1re-1/2020 — art. 313 CPP

1re-1/2020 — art. 313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1re-1/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

către avocatul Urîtu Nicolae în numele petiționarei Railean Nadejda, prin care se

solicită casarea încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 24 iunie 2019,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 05.06.2019 – 24.06.2019

instanța de recurs: 08.08.2019 – 29.01.2020

A C O N S T A T AT :

drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale petiționarei Nadejda Railean, a

înaintat judecătorului de instrucție o plângere prin care solicită constatarea ca

fiind ilegale și anularea ordonanței procurorului în Procuratura Anticorupție,

Lilian Rudei din 15 aprilie 2019, prin care a fost refuzată în înregistrarea și

examinarea în ordinea prevederilor art. 274 din Codul de procedură penală a

plângerii adresate la 08 aprilie 2019, precum și a ordonanței procurorului ierarhic

superior, procuror-șef interimar al Procuraturii Anticorupție, Adriana Bețișor din

22 mai 2019, prin care a fost respinsă plângerea împotriva ordonanței din 15

aprilie 2019.

nerepartizarea în formă electronică, prin intermediul Programului Integrat de

Gestionare a Dosarelor, a celei de-a cincea cerere de recuzare a judecătorului

Lucia Bagrin, depusă la data de 30 noiembrie 2018.

A relatat că, de nerepartizarea cererii de recuzare înaintate se fac vinovați

judecătorul Valentin Lastavețchi, persoana responsabilă de repartizarea

dosarelor prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor,

Valentina Pereu, precum și funcționarul public Ina Breazu, care nu au ținut cont

de fișa de repartizare, de încheierea vice președintelui Judecătoriei Chișinău

(sediul Centru), Ghenadie Pavliuc, precum și de prevederile art. 1, 50 - 54 și art.

258 din Codul de procedură civilă. Invocă că toți funcționarii publici au acționat

în scopul ca ultima cerere de recuzare să nu fie repartizată și, respectiv,

examinată, astfel încălcându-i drepturile petiționarei Nadejda Railean la

examinarea pricinii civile care se afla pe rol.

A considerat că, ordonanța procurorului în Procuratura Anticorupție,

Lilian Rudei din 15 aprilie 2019, de refuzare în înregistrarea și examinarea în

1

ordinea art. 274 din Codul de procedură penală a plângerii adresate la data de 08

aprilie 2019, în privința acțiunilor ilicite relatate supra, este una ilegală, deoarece

procurorul, potrivit art. 265 din Codul de procedură penală, nu avea dreptul să

refuze primirea plângerii, fiind obligat să o examineze potrivit art. 274 din Codul

de procedură penală și să înceapă urmărirea penală.

fost respinsă plângerea apărătorului Nicolae Urîtu, care acționează în apărarea

drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale petiționarei Nadejda Railean,

împotriva ordonanței procurorului în Procuratura Anticorupție, Lilian Rudei din

15 aprilie 2019, prin care a fost refuzată în înregistrarea și examinarea în ordinea

prevederilor art. 274 din Codul de procedură penală a plângerii adresate la 08

aprilie 2019, precum și a ordonanței procurorului ierarhic superior procuror-șef

interimar al Procuraturii Anticorupție, Adriana Bețișor din 22 mai 2019, prin care

a fost respinsă plângerea împotriva ordonanței din 15 aprilie 2019, ca fiind

neîntemeiată.

3.1. În motivarea încheierii prima instanță a invocat că, prin Hotărârea

Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a articolului 265

alin. (2) din Codul de procedură penală (contestarea refuzului organului de

urmărire penală de a primi plângerea sau denunțul privind comiterea unei

infracțiuni)(sesizarea nr. 8g/2019) din 19 martie 2019, Curtea a admis excepția de

neconstituționalitate ridicată de către dl avocat Dumitru Harea, în dosarul nr. 10-

614/2018, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani și a fost declarat

neconstituțional alineatul (2) al articolului 265 din Codul de procedură penală.

