1ra-137/20 — Art. 217-1 alin. 3 lit. e, f, 322 alin. 1 Cp

1ra-137/20 — Art. 217-1 alin. 3 lit. e, f, 322 alin. 1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-137/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, de către

avocatul Popovschi Svetlana în numele inculpatului, de către inculpat, și de

către avocatul Postoroncă Aliona în numele inculpatului, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2019, în cauza penală

în privința lui

Grubîi Constantin XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 10.09.2018 – 27.02.2019

instanța de apel: 26.03.2019 – 04.06.2019

instanța de recurs ordinar: 30.07.2019 – 29.01.2020

A C O N S T A T A T:

Grubîi Constantin a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 322 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Grubîi Constatin a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe termen de 3 (trei) ani, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții și de a exercita activitatea legată de gestionarea drogurilor,

etnobotanice și analogice acestora, pe termen de 2 (doi) ani.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea

executării pedepsei cu închisoare pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani.

A fost dispusă încasarea de la Grubîi Constantin, în beneficiul statului,

cheltuielile judiciare în sumă de 1680 (una mie șase sute optzeci) lei, compuse

din costul raportului de constatare tehnico-științifică nr. 64/12/-R-1802 din

XXXXX.

Grubîi Constantin, la XXXXX, în jurul orelor 14:15 fără scop de

înstrăinare, a transportat și păstrat în orificiul anal, în momentul escortării

din Penitenciarul nr. 18 Brănești la Penitenciarul 17 din or. Rezina, două

tuburi de la seringi, cu volumul de 20 ml fiecare, confecționate din polimer

transparent, ce conțineau în interior o substanță vegetală uscată, mărunțită de

1

culoare verde, în care se aflau 44.203 grame de substanță vegetală uscată,

mărunțită de culoare verde, care conform raportului de constatare tehnico-

științifică nr. 34/12/1-R-1802 din XXXXX reprezintă marihuană, cantitate care

conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora

aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, reprezintă

proporții mari.

De către organul de urmărire penală, Grubîi Constantin este învinuit de

faptul că la XXXXX, în jurul orelor 14:15 min, Grubîi Constantin, fiind escortat

din Penitenciarul nr. 18 Brănești în Penitenciarul nr. 17 Rezina, cu scopul de

înstrăinare, a păstrat și transportat ilegal, două tuburi de la seringi, cu

volumul de 20 ml fiecare, din polimer transparent, ce conțineau în interior în

interior o substanță vegetală uscată, mărunțită de culoare verde, care conform

raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-1802 din XXXXX

reprezintă marihuană, care face parte din categoria substanțelor narcotice,

greutatea căreia conform Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a

plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și

cantitățile acestora pe care a încercat s-o transmită altor deținuți în

Penitenciarul nr. 17 Rezina.

Acțiunile lui Grubîi Constantin au fost calificate în baza art. 2171 alin. (3)

lit. e), f) Cod penal, după indicii calificativi – păstrarea, transportarea,

expedierea sau alte operațiuni ilegale cu droguri săvârșite în scop de înstrăinare

pe teritoriul penitenciarelor în proporții mari și art. 322 alin. (1) Cod penal,

încercarea de a transmite prin orice mijloace, persoanelor deținute în

penitenciare, a drogurilor în proporții mari.

casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care Grubîi Constantin să fie recunoscut culpabil

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de:

- art. 2171 alin. (3) lit. e), f) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă

de 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita o activitate legată gestionarea

substanțelor narcotice, etnobotanice și psihotrope pe un termen de 3 ani și 6

luni;

- art. 332 alin. (1) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub formă de 6 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 84 alin. (1) pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total

a-i stabili lui Grubîi Constantin, o pedeapsă definitivă de 5 ani și 6 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții și de a exercita o activitate legată gestionarea

substanțelor narcotice, etnobotanice și psihotrope pe un termen de 3 ani și 6

luni.

