1ra-627/2020 — art. 332 alin. 1 Cp

1ra-627/2020 — art. 332 alin. 1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-627/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Cahul din 15

octombrie 2019, declarat de inculpata

Lucaș Cornelia XXXXX, născută

la XXXXX, originară din or. XXXXX, locuitoare a s.

XXXXX, r-nul XXXXX, cetățeancă a R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 04.03.2019 - 04.07.2019,

instanța de apel: 26.07.2019 - 15.10.2019,

instanța de recurs: 19.12.2019 - 12.02.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Lucaș Cornelia

a fost condamnată la în baza art. 332 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 650

unități convenționale, adică 32.500 lei, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate.

Cererea procurorului privind încasarea din contul inculpatei în beneficiul statului

a cheltuielilor judiciare în sumă de 329,80 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

primarului com. Chioselia, r-nul Cantemir, nr. XXXXX din 30.10.2015 în funcția de

directoare a grădiniței de copii nr. 1 din s. Chioselia, r-nul Cantemir, subordonată

primăriei com. Chioselia, în conformitate cu competențele și funcțiile atribuite prin Fișa

de post și prevederile art. 106 Codul muncii, fiind persoană publică cu sarcini de bază

1

de a organiza, controla, monitoriza și evalua activitatea întregului personal al instituției,

precum și cu obligații de a ține, în modul stabilit, evidența timpului de muncă privind

activitatea permanentă și continuă prestată efectiv de fiecare salariat și completarea

tabelelor de evidență a orelor de muncă, folosind situația sa de serviciu, acționând din

interes personal și material, înțelegând și conștientizând caracterul social periculos al

acțiunilor sale ilegale, în perioada lunilor ianuarie, octombrie, noiembrie și decembrie

ale anului 2018, a introdus date vădite false privind prezența la locul de muncă cu

completarea orelor de muncă în Tabelele de pontaj a evidenței timpului de muncă a

angajaților Grădiniței de copii nr. 1 din s. Chioselia, r-nul Cantemir pe lunile ianuarie,

octombrie, noiembrie și decembrie 2018 prin înscrierea de 8 ore timp de muncă pe

bucătarul auxiliar Șoimu M. pe data de 09.01.2018, care a servit ca bază pentru achitarea

salariului în sumă de 68,41 lei, înscrierea de 8 ore timp de muncă pe ajutorul de

educatoare Corja N. pe data de 09.10.2018, ce a servit ca bază pentru achitarea salariului

în sumă de 94, 01 lei, înscrierea de 8 ore de timp de muncă pe data de 02.11.2018, 7 ore

timp de muncă pe data de 05.11.2018 și 7 ore timp de muncă pe data de 05.12.2018 pe

ajutoarea de educatoare Axenti C., ce a servit ca bază pentru achitarea salariului în sumă

de 306,19 lei, înscrierea de 10 ore timp de muncă pe data de 09.10.2018 și 8 ore timp de

muncă pe data de 16.10.2018 pe educatoarea Bulboacă A., ce a servit ca bază pentru

achitarea salariului în sumă de 568, 7 lei, precum și înscrierea de 8 ore timp de muncă

pe funcția exercitată personal de directoare pe data de 30.01.2018, 31.01.2018,

11.10.2018, 23.10.2018 și 15.11.2018, ce a servit ca bază pentru achitarea salariului în

sumă de 1305, 35 lei, în condițiile în care cunoștea cu certitudine că angajații

nominalizați nu se aflau la locul de muncă în zilele respective, fiind plecați temporar

peste hotarele R. Moldova, astfel tăinuind faptul lepșelor nemotivate de la serviciu a

persoanelor nominalizate și personală, cu falsificarea datelor din actele oficiale ce

asigură evidența timpului de muncă prestată și indicii de calculare a salariului de funcție

lunar, cu alocarea de către Primăria s. Chioselia, r-nul Cantemir și beneficierea în mod

ilegal de către angajații menționați plăți salariale pentru zilele de muncă menționate în

sumă totală de 2342,66 lei.

Instanța a reținut că, inculpata a recunoscut vina și a solicitat ca judecarea cauzei

să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, instanța i-a încadrat acțiunile în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, ca

înscrierea de către o persoană publică în documentele oficiale a unor date vădit false,

precum și falsificarea unor astfel de documente, dacă aceste acțiuni au fost săvârșite din

interes material sau din alte interese personale.

La stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă inculpatei, instanța a ținut cont

de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute la art. 75 Cod penal.

Totodată, instanța a conchis că, având în vedere caracterul și gradul prejudiciabil

al infracțiunii - săvârșirea unei infracțiuni ușoare, pentru prima dată, ținând cont de

persoana inculpatei, care la locul de trai se caracterizează în exclusivitate pozitiv, are la

întreținere 3 copii, unul dintre care este minor, iar ceilalți doi sânt studenți, precum și o

persoană de vârstă înaintată și bolnavă, de comportarea inculpatei după consumarea

infracțiunii - și-a recunoscut integral vinovăția, a reparat prejudiciul cauzat prin

infracțiune, de lipsa oricăror circumstanțe agravante pe dosar, corectarea și reeducarea

ei este posibilă în condițiile aplicării unei pedepse penale sub formă de amendă în

2

limitele noi stabilite conform dispozițiilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

cu înlăturarea pedepsei complementare în temeiul art. 78 alin (2) Cod penal.

