1ra-672/2020 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-672/2020 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-672/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 20 mai

2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2019,

declarat de inculpatul

Stati Nicolai XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 02.02.2018 – 20.05.2019,

instanța de apel: 01.08.2019 – 17.10.2019,

instanța de recurs: 23.12.2019 – 19.02.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la amendă în mărime de 750

unități convenționale, ce constituie 37.500 lei.

Cheltuielile judiciare în sumă de 320 lei au fost trecute în contul statului.

Prina aceeași sentință au fost condamnați Pîrțu M. și Novac I., însă în privința

lor hotărârile judecătorești nu se contestă.

inculpatul Stati N., de comun acord cu Pîrțu M. și alte persoane, aflându-se în loc

public, în localul „Muzz Caffe”, amplasat în XXXXXX, XXXXXX, din intenții

huliganice, încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de respect,

intenționat, fără motiv, au inițiat un conflict cu Plămădeală A. și, manifestând cinism

1

și obrăznicie deosebită, acționând în scopul vătămării integrității corporale a acestuia,

i-au aplicat multiple lovituri cu mâinile și picioarele lui Plămădeală A., precum și cu

un obiect din sticlă, i-au aplicat o lovitură în regiunea capului. În rezultatul acțiunilor

ilegale, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 2537/D din 16.11.2017, lui

Plămădeală A. i-a fost cauzată o plagă contuză la nivelul capului, care condiționează

dereglarea sănătății de scurtă durată și, în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare

ușoară.

Instanța a reținut că inculpatul a declarat că a observat că Novac I. era

îmbrâncit și lovit de către o persoană necunoscută. S-a apropiat de ei pentru a-i

despărți, iar aproape de scări a fost lovit de Jaruc C. În rezultatul loviturii a căzut pe

spate, fiindu-i atenuată căderea de Pîrțu M., apoi a intervenit paza localului, cerându-

le să iasă afară. Nu a observat ca cineva să fi aruncat cu obiecte din sticlă în sală.

Personal a văzut că partea vătămată l-a lovit pe Novac I. în piept, însă nu cunoaște

cine a inițiat conflictul. A contribuit la restituirea prejudiciului cauzat victimei, ori,

acesta s-a plâns că i-au fost deteriorate hainele și a fost de acord să se împace, dar

legea penală nu prevede acest lucru.

Inculpatul Novac I. a comunicat că a fost îmbrâncit și a căzut pe canapeaua de

lângă masă, a luat un pahar din sticlă și l-a aruncat în mulțime. La scurt timp, toți au

ieșit afară, iar el cu soția au plecat acasă. Regretă cele săvârșite, a reparat prejudiciul

cauzat victimei, dar nu se consideră vinovat și solicită achitarea.

Partea vătămată Plămădeală A. a relatat că o persoană necunoscută a încercat

să lovească cu piciorul și l-a atins pe el. La rândul său, a împins acea persoană spre

scări. Apoi a simțit câteva lovituri consecutive, aplicate de persoanele de la masa

unde a stat Jaruc C., a auzit sunete de sticlă spartă în spatele său și a simțit o lovitură

foarte puternică în cap, iar pe față i s-a prelins sânge. A ieșit afară, unde a fost preluat

de ambulanța solicitată de Jaruc C. și, fiind condus la spital, a urmat un tratament. În

urma conflictului, i-au fost deteriorate hainele. Toate loviturile i-au fost aplicate de

către cei trei inculpați, însă nu poate spune care lovitură și de către cine i-a fost

aplicată. Totodată, aceștia și-au cerut scuze, i-au compensat prejudiciul material în

sumă de 6000 lei, nu are pretenții față de ei, iar sancționarea lor o lasă la discreția

instanței.

Martorul Jaruc C. a indicat că Plămădeală A., observând ce se întâmplă, l-a

împins pe unul din agresori, apoi l-a văzut pe acesta cu capul spart și însângerat.