Având în vedere că, obiectul plângerii înaintate ține inclusiv de

posibilitatea refuzului organului de urmărire penală de a primi plângerea sau

denunțul, precum și de modalitatea de contestare a acestuia, care rezultă anume

din prevederile art. 265 alin. (2) din Codul de procedură penală declarate

neconstituționale la data de 19 martie 2019, instanța de judecată reține că,

anterior, Curtea Constituțională și-a expus poziția asupra retroactivității și

neretroactivității hotărârilor Curții Constituționale în diferite cazuri, specificând

că retroactivitatea în sine poate genera consecințe imprevizibile dacă nu este

moderată de anumite condiții prevăzute de lege sau de jurisprudență. Din acest

considerent, efectul retroactiv al hotărârilor Curții trebuie să funcționeze sub un

control amănunțit.

Prin Hotărârea pentru controlul constituționalității articolului 458 alin. (3)

pct. 4) din codul de procedură penală (efectul retroactiv al hotărârilor Curții

Constituționale în materie de drept penal procedural) (Sesizarea nr. 98a/2018) din 01

octombrie 2018, Curtea a elucidat în pct. pct. 63-65 că, pentru a preveni fie o

practică neunitară, fie încălcarea drepturilor și a libertăților fundamentale sau, in

extremis, pentru a evita nerespectarea hotărârilor sale, Curtea reține următoarele.

Atunci când va declara neconstituțională o anumită prevedere legală, fie prin

exercitarea controlului de constituționalitate, fie pe calea excepției de

neconstituționalitate, având în vedere efectele pe care le poate produce hotărârea

2

în discuție, Curtea va stabili expres în dispozitivul hotărârii dacă poate fi solicitată

revizuirea hotărârilor judecătorești irevocabile și, dacă este necesar, va menționa perioada

pentru care hotărârea sa retroactivează și termenul de solicitare a revizuirii. În caz

contrar, va fi aplicat principiul acțiunii pentru viitor a hotărârii sale. Efectele în timp

ale hotărârilor Curții vor fi stabilite în funcție de următoarele criterii: 1)

asigurarea securității raporturilor juridice; 2) evitarea lacunelor de reglementare;

3) respectarea principiului separației puterilor în stat; 4) evaluarea posibilelor

efecte asupra bugetului național și planificării financiare sau asupra asigurării

uniformității procedurilor administrative; și 5) alte motive importante pentru

interesul general al comunității.

Prima instanță a reținut că, având în vedere că plângerea inițială a fost

depusă la data de 28 decembrie 2018, adică până la declararea

neconstituționalității prevederilor art. 265 alin. (2) din Codul de procedură

penală, iar în textul Hotărârii Curții Constituționale din 10 martie 2019, nu este

indicat expres despre retroactivitatea hotărârii și termenul retroactivității, fiind

menționat că aceasta intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, instanța va examina în cazul dat temeinicia

aplicării art. 265 alin. (2) din Codul de procedură penală invocată de către

apărătorul Nicolae Urîtu, la etapa soluționării plângerilor de către organul de

urmărire penală, prin prisma pretinselor încălcări ale drepturilor și intereselor

legitime ale petiționarei Railean Nadejda.

Prima instanță a constata că, plângerea vizată a fost înregistrată sub aspect

de corespondență în Serviciul corespunzător al Procuraturii mun. Chișinău,

oficiul Centru, iar ulterior transmisă după competență Procuraturii Anticorupție,

și respectiv Centrului Național Anticorupție și, prin urmare, se concluzionează

că etapa soluționării chestiunii de primire a plângerii a fost aplicată corect, și

anume la momentul repartizării acestei plângeri către organul de urmărire

penală/procuror.

Prin răspunsul nr. 02/35-535 din 02 aprilie 2019, plângerea apărătorului

Nicolae Urîtu, în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale

petiționarei Nadejda Railean a fost examinată sub aspect de primire în procedura

organului re penală, iar ca rezultat s-a constatat că, în vederea stabilirii tuturor

circumstanțelor pe caz, la 15 martie 2019, de către Centrul Național Anticorupție

a fost expediat demersul nr.02-35-433 în adresa Serviciului Tehnologia

Informației și Securitate Cibernetică unde, au fost solicitate informațiile

înregistrate în sistemul Programul Integral de Gestionare a Dosarelor cu privire

la fișele de acțiuni administrative efectuate la distribuirea aleatorie a dosarului

civil nr. 2-3951/17 în care figurează părțile Nadejda Railean și BC

„Moldinconbank”.