3.1. În motivarea apelului procurorul a menționat că:

- potrivit probelor administrate de către parte acuzării, condamnatul

Grubîi Constantin, fiind escortat din Penitenciarul nr. 18 Brănești în

Penitenciarul nr. 17 Rezina avea asupra sa două tuburi de seringi în care se

2

conținea substanțe narcotice, deci acest drog inculpatul l-a tăinuit pentru a-l

introduce în Penitenciarul nr. 17 Rezina;

- potrivit circumstanțelor din speță, condamnatul în mod intenționat

ascunzând drogurile în orificiul anal, indicându-le angajaților Penitenciarului

nr. 17 Rezina că nu are nimic interzis asupra sa, a avut scopul direct de a

introduce în Penitenciarul nr. 17 Rezina, anume în celula în care era să fie

deținut și unde mai erau deținuți, și alte persoane condamnate;

- corect au fost calificate acțiunile inculpatului de către procuror în baza

art. 2171 alin. (3) lit. e), f) Cod penal, adică păstrarea, transportarea,

expedierea, în scop de înstrăinare a drogurilor pe teritoriul penitenciarilor, în

proporții mari;

- inculpatul a comis infracțiunile în timp ce era condamnat, astfel

infracțiunile fiind comise în stare de recidivă. Inculpatul nu a contribuit la

descoperirea infracțiunilor, iar instanța neîntemeiat i-a aplicat o pedeapsă mai

blândă;

04 iunie 2019, apelul declarat de către procuror a fost admis, casată sentința

în partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care:

Lui Grubîi Constantin, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis, și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita

activități legate de circulația legală a drogurilor pentru o durată de 5 ani.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției emise instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept și în mod corect a ajuns la concluzia că Grubîi Constantin, învinuit

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) Codul penal urmează a

fi achitat din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii și

l-a recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3),

lit. e) Cod penal , adică transportarea și păstrarea drogurilor, săvârșite în

proporții mari și fără scop de desfacere, acțiuni săvârșite pe teritoriul

penitenciarelor.

Astfel, instanța de apel a conchis că probele acumulate la urmărirea

penală, cercetate în ședințele de judecată și apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor, nu confirmă vina inculpatului de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) și 2171 alin. (3) lit. e), f) Codul penal,

ci doar a infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3), lit. e) Cod penal.

Cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 322 Cod penal instanța de

apel a indicat asupra faptului că nici ordonanța de punere sub învinuire a lui

Grubîi Constantin, și nici învinuirea formulată în rechizitoriu, nu conține

descrierea faptei infracționale de încercare de transmitere tăinuită de control

prin orice mijloace persoanelor deținute în penitenciare, a drogurilor.

3

Instanța de apel confirmă concluziile primei instanțe care a stabilit că în

învinuirea formulată lui Grubîi Constantin nu este descrisă fapta infracțională

prevăzută de art. 322 Cod penal, cu indicarea datei, locului, mijloacelor și

modului de săvârșire a infracțiunii și consecințele ei, caracterului vinei,

motivelor și semnelor calificative pentru încadrarea juridică a faptei,

circumstanțelor în virtutea cărora infracțiunea nu a fost consumată în cazul

pregătirii sau tentativei de infracțiune, deși potrivit prevederilor art. 281 alin.

(2) Codul de procedură penală, ordonanța de punere sub învinuire trebuie să

cuprindă inclusiv: formularea învinuirii cu indicarea datei, locului, mijloacelor

și modului de săvârșire a infracțiunii și consecințele ei, caracterului vinei,

motivelor și semnelor calificative pentru încadrarea juridică a faptei,

circumstanțelor în virtutea cărora infracțiunea nu a fost consumată în cazul

pregătirii sau tentativei de infracțiune.

Totodată instanța de apel a respins argumentele apelantului care a

menționat, că procesul verbal de percheziție și ridicare Nr. 143 din XXXXX (f. d.

13); procesul-verbal de ridicare din XXXXX (f. d. 15), raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-1802 din XXXXX (f. d. 27), demonstrează

vinovăția inculpatului Grubîi Constantin în comiterea infracțiunilor prevăzute

la art. 2171 alin. (3), lit. e) și f) și 322 alin. (1) Codul penal, stabilind, că nici una

dintre aceste probe nu indică asupra faptului că Grubîi Constantin ar fi încercat

să transmită substanța narcotică care a fost depistată asupra sa în cadrul

percheziției, la careva deținuți, sau s-o comercializeze, ci s-a constatat cu

certitudine că Grubîi Constantin, doar a transportat și păstrat pe teritoriul

penitenciarului droguri în proporții mari, scopul de înstrăinare nefiind

demonstrat.

De asemenea instanța de apel a notat că, în ședința judiciară în instanța de

apel acuzatorul de stat n-a prezentat nici o probă care ar fi susținut și

demonstrat vinovăția inculpatului Grubîi Constantin în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 322 alin. (1) Codul penal, or, conform art. 415 alin. (21) Cod

de procedură penală, judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare,

instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără

audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de

părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor

constituie o mărturie acuzatorii, susceptibilă să întemeieze într-un mod

substanțial condamnarea inculpatului.

