1ra-1313/20 — art. 217-1 alin. 3 lit. b CP

1ra-1313/20 — art. 217-1 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-1313/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Cojocar Rodica în numele inculpatului Tiutiunic Gleb, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 ianuarie 2020, în

cauza penală privindu-l pe

Tiutiunic Gleb Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul Tiutiunic Gleb a fost

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.(3) lit. b) Cod

penal și condamnat în baza acestei legi la pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita

anumită activitate legată de circulația legală a substanțelor narcotice sau a analogilor

acestora pe un termen de 3 ani.

În temeiul art.901 Cod penal, a fost suspendată parțial executarea pedepsei

aplicate lui Tiutiunic Gleb, stabilindu-i-se perioada de executare a pedepsei cu

închisoare pe termen de 1 an, restul pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului,

a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an.

În temeiul art.72 alin.(3) Cod penal, executarea pedepsei sub formă de

închisoare a fost stabilită în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.901 alin.(5) Cod penal, Tiutiunic Gleb a fost obligat în perioada

de probațiune să nu-și schimbe domiciliul/reședința fără consimțământul organului

competent.

Tiutiunic Gleb, în comun cu alte persoane, în privința cărora cauza penală a fost

disjungată, precum și cu alte persoane, identitatea cărora nu a fost stabilită, acționând

1

intenționat, urmărind scopul înfăptuirii circulației ilegale a drogurilor, cu scop de

înstrăinare, precum și conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând și dorind survenirea consecințelor social-periculoase, pe parcursul anului

2018, au dobândit într-un mod nestabilit și ilegal droguri, precum și prin intermediul

unor persoane și altor persoane nestabilite la moment de organul de urmărire penală,

inclusiv din or. Fălești, pe care, ulterior le-au înstrăinat pe teritoriul mun. Bălți.

Astfel, pe parcursul anului 2018, Tiutiunic Gleb i-a înstrăinat în trei rate lui

Șerbacov Victor, droguri sub formă de canabinoidul sintetic MDMB(N)-

2201(C20H28FN3O3), la prețul de 200 lei pentru fiecare doză de droguri.

Conform scrisorii Instituției Medico-Sanitare Publice, Dispensarul Republican

de Narcologie al Ministerului Sănătății din Republica Moldova nr. 01-12/632 din

18.04.2017, canabinoidul sintetic MDMB(N)-2201(C20H28FN3O3) reprezintă

analog al substanței stupefiante AB-PINACA-CHM, care este inclusă în Tabelul

nr.1 „Substanțele stupefiante și substanțe psihotrope neutilizate în scopuri

medicinale” „Lista nr. 1 substanțele psihotrope”, adică în proporții mari.

în interesele inculpatului Tiutiunic Gleb, prin care a solicitat casarea actului

judecătoresc contestat în latura pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi

hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate.

În susținerea acestor cerințe avocatul-apelant a menționat, că pedeapsa sub

formă de închisoare cu executare reală nu este echitabilă în raport cu faptul, că

inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer. A considerat, că instanța nu a ținut cont

la stabilirea pedepsei și de faptul, că ultimul are o vârstă fragedă, este la un început

de cale în viață având vârsta de numai 26 ani, despre faptul, că a fost de acord sa

conlucreze cu organul de urmărire penală, fapt ce a dus la descoperirea unor noi

acțiuni a altor inculpați.

Apelantul a considerat, că instanța de fond, a dat o apreciere juridică corectă

probelor acumulate în dosar, însă fără a motiva care este necesitatea aplicării unei

pedepse reale, astfel interpretând greșit prevederile art.75 alin.(l) din Cod penal, și

anume, care stipulează că persoanei recunoscute vinovată de savârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a

Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului

penal.

A indicat de asemenea, că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o

pedeapsă, echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza cărui persoana este

declarată vinovată.

apelul declarat de avocatul Cojocar Rodica în interesele lui Tiutiunic Gleb a fost

respins ca nefondat, cu menținerea sentinței în cauză fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că prezenta cauză

a fost judecată în prima instanță în ordinea prevăzută de art.3641 Cod de procedură

2

penală, în baza probelor administrate de către organul de urmărire penală, care au

fost cercetate în ședința instanței de fond, asupra cărora inculpatul Tiutiunic Gleb nu

a obiectat și nu a solicitat administrarea unor probe noi.

