1ra-366/2021 — Art. 171 alin. 1, 172 alin.1, art.179 al. 2 CP

1ra-366/2021 — Art. 171 alin. 1, 172 alin.1, art.179 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-366/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul,

Calendari Dumitru, de către avocatul Turculeț Mariana în numele inculpatului și

de către inculpatul Petrache Andrei, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 17 august 2020, în cauza penală în privința lui,

Petrache Andrei xxxx, născut la xxxxxx, originar

din xxxxxx și domiciliat în xxxxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 16.09.2019 – 21.11.2019

instanța de apel: 30.12.2019 – 17.08.2020

instanța de recurs ordinar: 27.10.2020 – 22.03.2021

A C O N S T A T A T:

Petrache Andrei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 171 alin. (1), art. 172 alin. (1), art. 179 alin. (2) Cod penal, și condamnat după

cum urmează:

- în baza art. 179 alin. (2) Cod penal la 1 an de închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- în baza art. 172 alin. (1) Cod penal la 3 ani de închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- în baza art. 171 alin. (1) Cod penal la 3 ani și 6 luni de închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor aplicate în baza art. 171 alin. (1), art. 172 alin. (1),

art. 179 alin. (2) Cod penal, inculpatului Petrache Andrei i-a fost stabilită o

pedeapsă definitivă de 6 ani de închisoare cu executarea pedepsei într-un

penitenciar de tip semiînchis.

A fost respinsă ca neîntemeiată, solicitarea procurorului privind încasarea

de la Petrache Andrei în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 4140

lei, pentru efectuarea expertizelor judiciare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1

data de 28 iunie 2019, aproximativ la ora 23:00, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil a acțiunilor sale criminale, având scopul violării de domiciliu și

folosindu-se de faptul că ușa la domiciliu nu era încuiată, a pătruns și a rămas

ilegal în domiciliul lui xxxxx xxxx, din s. xxxxx r. xxxx, fără consimțământul

acesteia, refuzând la cererea ultimei să părăsească domiciliul la cerința părții

vătămate, amenințând-o cu un băț că va aplica forța fizică.

Acțiunile lui Petrache Andrei au fost încadrate în baza art. 179 alin. (2) Cod

penal, conform indicilor calificativi: „violarea de domiciliu - pătrunderea și rămânerea

ilegală în domiciliul sau reședința unei persoane fără consimțământul acesteia și refuzul

de a le părăsi la cererea ei”.

Tot el, Petrache Andrei, la data de 28 iunie 2019, aproximativ după ora 23:00,

după ce a pătruns ilegal în domiciliul lui xxxxx xxxx, situat în din s. xxxxx r. xxxx,

continuându-și acțiunile sale ilegale, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale criminale, acționând intenționat și urmărind scopul satisfacerii

poftei sexuale în formă perversă, aflându-se în dormitorul domiciliului la xxxxx

xxxx, prin amenințare psihologică cu constrângere fizică, manifestată prin

demonstrare a unui fragment din lemn, pe care l-a luat de după ușa de la intrare

din domiciliul părții vătămate, prin aplicarea violenței fizice manifestate prin

îmbrâncire, a apucat-o cu mâna de după cap, aplecând-o spre membrul său sexual,

cât și profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra, a impus-o pe xxxxx xxxx

să se dezbrace de haine, și a impus-o să-i satisfacă pofta sexuală în formă perversă

și anume i-a introdus membrul viril în gură, astfel satisfăcându-și pofta sexuală în

formă perversă.

Acțiunile lui Petrache Andrei, au fost încadrate în baza art. 172 alin. (1) Cod

penal, conform indicilor calificativi: „acțiuni violente cu caracter sexual - satisfacerea

poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere fizică și psihică a persoanei,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra”.