Astfel, instanța de apel a conchis că în prezența circumstanțelor analizate

mai sus, conducându-se de prevederile alin. (2) art. 24 Cod de procedură

penală, care stipulează că instanța judecătorească nu este organ de urmărire

penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte

interese decât interesele legii, prima instanță corect a concluzionat că Grubîi

Constantin trebuie să fie achitat pe învinuirea în baza art. 322 alin. (1) Cod

penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Referitor la învinuirea adusă lui Grubîi Constantin în baza art. 2171

alin. (3), lit. e) și f) Cod penal, instanța de apel a considerat că prima instanță

în mod corect a ajuns la concluzia de recalificare a acțiunilor inculpatului în

baza art. 217 alin. (3), lit. e) Cod penal.

4

În acest sens instanța de apel a menționat că potrivit învinuirii formulate

în rechizitoriu, Grubîi C, este învinuit de faptul că el la XXXXX ora 14.15, în

scop de înstrăinare a păstrat și transportat ilegal în momentul etapării de la

penitenciarul Brănești la Penitenciarul nr. 17 din or. Rezina, două seringi în

care a fost depistată marijuană în cantitate de 44,203 grame, care a fost

ridicată în cadrul efectuării percheziției de către colaboratorii IP 17 Rezina.

Totodată, încadrând acțiunile inculpatului, procurorul a indicat următorii

indici caliificativi : păstrarea, transportarea, expedierea și alte operațiuni

ilegale cu droguri, săvârșite în scop de înstrăinare, pe teritoriul

penitenciarelor în proporții mari.

Astfel, instanța de apel a conchis că în descrierea învinuirii sunt indicate

ca modalități normative a laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.

217/1 păstrarea și transportarea drogurilor, iar acțiunile inculpatului au fost

încadrate după indicii calificativi : transportarea, păstrarea, expedierea și alte

operațiuni ilegale cu droguri în proporții mari, totodată în textul ordonanței

de punere sub învinuire și în rechizitoriu procurorul nu a indicat prin ce

acțiuni concrete s-au manifestat modalitățile normative ale laturii obiective a

infracțiunii incriminate, sub formă de expediere și alte operațiuni ilegale cu

droguri.

Instanța de apel a conchis, că în urma aprecierii probelor administrate în

speță, conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în

ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, partea acuzării nu a

prezentat probe pertinente, concludente, utile și veridice care ar dovedi

existența laturii obiective a infracțiunii, elementul material manifestat prin

acțiunea de expediere a drogurilor și alte operațiuni ilegale cu droguri, dar

nici elementul laturii subiective - scopul de înstrăinare, nefiind stabilite careva

circumstanțe care ar confirma prezența la inculpatul Grubîii a scopului de

înstrăinare: cantitatea mare de droguri, existența unei înțelegeri cu cei cărora

urma să le transmită drogurile.

Din aceste considerente instanța de apel a ajuns la concluzia că de către

prima instanță acțiunile inculpatului corect au fost recalificate din art. 2171

alin.(3), lit. e) și f) Cod penal în art. 217 alin. (3), lit. e) Cod penal după indicii:

transportarea și păstrarea drogurilor, săvârșite în proporții mari și fără scop

de înstrăinare, acțiuni săvârșite pe teritoriul penitenciarului.

Cu referire la argumentele procurorului privind individualizarea

incorectă a pedepsei stabilite inculpatului Grubîi Constantin, instanța de apel

a subliniat că concluziile primei instanțe sunt neîntemeiate, intervenind în

această parte în sentința primei instanțe și stabilindu-i inculpatului Grubîi C.

pedeapsa cu închisoarea cu executare, deoarece inculpatul Grubîi C.,

executând pedeapsa cu închisoare, nu s-a corectat și reeducat și din nou a

pășit pe calea infracționalității, a comis fapte prevăzute de legea penală,

or, numai o astfel de pedeapsă va putea aduce la atingerea scopului legii

penale în vederea restabilirii echității sociale, corectării condamnatului,

precum și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane, iar pedeapsa aplicată va corespunde

pericolului și gradului social al faptei comise, circumstanțelor comiterii

5

infracțiunii, atitudinii inculpatului față de cele întâmplate și

neconștientizarea pericolului crimei săvârșite.