Prin prisma probatoriului administrat instanța a stabilit ca fiind dovedită pe

deplin vinovăția lui Tiutiunic Gleb în comiterea infracțiunii imputate, stabilindu-i

pedeapsa în baza art.2171 alin.(3) lit. b) Cod penal, sub formă de închisoare pe un

termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita

anumită activitate legată de circulația legală a substanțelor narcotice sau analogilor

acestora pe un termen de 3 ani. În temeiul art.901 Cod penal, a fost suspendată parțial

executarea pedepsei aplicate lui Tiutiunic Gleb, stabilindu-i-se perioada de

executare a pedepsei cu închisoare pe termen de 1 an, restul pedepsei de 1 an aplicată

inculpatului, a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Instanța, în temeiul art.901 alin.(5) Cod penal, l-a obligat pe Tiutiunic Gleb, în

perioada de probațiune să nu-și schimbe domiciliul/reședința fără consimțământul

organului competent. Termenul executării pedepsei cu închisoare a fost calculat din

momentul intrării sentinței în vigoare și reținerii inculpatului. În privința lui

Tiutiunic Gleb a fost aplicată măsura preventivă sub formă de obligare de a nu părăsi

țara, până la intrarea sentinței în vigoare. A fost soluționată și chestiunea referitor la

corpul delict.

Instanța de apel a constatat, că sentința instanței de fond nu a fost contestată în

latura stabilirii circumstanțelor de fapt ale cauzei și nici în latura încadrării juridice

a acțiunilor inculpatului Tiutiunic Gleb, partea apărării exprimând dezacord cu

pedeapsa stabilită sub aspectul asprimii acesteia.

În ce privește dezacordul cu soluția primei instanțe în latura pedepsei aplicate,

instanța de apel a apreciat, că cerințele invocate în acest sens sunt nefondate, și în

argumentarea acestei concluzii instanța de apel a expus următoarele considerațiuni.

Analizând circumstanțele și împrejurările speței prin prisma materialelor

anexate la dosar ce vizează fapta infracțională comisă de Tiutiunic Gleb,

personalitatea acestuia, instanța de apel a concluzionat, că prima instanță justificat a

aplicat acestuia pedeapsa sub formă de închisoare.

Reținând prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal, coroborându-le cu

circumstanțele cauzei, instanța de apel a considerat, că pedeapsa aplicată

inculpatului Tiutiunic Gleb, sub formă de închisoare, în cuantumul stabilit de către

prima instanță, este în coraport cu caracterul și gravitatea faptei comise - infracțiune

gravă îndreptată împotriva sănătății publice și conviețuirii sociale, această

infracțiune fiind comisă cu intenție; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit

- scop de profit; personalitatea inculpatului - anterior a mai avut conflicte cu legea,

or, potrivit actelor anexate la dosarul penal, prin sentința Judecătoriei Bălți din

19.07.2010, Tiutiunic Gleb a fost condamnat în baza art.217 alin.(3), lit. c) Cod penal

la 120 ore muncă neremunerată, ulterior la 01.03.2013 prin sentința Judecătoriei

Bălți iarăși a fost condamnat în baza art.217 alin.(2) Cod penal la 100 ore muncă

3

neremunerată în folosul comunității; atitudinea inculpatului față de fapta comisă și

procesul desfășurat - a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedura

simplificată, fapt ce în temeiul art.3641 alin.(8) Cod penal, a condiționat micșorarea

limitelor sancțiunii prevăzute, s-a căit în fapta comisă; circumstanțe agravante -

lipsesc.

Instanța de apel a notat, că rezultând din prevederile art.75 alin.(2) Cod penal,

sancțiunea închisorii este o formă excepțională de pedeapsă, care se aplică doar în

cazul în care gravitatea infracțiunii și personalitatea inculpatului fac necesară

aplicarea pedepsei cu închisoarea. În acest sens, instanța de apel a reținut, că în cauza

lui Tiutiunic Gleb stabilirea categoriei excepționale de pedeapsă este condiționată

atât de personalitatea inculpatului, care nu este la prima abatere de la legea penală,

precum și gravitatea faptei imputate, care face parte din categoria celor grave.

Inoportunitatea aplicării unei pedepse de altă categorie, instanța de apel a desprins-

o din însăși categoria și caracterul infracțiunii comise, precum și din faptul, că acesta

anterior a beneficiat de institutul „pedepselor non privative”, dar careva concluzii n-

a tras, or, din nou a comis o infracțiune gravă, cu intenție, astfel sfidând cu

desăvârșire nu numai normele morale, dar și legea penală. În atare împrejurări,

solicitările inculpatului referitor la aplicarea unei pedepse mai blânde, instanța de

apel le-a considerat neîntemeiate, or, o pedeapsă mai blândă la caz, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei penale, cum nu a asigurat de altfel până la moment și nu

va restabili echitatea socială perturbată de Tiutiunic Gleb.