Tot el, Petrache Andrei, la data de 28 iunie 2019, aproximativ după ora 23:00,

după ce a comis violare de domiciliu și acțiuni violente cu caracter sexual în formă

perversă, față de xxxxx xxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale criminale, acționând intenționat și

urmărind scopul violării ultimei, aflându-se în dormitorul domiciliul lui xxxxx

xxxx, prin amenințare psihologică cu constrângere fizică, cât și profitând de

imposibilitatea victimei de a se apăra, a violat-o pe xxxxx xxxx, fiind surprins de

către fosta sa concubină Soga Tatiana și angajații Inspectoratului de Poliție

Cimișlia - Zamahin Boris și Motroi Elena.

Acțiunile lui Petrache Andrei fiind încadrate în baza art. 171 alin. (1) Cod

penal, conform indicilor calificativi: „violul - raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra,

săvârșită cu amenințarea aplicării violenței”.

2

- inculpatul Petrache Andrei, prin care a solicitat să fie achitat pe motiv că

nu au fost constatate suficiente probe pentru a-l condamna;

- procurorul în Procuratura raionului Cimișlia – Pașcaneanu Sergiu, prin

care a solicitat casarea parțială a sentinței și emiterea unei noi hotărâri potrivit

modului pentru prima instanță, prin care să fie încasate cheltuielile judiciare

suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare în mărime de 4140 lei.

3.1 În motivarea cerințelor sale, inculpatul a invocat că:

- consideră sentința ca fiind neîntemeiată, deoarece aceasta se bazează doar

pe spusele martorilor și a părții vătămate, fără a fi întemeiată pe probe;

- a solicitat să fie achitat, din lipsa probelor ce i-ar demonstra vinovăția, și

totodată, audierea tuturor participanților la proces, deoarece neîntemeiat a fost

recunoscut vinovat de către prima instanță;

3.2. În motivarea cerințelor sale, procurorul a invocat că:

- prima instanță corect a calificat acțiunile inculpatului, fiindu-i stabilită și o

pedeapsă echitabilă pentru faptele comise, însă, greșit a respins cererea

acuzatorului de stat cu privire la încasarea de la inculpat în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea expertizelor medico – legale în

mărime de 4 140 lei;

- expertizele au fost dispuse în baza art. 143 Cod de procedură penală, și

potrivit art. 227, art. 229 Cod de procedură penală, aceste cheltuieli urmează a fi

încasate de la inculpat.

fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către procurorul în Procuratura r.

Cimișlia, Pașcaneanu Sergiu și apelul declarat de către inculpatul Petrache Andrei,

fiind menținută sentința primei instanțe fără modificări.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel, a notat că, prima instanța a examinat

cauza, analizând amplu probele anexate la dosar, respectând prevederile art. 101

Cod de procedură penală, corect au fost constatate neconcordanțele între

declarațiile părții vătămate și declarațiile martorilor, care coroborează și se

completează între ele, inclusiv fiind demonstrată veridicitatea acestora și prin

procesele – verbale de confruntare, cercetare la fața locului, efectuate în prezenta

cauză.

Instanța de apel a remarcat că, chiar dacă partea apărării a invocat că, nu a

fost demonstrat faptul că inculpatul ar fi comis faptele imputate, materialele

dosarului demonstrează că acțiunile inculpatului au fost îndreptate spre

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 171 alin. (1), art. 172 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, inculpatul a solicitat emiterea unei hotărâri

de achitare, însă nu a indicat careva motive plauzibile în acest sens, menționând

doar faptul că, prima instanță și-ar fi întemeiat soluția pe declarațiile martorilor și

a părții vătămate, precum și că nu există probe la dosar, din care să rezulte că el ar

fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 171 alin. (1), art. 172 alin. (1) Cod penal,

3

menționând că, în rapoartele de expertiză efectuate, nu sunt indicate careva leziuni

corporale ce ar demonstra întreținerea unui raport sexual forțat.

