1ra-73/2020 — art. 320 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 320 alin. 1 CP
- Temei legal
- articolul 427 alin.1 pct. 6 CPP
1ra-73/2020 — art. 320 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-73/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
03 martie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Turcan Anatolie, Cobzac Elena,
a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul
ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție
Chișinău, Bradu Valentina împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 10 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui
Moroga Ion XXXXX, născut la XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 15.11.2017 – 11.01.2019
instanța de apel: 04.03.2019 – 10.04.2019
instanța de recurs: 25.06.2019 – 03.03.2020
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură
penală, legal executată.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 11 ianuarie
2019, Moroga Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art.320 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită sancțiune sub formă
de amendă în mărime de 550 unități convenționale, echivalentul a 27 500 lei.
A fost explicat condamnatului că, în conformitate cu art. 64 alin. (31)
Cod penal, este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o
plătește în cel mult 3 zile lucrătoare din momentul în care hotărârea devine
executorie. în acest caz, se consideră că sancțiunea amenzii este executată
integral.
În sentință, prima instanță a constatat că:
Moroga Ion, la data de XXXXX, pe încăperea din demisolul blocului
XXXXX, mun. Chișinău, proprietarul căruia este inculpatul a fost aplicat
sechestru, prin care au fost aplicate mai multe restricții, de înstrăinare,
donare, gajare, inclusiv și efectuarea căror-va lucrări de construcție,
reconstrucție sau reparație, unde contrar celor menționate, Moroga Ion a
efectuat lucrări de reparație în interiorul subsolului, iar la XXXXX, a
deteriorat peretele de bază a blocului de locuit instalând o ușă, în lipsa
documentației relevante și expertizei tehnice, autorizației de construcție,
1
certificat de urbanism, acordul locatarilor, astfel periclitând integritatea
structurală a blocului de locuit.
Ulterior, la XXXXXși respectiv la XXXXX, în privința ultimului au fost
întocmite procese-verbale cu privire la contravenție în baza art. 318 alin. (1)
Cod contravențional, cu remiterea în instanța de judecată, ultimul încălcând
prevederile hotărârilor instanței de judecată, la XXXXX, a continuat
efectuarea lucrărilor de reparație, fără a ține cont că a fost sancționat
contravențional pe faptul dat.
Astfel, prin acțiunile sale Moroga Ion a comis infracțiunea prevăzută
de art.320 alin.(1) Cod penal, individualizată prin „neexecutarea hotărârii a
instanței de judecată, adică neexecutarea intenționată sau eschivarea de la
executarea a hotărârii instanței de judecată, dacă aceasta a fost comisă după
aplicarea sancțiunii contravenționale”.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Chisilița Corneliu, în
numele inculpatului, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea
sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care Moroga Ion să fie achitat.
3.1 În motivarea apelului avocatul Chisilița Corneliu a indicat că:
- prima instanță eronat a stabilit întrunirea laturii obiective în prezenta
cauză, din considerentul că pentru art. 320 alin.(1) Cod penal, latura
obiectivă se exprimă prin neexecutarea intenționată, precum și prin
eschivarea de la îndeplinirea hotărârilor judecătorești. La caz, condamnatului
i se impută că nu a executat încheierea cu privire la aplicare măsurilor de
asigurare a acțiunii din 22.12.2016, ceea ce rezultă că neîntemeiat instanța de
judecată a asociat încheierea prin care s-a dispus aplicarea măsurilor de
asigurare cu hotărârea judecătorească, între aceste două acte există o
distincție evidentă.
- legiuitorul prin prevederile art. 320 alin.(1) Cod penal incriminează
răspunderea doar pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive,
iar în privința lui Moroga Ion, neconformarea inculpatului cu încheierea
instanței de judecată privind aplicarea măsurilor de asigurare, nu este
pasibilă de atragere a răspunderii penale în baza art. 320 alin.(1) Cod penal;
- nu este întrunită latura obiectivă a infracțiunii, or, Moroga Ion, chiar
de nu se conforma încheierii cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare
din 22.12.2016, acesta putea fi atras la răspundere potrivit dispozițiilor art.
