplicat inculpaților pedepse individualizate conform

prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de Procurorul-șef al Procuraturii

de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul

din 24 octombrie 2019, în privința inculpaților Puiu Dumitru XXXXX și Cîrjeu Petru

XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 aprilie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2020-03-27
0,95
1ra-702/2020 — art. 179 alin. 1, 179 alin. 1, 84 Cp
Dosarul nr. 1ra-702/2020 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 26 februarie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Iurie Diaconu, Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, a examinat, în came
CSJ 2020-05-15
0,95
1ra-971/2020 — art. 349 alin. 1-1 Cp
Dosarul nr. 1ra-971/2020 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 06 mai 2020 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Iurie Diaconu, Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, a examinat, în camera de
CSJ 2022-08-04
0,94
1ra-31/22 — art. 276 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-31/22 1-20154109-01-1ra-05012022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 13 iunie 2022 mun. Chişinău Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte –Diaconu Iurie, Judecător
CSJ 2021-04-22
0,94
1ra-366/2021 — Art. 171 alin. 1, 172 alin.1, art.179 al. 2 CP
Dosarul nr. 1ra-366/2021 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 22 martie 2021 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Toma Nadejda, Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Lil
CSJ 2020-07-23
0,94
1ra-959/20 — art. 46, 326 al. 3 lit. b CP
Dosarul nr. 1ra-959/2020 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 09 iunie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Diaconu Iurie, Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana, Burduh Victor şi Craiu Nicolae, a judecat în
Sursă