Imediat a chemat ambulanța și l-a însoțit pe Plămădeală A. afară, unde se afla deja

poliția.

Martorul Crîșmari Ș., administratorul clubului de noapte, a comunicat că nu

cunoaște despre cele întâmplate în sală, el fiind afară în acel moment, iar despre

bătaie a fost informat de către chelneri. Intrând în sală, a văzut jos o sticlă spartă și un

tânăr cu capul însângerat. Persoanele care se aflau la masă au fost scoase afară, erau

în stare de ebrietate și erau agresivi, apoi au atacat paza, care a aplicat gaze

lacrimogene pentru a calma agresorii. Nu cunoaște victima, dar acesta se purta calm,

ca și restul persoanelor care îl însoțeau.

Potrivit raportului de constatare nr. 4459 din 05.10.2017, plaga contuză la

nivelul capului, depistată la Plămădeală A., a fost cauzată în rezultatul acțiunii

traumatice a unui obiect contondent dur și se califică ca vătămare corporală ușoară.

2

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 2537/D din 16.11.2017, leziunile

cauzate lui Plămădeală A. se califică ca vătămări corporale ușoare.

Prin procesul-verbal de examinare a obiectului din 09.01.2018 a fost cercetat

fișierul cu denumirea „Înregistrarea 1” care conține imaginile video de pe camerele

de supraveghere din interiorul localului „MuzCafe”, la deschiderea și examinarea

căruia se observă în partea stângă de jos indicată denumirea KAM 9, iar în partea

dreaptă de sus este indicat 2017-09-25, ora 05:29 min., potrivit căreia, câteva

persoane de gen masculin stau la masă și consumă băuturi din sticle și pahare, la un

moment între persoanele date începe o ceartă cu o persoană de la masa vecină. O

persoană de gen masculin lovește cu piciorul altă persoană, iar ultimul îl împinge

înapoi pe canapea. Ulterior, altă persoană a lovit cu pumnii persoana care a fost lovită

cu piciorul, iar a treia persoană care avea în mână o sticlă a aruncat-o în capul

persoanei agresate. Apoi, prima persoană a lovit cu piciorul, s-a ridicat de pe canapea,

a luat de pe masă un pahar și l-a aruncat în direcția persoanei agresate.

Potrivit proceselor-verbale de recunoaștere a persoanei din 18.01.2018, partea

vătămată Plămădeală A. a recunoscut persoanele din pozele cu nr. 3 – Pîrțu M. și

Stati N., ca fiind persoanele care l-au agresat.

Conform procesului-verbal de recunoaștere a persoanei din 22.01.2018, partea

vătămată Plămădeală A. a recunoscut persoana din pozele cu nr. 3 – Novac I., ca fiind

persoana care l-a agresat.

Astfel, declarațiile inculpatului constituie o încercare de a induce instanța în

eroare și o modalitate de a se apăra, vina acestuia fiind dovedită integral în cadrul

cercetării judecătorești, iar acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor și care

prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, săvârșit de

două sau mai multe persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, nu a fost condamnat

anterior și nu a fost atras la răspundere contravențională, nu se află la evidența

medicului narcolog și psihiatru, nu au fost stabilite circumstanțe agravante,

concluzionând că reeducarea și corectarea acestuia este posibilă prin aplicarea

amenzii minime.

hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a invocat că instanța de fond a dat o apreciere arbitrară probelor

administrate ori, acestea nu indică la vinovăția lui, ci, dimpotrivă, dovedesc lipsa

elementelor infracțiunii și nevinovăția sa în comiterea infracțiunii imputate.