175 Cod de procedură civilă și nu în ordine contravențională sau penală;
- la materialele cauzei penale a fost anexată hotărârea Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani 12.09.2017, prin care Moroga Ion a fost recunoscut
vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 318 Cod
contravențional. Consideră, la acel moment instanța de judecată trebuia să
înceteze procesul contravențional și să nu-l recunoască vinovat pe Moroga
2
Ion, din considerentul că a fost încălcată normele cu privire la competență,
procesul-verbal fiind întocmit de către agentul constatator Harabari Ion care
face parte din IP Chișinău și nu este executor judecătoresc cum cere legea. O
asemenea hotărâre de atragere la răspundere contravențională, consideră că
nu satisface cerințele necesare pentru a fi pusă la baza atragerii la răspundere
penală în baza art. 320 alin. (1) Cod penal;
- perioada de timp dintre care Moroga Ion a fost sancționat
contravențional prin hotărârea Judecătoriei Chișinău din 12.09.2018 și
perioada de timp care organul de urmărire penală susține că au fost
efectuate lucrări de construcție – 26-27 septembrie, este una relative
restrânsă. Organul de urmărire penală și prima instanță nu au sesizat faptul
că sancțiunea contravențională se suprapune cu pretinsele lucrări de
construcție efectuate la 26-27 septembrie;
- probatoriul anexat la materialele cauzei penale rezultă că pretinsa
construcție era efectuată de către Rusu Ghenadie. În aceste circumstanțe
organul de urmărire penală nu a antrenat sub nici o formă persoana sus
numită în cadrul urmăririi penale. Nu a stabilit identitatea veridică a
persoanei, cu toate acestea consideră că persoana trebuia și putea fi audiată
de către organul de urmărire penală în baza art. 105 Cod de procedură
penală, din considerentul că așa cum pretind martorii, anume această
persoană efectua lucrări și putea comunica informații importante despre
efectuarea lucrărilor. Pe durata desfășurării urmăririi penale, cât și la
judecarea cauzei, primei instanțe nu a fost demonstrate careva legături între
persoana care desfășura lucrări cu Moroga Ion;
- condamnarea lui Moroga Ion o consideră abuzivă, bazată pe
presupuneri nefondate, nu poate fi condamnată o persoană în lipsa
dovezilor clare care ar confirma actul de învinuire, or acest fapt contravine
principiului de bază a legii penale prin care nici o persoană nu poate fi trasă
la răspundere penală dacă nu este dovedită vinovăția acesteia.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10
aprilie 2019, a fost admis apelul avocatului Chisilița Corneliu în numele
inculpatului Moroga Ion, casată sentința Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani din 11.01.2019, rejudecată cauza și pronunță o nouă hotărâre potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care Moroga Ion a fost achitat
pe art. 320 alin.(1) Cod penal, din lipsa elementelor infracțiunii.
4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, audiind părțile,
verificând probele administrate la urmărirea penală, care au fost verificate
în prima instanță, a considerat, că la pronunțarea sentinței, prima instanță
nu a ținut cont de prevederile art. 101 alin.(l), art.384 alin.(3), art. 385 alin. (1)
Cod de Procedură Penală.
3
Prima instanță nu a dat o apreciere cuvenită prevederilor legale ce
guvernează speța dedusă judecății, de vreme ce, instanța de apel nu reține
probele administrate de organul de urmărire penală, ca fiind pertinente,
concludente și veridice în conformitate cu prevederilor art. 27, 99-101 Cod
de procedură penală, or, în cazul dat, fapta incriminată lui Moroga Ion nu
întrunește elementele infracțiunii prevăzute art. 320 alin.(1) Cod penal.
