1ra-192/2020 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-192/2020 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarului nr.1ra- 192/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpatul

Muncelevicius Ion împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău, din 04 iunie 2019 și a sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din

10 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui

Muncelevicius Ion XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.03.2018 – 09.04.2019;

Instanța de apel: 16.05.2019 – 04.06.2019;

Instanța de recurs: 09.08.2019 – 05.05.2020.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată

A C O N S T A T A T :

Muncelevicius Ion a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.287 alin.(1) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 550 unități convenționale, echivalent cu 27.500

(douăzeci și șapte mii cinci sute) lei.

S-a explicat lui Muncelevicius Ion că este în drept să achite jumătate din

amenda stabilită, ce constituie 13.750 (treisprezece mii șapte sute cincizeci) lei,

dacă o plătește în cel mult 72 de ore din momentul în care hotărârea devine

executorie. în acest caz, se consideră că sancțiunea amenzii este executată

integral.

S-a încasat de la Muncelevicius Ion în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în sumă de 320 lei, constituite din costul raportului de expertiză

1

medico-legală din 24.05.2017. În rest, solicitările procurorului privind

încasarea cheltuielilor judiciare s-au respins ca fiind neîntemeiate.

Acțiunea civilă înaintată de Zoia Petru către Muncelevicius Ion s-a

admis în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirii să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Muncelevicius Ion la XXXXX, în jurul orei 19.00, aflându-se în stradă în

satul XXXXX, raionul XXXXX, din intenții huliganice, încâlcind grosolan

ordinea publică și manifestând o vădită lipsă de respect față de societate,

i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale

corpului cet. Zoia Petru, cauzându-i leziuni corporale care potrivit

raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX din 24 mai 2017, se califică ca

vătămări ușoare.

- procurorul în Procuratura raionului Rezina, Ludmila Devderea,

inculpatul Muncelevicius Ion, care a solicitat admiterea apelului, casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care, a-l recunoaște vinovat pe Muncelevicius Ion de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și în

corespundere cu prevederile acestui articol, art. 10 alin.(2) Cod penal, a-i

stabili o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 700 u .c., ceea ce

constituie 14000 lei.

- inculpatul Muncelevicius Ion, care a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care să fie achitat.

3.1 În motivarea apelului procurorul a indicat că:

- prima instanță corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept

încadrând acțiunile infracționale ale inculpatului Muncelevicius Ion în

baza prevederilor art. 287 alin. (1) Cod penal și recunoscându-l vinovat de

comiterea acestei infracțiuni, însă eronat a calculat amenda conform noii

valori a unității convenționale;

- potrivit modificărilor la Codul penal adoptate prin Legea nr. 207

din 29.07.2016, intrată în vigoare din 07.11.2016, sancțiunea articolului 287

alin. (1) Cod penal de care este învinuit inculpatul, a fost majorată de la

prevederile vechi pedeapsa cu amendă în mărime de la 200 la 700 u.c., la

prevederile noi de la 550 -1050 u.c, tot prin modificările menționate, a fost

majorată unitatea convențională de la 20 lei la 50 lei;

2

- articolul 10 alin. (2) Cod penal, prevede că Legea penală care

înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de

săvârșirea infracțiunii nu are efect retroactiv;

- infracțiunea comisă de către inculpatul Muncelevicius Ion a avut

loc la 26 iunie 2016, adică până la intrarea în vigoare a prevederilor Legii

nr. 207 din 29.07.2016 prin care a fost modificate / completate un sir de

articole din codul penal;

- la aplicarea prevederilor art. 287 alin. (1) Cod penal, de către prima

instanță urma ca amenda aplicată inculpatului să fie calculată conform

vechii valori a unității convenționale, adică 20 lei și nu 50 lei.