Instanța de apel la acest capitol a relevat că, chiar dacă în raportul de

expertiză efectuat în privința părții vătămate, la compartimentul „concluzii” nu au

fost reflectate careva leziuni corporale, cauzate în urma raportului sexual forțat

(Vol. I, f.d.87-88), acest fapt nu denotă nevinovăția inculpatului, or, întreținerea

raportului sexual forțat nu neapărat se finalizează cu cauzarea leziunilor

corporale, deci toate acestea nu demonstrează că, de către inculpat nu au fost

săvârșite faptele comise.

Instanța de apel a menționat că, alegațiile inculpatului sunt combătute prin

probe pertinente și concludente, care coroborează și se completează între ele și

demonstrează vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunilor incriminate.

Inclusiv faptul că, martorul Covali Elena nu a observat careva arsuri pe corpul

inculpatului nu denotă faptul că acesta nu ar fi săvârșit infracțiunile imputate. Or,

la acel moment martorul a atras atenția la acțiunile inculpatului și nu la analiza

corpului acestuia, polițiștii fiind interesați de modul în care ei pot acționa ca să

salveze partea vătămată, și chiar de el are careva cicatrice pe corp, în acel moment

în raport cu acțiunile pe care le întreprinde inculpatul, nu aveau nici o importanță

existența cicatricelor. Astfel, manifestându-se necesitatea respingerii

argumentelor invocate în apelul depus de inculpat, precum că la caz, nu a fost

demonstrat prin probe de către partea acuzării că, Petrache Andrei ar fi comis

faptele imputate, în urma examinării cauzei fiind demonstrat că anume el a

săvârșit infracțiunile incriminate.

Instanța de apel a concluzionat că, argumentele inculpatului nu și-au găsit

confirmare, și chiar contravin probatoriului administrat, iar nerecunoașterea

vinovăției de către inculpat urmează a fi apreciată ca o tactica de apărare, ultimul

urmărind scopul de a se eschiva de la răspunderea penală pentru faptele comise

și de a-i fi stabilită o pedeapsă mai blândă, solicitând în apel și aplicarea

prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală.

Cu referire la alegațiile inculpatului, în vederea aplicării în privința acestuia

a prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța de apel a

specificat că, constatarea deținerii condamnatului în condiții contrare art. 3 CEDO

este de competența judecătorului de instrucție, context în care, Petrache Andrei nu

a prezentat nici un act judecătoresc din care să rezulte adresarea cu o plângere

împotriva condițiilor rele de detenție în instituțiile penitenciare și de admitere a

plângerii sale, însă acest fapt nu-l privează de dreptul adresării ulterioare cu o

astfel de plângere la judecătorul de instrucție.

Sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel a notat că

instanța de fond întemeiat a conchis că, circumstanțele cauzei în ansamblu, denotă

faptul că, o pedeapsă definitivă cu închisoare pe un termen de 6 ani, pentru faptele

comise, constituie o pedeapsă echitabilă. Pedeapsă, care impune inculpatului

lipsuri și restricții ale drepturilor sale, proporționale cu gravitatea infracțiunilor

4

săvârșite și va fi suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor

și intereselor părții vătămate, ale statului și întregii societăți, perturbate prin

comiterea infracțiuni și va contribui la realizarea scopului de corectare a lui

Petrache Andrei, de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Instanța de apel a constatat faptul că, la stabilirea pedepsei inculpatului,

instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, art. 75-78 Cod

penal, ordine în care, s-a ținut cont de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, de circumstanțele în care a fost comisă fapta, de persoana celui vinovat,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia.

Referitor la apelul declarat de procuror, instanța de apel a menționat că

procurorul solicită încasarea sumei de 4 140 lei, care ar fi fost achitată pentru

efectuarea expertizelor, însă acuzatorul de stat în instanța de apel nu a răspuns de

cine a fost achitată suma dată, deci nu a fost confirmat că aceste cheltuieli ar fi fost

suportate de cineva, dar a fost solicitată încasarea sumei date în beneficiul statului.