Urmare a examinării plângerii depuse de către apărătorul Nicolae Urîtu, în

apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale petiționarei Nadejda

Railean, de către Centrul Național Anticorupție s-a stabilit că, cea de-a cincea

cerere de recuzare a magistratului Lucia Bagrin nu a fost repartizată automat

3

prin sistemul Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor, fiind menționat că,

potrivit prevederilor Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii,

Inspecția judiciară verifică corectitudinea repartizării aleatorii a dosarelor pentru

examinare în instanțele judecătorești, precum și verifică sesizările privind faptele

care pot constitui abateri disciplinare.

Prin răspunsul nr. 0235-535 din 02 aprilie 2019, autorul plângerii a fost

informat că, despre cele constatate de Centrul Național Anticorupție a fost

sesizată Inspecția Judiciară în vederea stabilirii faptelor invocate și neadmiterea

acestora pe viitor.

Prima instanță a atras atenția petiționarei și apărătorului ei că, pentru

declanșarea mecanismului procesual, se impune ca și actul de sesizare, la caz

plângerea înaintată privind pornirea urmăririi penale în temeiul art. art.327, 328

sau art. 329 din Codul penal, să fie întocmit potrivit unor rigori legale ce țin de

formă, competență și conținut. Or, este evident faptul că nu orice înscris aleatoriu

prezentat organului de urmărire penală sau procurorului servește ca temei de

emitere a unei ordonanțe motivate privind începerea sau refuzul în pornirea

renale.

Mai mult decât atât, prima instanță a reținut că petiționarei nu i-a fost

încălcat nici un drept legal de care aceasta beneficiază, or, plângerea înaintată a

fost examinată, iar prin răspunsul directorului Centrului Național Anticorupție,

Bogdan Zumbreanu, Nadejdei Railean și apărătorului ei i s-a explicat detaliat că,

cu referire la art. 71 alin. (6) lit. lit. a), b1) din Legea cu privire la Consiliul

Superior a Magistraturii „Inspecția judiciară verifică corectitudinea repartizării

aleatorii a dosarelor pentru examinare în instanțele judecătorești, precum și verifică

sesizările privind faptele care pot constitui abateri disciplinare”.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Anticorupție, Lilian Rudei, s-a

elucidat și despre faptul că, prin prevederile art. 265 alin. (1) din Codul de

procedură penală „legiuitorul a reglementat obligativitatea organului de urmărire

penală a reacționării, primirii și examinării plângerilor sau denunțurilor referitoare doar

la infracțiuni. Pe când în cazul dat, plângerea adresată se referă la dezacordul cu

acțiunile/inacțiunilor factorilor de decizie din cadrul Judecătoriei Chișinău (sediul

Centru) și poate fi controlată doar de către instanțele judecătorești competente, în

ordinea stabilită de legislația în vigoare, nu însă de organul de urmărire penală."

Prima instanță a reținut că, deși apărătorul Nicolae Urîtu, care acționează

în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale petiționarei

Nadejda Railean, contrar prevederilor art. 265 alin. (2) Cod de procedură penală,

nu a ținut cont atât de modalitatea legală, cât și de termenul procedural de

contestare a refuzului de primire a plângerii, potrivit căruia „refuzul organului de

urmărire penală de a primi plângerea sau denunțul poate fi atacat imediat judecătorului

de instrucție, dar nu mai târziu de 5 zile de la momentul refuzului" și nu a respectat

normele legale, nu s-a adresat în termenul procedural prevăzut de lege

judecătorului de instrucție, inițial depunând o plângere către procurorul din

Procuratura Anticorupție, iar ulterior procurorul ierarhic superior, în ordinea art.