02 iulie 2019, este atacată cu recursuri ordinare de către:

- procurorul Tăut Dorina la 05 iulie 2019, prin care invocând prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare;

- avocatul Popovschi Svetlana în numele inculpatului, prin care invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței;

- inculpatul Grubîi Constantin, la 18 iulie 2019, prin care invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței;

- avocatul Postoroncă Aliona în numele inculpatului, prin care invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței;

5.1. În motivarea recursului, procurorul a menționat că:

- achitându-l pe Grubîi Constantin, atât instanța de fond cât și instanța de

apel, s-au bazat doar pe declarațiile inculpatului, fără a lua în considerație

toate probele acuzării, fără o motivare plauzibilă sau bazată pe probe ce ar

combate învinuirea incriminată inculpatului, astfel încălcând prevederile art.

101 alin. (1) Cod de procedură penală;

- atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au luat în considerație

declarațiile martorilor XXXXX, XXXXX, XXXXX, procesul-verbal de ridicare din

XXXXX, raportul de constatare tehnico-științific din XXXXX. Probele respective

urmau de către instanța de judecată să fie puse la baza condamnării

inculpatului, deoarece au fost administrate procedural corect, și nu pot fi

apreciate altfel decât veridice și suficiente pentru emiterea unei sentințe de

condamnare;

- instanța de apel la adoptarea deciziei nu a dat apreciere justă suportului

probatoriu prezentat de către acuzare, astfel încât concluzia instanței de apel

este inacceptabilă, deoarece probele acuzării au fost supuse unei minuțioase

cercetări în ambele instanțe, făcându-se referire la declarațiile detaliate ale

participanților la proces, iar în astfel de condiții, colegiului penal îi rămânea

doar să aprecieze aceste probe, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor.

5.2. În motivarea recursului avocatul Popovschi Svetlana ce acționează în

numele inculpatului a menționat că:

- decizia este nelegitimă, pasibilă anulării, deoarece pedeapsa numită

inculpatului prin sentință este o pedeapsă echitabilă infracțiunii săvârșite,

pericolului social, personalității făptuitorului;

- pedeapsa stabilită prin sentință este proporțională și echitabilă;

- inculpatul în prezent este amplasat în câmpul muncii, prelucrează

pământul părinților lui, careva conflicte cu organele de drept nu are, fapt

confirmat prin caracteristica eliberată de IP Drochia, iar instanța de apel a

stabilit o pedeapsă prea aspră.

6

5.3. În motivarea recursului inculpatul Grubîi Constantin a menționat că:

- decizia instanței de apel este ilegală și pasibilă anulării din motiv că a

fost aplicată o pedeapsă prea aspră în raport cu fapta comisă;

- o pedeapsă prea aspră aplicată generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncrederea în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit. Astfel, luând în considerație aceste

circumstanțe, prima instanță a justificat și a socotit echitabilă pedeapsa

pentru infracțiunea comisă de el și numind-ui un termen de probațiune de 2

ani;

- la moment locuiește cu părinții în sat. XXXXX, XXXXX, îi ajută la

prelucrarea pământului, are un comportament pozitiv, nu este în conflict cu

legea, și pe viitor nu va încălca legea.

5.4. În motivarea recursului, avocatul Postoroncă Aliona în numele

inculpatului, a menționat că:

- la stabilirea pedepsei instanța de judecată a dat o interpretare greșită

normelor de drept materiale, comițând în sensul dat erori de drept;

- instanța urma să pună în valoare datele ce caracterizează persoana

inculpatului și să țină cont de prevederile art. 75, 76 Cod penal.

- luând în considerație că infracțiunea comisă de inculpat face parte din

categoria de infracțiuni mai puțin grave, inculpatul se caracterizează pozitiv la

locul de detenție, prejudiciul prin infracțiune nu a fost cauzat, era oportun ca

în privința inculpatului să fie aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate.

declarate, Colegiul penal conchide asupra faptului că acestea sunt vădit

neîntemeiate, din considerentele ce urmează.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427,

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților, iar la rândul său art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală

prevede că, hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din cuprinsul recursului, Colegiul penal atestă faptul că recurenții invocă

în calitate de temeiuri pentru recursurile declarate, prevederile pct. 6), 10), 12)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

7

instanțele de fond și de apel în cazul, când: pct. 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; pct. 10) s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; pct. 12) faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către partea acuzării,

Colegiul penal reține invocarea prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod

de procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

atestă că motivele și temeiurile de recurs invocate de către partea acuzării, nu

și-au găsit confirmarea, în speță nefiind constatate erorile de drept invocate.