Nefiind prezentate acte contabile, care ar demonstra suportarea cheltuielilor

judiciare invocate, prima instanță just a conchis că cererea acuzatorului cu privire

la încasarea sumei de 4 140 lei, este neîntemeiată.

Instanța de apel, a conchis că, argumentul procurorului privind necesitatea

încasării sumei în mărime de 4 140 lei este neîntemeiat, or, suma dată nu se include

în prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală, iar din motivul că procurorul

nu a demonstrat faptul suportării acestor cheltuieli, acestea nu pot fi solicitate și

nu pot fi puse pe seama inculpatului.

septembrie 2020, este atacată cu recursuri ordinare de către:

- procurorul-șef al Procuraturii de Circumscripție Cahul, Calendari

Dumitru, prin care, invocând drept temei pentru recurs prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) 16) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei în latura

respingerii apelului procurorului cu privire la soluția privind cheltuielile judiciare;

- avocatul Turculeț Mariana în numele inculpatului, prin care, invocând

drept temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicită casarea deciziei, pronunțarea unei decizii prin care inculpatul

Petrache Andrei să fie achitat pe motiv că faptele infracționale ce i se incriminează

nu au fost săvârșite de către acesta;

- inculpatul Petrache Andrei, care fără a invoca vreun temei din cele

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei,

cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie achitat pe motiv că faptele

infracționale ce i se incriminează, nu au fost săvârșite de către acesta.

La data de 01 octombrie 2020 inculpatul Petrache Andrei a înaintat recurs

suplimentar motivat.

5.1 În motivarea cerințelor sale, procurorul invocă că:

- concluzia instanței de apel precum că, „nefiind prezentate acte contabile,

care ar demonstra suportarea cheltuielilor judiciare invocate”, care a stat la baza

5

respingerii solicitării procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare – o

consideră neîntemeiată, or, faptul achitării sau achitării ulterioare a expertizelor

judiciare, nu poate fi invocat ca motiv pentru eliberarea inculpatului de plata

acestor cheltuieli;

- consideră că, nu este important cine a achitat sumele pentru efectuarea

expertizelor judiciare, organul de urmărire penală sau instituția specializată în

efectuarea expertizelor judiciare, or, în acest context se solicită încasarea

cheltuielilor judiciare de la inculpat în contul statului, ci nu în contul acestor

instituții;

- suportarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni, care evident impune desfășurarea urmăririi penale și a

judecării cauzei, context în care, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind fapta infracțională,

deoarece dacă infracțiunea nu avea să fie săvârșită, astfel de cheltuieli nu s-ar fi

efectuat;

- există deja practica judiciară de recuperare a cheltuielilor legate de

efectuarea expertizelor judiciare;

- la soluționarea chestiunii cu privire la cine suportă cheltuielile respective,

trebuie soluționată reieșind din prevederile art.229 alin.(l) Cod de procedură

penală, care pe prim plan pune sarcina pe condamnat, responsabil de aceste

cheltuieli în legătură cu comiterea infracțiunii. Și doar dacă condamnatul nu este

în stare să le achite din diferite motive, invaliditate, incapacitatea juridică etc.,

cheltuielile sunt trecute în contul statului;

5.1 În motivarea recursului ordinar, avocatul Turculeț Mariana în numele

inculpatului invocă că:

- atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au luat in considerare

motivele invocate de inculpat cât și de apărare;

- nu a fost dovedită în nici un mod prezența elementelor componenței de

infracțiune prevăzute la art. 171 alin. (1), 172 alin. (2), 179 alin. (2) Cod penal,

deoarece partea acuzării nu a prezentat nici o probă materială directă, care ar

demonstra vinovăția inculpatului, or, potrivit art. 8 alin. (3) din Codul de

procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii

nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii, care nu

pot fi înlăturate în condițiile prezentului cod se interpretează în favoarea

bănuitului, învinuitului, inculpatului.