Instanța de apel a reținut că prin rechizitoriul, inculpatul Moroga Ion
se învinuiește că, la data de XXXXX, pe încăperea din demisolul blocului,
XXXXX, mun. Chișinău, proprietarul căruia este inculpatul, a fost aplicat
sechestru, prin care au fost aplicate mai multe restricții, de înstrăinare,
donare, gajare inclusiv și efectuarea cărorva lucrări de construcție,
reconstrucție sau reparație, unde contrar celor menționate, Moroga Ion a
efectuat lucrări de reparație în interiorul subsolului, iar la XXXXX, a
deteriorat peretele de bază a blocului de locuit instalând o ușă, în lipsa
documentației relevante și expertizei tehnice, autorizației de construcție,
certificat de urbanism, acordul locatarilor, astfel periclitând integritatea
structurală a blocului de locuit. Ulterior, la XXXXXși respectiv la XXXXX,
în privința ultimului au fost întocmite procese-verbale cu privire la
contravenție în baza art. 318 alin. (1) Cod contravențional, cu remiterea în
instanța de judecată, ultimul încâlcind prevederile hotărârilor instanței de
judecată, la XXXXX a continuat efectuarea lucrărilor de reparație, fără a tine
cont că a fost sancționat contravențional pe faptul dat.
Probele prezentate de către procuror în susținerea acuzării,
cercetându-le prin prisma rigorilor de drept, instanța de apel a considerat că
acestea din urmă nu demonstrează vinovăția inculpatului Moroga Ion de
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 320 alin.(1) Cod penal, iar în
contextul dat, prima instanță a făcut o apreciere eronată a probatoriului
administrat, ajungând în mod pripit la concluzia că Moroga Ion se face
vinovat de comiterea infracțiunii de neexecutarea hotărârii a instanței de
judecată, or, în acțiunile acestuia lipsesc elementele infracțiunii incriminate.
Instanța de apel a statuat că, obiectul juridic special al infracțiunii
specificate la alin.(1) art. 320 Cod penal, îl constituie relațiile sociale cu
privire la prevenirea neexecutării sau eschivării de la executare a hotărârii
instanței de judecată.
Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art. 320 Cod penal
constă în fapta prejudiciabilă exprimată în inacțiunea de neexecutare sau
eschivare de la executarea hotărârii instanței de judecată, dacă aceasta a fost
comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale.
Modalitățile normative cu caracter alternativ ale inacțiunii
prejudiciabile analizate sunt: neexecutarea hotărârii instanței de judecată,
dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale;
4
eschivarea de la executarea hotărârii instanței de judecată, dacă aceasta a fost
comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale.
Infracțiunea specificată la alin.(1) art.320 Cod penal este o infracțiune
formală. Aceasta se consideră consumată din momentul încetării activității
infracționale sau din momentul survenirii unor evenimente care împiedică
această activitate.
Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la alin.(2) art.320 Cod penal se
caracterizează prin intenție directă. Motivele acestei infracțiuni se exprimă
în: ură, indolență.
Subiectul infracțiunii specificate la alin.(1) art.320 Cod penal este
persoana fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins
vârsta de 16 ani.
Sub aspectul dat, instanța de apel a reținut că, prima instanță eronat
și pripit a conchis că Moroga Ion se face vinovat de comiterea infracțiunii de
neexecutarea hotărîrii instanței de judecată, în situația în care, în cadrul
cercetării judecătorești în ședința instanței de apel, a fost stabilit cu
certitudine că în acțiunile lui Moroga Ion lipsește latura obiectivă a
infracțiunii incriminate.
În acest sens, instanța de apel a reținut că, potrivit art.467 alin.(1) Cod
de procedură penală, hotărârile judecătorești definitive sunt obligatorii
pentru toate persoanele fizice și juridice din țară și au putere executorie pe
întreg teritoriul Republicii Moldova.
În acestă ordine de idei, instanța de apel a reținut că, în procedura
judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău a fost depusă cererea de chemare în
judecată înaintată de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr.312
împotriva lui Moroga Ion și Moroga Angela privind revocarea dreptului de
proprietate.