Totodată, instanța de fond și-a motivat învinuirea înaintată doar pe

presupuneri, aceasta nefiind bazată pe probe directe, pertinente și concludente care

incontestabil ar confirma fapta incriminată.

octombrie 2019, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond corect a stabilit situația de fapt și

vinovăția inculpatului, aceasta fiind dovedită cu certitudine și fără echivoc, faptei

juridice fiindu-i dată încadrarea juridică corespunzătoare probelor administrate, care

3

au fost corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate se confirmă

prin:

declarațiile părții vătămate Plămădeală A., potrivit căror toate loviturile i-au

fost aplicate de către cei trei inculpați, însă nu poate spune care lovitură și de către

cine i-a fost aplicată. Totodată, aceștia și-au cerut scuze, i-au compensat prejudiciul

material în sumă de 6000 lei, nu are pretenții față de ei, iar sancționarea lor o lasă la

discreția instanței;

declarațiile martorului Jaruc C. că Plămădeală A., observând ce se întâmplă, l-a

împins pe unul din agresori, apoi l-a văzut pe acesta cu capul spart și însângerat.

Imediat a chemat ambulanța;

declarațiile martorului Crîșmari Ș., administratorul clubului de noapte, că nu

cunoaște despre cele întâmplate în sală, el fiind afară în acel moment, iar despre

bătaie a fost informat de către chelneri. Intrând în sală, a văzut jos o sticlă spartă și un

tânăr cu capul însângerat. Persoanele care se aflau la masă au fost scoase afară, erau

în stare de ebrietate și erau agresivi, apoi au atacat paza, care a aplicat gaze

lacrimogene pentru a calma agresorii. Nu cunoaște victima, dar acesta se purta calm,

ca și restul persoanelor care îl însoțeau;

raportul de constatare nr. 4459 din 05.10.2017, potrivit căruia plaga contuză la

nivelul capului, depistată la Plămădeală A., a fost cauzată în rezultatul acțiunii

traumatice a unui obiect contondent dur și se califică ca vătămare corporală ușoară;

raportul de expertiză judiciară nr. 2537/D din 16.11.2017, conform căruia

leziunile cauzate lui Plămădeală A. se califică ca vătămări corporale ușoare;

procesul-verbal de examinare a obiectului din 09.01.2018 prin care a fost

cercetat fișierul cu denumirea „Înregistrarea 1” care conține imaginile video de pe

camerele de supraveghere din interiorul localului „MuzCafe;

procesele-verbale de recunoaștere a persoanei din 18.01.2018 și 22.01.2018,

prin care partea vătămată Plămădeală A. a recunoscut persoanele din pozele cu nr. 3 –

Pîrțu M., Stati N. și Novac I., ca fiind persoanele care l-au agresat;

Totodată, fiind stabilit că sentința a fost contestată doar de inculpat și fiind

verificată legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport cu solicitările de achitare

a acestuia, se impune concluzia privind respingerea lor ca fiind nefondate și

combătute prin probele administrate și circumstanțele stabilite în cadrul cercetării

judecătorești în instanța de fond și verificate la examinarea apelului.

Ori, sunt irelevante afirmațiile inculpatului prin care a negat vinovăția,

indicând că agresiunile au fost inițiate de partea vătămată și grupul din care făcea

parte acesta, el doar apărându-se și implicându-se cu scopul aplanării conflictului,

declarațiile acestuia fiind contrare explicațiilor părții vătămate și martorilor, precum

și probelor administrate.

Poziția inculpatului privind negarea vinovăției este apreciată ca o încercare a

acestuia de a induce instanța în eroare și o modalitate de a se apăra, vina acestuia

fiind dovedită integral în cadrul cercetării judecătorești, iar fapta acestuia a fost

demonstrată prin probele administrate, apreciate din punct de vedere al pertinenței,

4

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor

art. 7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune

mai puțin gravă, care se pedepsește cu amendă de la 750 la 1350 unități

convenționale sau cu închisoare de până la 5 ani, că lipsesc circumstanțe agravante,

cele atenuante fiind comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave.

adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Recurentul a invocat că instanțele au dat o apreciere arbitrară probelor

administrate ori, acestea nu indică la vinovăția lui, ci, dimpotrivă, dovedesc lipsa

elementelor infracțiunii și nevinovăția sa în comiterea infracțiunii imputate.