- instanța de apel a respins incorect versiunea inculpatului privitor la cele

întâmplate la data de 28.06.2019, fără a face vreo concluzie asupra raporturilor de

expertiză judiciară nr. xxxxxxx din xxxxxx, în care este indicat că la Petrache

Andrei, careva leziuni corporale sau semne ale unui raport sexual forțat, nu au fost

depistate. În frotiurile și tamponul prelevate de la Petrache Andrei, celule a

epiteliului vaginal, nu au fost depistate. Cât și raportul de expertiză nr. xxxxxxx

din xxxxxx, în care este indicat că la xxxxx xxxx, careva leziuni corporale sau

6

semne ale unui raport sexual forțat, nu au fost depistate. În frotiurile și tamponul

prelevate de la xxxxx xxxx, spermatozoizi nu au fost depistați;

- nu s-au examinat împrejurările cauzei în sensul dacă victima s-a aflat

sau nu în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința, astfel nu s-a ținut

cont de probele acumulate, lipsa unui raport corespunzător al expertului, în cazul

în care pentru stabilirea stării psihice a victimei este necesară efectuarea expertizei

judiciare;

5.3. În motivarea recursului ordinar, inculpatul invocă că:

- atât sentința primei instanțe, cât și decizia instanței de apel s-au bazat pe

declarațiile părții vătămate, a martorului Soga Tatiana și a polițistului Covali

Elena, însă nu au fost prezentate careva probe materiale ce ar demonstra cu

certitudine vinovăția în săvârșirea infracțiunilor imputate;

- pledează pentru o examinare corectă a cauzei penale în care figurează ca

inculpat cu respectarea principiilor prevăzute de Convenția Europeană pentru

Drepturile Omului;

- instanța de apel, la examinarea cauzei, nu a luat în considerație, toate

probele prezentate de el în calitate de inculpat, precum și nu a luat în considerație

nici probele ce derivă din rapoartele de expertize, ce demonstrează că raportul

sexual nu a avut loc;

- declarațiile prezentate de către martorul Soga Tatiana nu sunt concrete.

5.4 La data de 05 octombrie 2020, în cadrul Curții Supreme de Justiție a fost

înregistrată o cerere de recurs suplimentară din partea inculpatului Petrache

Andrei, prin care, invocând ca temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) 8) 15) Cod de procedură penală, a solicitat să fie achitat în săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 171 alin. (1) și art. 172 alin. (1) Cod penal.

În motivarea cerințelor sale, inculpatul invocă că:

- sentința primei instanțe nu corespunde cerințelor stabilite de Codul de

procedură penală, Constituția Republicii Moldova și art. 6 CEDO, deoarece în

sentința nominalizată lipsește solicitarea procurorului și avocatului cu privire la

dezbateri judiciare;

- prima instanță și instanța de apel au pus la baza învinuirii probe contrar

prevederilor Codului de procedură penală;

- toate încălcările comise de organul de urmărire penală, precum și erorile

instanțelor ierarhic inferioare au dus la încălcarea dreptului la un proces echitabil;

- aprecierea eronată și superficială a probelor, chestiune ce a fost admisă de

prima instanță, a dus la încălcarea dreptului inculpatului, la un proces echitabil;

a motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi

respinse, cu menținerea deciziei instanței de apel, din următoarele raționamente.

În conformitate cu art. 424 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de

recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

7

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală stipulează că judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Colegiul penal lărgit reține că, soluția respectivă se adoptă în cazul în care

se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este

tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată

și motivată.

6.1. Cu referire la recursul depus de către avocatul Turculeț Mariana în

numele inculpatului.

Reieșind din conținutul recursului declarat de avocat, recurentul invocă ca

temei de casare a hotărârii instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală, sub aspectul că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanțe”.

Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că, invocând eroarea de

drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, recurentul

menționează despre faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, însă afirmațiile aduse în recurs sânt de ordin general și

declarative.