În baza titlului executoriu din 22.12.2016, instanța de judecată a aplicat
sechestru pe bunul imobil cu nr. cadastral 0100404.018.02.030 cu suprafața
de 156.6 m2, situat pe adresa mun. Chișinău. str. Ceucari, 5/1 și a interzis
pârâților Moroga Ion și Moroga Angela înstrăinarea sub orice formă,
inclusiv prin donare, gajare, transmiterea terțelor persoane, ipotecare a
bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 156.6 m2, situat pe
adresa mun. Chișinău, str. XXXXX, precum și efectuarea unor lucrări de
construcție, reconstrucție și/sau demolare, reparație.
Documentul executoriu emis de judecătoria Rîșcani. mun. Chișinău a
intrat în vigoare la data de 22.12.2016.
Prin încheierea de aplicarea a măsurilor asigurătorii, emis de
executorul judecătoresc Prutean Viorica, a fost dispusă intentarea procedurii
de executare a documentului executoriu din 22.12.2016 emis de judecătoria
Rîșcani, mun. Chișinău și aplicat sechestrul pe bunul mobile și imobile la ÎS
5
„Cadastru”, care aparține cu drept de proprietate debitorului Moroga Ion și
Moroga Angela. pe bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX.
Instanța de apel, a considerat că Moroga Ion nu poate fi supus
răspunderii penale în baza art.320 Cod penal, în situația în care, în privința
bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX, situat pe adresa mun. Chișinău, str.
XXXXX, ce aparține cu drept de proprietate lui Moroga Ion, a fost emisă
încheiere privind aplicarea sechestrului, dar nu o hotărâre definitivă, așa cum
prevede legislația în vigoare.
Instanța de apel, a reiterat că pe cauza la cererea de chemare în judecată
înaintată de Cooperaiva de Construcție a Locuințelor nr.312 împotriva lui
Moroga Ion și Moroga Angela privind revocarea dreptului de proprietate,
nu a fost emisă vreo hotărâre judecătorească definitivă, or, în acest sens,
lipsesc careva probe concludente și pertinente, însă încheierea privind aplicarea
sechestrului nu este un act privind soluționarea cauzei civile în fond, ceea ce denotă
că actul respectiv nu poate fi pus la baza unei condamnări în temeiul art.320 Cod
penal.
În cadrul cercetării judecătorești nu au fost prezentate careva
argumente plauzibile, ce ar confirmă că inculpatul Moroga Ion, nu a executat
intenționat sau s-a eschivat de la executarea a hotărârii instanței de judecată,
or, pe cauza civilă nici nu a fost emisă hotărâre definitivă, astfel, că în afara
oricărui dubiu, se constată evident și elocvent lipsa laturii obiective în
acțiunile inculpatului, fapt ce condiționat că acesta urmează a fi achitat pe
art. 320 alin.(1) Cod penal, din motivul lipsei elementelor infracțiunii.
Decizia instanței de apel, a fost atacată cu recurs ordinar de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, prin
care invocând ca temei pentru recurs ordinar prevederile art. 427 alin. (1) pct.
6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea totală a deciziei instanței de
apel, cu menținerea fără modificări a sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani din 11 ianuarie 2019.
5.1. În motivarea recursului ordinar, procurorul a menționat:
- decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția;
- instanța de apel a făcut o apreciere tendențioasă și formală de ordin
general a probelor și circumstanțelor cauzei penale, nu a indicat în decizi
dovezi convingătoare de ce în acțiunile inculpatului nu sânt prezente
elementele infracțiunii incriminate de organul de urmărire penală și
constatate de prima instanță;
- instanța de apel nu a îndeplinit prevederile normelor art. art. 414, 417
alin. (1), pct. (8), Cod de procedură penală nici de explicațiile date de plenul
Curții Supreme de Justiție la pct. 14 al Hotărârii nr. 22, din 12decembrie 2005;
6
- instanța de apel nu a analizat în ansamblu toate probele puse la baza
învinuirii, nu a respectat în deplină măsură prevederilor normelor legale;
- instanța de apel a dat o apreciere greșită probelor prezentate de
acuzator, nu l-ea analizat multilateral și obiectiv;
- motivarea soluției contrazic dispozitivul hotărârii;
Asupra recursului declarat, a fost depusă referință de către avocatul
Chisilița Corneliu în numele inculpatului Moroga Ion prin care a expus că
instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de
recurent și respectiv decizia atacată conține motivele legale pe care se
întemeiază soluția, considerând astfel, că lipsesc temeiuri de casare
considerând inadmisibil recursul înaintat.
Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul
penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis cu casarea totală a
deciziei instanței de apel, din următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2 lit. a) Cod de procedură
penală, judecând recursul, instanța este în drept să-l admită, cu casarea
totală sau parțială a hotărârii atacate și cu menținerea hotărârii primei
instanțe, când apelul a fost greșit admis.
Colegiul penal lărgit regăsește incident speței, temeiul de casare
invocat de către recurent și stipulat la pct. 6), art.427 alin.(1), potrivit căruia
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile
de drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul când hotărârea atacată
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției
contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a
admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.
Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,
judecând apelul, instanța de apel urmează să verifice legalitatea și temeinicia
hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform
materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate în ședința instanței
de apel.
Întrucât judecarea apelului constituie o continuare a examinării
fondului cauzei, prevederile art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală
instituie prerogativa instanței de apel de a da o nouă apreciere probelor
administrate în fața primei instanțe.
Colegiul penal lărgit constată că decizia instanței de apel prezintă
deficiențe în spațiul aprecierii multilaterale și obiective a circumstanțelor
cauzei în raport cu probele acumulate și administrate pe parcursul
examinării cauzei, demonstrându-se astfel neconformarea întocmai a
prevederilor legale nominalizate și, drept consecință, admiterea greșită a
apelului declarat de apărătorul inculpatului.
7
Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel, nejustificat l-a
achitat inculpatul Moroga Ion pe art. 320 alin.(1) Cod penal, invocând că
materialul probator nu demonstrează vinovăția inculpatului de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 320 alin.(1) Cod penal, iar prima instanță a dat
o apreciere eronată probatoriului administrat, ajungând în mod pripit la
concluzia că Moroga Ion se face vinovat de comiterea infracțiunii de
neexecutare a hotărârii instanței de judecată, iar, în acțiunile acestuia lipsesc
elementele infracțiunii, întrucât, din materialele cauzei a fost stabilit că,
Moroga Ion a încălcat restricțiile impuse acestuia prin încheierea de
asigurare a acțiunii emisă de Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău la data de
22 decembrie 2016, fapt dovedit incontestabil prin declarațiile martorilor
Grinco Igor – administrator al CCL-312 și Malai Petru – locatar al blocului
locativ din mun. Chișinău str. XXXXX, care au declarat că, inculpatul chiar
și după aplicarea sechestrului asupra bunului imobil din mun. Chișinău, str.
XXXXX, a continuat efectuarea lucrărilor de construcție amplasând pe
pereți teracotă și tapete, distrugând perete de bază al blocului locativ și
instalând o ușă în acel loc, lucrările date fiind continuate chiar și după ce a
fost sancționat cu amendă contravențională în temeiul art. 318 alin.(1) Cod
contravențional.
Instanța de recurs reține că sunt neîntemeiate alegațiile instanței de
apel potrivit cărora inculpatul nu poate fi tras la răspundere penală în baza
art. 320 Cod penal, în situația în care, în privința bunului imobil cu nr.
cadastral XXXXX, situat pe adresa mun. Chișinău, str. XXXXX, ce aparține
cu drept de proprietate lui Moroga Ion, a fost emisă încheierea privind
aplicarea sechestrului, dar nu o hotărîre definitivă, așa cum prevede
legislația în vigoare.
Potrivit art. 14 alin.(1) Cod de procedură civilă, la judecarea cauzelor
civile în prima instanță, actele judiciare se emit în formă de hotărâre,
încheiere și ordonanță, prin urmare, corect a fost emisă la caz încheiere,
aceasta fiind adoptată în baza hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani
din 22.12.2016.
