1ra-284/2020 — Art. 360 alin. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 30 august 2013, Ermacov Alexandr a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (2) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de la 1 an închisoare. În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an. 1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Ermacov Alexandr, în perioada anului 2011, în urma unui conflict, din motive josnice, a luat, tăinuit și a păstrat, buletinul de identitate, cartea de muncă pe numele lui Pasat Anastasia, certificatul de deces a mamei ultimei, certificatul de naștere pe numele lui Pasat Vasile, documente importante pentru ei, cu intenția de a limita libertatea persoanei și libertatea circulației. 1 Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 360 alin. (2) Cod penal – „Luarea, tăinuirea, păstrarea buletinelor de identitate sau a altor documente importante ale persoanelor fizice, cu intenția de a limita libertatea persoanei, inclusiv libertatea de circulație, sau de a o lipsi de aceasta”.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către inculpat, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi decizii prin care să fie achitat, invocând că: prima instanță greșit a stabilit circumstanțele reale ale cauzei, deoarece el nu a tăinuit actele, iar la 29.03.2011 Pasat A. telefonic 1-a înștiințat că actele i-au fost lăsate ca gaj; - ofițerul de urmărire penală în luna august 2011 a cerut restituirea buletinului de identitate a lui Pasat A., înregistrând aceste acțiuni cu o dată anterioară; - anchetatorul și procurorul solicitau nu restituirea actelor, dar eliberarea lui Pasat A. a bunurilor, la care aceasta va arăta, necătând la faptul că bunurile sale dânsa le-a luat în lipsa lui, respectiv ea indica la lucrurile ce-i aparțineau lui; - cauza penală a fost pornită la 08.09.2011, iar acțiunile procesuale au fost efectuate la 09.09.2011, deoarece la data de 08.09.2011 el se simțea rău, astfel el nu a putut citi drepturile și obligațiile sale; - actele le-a restituit la prima solicitare a părților; - de la momentul începerii urmăririi penale și până la cercetarea judecătorească nu a fost prezent translatorul; - pe parcursul urmăririi penale și judecării cauzei a fost lipsit de asistență juridică; - instanța a respins cererea sa privind schimbarea avocatului Colesnic N.; - instanța nu a analizat sub toate aspectele probele prezentate și cercetate în ședința de judecată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2013, a fost admis apelul inculpatului, casată sentința din alte motive și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată. 3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, instanța de fond nu în deplină măsură i-a asigurat inculpatului dreptul la apărare, precum și nu a fost asigurat în modul prevăzut de legislația procesual penală cu translator.

Prin sentința Judecătoriei Hîncești /sediul central/ din 20 martie 2017, a fost încetat procesul penal în privința lui Ermacov Alexandr în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (2) Cod penal, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție. 4.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Ermacov Alexandr, în perioada anului 2011, în urma unui conflict, din motive josnice, a luat, tăinuit și a păstrat, buletinul de identitate, cartea de muncă pe numele lui Pasat Anastasia, certificatul de deces a mamei ultimei, certificatul de naștere pe numele lui Pasat Vasile, documente importante pentru ei, cu intenția de a limita libertatea persoanei și libertatea circulației. Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 360 alin. (2) Cod penal – „Luarea, tăinuirea, păstrarea buletinelor de identitate sau a altor documente importante ale persoanelor fizice, cu intenția de a limita libertatea 2 persoanei, inclusiv libertatea de circulație, sau de a o lipsi de aceasta”.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apeluri de către: 5.1 Avocatul Bătrîncea Ion în numele inculpatului solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei noi decizii prin care inculpatul să fie achitat, invocând că: nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, nu au fost prezentate probe care ar confirma vinovăția inculpatului, iar învinuirea adusă lui Ermacov A. este susținută doar de partea vătămată, fără a fi în coroborare cu alte probe. 