Astfel, Colegiul penal lărgit, în urma analizei materialelor cauzei, respinge,

ca nefondate, alegațiile titularului dreptului de recurs în această parte, reiterând

faptul că invocarea unor pretinse erori admise la etapa judecării cauzei de către

instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare privind

esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei, cărora sunt

subsecvente, cerințe ce nu se întrevăd din conținutul recursului declarat, din

următoarele considerente.

Cu referire la argumentele titularului dreptului de recurs, precum că „atât

instanța de fond, cât și instanța de apel nu au dorit să ia in considerare motivele invocate

de inculpat cât și de apărare, mai mult ca atât, le-a respins ca nefondate, apreciindu-le

critic” Colegiul penal lărgit notează că, acestea sunt neîntemeiate, or, instanța de

recurs atestă că, în conținutul sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de

apel, argumentele invocate de recurent au constituit obiect al examinării, fiind

8

analizate chestiunile esențiale specificate de acesta, fapt ce permite instanței de

recurs să însușească concluziile instanțelor ierarhic inferioare.

Contrar aserțiunilor avocatului Turculeț Mariana în numele inculpatului,

precum că, „prin probatoriul administrat, nu a fost dovedită în nici un mod prezența

elementelor componenței de infracțiune prevăzute la art. 171 alin. (1), 172 alin. (2), 179

alin. (2) Cod penal, deoarece partea acuzării nu a prezentat nici o probă materială directă,

care ar demonstra vinovăția inculpatului, or, potrivit art. 8 alin. (3) din Codul de

procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot

fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi înlăturate

în condițiile prezentului cod se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului,

inculpatului”, Colegiul penal lărgit, verificând suplimentar lucrările dosarului,

remarcă că judecând apelul instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet

și obiectiv și a cercetat materialele dosarului, adoptând în consecință o soluție

corectă, ce este întemeiată pe un cumul de probe suficient, apreciat de instanța de

apel prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel s-a expus asupra tuturor motivelor esențiale invocate în

apel, motivându-și decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, respectiv hotărârea cuprinde temeiurile de fapt și de

drept ce au dus, la caz, la respingerea apelului declarat de către inculpat, cu

menținerea sentinței atacate, așa cum este indicat în pct. 4.1, al prezentei decizii.

Deși autorul recursului invocă prezența gravelor încălcări în cadrul procesului de

judecată, acesta a evitat expunerea concretă și clară care anume sunt erorile

pretinse a fi admise de către instanțele de judecată.

Totodată, raportat la criticile recurentului, Colegiul penal lărgit constată că

acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de apreciere a probelor. În acest

sens, se impune precizarea că, aprecierea probelor este unul din cele mai

importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă

depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de

părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv. Legea

stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența,

veridicitatea și utilitatea acestora, iar toate probele în ansamblu lor sunt apreciate

din punct de vedere al coroborării acestora.

Astfel, instanța de recurs reiterează că instanța de apel corect a constatat că

au fost administrate suficiente probe care confirmă prezența elementelor

infracțiunilor incriminate în acțiunile inculpatului Petrache Andrei, fără ca

instanța de apel să admită omisiuni sau erori de drept sau de fapt ce ar afecta

legalitatea și corectitudinea deciziei contestate, iar obiecțiile recurentului

reprezintă doar opinia subiectivă a acestuia, or, instanța de recurs ordinar nu

identifică vreun temei de a interveni prin prisma argumentelor invocate de

9

recurent în decizia instanței de apel, care este legală și întemeiată.

Mai mult, după cum s-a constatat supra, instanța de apel a apreciat probele

prin prisma cerințelor stipulate în art. 101 Cod de procedură penală, expunându-

se în decizie cu privire la motivele respingerii argumentelor părții apărării și

acceptării probelor prezentate de partea acuzării, respectând rigorile dictate de

principiul contradictorialității stipulat în art. 24 Cod de procedură penală.