În același context, instanța de apel a reiterat, că instanța de fond a stabilit

inculpatului Tiutiunic Gleb pedeapsa la limita minimă prevăzută la sancțiunea

art.2171 alin.(3) Cod penal, în coroborare cu art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală.

Instanța de apel a notat, că potrivit art.61 alin.(2) Cod penal, pedeapsa are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât

și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici

să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Deci, prin prisma celor stipulate de legislator în cuprinsul normei precitate,

instanța de apel a considerat, că la caz, atingerea scopurilor menționate: de restabilire

a echității, de corectare a inculpatului, de prevenire a comiterii altor infracțiuni, va

fi posibilă doar prin aplicarea față de Tiutiunic Gleb a pedepsei sub formă de

închisoare, cu executarea ei reală. Pedeapsa astfel cum a fost individualizată de către

prima instanță răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut

în art.61 Cod penal, cuantumul acesteia este dozată corespunzător, iar față de natura

și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia, pedeapsa

aplicată inculpatului Tiutiunic Gleb este aptă să conducă la realizarea scopurilor

sancțiunii.

4

Cât vizează alegațiile apărării, precum că, instanța n-a ținut cont de faptul, că

inculpatul are o vârstă fragedă, fiind la un început de cale în viață având vârsta de

numai 26 ani, și a fost de acord sa conlucreze cu organul de urmărire penală, fapt ce

a dus la descoperirea unor noi acțiuni a altor inculpați, instanța de apel le-a

considerat nefondate, or, instanța de fond stabilind pedeapsa cu închisoarea la limita

minimă admisibilă la caz, a aplicat și institutul „suspendării parțiale a executării

pedepsei”, anume, axându-se pe personalitatea inculpatului, care este de o vârstă

tânără, a recunoscut vina integral, pe faptul, că acesta regretă cele comise, este

angajat oficial în câmpul muncii, astfel ajungând la concluzia, că nu este rational ca

inculpatul să execute întreaga pedeapsă cu închisoarea în penitenciar și a dispus

suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate, prima parte a pedepsei de 1 an

închisoare, dispunând a fi executată de către Tiutiunic Gleb în penitenciar de tip

semiînchis, iar restul pedepsei de 1 (unu) an închisoare, aplicate lui Tiutiunic Gleb,

urmând a fi suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Din motivele expuse supra, criticile aduse de către apelanți în ceea ce privește

asprimea pedepsei aplicate prin sentință inculpatului Tiutiunic Gleb, instanța de apel

le-a apreciat ca nefondate, or, la aplicarea pedepsei penale, instanța de judecată s-a

conformat prevederilor legii care reglementează procesul de stabilire și

individualizare a pedepsei, motivându-și suficient soluția luată.

Cojocar Rodica în numele inculpatului Tiutiunic Gleb, făcând referire la temeiul

prevăzut de pct.10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, prin care solicită

admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin

care lui Tiutiunic Gleb să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă nonprivativă de

libertate.

În motivarea cererii de recurs recurenta a indicat aceleași motive ca și în cererea

de apel (f.d. 36-38, vol. V), descrise și în pct. 3 al prezentei decizii, suplimentar

solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești în partea stabilirii pedepsei și să fie

pronunțată o nouă hotărîre, prin care sa fie stabilită o pedeapsă mai blîndă

nonprivativă de libertate, ținîdu-se cont de faptul ca Tiutiunic Gleb și-a recunoscut

vina, s-a căit sincer de cele comise, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii.

inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat pentru inadmisibilitatea

acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Procurorul a menționat că instanțele de judecată inferioare și-au argumentat

suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite inculpatului, a ținut cont în

deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul

acestuia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

5

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, iar în final

stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.

cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Recurenta în textul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul cînd au fost aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiul invocat de recurentă nu s-a confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocînd în acest context următoarele.