4

298 și, respectiv, art. 2991 Cod de procedură penală, instanța de judecată constată

că autorului plângerii nu i-a fost încălcat nici un drept de vreme ce instanța a

examinat fondul plângerii înaintate.

Prima instanța a apreciat critic și declarațiile apărătorul petiționarei care a

invocat pe de o parte că, acesta nu a sesizat Inspecția judiciară în scopul

soluționării circumstanțelor invocate deoarece consideră că persoanele trebuie să

fie atrase anume la răspundere penală, și nu la o eventuală răspundere

disciplinară, iar pe de altă parte a declarat că nu este cointeresat de finalitatea

cauzei și dacă o să fie intentat sau nu dosar penal, deoarece primordial era

importantă recepționarea nu a unui răspuns, dar a unei ordonanțe de refuz în

pornirea urmăririi penale. Aceste alegații trezesc dubii instanței de judecată

privind intenția petiționarei de a-și apăra cu adevărat careva interese pretins

lezate, instanța constatând a fi pur formală pretinderea încălcării a careva

drepturi, or ordonanța de refuz în pornire a urmăririi penale s-ar fi soldat, de

facto, cu aceleași consecințe juridice ca și ordonanța emisă pe caz, aparent

apărătorul petiționarei fiind de acord cu consecințele soluției în sine a organului

de urmărire penală.

În asemenea împrejurări, odată ce plângerea se referă la o pretinsă

omisiune privind repartizarea unei cereri de recuzare pe o cauză civilă, organul

de urmărire penală și procurorul au procedat în mod întemeiat la aplicarea

prevederilor art. 265 din Codul de procedură penală, această normă de drept

fiind aplicabilă plângerilor sau sesizărilor care sunt lipsite de fenomenul ori

elementele unei infracțiuni.

atacată cu recurs în anulare de către avocatul Urîtu Nicolae în numele petiționare

Railean Nadejda, prin care a solicitat casarea totală a încheierii, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri.

4.1. În motivarea cererii de recurs în anulare avocatul a menționat că:

- încheierea din 24 iunie 2019, în dosarul nr. 10-960/2019, este ilegală,

fiindcă în ședința de judecată din 14 iunie 2019 instanța de judecată s-a referit

numai la examinarea plângerii în absența persoanei Bagrin Lucia ale cărei

drepturi și libertăți pot fi afectate prin admiterea plângerii în cazul citării legale,

însă autoritatea jurisdicțională în ședința judiciară din 14 iunie 2019 nu a hotărât

examinarea plângerii în lipsa persoanelor Valentin Lastavețchi, Ina Breazu,

Valentina Pereu. încheierea din 24 iunie 2019 este ilegală, pentru că în partea

introductivă până la constatarea din partea motivată cuprinde numai plângerea

avocatului Urîtu Nicolae din 8 aprilie 2019, însă a omis plângerea avocatului

Urîtu Nicolae din 8 mai 2019 care au format o parte din conținutul plângerii din

4 iunie 2019, cu atât mai mult că plângerea din 8 aprilie 2019 a fost adresată

Procuraturii Anticorupție, dar plângerea din 8 mai 2019 a avut ca destinatar pe

Procurorul ierarhic superior al Procuraturii Anticorupție, cu atât mai mult că

plângerea din 8 aprilie 2019 a fost examinată ilegal de procurorul Lilian Rudei în

ordonanța din 15 aprilie 2019, iar plângerea din 8 mai 2019 a fost examinată

5

ilegal de Procurorul-șef interimar al Procuraturii Anticorupție Adriana Bețișor în

ordonanța din 22 mai 2019. Partea motivată a încheierii din 24 iunie 2019 în

cuprins de 6 pagini nu cuprinde toate argumentele avocatului Urîtu Nicolae din

plângerea din 4 iunie 2019 în text de 16 pagini și nici nu combate vreun

argument al avocatului Urîtu Nicolae din plângerea din 24 iunie 2019;