În speța deferită judecării, Colegiul penal lărgit consemnează că instanța de

apel, verificând cele imputate lui Petrache Andrei, a conchis corect că au fost

acumulate și prezentate instanței probe verosimile, pertinente și concludente, ce

demonstrează indubitabil vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunilor

incriminate.

6.2. Cu referire la recursurile declarate de inculpat

Colegiul penal lărgit reține că, recurentul indică ca temei pentru declararea

recursurilor ordinare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 15) Cod de procedură

penală, în sensul că pct. 6 „ instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel”, pct. 8 „nu au fost întrunite elementele infracțiunii”; pct. 15 „instanța

de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel

național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că motivele invocate de recurent în susținerea acestor temeiuri de

recurs nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs invocat de recurent prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin prisma cazurilor specificate de

recurent, Colegiul penal lărgit constată că acest temei nu este incident în speță, dat

fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art.

414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelurile

declarate, întemeindu-și soluția în baza probelor verificate și apreciate corect de

instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, descrise și analizate

în decizia instanței de apel (f.d. 241-263, vol. II)

Cu referire la argumentele recurentului cu privire la existența în cauza

examinată a erorii de drept prevăzute la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, potrivit căreia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113

alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și

semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu

10

au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, de către prima instanță inculpatul

Petrache Andrei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 179 alin. (2) Cod penal, conform indicilor calificativi: „violarea de domiciliu -

pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul sau reședința unei persoane fără

consimțământul acesteia și refuzul de a le părăsi la cererea ei”, art. 172 alin. (1) Cod

penal, conform indicilor calificativi: „acțiuni violente cu caracter sexual - satisfacerea

poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere fizică și psihică a persoanei,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra” și art. 171 alin. (1) Cod penal,

conform indicilor calificativi: „violul - raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică

și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, săvârșită cu

amenințarea aplicării violenței”, soluție care în această parte a fost menținută și de

către instanța de apel.

La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis, că prima instanță corect a

stabilit situația de fapt și a încadrat acțiunile reținute în privința inculpatului

Petrache Andrei în baza art. 179 alin. (2), art. 172 alin. (1), art. 172 alin. (1) Cod

penal, or, prima instanță a dat o apreciere corectă probatoriului administrat în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității în coroborare cu

declarațiile date în ședința de judecată.

În opinia Colegiului penal lărgit, recurentul invocă în recursurile sale practic

aceleași motive pe care le-a indicat în apel, iar instanța de apel s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, cuprinzând argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în

hotărârea atacată.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează, că chestiunile invocate în recurs

au format obiect de discuție la judecarea cauzei în prima instanță și în ordine de

apel și cărora aceste instanțe le-au dat o motivare corespunzătoare, argumentată

și pe larg expusă în hotărârile adoptate, soluție de la care instanța de recurs nu se

va îndepărta, și a cărei reluare nu se mai impune, învederând considerentele Curții

Europene și anume, în situația în care instanța de fond și-a motivat decizia luată,

arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs

eventual, o curte de casație poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției ale instanței de fond. (Garcia Ruis c. Spaniei, Heile c. Finlandei).

Sub aspectul invocării de recurent a temeiului de recurs prevăzut de pct.

15) alin. (1), art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit a observat că,

recurentul a făcut trimitere la anumite cauze CtEDO cum ar fi: Suominen c.

Finlandei, Popov c. R. Moldova.