Astfel, Colegiul penal constată că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și prin hotărârea emisă a examinat toate argumentele

invocate de către partea acuzării și în soluția pronunțată a dat răspuns

acestora în mod motivat, din care considerente instanța de recurs ordinar nu

identifică temeiuri de a interveni în decizia atacată, sub aspectele indicate.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Reieșind din aceste prevederi legale, Colegiul penal constată că sunt

argumentele procurorului sunt neîntemeiate întrucât hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea fiind în

corespundere cu soluția emisă. Instanța de apel în conformitate cu prevederile

art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală, a verificat declarațiile și probele

materiale examinate de prima instanță, cu consemnarea în procesul-verbal,

iar ce privește dezacordul procurorului cu aprecierile instanțelor de fond

asupra probelor administrate în speță, Colegiul penal amintește că motivele

de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub

aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de

recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a

instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile

8

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de

fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării

inculpatului, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de procuror, nu

se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă

opinie asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii primei instanțe,

apoi verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond,

nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

În acest sens, Colegiul penal atestă că la soluționarea cauzei au fost

corect aplicate prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală,

instanțele au cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și

apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor,

iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat

ajungând la concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatului Grubîi

Constatin de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. e) Cod

penal.

În acest sens Colegiul penal respinge ca fiind declarative și alegațiile

procurorului prin care se susține că instanța de apel nu a motivat detaliat

fiecare argument susținut de partea acuzării în cererea de apel, deoarece,

verificând minuțios decizia atacată în raport cu argumentele invocate în

apelul procurorului, Colegiul penal ajunge la concluzia că aceasta a dat

răspuns la argumentele înaintate, iar simplul dezacord cu soluția pronunțată

în speță nu constituie temei de admitere a recursului în sensul formulat.

Mai mult, Colegiul penal menționează că motivarea hotărârii este un

proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune

în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa

cum s-a procedat în speță.

De asemenea Colegiul penal remarcă și faptul, că motivându-și soluția,

instanța de apel a supus analizei în conformitate cu prevederile alin. (2) art.

24 Cod de procedură penală numai probele care au fost prezentate de către

procuror și la examinarea cărora a fost prezentă partea apărării, respectând în

acest sens dreptul inculpatului la un proces echitabil.

Prin urmare, Colegiul penal stabilește netemeinicia invocării incidenței

în speță a temeiurilor de casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

Cu referire la argumentele invocate de procuror în susținerea temeiului

prevăzut la pct. 12) alin. (1) a art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal

notează că pentru verificarea existenței respectivului temei instanța de recurs

trebuie să țină seama de fapta săvârșită, așa cum aceasta a fost stabilită de

către instanța de apel, dar va supune unui control riguros încadrarea juridică

a faptelor stabilite, verificând dacă acestea au fost încadrate corect potrivit

normei penale.

În speța dată, inculpatul Grubîi Constantin, a fost condamnat de către

prima instanță, soluție menținută și de către instanța de apel, în baza art. 217

alin. (3) lit. 3) Cod penal – „transportarea și păstrarea drogurilor, săvârșită în

9

proporții mari și fără scop de înstrăinare, acțiuni săvârșite pe teritoriul

penitenciarului”.

În acest sens Colegiul reține că, argumentele expuse de către acuzatorul

de stat în recursul declarat privind netemeinicia hotărârilor instanțelor

ierarhic inferioare prin care s-a recalificat fapta imputată inculpatului din

art. 2171 alin. (3) lit. e), f) Cod penal în art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, sunt

neîntemeiate, întrucât instanța de apel, fiind investită cu atribuții de judecare

a fondului cauzei, apreciind probele în sensul art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității

și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de

drept și anume lipsa scopului de înstrăinare, ca element esențial pentru

calificarea faptei în baza art. 2171 alin. (3) lit. e), f) Cod penal, a ajuns la

concluzia corectă privind menținerea sentinței prin care inculpatul Grubîi

Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (3)

lit. e) Cod penal.

La acest capitol Colegiul penal stabilește că instanța de apel a examinat

argumentele apelantului cu privire la dezacordul cu recalificarea acțiunilor

inculpatului de către prima instanță, reținând în acest sens că partea acuzării

nu a prezentat nici o probă care demonstrează vinovăția în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2171 Cod penal, prin urmare se atestă că

respectivele argumente au primit aprecierea instanței.

La fel, în raport cu circumstanțele invocate în recursul procurorului, se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a sentinței, inclusiv

cele reproduse în pct. 2. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de fond legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, încadrând juridic

corect acțiunile lui infracționale, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, fiecare probă fiind apreciată în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanțele de fond indicând argumentat și detailat motivele pentru care au

respins argumentele părții acuzării, probele administrate confirmând în mod

concludent că faptei comise i s-a dat o încadrare juridică corectă în baza

art. 217 alin. (3) lit. 3) Cod penal.