- judecătorul de instrucție în încheierea din 24 iunie 2019, efectuează o

diversiune, o abatere a examinării argumentelor avocatului Urîtu Nicolae, iar

cuvântul diversiune este folosit cu următorul sens: „încercare de a schimba

cursul unei acțiuni, de a abate (prin crearea unor probleme false) intențiile,

gândurile, acțiunile sau planurile cuiva”;

- în punctul 15 din încheierea din 24 iunie 2019, judecătorul de instrucție

fără să precizeze care aspect în partea motivată a încheierii din 24 iunie 2019 va fi

utilizat motivat de instanța de judecată cel al retroactivității sau cel al aplicării pe

viitor al Hotărîrilor Curții Constituționale a Republicii Moldova, autoritatea -

jurisdicțională în punctul 15 deja face problema falsă creată în punctul 14 ca să fie

mai gravă menționând că Hotărîrea Curții Constituționale din 10 martie 2019,

dar corect și legal este 19 martie 2019 nu indică despre retroactivitate și termenul

retroactivității cu referire la plângerea inițială din 28 decembrie 2018, însă

plângerea inițială a fost depusă de avocatul Urîtu Nicolae la 14 decembrie 2018 la

Procuratura Centru mun. Chișinău care la 19 decembrie 2018 a adresat-o

Procuraturii Anticorupție, iar la 28 decembrie 2018 Procuratura Anticorupție a

remis plângerea inițială din 14 decembrie 2018 pentru examinare Centrului

Național Anticorupție, dar plângerea din 14 decembrie 2018, plângerea din 8

aprilie 2019, plângerea din 8 mai 2019 au fost integrate și au constituit o parte din

plângerea din 4 iunie 2019, de aceea judecătorul de instrucție era lipsit de dreptul

ca în punctul 15 să se refere la plângerea din 28 decembrie 2018 contrar plângerii

din 4 iunie 2019 a avocatului Urîtu Nicolae adresate judecătorului de instrucție

din punctul 1 al încheierii din 24 iunie 2019, ceea ce reprezintă un text fals și

ilegal din punctul 15;

- în punctul 16 al încheierii din 24 iunie 2019, judecătorul de instrucție nu

cuprinde temeiuri din plângerea din 4 iunie 2019 conform art.313 Cod de

procedură penală în general, în acord cu art.313 al.2 p. l lit. a, b, c, p.3 Cod de

procedură penală în special, dar se referă la art.265 al.2 Cod de procedură penală

care în plângerea din 4 iunie 2019 este indicat că este ilegal și neconstituțional,

care în cererea de sesizare a Curții Constituționale a Republicii Moldova din 14

iunie 2019 a avocatului Urîtu Nicolae care are ca obiect art.265 al.2 Cod de

procedură penală este argumentat ca ilegal și neconstituțional de avocatul Urîtu

Nicolae, nemotivând obiectul plângerii din 4 iunie 2019 care este nerepartizarea

celei de a 5-a cereri de recuzare a judecătorului Bagrin Lucia din 30 noiembrie

2018;

- în punctele 17, 18, 19, 20, 21 judecătorul de instrucție nu motivează deloc

respingerea plângerii din 4 iunie 2019;

6

- în punctele 22, 23, 24, 25, 26, 27 judecătorul de instrucție nu motivează

deloc și nu se referă la plângerea din 4 iunie 2019 cu toate argumentele ei. Deja în

punctul 28 din încheierea din 24 iunie 2019 judecătorul de instrucție încalcă toate

argumentele din plângerea din 4 iunie 2019 din care face parte și art.263 al.3 CPP

al RM citat și argumentat în plângerea din 4 iunie 2019;

- punctul 29 din încheierea din 24 iunie 2019 lezează de asemenea toate

argumentele din plângerea din 4 iunie 2019 și art.263 al.3 Cod de procedură

penală ca și punctul 28;

- punctul 30 din încheierea din 24 iunie 2019, încalcă obiectul plângerii din

4 iunie 2019, care este nerepartizarea celei de a 5-a cereri de recuzare din 30

noiembrie 2018 a magistratului Bagrin Lucia;