3.2 În motivarea apelului inculpatul a indicat că:

- în acțiunile lui nu se întrunesc elementele componenței de

infracțiune prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, deoarece consideră

că în cadrul cercetării judecătorești a fost dovedit faptul că anume Zoia

Petru a fost acela care a început și a provocat bătaia. Pe acest fapt cauza

penală a fost expediată în instanța de judecată, unde Zoia Petru are

calitatea de inculpat, iar Muncelevicius Ion are calitatea de parte vătămată;

- acțiunea civilă înaintată de Zoia Petru împotriva lui Muncelevicius

Ion privind încasarea prejudiciului material și moral solicit să fie respinsă

ca neîntemeiată.

iunie 2019, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului Muncelevicius

Ion. A fost admis apelul procurorului, casată sentința în partea stabilirii și

individualizării pedepsei și pronunțată în această parte o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:

Lui Muncelevicius Ion recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.287 alin. (1) Cod penal i-a fost aplicată pedeapsă sub

formă de amendă în mărime de 550 (cinci sute cincizeci) unități

convenționale, ceea ce constituie suma de 11000 (unsprezece mii) lei.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute fără modificări.

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la

concluzia că inculpatul Muncelevicius Ion a săvârșit infracțiunea imputată

lui, însă la individualizarea pedepsei nu a ținut cont de prevederile legale

ce guvernează instituția aplicării pedepsei și anume de prevederile art. 64

Cod penal.

Instanța de apel a reținut că Muncelevicius Ion, fiind audiat în

ședința primei instanțe, vinovăția în săvârșirea infracțiunii incriminate nu

a recunoscut.

3

Fiind audiat în ședința instanței de apel inculpatul a indicat că nu se

consideră vinovat, precizând că a fost internat în spital, are copii la

întreținere. Conflictul l-a început partea vătămată, loviturile le-a aplicat

partea vătămată.

Instanța de apel analizând și apreciind declarațiile inculpatului prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor lea apreciat ca fiind ne

veridice, or inculpatul oferă astfel de depoziții în sensul de a se eschiva de

la răspundere penală, mai mult, instanța apel a menționat din depozițiile

expuse că conflictul între inculpat și partea vătămată a avut loc, însă

declarațiile inculpatului în partea în care a indicat că de fapt vinovat de

comiterea infracțiunii în speță s-ar face partea vătămată nu pot fi reținute

din motivele expuse infra.

Instanța de apel, analizând și apreciind declarațiile părții vătămate

prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor lea apreciat ca fiind

veridice, consecvente, pertinente, utile, din care se atestă că în stradă, a

fost atacat prin surprindere de către cet. Muncelevicius Ion, de la lovitură

a căzut jos fără cunoștință, deoarece a avut loc în regiunea capului, după

ce a căzut jos, a mai primit câteva lovituri.

Instanța de apel, analizând și apreciind declarațiile martorilor prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor lea apreciat ca fiind utile,

veridice, consecvente, pertinente, din care se atestă că inculpatul a comis

infracțiunea pentru care a fost condamnat, or aceste probe coroborează cu

declarațiile părții vătămate și combat alegațiile inculpatului.

Succesiv, instanța de apel a stabilit că vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat mai este demonstrată

și prin sistemul de acte și documente acumulate și administrate în cadrul

urmăririi penale.

Instanța de apel, analizând și apreciind aceste probe prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenții, concludenții și utilității lor lea apreciat ca fiind dobândite cu

respectarea normelor de procedură penală fiind concludente, pertinente,

utile, care coroborează între ele și indică indubitabil că Muncelevicius Ion

a comis infracțiunea prevăzută de art.287 alin. (1) Cod penal și anume,

huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și

4

acțiunile care, prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită.

În continuare, instanța de apel, a remarcat că partea apărării în

vederea demonstrării nevinovăției inculpatului a invocat mai mulți

martori audiați în cadrul cercetării judecătorești.

În acest context, instanța de apel analizând și apreciind aceste

declarații prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor lea apreciat ca

ne fiind veridice, utile și pertinente, or persoanele menționate sunt rudele

inculpatului, premisă ce oferă posibilitatea a considera depozițiile ca fiind

părtinitoare.

Instanța de apel a reținut, din probele analizate și apreciate că,

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(1) Cod penal, ne fiind plauzibilă solicitarea inculpatului de a fi achitat.

În continuare, la numirea tipului și măsurii de pedeapsă

inculpatului, prima instanță a reiterat prevederile art. art. 6, 7, 61, 75 - 78

Cod penal însă nu le-a aplicat corespunzător, atâta timp cât nu a respectat

prevederile art. 64 Cod penal.