Astfel, nicio probă administrată nu indică că el a inițiat conflictul cu partea

vătămată sau că ar fi avut careva conflict cu acesta, că a acționat în scopul vătămării

integrității corporale a părții vătămate și că ar fi aplicat multiple lovituri cu mâinile și

picioarele părții vătămate, precum și cu un obiect din sticlă i-a aplicat o lovitură în

regiunea capului.

Instanțele, prin neluarea în considerare a probelor și prin denaturarea

conținutului lor, în mod arbitrar, au indicat că vinovăția lui se confirmă prin aceste

probe, fără a indica care probă și ce faptă anume confirmă, limitându-se doar la

transcrierea în decizie a învinuirii înaintate.

Ori, instanțele și-au motivat concluziile despre vinovăția lui înaintată doar pe

presupuneri, acestea nefiind bazate pe probe directe, pertinente și concludente care

incontestabil ar confirma fapta incriminată.

Deci, hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, instanța de apel invocând doar presupuneri de ordin general, fiind transcrise

învinuirea și sentința instanței de fond, fără motivarea concluziilor cu privirea la

săvârșirea faptei de care este învinuit, precum și existența în acțiunile lui a

elementelor infracțiunii și probele prin care se confirmă ori, în acțiunile lui lipsesc

elementele infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8)

Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare

pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu

excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

5

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat în drept și pe temeiurile din

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, că acesta este expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă

de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care a afectat

soluția instanței, că instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă

decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde (pct. 5. din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu împrejurările relevate în descriptivul instanței de apel, asupra

căror motive concrete invocate în apel nu s-ar fi pronunțat instanța de apel și care ar

fi erorile de drept și esența circumstanței că motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, că acesta este expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, că instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o

altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția

cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, fiind omisă

în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârilor atacate în acest sens (pct. 5. din

decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile

de conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze

din oficiu recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent

că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat

6

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și

încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate

Plămădeală A., că a fost lovit de către toți inculpații, ale martorilor Jaruc C. și

Crîșmari Ș., raportul de constatare nr. 4459 din 05.10.2017, că plaga contuză la

nivelul capului, depistată la Plămădeală A., a fost cauzată în rezultatul acțiunii

traumatice a unui obiect contondent dur și se califică ca vătămare corporală ușoară,

raportul de expertiză judiciară nr. 2537/D din 16.11.2017, că leziunile cauzate lui

Plămădeală A. se califică ca vătămări corporale ușoare, procesul-verbal de examinare

09.01.2018 prin care a fost cercetat fișierul cu denumirea „Înregistrarea 1” care

conține imaginile video de pe camerele de supraveghere din interiorul localului

„MuzCafe, procesele-verbale de recunoaștere a persoanei din 18.01.2018 și

22.01.2018, că partea vătămată a recunoscut persoanele din pozele cu nr. 3 - Pîrțu M.,

Stati N. și Novac I., ca fiind persoanele care l-au agresat, toate probele fiind apreciate

în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor,

instanțele de fond și de apel indicând argumentat și detaliat motivele pentru care au

respins versiunile și dovezile apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol, probele administrate pe caz

demonstrând cu concludență prezența în acțiunile inculpatului a elementelor

infracțiunilor prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal (pct. 2. - 5. din decizie).

Totodată, la stabilirea pedepsei instanța de apel just și argumentat a ținut cont

de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, pedeapsa respectivă fiind motivată,

individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale,

corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale,

corectare a inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din

partea acestuia, cât și a altor persoane (pct. 2., 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui

răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de

Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

7

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl

propune inculpatul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în

acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii imputate, și că recursul

ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Stati Nicolai

XXXX, împotriva deciziei sentinței Judecătoriei Chișinău din 20 mai 2019 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2019, pe motiv că este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 martie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

8