5.2 Inculpatul Ermacov Alexandr, solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei noi decizii prin care să fie achitat, invocând că: i-au fost încălcate drepturile, deoarece pe parcursul procesului a fost lipsit de dreptul de apărare, avocatul Bătrîncea I. intenționat nu i-a acordat asistența juridică corespunzătoare, iar instanța i-a refuzat în înlocuirea apărătorului, astfel nu a avut posibilitatea de a fi audiați martorii și de a prezenta probe în confirmarea nevinovăției sale; - nu a avut acces la materialele cauzei; - i s-a refuzat în înlocuirea translatorului; - instanța a respins cererea sa privind numirea expertizei medico-legale psihiatrice în privința părții vătămate Pasat A. care se află la evidență medicului psihiatru; - cauza penală a fost intentată înainte de a fi depusă plângerea părții vătămate; - în rechizitoriu este indicat raportul de expertiză medico-legal care nu a fost efectuat; - ordonanța de pornire a urmăririi penale și plângerea lui Pasat A., nu poate fi considerată ca probă în confirmarea vinovăției sale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2017, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului. 6.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, prima instanță în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei dând probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Ermacov A. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (2) Cod penal, și corect a încetat procesul penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală. Instanța a menționat că prima instanță corect a reținut ca probe ce confirmă vinovăția inculpatului declarațiile părții vătămate Pasat A., a martorilor Chirilă S., Strungaru E., precum și probele materiale - procesele-verbale de ridicare și examinare a actelor de identitate pe numele lui Pasat A. din 09.09.2011, recipisa eliberată de către Pasat A., prin care se dovedește faptul că anume Ermacov A. a sustras și tăinuit actele de identitate și alte acte importante ale lui Pasat A. și fiului acesteia, ultimii fiind limitați în propriile libertăți, inclusiv private de dreptul la circulația liberă.

Decizia instanței de apel, a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Istrati Ion în numele inculpatului, indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 3 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, prin care a solicitat, casarea deciziei din 21.11.2017 și a sentinței din 20.03.2017, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, invocând că: completul de judecată nu a fost compus potrivit legii, prin ce s-au încălcat prevederile art. 30, 31 și 33 Cod de procedură penală, deoarece în componența completului de judecată, care a examinat cauza în instanța de apel la 21.11.2017, a participat judecătorul Ulianovschi X., care era incompatibil, fiindcă anterior prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29.10.2013, acesta a participat la examinarea aceleași cauze, prin care s-a admis apelul inculpatului, casată sentința și dispusă rejudecarea cauzei în prima instanță.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 06 noiembrie 2018, recursul ordinar a fost admis, casată total decizia cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată. 8.1 Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că, prin decizia instanței de apel din 29.10.2013, completul format din judecătorii Ulianovschi X., Micu T. și Iordan Iu., a fost admis apelul declarat de inculpatul Ermacov A., casată sentința Judecătoriei Hâncești din 30.08.2013 în privința acestuia și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată (f.d.94-97, v.II). Ulterior, după examinarea cauzei în prima instanță, la 23.08.2017, în Curtea de Apel Chișinău a parvenit cauza penală în privința lui Ermacov A., care a fost repartizată aleatoriu judecătorului raportor Balmuș S.. Conform deciziei din 21.11.2017, judecarea cauzei în instanța de apel a fost efectuată de completul de judecată: Ulianovschi X. - președinte, Balmuș S. și Furdui S.. Astfel, se constată că judecătorul Ulianovschi X. a participat anterior la judecarea cauzei în instanța de apel la 29.10.2013 și la adoptarea deciziei în cauza data la 21.11.2017. Circumstanțele relevate vin în contradicție cu prevederile art. 33 alin. (2) pct. 5), 34 Cod de procedură penală, conform cărora judecătorul nu poate participa la judecarea cauzei și urmează a fi recuzat sau este obligat să facă declarație de abținere de la