Colegiul penal raportînd temeiurile invocate de recurentă în recurs cu textul

deciziei instanței de apel consideră că temeiul pentru recurs prevăzut în art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în cauză, întrucît prima

instanță i-a aplicat inculpatului Tiutiunic Gleb în baza art. 2171 alin. (3) lit. b) Cod

penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, pedeapsa echitabilă

sub formă de 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita

anumită activitate legată de circulația legală a substanțelor narcotice sau a analogilor

acestora pe un termen de 3 ani, pedeapsa aplicată fiind corect suspendată parțial,

stabilindu-i-se perioada de executare a pedepsei cu închisoare pe termen de 1 an,

restul pedepsei de 1 an aplicată inculpatului, a fost suspendată condiționat pe o

perioadă de probațiune de 1 an, soluție ce întemeiat a fost menținută de către instanța

de apel prin decizia din 22 ianuarie 2020.

De asemenea, Colegiul penal consideră că prima instanță a efectuat o temeinică

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului Tiutiunic Gleb, atît sub aspectul

naturii cît și al cuantumului acesteia, fiind respectate criteriile generale prevăzute în

6

art. 75 Cod penal, soluție menținută și de către instanța de apel.

Colegiul penal remarcă că prin criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg

cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii

pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvîrșirea infracțiunii.

Individualizarea pedepsei constă din obligațiunea instanței de a stabili măsura

pedepsei concrete infractorului, necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor

legii penale și pedepsei penale. Legea penală fixează cadrul legal în limitele căruia

instanța de judecată efectuează operația de stabilire și aplicare a pedepsei

infractorului. Astfel, instanța de judecată stabilește termenul sau mărimea pedepsei

în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale din Partea Specială a Codului

penal, în baza căreia a fost calificată fapta ca infracțiune.

Astfel, Colegiul penal constată că, prima instanță a efectuat o corectă

individualizare a pedepsei stabilite sub formă de închisoare de 2 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea prevederilor art. 901 Cod

penal, pedeapsa aplicată fiind întemeiat suspendată parțial, apelul declarat de

avocatul Cojocar Rodica în numele inculpatului corect a fost respins ca nefondat.

Din materialele cauzei rezultă că la aplicarea pedepsei inculpatului Tiutiunic

Gleb pentru infracțiunea comisă, prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținînd cont de personalitatea inculpatului, care nu

este la prima abatere de la legea penală, săvîrșirea cu intenție a unei infracțiuni grave

îndreptată împotriva sănătății publice și a conviețuirii sociale, lipsa circumstanțelor

agravante, a recunoscut vinovăția integral și sincer s-a căit în cele săvârșite, cauza

fiind examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, vîrsta

tînără, corect a ajuns la concluzia, că scopul restabilirii echității sociale, educativ și

preventiv al pedepsei în cazul lui Tiutiunic Gleb poate fi atins prin stabilirea

pedepsei, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, cu

aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita anumită activitate legată de

circulația legală a substanțelor narcotice sau a analogilor acestora pe un termen de 3

ani, iar în conformitate cu art. 901 Cod penal a fost suspendată parțial executarea

pedepsei aplicate lui Tiutiunic Gleb, stabilindu-i-se perioada de executare a pedepsei

cu închisoare pe termen de 1 an, restul pedepsei de 1 an închisoare aplicată

inculpatului, a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an,

aceasta fiind una în măsură să asigure realizarea scopului legii penale, și anume

restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane, luîndu-se în considerație toate circumstanțele pe caz.

Ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, de

comportamentul acestuia după comiterea infracțiunii, astfel argumentele

recurentului privind aplicarea unei pedepse mai blînde nonprivativă de libertate, sunt

7

neîntemeiate.

Argumentele recurentei precum că „inculpatului Tiutiunic Gleb urmează să-i

fie aplicată a pedeapsă mai blîndă, deoarece acesta și-a recunoscut vina, s-a căit

sincer de cele comise, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii”, Colegiul penal

le consideră neîntemeiate și menționează că inculpatul a beneficiat de reducerea

pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală. Mai mult

ca atît acesta anterior a beneficiat de institutul „pedepselor nonprivative de libertate”

și careva concluzii nu a tras, or din nou a comis infracțiune similară prevăzută de

art. 2171 alin. (3) lit. b) Cod penal, sfidînd astfel cu desăvîrșire atît normele morale

cît și legea penală.

Reieșind din cele enunțate, instanța de recurs, conchide că temeiurile indicate

de recurent nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care

ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul rejudecării hotărîrii

judecătorești și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cojocar Rodica

în numele inculpatului Tiutiunic Gleb, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 22 ianuarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Tiutiunic Gleb

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Boico Victor

8