Instanța de apel, la individualizarea, stabilirea categoriei și

termenului pedepsei inculpatului, a ținut cont de prevederile art. art. 7,

16, 61, 75, 76, 77 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale

familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Astfel, instanța de apel a stabilit că, prima instanță întemeiat și

justificat a stabilit că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă

prin aplicarea unei pedepse sub formă de amendă în mărime minimă, în

cuantum de 550 u.c., însă eronat a indicat în dispozitivul sentinței faptul

că pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 550 u.c., constituie suma

de 27500 lei, or potrivit modificărilor la Codul penal adoptate prin Legea

nr. 207 din 29.07.2016, intrată în vigoare din 07.11.2016, sancțiunea

articolului 287 alin. (1) Cod penal, a fost majorată de la prevederile vechi

pedeapsa cu amendă în mărime de la 200 la 700 u. c., la prevederile noi de

la 550 -1050 u. c, tot prin modificările menționate, a fost majorată unitatea

convențională de la 20 lei la 50 lei.

A menționat instanța de apel și prevederile art. 10 alin. (2) Cod

penal, care prevede că Legea penală care înăsprește pedeapsa sau

înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii nu are

5

efect retroactiv. Infracțiunea comisă de către inculpatul Muncelevicius Ion

a avut loc la 26 iunie 2016, adică până la intrarea în vigoare a prevederilor

Legii nr. 207 din 29.07.2016, prin care a fost modificate/completate un șir

de articole din codul penal.

Având în vedere stipulările legal citate, la aplicarea prevederilor art.

287 alin. (1) Cod penal, de către prima instanță urma ca amenda aplicată

inculpatului să fie calculată conform vechii valori a unității convenționale,

adică 20 lei și nu 50 lei.

inculpatul Muncelevicius Ion, la 31 iulie 2019, prin care a solicitat casarea

totală a deciziei instanței de apel, casarea sentinței primei instanțe,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat.

Recursul a fost bazat pe temeiurile art. 427 alin.(1) pct. 6) 8) Cod de

procedură penală.

6.1. În motivarea recursului ordinar, inculpatul Muncelevicius Ion a

menționat că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței;

- atât prima instanță cât și instanța de apel nu au apreciat probele

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei,

și a ajuns la concluzia greșită că Muncelevicius Ion a comis infracțiunea

prevăzută de 287 alin. (1) Cod penal;

- consideră că în cadrul cercetării judecătorești a fost dovedită faptul

că anume partea vătămată Zoia Petru a fost acela care a început și a

provocat bătaia;

- i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, cazul său fiind

investigat superficial ne fiind stabilite motivele relevante și suficiente

pentru condamnarea sa cu amendă și nu au examinat probele apărării;

- acțiunile sale nu întrunesc elementele componenței infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal;

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta

este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

6

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în

camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

În recursul ordinar declarat către inculpat, acesta invocă temeiurile

de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

potrivit căror:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- acțiunile sale nu întrunesc elementele componenței infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (1) Cod penal; inclusiv și a obiecțiilor, redate asupra neaprecierea

probelor de către instanțele judecătorești din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, și greșită au ajuns la concluzia că

Muncelevicius Ion a comis infracțiunea prevăzută de 287 alin. (1) Cod penal; i-a

fost încălcat dreptul la un proces echitabil, cazul său fiind investigat superficial

ne fiind stabilite motivele relevante și suficiente pentru condamnarea sa cu

amendă și nu au examinat probele apărării.

În privința temeiului de recurs invocat de recurent, prevăzut de art.

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, precum că,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

Colegiul penal constată că, temeiul dat, nu și-a găsit confirmarea în

urma cercetării materialelor cauzei, nefiind identificate careva

circumstanțe care ar justifica incidența acestui temei dat fiind faptul că,

instanța de apel la judecarea apelului și adoptarea deciziei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), Cod de procedură penală, s-a expus

7

detaliat și argumentat asupra motivelor relevante invocate în apel, fiind

redate clar motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel de

casare parțială a sentinței în partea individualizării pedepsei, și a

pronunțat în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care: lui Muncelevicius Ion recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin. (1) Cod penal i-a fost

aplicată pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 550 (cinci sute

cincizeci) unități convenționale, ceea ce constituie suma de 11000

(unsprezece mii) lei, precum și în baza cumulului de probe, cercetate,

verificate și apreciate just prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, soluția instanței de apel nefiind afectată de o

eroare de fapt, motivarea soluției fiind în corespundere cu dispozitivul

hotărârii, care este expus clar, iar de către instanța de recurs ordinar nu

sunt identificate temeiuri de a interveni în decizia instanței de apel sub

aspectele contestate, or decizia instanței de apel este legală și întemeiată.