- punctul 31 din încheierea din 24 iunie 2019, se referă la argumentele din

plângerea din 4 iunie 2019, necombătând nici un punct. Punctul 32 din încheierea

din 24 iunie 2019 este lipsit de logica legală și procesuală penală a judecătorului

de instrucție Ghenadie Pavliuc, deoarece chiar în plângerea din 4 iunie 2019

avocatul Urîtu Nicolae a exprimat că art.265 al.2 Cod de procedură penală, este

ilegal și neconstituțional, iar în cererea de sesizare a Curții Constituționale a

Republicii Moldova din 14 iunie 2019 a avocatului Urîtu Nicolae, având ca obiect

art.265 al.2 Cod de procedură penală, avocatul Urîtu Nicolae a argumentat

ilegalitatea și neconstituționalitatea art.265 al.2 Cod de procedură penală, fiindcă

avocatul Urîtu Nicolae a ales modalitatea de apărare a drepturilor victimei

Railean Nadejda independent, pentru că instanța de judecată nu are dreptul să

oblige pe avocatul Urîtu Nicolae să aplice prevederile art.265 al.2 Cod de

procedură penală, care a fost declarat neconstituțional în Hotărîrea Curții

Constituționale a Republicii Moldova din 19 martie 2019, conform punctului 13

din încheierea din 24 iunie 2019 în al doilea rând, fiindcă avocatul Urîtu Nicolae

în plângerea din 4 iunie 2019 a expus că art.265 al.2 Cod de procedură penală

este ilegal și neconstituțional, dar în cererea de sesizare a Curții Constituționale a

Republicii Moldova din 14 iunie 2019 avocatul Urîtu Nicolae a argumentat

ilegalitatea și neconstituționalitatea art.265 al.2 Cod de procedură penală ca

obiect al dreptului proprietății intelectuale a avocatului Urîtu Nicolae în primul

rând. Punctul 33 din încheierea din 24 iunie 2019, denaturează nu numai

argumentele din plângerea din 4 iunie 2019, dar și argumentele avocatului Urîtu

Nicolae din ședința de judecată din 21 iunie 2019 care a expus că răspunderea

disciplinară trebuie să fie anulată, iar toate persoanele care activează în domeniul

dreptului ca judecătorii, procurorii, avocații, notarii, urmează să fie trași exclusiv

la răspunderea penală, civilă;

- punctul 34 din încheierea din 24 iunie 2019, nu argumentează

inaplicabilitatea art.265 al.2 Cod de procedură penală la plângerea din 4 iunie

2019 care a fost scrisă în formă - liberă de avocatul Urîtu Nicolae și în baza

art.263 al.3 Cod de procedură penală, având anexate toate probele și fiind

indicați făptuitorii, lăsând Procuratura să decidă pornirea urmăririi penale

conform convingerii avocatului Urîtu Nicolae în baza art.327 Cod penal, art.328

7

Cod penal, art.329 Cod penal, lăsând Procuratura să hotărască independent în

privința pornirii urmăririi penale luând în vedere ansamblul de infracțiuni

cuprinse în Codul penal, potrivit paginii 7 din plângerea din 4 iunie 2019.

- punctul 35 din încheierea din 24 iunie 2019, nicidecum nu reprezintă o

concluzie așa cum toată încheierea nemotivată legal din 24 iunie 2019 nu a

acordat răspunsuri argumentelor din plângerea din 4 iunie 2019, de aceea

încheierea din 24 iunie 2019 este absolut ilegală. Având în vedere că avocatul

Urîtu Nicolae a informat în recursul în anulare că acesta va fi format din

plângerea din 4 iunie 2019, din cererea de sesizare a Curții Constituționale a

Republicii Moldova din 14 iunie 2019, din argumentele și motivele recursului în

anulare, din formularea propunerilor privind hotărârea solicitată,

- eroarea de drept comisă la judecarea cauzei-plângere din 4 iunie 2019 și

prin încheierea din 24 iunie 2019 este nemotivarea încheierii din 24 iunie 2019

luând la bază argumentele avocatului Urîtu Nicolae din plângerea din 4 iunie

2019, din cererea de sesizare a Curții Constituționale a Republicii Moldova din 14