Colegiul penal apreciază legală și întemeiată sentința instanței de fond,
considerând util de a menționa și prevederile art.120 sin Constituția
Republici Moldova, conform cărora, este obligatorie respectarea sentințelor
și a altor hotărîri definitive ale instanțelor judecătorești, precum și
colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării
sentințelor și a altor hotărîri judecătorești definitive.
Mai mult, instanța de recurs atestă că inculpatul inclusiv în perioada
când avea aplicate restricții a efectuat lucrări de reparație în interiorul
subsolului, respectiv, la XXXXX și XXXXX, în privința ultimului au fost
întocmite procese-verbale cu privire la contravenție în baza art. 318 Cod
8
contravențional, cu remiterea în instanța de judecată, ultimul încălcând
prevederile hotărârilor instanței de judecată, la XXXXX, a continuat
efectuarea lucrărilor de reparație, fără a ține cont că a fost sancționat
contravențional pe faptul dat.
Vinovăția inculpatului Moroga Ion a fost dovedită pe deplin și
acțiunile acestuia corect fiind încadrate de către prima instanță în baza art.
320 alin. (1) Cod penal, adică, neexecutarea hotărârii a instanței de judecată,
adică neexecutarea intenționată sau eschivarea de la executarea a hotărârii
instanței de judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii
contravenționale.
Este de menționat că, Moroga Ion știind că în privința sa este emisă o
încheiere a instanței de judecată cu privire la interdicția de a efectua lucrări
de construcție, reconstrucție și/sau demolare, reparație a bunului imobil cu
nr. cadastral XXXXXcu suprafața de 156,6 m2, situat pe adresa mun.
Chișinău, str. XXXXX, însă cu toate acestea a încălcat hotărârea instanței de
judecată și în mod intenționat, chiar după aplicarea sancțiunii
contravenționale pentru neexecutarea intenționată a hotărârii menționate a
continuat lucrările de construcție în demisolul blocului locativ situat mun.
Chișinău, str. XXXXX.
La fel, instanța de apel nu a reținut că, Moroga Ion intenționat a
încălcat hotărârea instanței de judecată, chiar și după aplicarea sancțiunii
contravenționale, manifestat prin efectuarea lucrărilor de construcție.
Asemenea circumstanțe evident demonstrează neconștientizarea de
către inculpat a acțiunilor sale, care constituie infracțiune.
Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată motivarea eronată a
concluziei instanței de apel cu privire la emiterea unei noi hotărâri, apelul
astfel fiind greșit admis.
Colegiul penal lărgit reține că temeiul de recurs prevăzut la pct. 6) alin.
(1) art. 427 Cod de procedură penală, indicat de recurent și-a găsit
confirmare la examinarea cauzei, deoarece din materialele cauzei rezultă că
instanța de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv
cu respectarea prevederilor art. 414, 417 alin. (1) pct. 7) și 8) Cod de
procedură penală și nu a făcut o analiză suficientă a tuturor probelor și
circumstanțelor cauzei, cu expunerea și argumentarea justificată a
concluziilor sale.
La fel, instanța de recurs constată că, odată cu depunerea cererii de
apel, apărătorul inculpatului nu a prezentat instanței de judecată probe noi
sau circumstanțe de fapt, ce nu au fost cunoscute primei instanțe și care
puteau permite instanței de apel de a concluziona o altă stare de fapt și de
drept asupra modalității de executare a pedepsei inculpatului, fiind în esență
eronat expusă doar poziția cu privire la achitarea inculpatului.
9
Din considerentele menționate supra, întrucât apelul apărătorului
inculpatului greșit a fost admis, Colegiul penal lărgit conchide că eroarea
comisă de instanța de apel urmează a fi corectată prin casarea deciziei
instanței de apel, cu menținerea sentinței.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura
de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, casează total decizia
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2019, în cauza
penală în privința lui Moroga Ion XXXXX, pe motiv că apelul a fost greșit
admis.
Menține sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 11 ianuarie
2019, prin care Moroga Ion XXXXX a fost recunoscut vinovat de comiterea
infracțiunii prevăzute de art.320 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită
pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 550 unități convenționale,
echivalentul a 27 500 lei.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 15 mai 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Boico Victor
Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
10