Lecturând hotărârile enunțate, se constată redarea de către inculpat doar a

anumitor pasaje rupte din contextul cauzelor nominalizate. Astfel, inculpatul nu a

11

raportat constatările Înaltei Curți, vizate în hotărârile sale, referitor la cazul

judecat, nu a argumentat relevanța și impactul concret al acestor cazuri asupra

mersului procesului de judecată în care acesta are calitate de inculpat, cu scoaterea

în evidență a lacunelor admise, nu a redat momentele în care decizia atacată ar

contravine acestei practici, nu a arătat care este acea evaluare necorespunzătoare

a materialelor cercetate admisă de instanță, nu a scos în evidență care sunt,

reieșind din practicile relatate, contradicțiile și erorile admise de către instanța de

apel, capabile să răstoarne soluția prin care Petrache Andrei a fost recunoscut

vinovat pe învinuirea adusă și condamnat de către instanța de apel.

6.3. Cu referire la recursul declarat de procuror:

Reieșind din conținutul recursului, recurentul, având în vedere respingerea

cerinței procurorului de a fi încasate cheltuielile judiciare, invocă ca temei de

casare a hotărârii instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 16) potrivit

cărora hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare

a aceiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Analizând decizia atacată în raport cu recursul declarat de procuror,

Colegiul penal lărgit consideră că sunt nefondate alegațiile acuzatorului de stat cu

privire la soluția instanței de apel în ce privește respingerea cererii procurorului

de încasare a cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

În acest sens, instanța de recurs precizează că, potrivit art. 229 alin. (1) Cod

de procedură penală „Cheltuielile judiciare sînt suportate de condamnat sau sînt trecute

în contul statului.”

Potrivit alin. (2) al aceleiași norme „Instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care

acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și

condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi

suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată

pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe

temeiuri de nereabilitare.”

Raportând circumstanțele invocate în recursul ordinar al procurorului, se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

relevă în mod concludent că prima instanță și instanța de apel au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor

judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală,

corect ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat

să plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede

altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru

12

constatarea altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză,

instanțele just, argumentat și în limitele competenței legale statuând că, în speță,

cheltuielile pentru efectuarea expertizelor judiciare urmează a fi făcută din contul

mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul acuzării.

Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare.

Însă, pornind de la prevederile art. 229 alin. (1) și (3) a Codului de procedură

penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare și poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial,

condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens

decât cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni

în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Prin urmare, Colegiul penal reține că, alegațiile expuse de recurent în

recursul declarat, au constituit obiect de discuție în instanța de apel și asupra

cărora această instanța s-a expus întemeiat, lipsind astfel careva raționamente

pentru ca instanța de recurs să se îndepărteze de la concluziile efectuate de

instanța de grad inferior, întrucât criticile procurorului în partea ce se referă la

dezacordul cu respingerea încasării cheltuielilor judiciare din contul inculpatului,

sunt neîntemeiate, deoarece instanțele de fond corect au ajuns la concluzia că

aceste cheltuieli urmează a fi puse în sarcina statului deoarece au fost suportate în

cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că, partea acuzării nu a

prezentat careva probe ce ar confirma solvența inculpatului sau capacitatea

acestuia de achitare a cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea expertizei,

având această obligație exclusivă.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că nu este incident în speță cazul

de casare invocat de către recurent, ce ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs, în sensul casării deciziei contestate, în partea dispoziției referitoare la

cheltuielile judiciare.

13

Cu referire la temeiul invocat de către procuror în baza pct. 16) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, care prevede că, „hotărârea instanție de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara o eroare de drept, comisă de aceasta, atunci când:

norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași

norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție”, argumentul indicat este

neîntemeiat, deoarece recurentul n-a supus unei analize comparate hotărârile în

speța examinată în ordine de recurs, prin prisma jurisprudenței invocate, pentru

a confirma incidența acesteia la caz.

de apel a respectat prevederile art. art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Având în vedere cele relatate, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel

la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera

casarea deciziei adoptate, fapt ce impune inadmisibilitatea recursurilor ordinare

declarate în speță.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se resping ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, de

către avocatul Turculeț Mariana în numele inculpatului și de către inculpatul

Petrache Andrei, cu menținerea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 17 august 2020, în cauza penală în privința lui Petrache Andrei xxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 22 aprilie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

14