judecarea cauzei, dacă el a luat în această cauză hotărâri anterioare judecății în care și-a expus opinia asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului. Astfel, rezultă că prevederile cu privire la compunerea completului de judecată au fost încălcate de către instanța de apel, iar potrivit prevederilor art. 251 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor legale referitoare la compunerea instanței atrage nulitatea actului procedural. Nulitatea respectivă nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a procesului și se ia în considerare de instanță. Așadar, la judecarea cauzei respective în ordine de apel a participat repetat judecătorul Ulianovschi X. care, potrivit legii, nu avea dreptul să participe în cauza respectivă, astfel fiind încălcate prevederile legale, iar hotărârea adoptată de către instanța de apel în prezenta cauză este incidență temeiului prevăzut la art. 427 alin.(l) pct. 2) Cod de procedură penală. 4 Mai mult, instanța de recurs analizând materialele cauzei, a constatat că, împotriva sentinței primei instanțe din 20.03.2017, au declarat apel avocatul Bătrâncea I. în numele inculpatului la data de 30.03.2017, înregistrat cu nr. 3-102 și inculpatul Ermacov A. la 04.05.2017, înregistrat cu nr. 4-031 (f.d. 3, 88 v.IV), iar instanța de apel, prin decizia din 21.11.2017, a respins apelul declarat de inculpatul A.Ermacov, ca nefondat, menținând sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 20.03.2017, însă nici în partea descriptivă, nici în dispozitivul hotărârii, nu s-a pronunțat în nici un mod asupra apelului avocatului Bătrîncea I. în numele inculpatului. Potrivit legislației în vigoare, dacă instanța de apel a judecat apelurile declarate de mai multe părți, în dispozitiv trebuie să se expună concluzia concretă asupra fiecăruia. Prin neexaminarea și nepronunțarea instanței de apel asupra motivelor invocate în apelul declarat de avocat în numele inculpatului Ermacov A. se consideră că nu s-a realizat o activitate de judecată, aceasta echivalând cu nerezolvarea fondului apelului. Așa dar, instanța de recurs a conchis că la examinarea cauzei, instanța de apel nu a respectat cerințele de judecare a apelului prevăzute în art. 414, precum și dispozițiile art. 417 alin. (l) pct. 7), 8), art. 33 alin. (2) Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată de către instanța de apel în prezenta cauză este incidență temeiurilor prevăzute la art. 427 alin. (l) pct. 2), 6) Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2019, au fost admise apelurile declarate de către avocatul Bătrîncea Ion în numele inculpatului, de către avocatul Istrati Ion în numele inculpatului și de către inculpat, s-a casat sentința, s-a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a încetat procesul penal în privința lui Ermacov Alexandr învinuit în comiterea a infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (2) Cod penal, din motivul expirării prescripției de tragere la răspundere penală. 9.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, Ermacov Alexandr, în perioada anului 2011, în urma unui conflict, din motive josnice, a luat, tăinuit și a păstrat, buletinul de identitate, cartea de muncă pe numele lui Pasat Anastasia, certificatul de deces a mamei ultimei, certificatul de naștere pe numele lui Pasat Vasile, documente importante pentru ei, cu intenția de a limita libertatea persoanei și libertatea circulației. Instanța de apel a indicat că la pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Ermacov Alexandr a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 360 alin. (2) Cod penal, după semnele: „Luarea, tăinuirea și păstrarea buletinului de identitate și altor documente importante ale persoanei fizice, cu intenția de a limita libertatea persoanei, inclusiv libertatea de circulație”. Aferent circumstanțelor stabilite mai sus, instanța de apel a considerat că prima instanță corect și întemeiat a dispus încetarea procesului penal în privința 5 inculpatului Ermacov Alexandr, pe art. 360 alin. (2) din Cod penal, pe motivul expirării termenului de prescripție. Totodată instanța de apel a mai reținut că, pe tot parcursul examinării cauzei potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată este indicată prezența translatorului, însă procesul verbal nu a fost contrasemnat de către acesta(f.d. 182 – 194), ceia ce contravine prevederilor art. 357 alin. (2) Cod penal.

Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către inculpat, indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, prin care solicită, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2019 și a sentinței Judecătoriei Hîncești /sediul central/ din 20 martie 2017, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care să fie achitat din lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, invocând: - inculpatul nu a manifestat acordul la încetarea procesului, astfel, prima instanță a încălcat drepturile inculpatului; - în cadrul procesului judiciar a evoluat în calitate de translator o persoană, care nu deținea funcția respectivă și nu posedă abilitățile corespunzătoare, astfel, a fost lipsit de dreptul la un proces echitabil; - în acțiunile sale lipsește latura obiectivă a infracțiunii, dat fiind că partea vătămată avea acces liber în locuință, cunoștea cu certitudine spațiul locativ; - prima instanță nu a luat în considerație faptul că partea vătămată se afla la evidența medicului psihiatru și din aceste considerente, poziția acesteia urma a fi apreciată critic în aspectul veridicității acțiunilor și declarațiilor sale; - nu îi este clar din care „alte motive” au fost admise recursurile de către instanța de apel odată ce în decizie are o poziție de menținere a sentinței; - prima instanță a ignorat prevederile art. 332 alin. (5) Cod de procedură penală, or, inculpatul nu a manifestat acordul la încetarea procesului, astfel, prima instanță a încălcat drepturile inculpatului.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul în Secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, prin care a manifestat dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil fiind vădit neîntemeiat motivând prin faptul că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și-a argumentat suficient soluția.

Judecând recursul ordinar în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen. Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. 6 Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. Conform art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă urmează a fi apreciată din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate. În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali – vagi, reprezintă motiv de casare. Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel. La caz, Colegiul penal lărgit atestă că recurentul indică ca temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, în sensul că: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel a admis apelurile declarate, a 7 casat sentința, și a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, pe motiv că, pe tot parcursul examinării cauzei potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată este indicată prezența translatorului, însă procesul verbal al ședinței nu a fost contrasemnat de către acesta(v.III f.d. 182 – 194), ceia ce contravine prevederilor art. 357 alin. (2) Cod penal. Astfel, instanța de apel reținând faptul că, interpretul nu a contrasemnat procesul verbal al ședinței, practic a recunoscut încălcarea dreptului inculpatului la interpret, după ce a admis apelurile, a casat sentința și a adoptat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, fără o motivare clară de ce nu s-au aplicat prevederile art. 415 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală în speța dată. Astfel, Colegiul penal lărgit statuează că, în speța dată, s-a confirmat că inculpatului nu i s-a asigurat dreptul la interpret în măsură deplină, astfel, inculpatul fiind vorbitor de limbă rusă a fost în imposibilitate să aibă procesul – verbal contrasemnat de interpret(v. III, f.d. 182 – 194), plus ultimul nu a fost avertizat în prima instanță pentru răspundere penală conform prevederilor art. 312 Cod penal(v. III, f.d. 182 – 194), ce la fel a rămas fără aprecierea – motivarea instanței de apel. În afară de aceasta, Colegiul penal lărgit mai constată, că în ședința de judecată a instanței de apel, conform procesului verbal al ședinței (v. IV f.d. 228), a participat interpretul Guzun Dana, care a fost preîntâmpinată de răspundere penală pe care o poartă conform art. 312 Cod penal, dar în decizia atacată (v. IV f.d. 234, 236) figurează că a participat în calitate de interpret - Guzun Aliona, fapt ce provoacă dubii rezonabile cine totuși a participat în ședința de judecată a instanței de apel, ce la fel nu poate fi menținut. Colegiul penal lărgit constată că în speța dată a fost încălcat dreptul inculpatului la interpret, garantat de art. 16 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, pentru care motive urmează a fi casată total decizia atacată cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererea de apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat, nominalizate și în prezenta decizie, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, în baza probelor cercetate în ședința de judecată a instanței de apel, cu respectarea cerințelor art. 414, 415 Cod de procedură penală, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, în cadrul unui proces de judecată contradictoriu și echitabil, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală. 8

În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Ermacov Alexandr, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Ermacov Alexandr XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune căilor de atac. Decizia motivată pronunțată la 19 martie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Toma Nadejda Țurcan Anatolie Cobzac Elena Boico Victor 9