Potrivit jurisprudenței naționale, înstrăinarea ilegală de droguri

reprezintă orice acțiune în urma căreia posesor al substanțelor respective

devine o altă persoană (vânzare, etc.). Intenția de a înstrăina substanțele

menționate reprezintă dorința, planul unei persoane care declanșează acțiuni

în acest sens, cum ar fi: păstrarea, transportarea acestora, plasarea într-un

ambalaj comod pentru înstrăinare etc. (Hotărîrea Plenului CSJ a RM din

26.12.2011, nr.2 - Cu privire la practica judiciară de aplicare a legislației penale

ce reglementează circulația drogurilor, etnobotanicelor sau analoagelor

acestora și a precursorilor, pct. 16). Asemenea împrejurări în speța dedusă

judecării nu au fost stabilite de către instanțele de fond, or, din probele

administrate, nu a fost stabilită existența scopului de înstrăinare iar potrivit

art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția

persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate

10

dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului

cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Din cele enunțate se concluzionează că instanțele de fond corect au

stabilit încadrarea juridică a faptei inculpatului Grubîi Constantin în

elementele infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal,

respectiv Colegiul penal nu atestă la caz eroarea de drept prevăzută de pct. 12)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

De asemenea instanța de recurs consideră lipsite de careva suport

argumentele procurorului cu privire la incorectitudinea susținerii de către

instanța de apel a concluziilor primei instanțe privind achitarea inculpatului

Grubîii Constantin pe art. 322 alin. (1) Cod penal, deoarece aceste argumente

au constituit obiect de examinare în instanța de apel și cărora instanța le-a dat

un răspuns motivat și pe larg reflectat în pct. 4.1. al prezentei decizii, soluție

pe care instanța de recurs o susține integral și reiterarea căreia nu o consideră

necesară, ceea ce este conform jurisprudenței CtEDO.

7.2. Cu referire la recursurile ordinare declarate de către partea apărării,

prin care se invocă incidența la caz a temeiurilor de casare prevăzute la

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal notează

că argumentele privind stabilirea unei pedepse prea aspre inculpatului Grubîi

Constantin, urmează a fi respinse, deoarece instanța de apel în mod legal și

întemeiat a individualizat pedeapsa stabilită inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, respectând prevederile art. 7, 61, 75, Cod penal, conform

cărora la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în

strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal conchide că instanța de apel în mod corect a stabilit, că

prima instanță nemotivat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal în privința

inculpatului Grubîi Constantin, deoarece potrivit acestor prevederi

legale:„…instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune …”, iar în speță circumstanțele cauzei care urmau să fie

luate în considerație la stabilirea infracțiunii sunt: comiterea unei infracțiuni

cu intenție de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

11

comiterea infracțiunii de tâlhărie, având antecedente penale nestinse, în timp

ce executa pedeapsa cu închisoare.

Prin urmare Colegiul penal consideră corecte și motivate concluziile

instanței de apel potrivit cărora circumstanțele expuse supra denotă faptul, că

inculpatul nu a conștientizat scopul pedepsei aplicate anterior, continuând să

comită infracțiuni, astfel nefiind stabilită raționalitatea aplicării art. 90 Cod

penal și în acest sens instanța de apel a individualizat corect pedeapsa

stabilită inculpatului în conformitate cu prevederile legale, motivându-și clar

și întemeiat soluția emisă, reieșind inclusiv din faptul că inculpatul a comis o

infracțiune cu intenție aflându-se în penitenciar, astfel alegațiile recurenților

asupra individualizării incorecte a pedepsei sunt lipsite de suport legal, fiind

vădit neîntemeiate.

Din considerentele enunțate supra Colegiul penal conchide că temeiurile

pentru recurs indicate de către recurenți nu și-au găsit confirmare și nu au

fost identificate alte temeiuri care, examinate din oficiu, să impună necesitatea

casării hotărârii judecătorești atacate, nefiind constatată existența erorilor de

drept invocate de către recurenți, fapt ce determină declararea

inadmisibilității recursurilor ordinare depuse ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, de către avocatul

Popovschi Svetlana în numele inculpatului, de către inculpat, și de către

avocatul Postoroncă Aliona în numele inculpatului, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2019, în cauza penală

în privința lui Grubîi Constantin XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

12