iunie 2019 a avocatului Urîtu Nicolae în modul în care judecătorul de instrucție a

folosit în încheierea din 24 iunie 2019 art.265 alin.2 Cod de procedură penală

declarat neconstituțional prin Hotărîrea Curții Constituționale a Republicii

Moldova din 19 martie 2019, art.265 alin.2 Cod de procedură penală, fiind indicat

că este ilegal și neconstituțional în plângerea din 4 iunie 2019, fiind sesizat ca

ilegal și neconstituțional în cererea de sesizare a Curții Constituționale a

Republicii Moldova din 14 iunie 2019 a avocatului Urîtu Nicolae, în măsura în

care judecătorul de instrucție în punctul 32 din încheierea din 24 iunie 2019 a

învinovățit prin obligarea ilegală a avocatului Urîtu Nicolae să aplice art.265 al.2

Cod de procedură penală.

- eroarea de drept din încheierea din 24 iunie 2019 rezidă și în adevărul

legal că judecătorul de instrucție a încercat prin toate căile să creeze o diversiune

a dreptului, o rătăcire a drumului dreptului, făurind obstacole ilegale și artificiale

cu intenția punerii în dificultate a avocatului Urîtu Nicolae în procesul atacării

ulterioare a încheierii din 24 iunie 2019 atunci când instanța de judecată trebuia

având dreptul și obligația să dea răspunsuri tuturor argumentelor din plângerea

din 4 iunie 2019, din cererea de sesizare a Curții Constituționale a Republicii

Moldova din 14 iunie 2019 a avocatului Urîtu Nicolae privind art.265 al.2 Cod de

procedură penală;

- judecătorul de instrucție prin încheierea din 24 iunie 2019 a dat naștere

celui de al 2-lea temei al recursului în anulare din art.453 al. l Cod de procedură

penală, care vizează viciul fundamental în cadrul procedurii precedente care a

afectat hotărârea atacată, deoarece viciul fundamental în cadrul procedurii

precedente, înaintate de avocatul Urîtu Nicolae și în cererea de sesizare a Curții

Constituționale a Republicii Moldova din 14 iunie 2019 a argumentelor privind

legalitatea și neconstituționalitatea art.265 al.2 Cod de procedură penală, cerere

care a fost respinsă prin încheierea din 21 iunie 2019, dar ale căror motive din

cererea de sesizare a Curții Constituționale a Republicii Moldova din 14 iunie

8

2019 au fost preluate în încheierea din 24 iunie 2019 privind Hotărîrea Curții

Constituționale a Republicii Moldova din 19 martie 2019 care a declarat

neconstituțional art.265 al.2 Cod de procedură penală, viciul fundamental care

este art.265 al.2 Cod de procedură penală, declarat ca neconstituțional și expus în

încheierea din 21 iunie 2019 a judecătorului de instrucție de respingere a cererii

de sesizare a Curții Constituționale a Republicii Moldova din 14 iunie 2019 a

avocatului Urîtu Nicolae având ca obiect de examinare ilegalitatea și

neconstituționalitatea art.265 al.2 CPP al RM și folosit ilegal ca o lege în vigoare

contrar art.76 din Constituția Republicii Moldova în încheierea din 24 iunie 2019.

Având în vedere că viciul fundamental care este art.265 al.2 Cod de procedură

penală, declarat neconstituțional a fost expus în încheierea din 21 iunie 2019 de

respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a Republicii Moldova din

14 iunie 2019 a avocatului Urîtu Nicolae care ca încheiere este o procedură

precedentă de examinare a plângerii din 4 iunie 2019 prin suportul legal și

constituțional oferit de cererea de sesizare a Curții Constituționale a Republicii

Moldova din 14 iunie 2019 a avocatului Urîtu Nicolae anterior procedurii

ulterioare de examinare a plângerii din 4 iunie 2019 prin încheierea din 24 iunie