Cu referire la incidența cazului de casare prevăzut la pct. 8) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs reține că, din

argumentele recursului declarat se constată, și se solicită achitarea

ultimului, invocându-se critici referitor la inexistența elementelor

infracțiunii imputate.

Instanța de recurs menționează că, pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, este aplicabil atunci când nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și

agravante ale infracțiunii.

Privind criticile recurentului precum că, s-a ajuns la concluzia

greșită că Muncelevicius Ion a comis infracțiunea prevăzută de 287 alin.

(1) Cod penal, Colegiul penal menționează că, instanța de apel, în baza

probelor examinate, prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor,

apreciate ca fiind dobândite cu respectarea normelor de procedură penală,

referindu-se argumentat la declarațiile părții vătămate Zoia Petru,

declarațiile martorului Pavlov Aliona, raportul de expertiză medico –

legală nr 56 din 24.05.2017, conform căruia la cet. Zoia P., s-a constatat

traumă confuză pe față, echimoze pa față, torace și antebrațul stâng

escoriații pe membrele superioare, care au fost provocate ca rezultat al

8

acțiunii traumatice cu obiect contodent, care putea fi pumnul s-au

piciorul, posibil în timpul și circumstanțele indicate, în comun conform

criteriului pericolului pentru viața, se califică ca vătămare ușoară și

determină o dereglarea a sănătății de scurtă durată.

Este argumentată și concluzia instanței de apel la declarațiile

martorilor apărării, instanța expunându-se că, prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, declarațiile acestora nu pot fi apreciate ca fiind veridice

utile și pertinente, or, personale menționate sunt rudele inculpatului,

premisă ce oferă posibilitatea de a fi considerat depozițiile ca fiind

părtinitoare. Astfel, instanța de apel nu a putut reține ca fiind plauzibilă

solicitarea inculpatului de a fi achitat.

În continuare, la numirea tipului și măsurii de pedeapsă

inculpatului, Colegiul penal lărgit, statuează că, prima instanță a reiterat

prevederile art. art. 6, 7, 61, 75 - 78 Cod penal, însă nu le-a aplicat

corespunzător, atâta timp cât nu a respectat prevederile art. 64 Cod penal.

Astfel, instanța de apel, corect a casat sentința primei instanțe, în

partea stabilirii pedepsei, și lui Muncelevicius Ion recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin. (1) Cod penal i-a fost

aplicată pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 550 (cinci sute

cincizeci) unități convenționale, ceea ce constituie suma de 11000

(unsprezece mii) lei, deoarece prima instanță, eronat a indicat în

dispozitivul sentinței faptul că pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de 550 u.c., constituie suma de 27500 lei, or potrivit modificărilor la Codul

penal adoptate prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, intrată în vigoare din

07.11.2016, sancțiunea articolului 287 alin. (1) Cod penal, a fost majorată

de la prevederile vechi pedeapsa cu amendă în mărime de la 200 la 700 u.

c., la prevederile noi de la 550 -1050 u. c, tot prin modificările menționate,

a fost majorată unitatea convențională de la 20 lei la 50 lei.

Colegiul penal conchide că, temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aspectele contestate nu se identifică, or instanța de apel s-a expus în

decizia sa, detaliat și argumentat asupra fiecărei probe prezentate și

chestiunilor esențiale invocate în apel, iar motivarea din decizia acesteia

(pag. 4,5,6 din decizie), în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita

repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce

vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii

sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van

9

de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de

drept invocate în recurs care ar fi afectat hotărârea atacată, deoarece

soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul

Muncelevicius Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 04.06.2019 în cauza penală în privința lui Muncelevicius Ion

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

10