2019, art.265 alin.2 Cod de procedură penală, declarat neconstituțional și expus

în încheierea din 21 iunie 2019 este în același timp un viciu fundamental din

încheierea din 21 iunie 2019 care a fost transformat într-o eroare de drept în

încheierea din 24 iunie 2019 de judecătorul de instrucție Ghenadie Pavliuc, cu

atât mai mult că expunerea ca neconstituțional a art.265 al.2 Cod de procedură

penală în încheierea din 21 iunie 2019 a avut continuitate numai în folosirea

art.265 al.2 Cod de procedură penală ca o lege în vigoare contrar art.76 din

Constituția Republicii Moldova în încheierea din 24 iunie 2019 contrar încheierii

din 21 iunie 2019. Având în vedere că judecătorul de instrucție a încercat să facă

o filozofie a dreptului privind neretroactivitatea și aplicarea pe viitor a

Hotărârilor Curții Constituționale prin Hotărîrea Curții Constituționale din 1

octombrie 2018 din punctul 14 al încheierii din 24 iunie 2019, creând o problemă,

dar nemotivând răspunsul la problema creată, avocatul Urîtu Nicolae exprimă

adevărul legal că are răspuns și la această problemă de drept inventată de

judecătorul de instrucție la care nu oferă argumentare în acest recurs în anulare

în primul rând fiindcă această diversiune a judecătorului de instrucție a avut

scopul ilegal să devieze obiectul de examinare din plângerea din 4 iunie 2019

care este nerepartizarea celei de a 5-a cereri de recuzare a judecătorului Bagrin

Lucia din 30 noiembrie 2018a avocatului Urîtu Nicolae;

- prima instanță prin încheierea din 24 iunie 2019 a încălcat încheierea din

21 iunie 2019 de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a

Republicii Moldova din 14 iunie 2019 a avocatului Urîtu Nicolae, a lezat

Hotărîrea Curții Constituționale a Republicii Moldova din 19 martie 2019 care a

declarat neconstituțional art.265 alin.2 Cod de procedură penală, a afectat art.140

din Constituția Republicii Moldova, a prejudiciat toate argumentele și articolele

din plângerea avocatului Urîtu Nicolae din 4 iunie 2019, din cererea de sesizare a

9

Curții Constituționale a Republicii Moldova din 14 iunie 2019 a avocatului Urîtu

Nicolae vizând ilegalitatea și neconstituționalitatea art.265 alin.2 Cod de

procedură penală.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,

Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct.

2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara

la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor

judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac.

În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură

penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în

anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea

ilegalității hotărârii atacate.

Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată,

inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul

Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Prin urmare, Colegiul penal remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs

în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care

a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare,

de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de

atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de

procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar.

Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată,

rezultă că încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 24 iunie 2019, a

fost adoptată în ordinea reglementată de art. 313 Cod de procedură penală, prin

care nu a fost judecată cauza în fond, dar s-a examinat plângerea declarată de

apărătorul Urîtu Nicolae în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor

legitime ale petiționarei Railean Nadejda împotriva ordonanței procurorului în

Procuratura Anticorupție, Rudei Lilian din 15 aprilie 2019, prin care a fost

refuzată în înregistrarea și examinarea în ordinea prevederilor art. 274 din Codul

de procedură penală a plângerii adresate la 08 aprilie 2019, precum și a

ordonanței procurorului ierarhic superior, procuror-șef interimar al Procuraturii

Anticorupție, Adriana Bețișor din 22 mai 2019, prin care a fost respinsă plângerea

împotriva ordonanței din 15 aprilie 2019.

Astfel, se atestă că încheierea contestată în prezenta speță nu cade sub

incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de

procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de

10

Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva încheierii Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana din 24 iunie 2019, este inadmisibil, deoarece o

asemenea încheiere nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare.

În consecință, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453

Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului

înaintat, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Urîtu

Nicolae în numele petiționarei Railean Nadejda, împotriva încheierii Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana din 24 iunie 2019, deoarece recursul nu îndeplinește

cerințele de formă și de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

11