Cererea procurorului privind încasarea din contul inculpatei a cheltuielilor

judiciare în sumă de 329, 80 lei, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, ori, cheltuielile

pretinse de procuror se plătesc, potrivit dispozițiilor art. 227 Cod de procedură penală,

din sumele alocate de stat.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în

privința inculpatei să fie aplicată pedeapsa complementară sub formă de privare de

dreptul de a ocupa funcții publice (în instituții publice) și de demnitate publică pe un

termen de 2 ani, cu încasarea din contul inculpatei în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare suportate aferent cauzei penale gestionate în cuantum de 329,80 lei.

Apelantul a invocat că, neaplicarea pedepsei complementare față de inculpată este

neîntemeiată, ori, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (1) Cod penal, pedeapsa

penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care

au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. De către

instanță urma a fi reținut faptul că Lucaș C. a acționat intenționat, intenția acesteia fiind

directă, și care a fost demonstrată.

La pronunțarea sentinței, instanța urma să țină cont și de faptul că inculpata, la

momentul comiterii infracțiunii imputate, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit și a admis, în mod

conștient, survenirea acestor urmări, fiind prejudiciată considerabil imaginea instituției

în care activează, totodată, fiind necesar a se menționa că fapta a fost comisă în timpul

exercitării de către inculpă ă funcției publice, circumstanță ce sporește considerabil

gradul social-periculos al faptei comise.

Sunt ilegale și concluziile instanței în ceea ce ține de respingerea cerinței privitor

fa încasarea cheltuielilor judiciare, ori, conform art. 227 alin (1) Cod de procedură

penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea

bunei desfășurări a procesului penal. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, cheltuielile

judiciare cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în

cauza penală.

Astfel, conform prevederilor art. 227- 229 Cod de procedură penală, cheltuielile

de judecată cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în

cauza penală, iar plata acestora sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul

statului (art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală).

apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Lucaș Cornelia, recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 332 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa complementară - privarea de

dreptul de a ocupa funcții publice de conducere pe un termen de 2 ani.

Instanța de apel a statuat că, pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 332 alin. (1) Cod penal, prevede amendă în mărime de la 850 la 1350 unități

convenționale sau cu închisoare de până la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul

3

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la

5 ani.

Astfel, chiar dacă pentru săvârșirea acestei infracțiuni este stabilită pe lângă

pedeapsa principală și cea complementară, care este una obligatorie, instanța de fond

eronat a conchis faptul stabilirii pedepsei doar cu amendă, fără privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate. Această pedeapsă stabilită

la art. 332 alin. (1) Cod penal, este una obligatorie, dar prima instanță a ignorat aceste

cerințe și eronat nu a aplicat pedeapsa complementară.

În conformitate cu art. 78 Cod penal, în cazul în care instanța de judecată constată

circumstanțe atenuante la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa complementară, prevăzută de

lege pentru infracțiunea săvârșită, poate fi înlăturată.

Astfel, prevederile art. 78 Cod penal sunt aplicabile în cazul în care pedeapsa

prevăzută de fapta imputată prevede cu sau fără aplicarea pedepsei complimentare, dar

în speță, art. 332 alin. (1) Cod penal prevede pedeapsa complementară obligatorie -

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate.

Concluzia cu privire la necesitatea aplicării pedepsei principale, cât și a celei

complementare, este întemeiată pe prevederile legislației naționale și cele internaționale,

cu acordarea eficienței prevederilor art. 61 Cod penal, așa cum, inculpatul chiar de se

căiește sincer de cele comise, acest fapt a fost luat în considerație la stabilirea pedepsei

cu aplicarea prevederilor an. 3641 Cod de procedură penală, fiindu-i stabilită o pedeapsă

la limita minimă.

Totodată, încasarea sumei invocate de procuror, și anume: pentru salariul

procurorului - 329,80 lei, nu se include în prevederile art. 227-229 Cod de procedură

penală, neîntrunind condițiile pentru a fi restituie și nu pot fi puse pe seama inculpatului.

și menținerea sentinței primei instanțe.

Recurenta a indicat că cunoaște că a întocmit tabelele de pontaj, însă careva interes

material sau altul nu a avut și nici nu s-a demonstrat.

În afară de aceste circumstanțe, la neaplicarea pedepsei complimentare, instanța

de fond, în baza art. 78 Cod penal, a ținut cont de circumstanțele atenuante care permit

aplicarea acestei prevederi - caracteristica exclusiv pozitivă, recunoașterea faptei în de

întocmire a foilor de pontaj, întreținerea a 3 copii, doi fiind maturi dar studenți, în grija

ei fiind și mama pensionară, care suferă de boli cronice și se află la pat, reparația

integrală a pagubei, anterior nu a fost judecată și se bucură de autoritate indiscutabilă

din partea Primăriei, Direcției de învățământ, părinților, fiind un bun manager, cu o

vechime în muncă de circa 4 ani.

Careva circumstanțe agravante nu au fost constatate, deoarece lipsesc.

Instanța de apel nu a combătut nicicum argumentele instanței de fond privind

aplicarea prevederilor art. 78 alin. (2) Cod penal.

Legislatorul din start a indicai, că se aplică art. 78 alin. (2) Cod penal doar dacă

această pedeapsă complimentară este expres prevăzută în sancțiune (fără careva excepții

sau alternative).

Dar, dacă sancțiunea normei prevede cu sau fără aplicarea pedepsei

complimentare, instanța fără aplicarea cărorva norme suplimentare, la propria apreciere

și reieșind din circumstanțele cauzei (inclusiv atenuante și agravante) poate să nu aplice

4

pedeapsa complimentară, deoarece acest drept îi este acordat direct de sancțiunea

articolului respectiv.

Mai mult, instanțele nu au ținut cont că foile de pontaj nu sunt documente oficiale

și interesul material lipsește. Această poziție a fost expusă de Curtea Supremă de Justiție

în cauza penală nr. 1ra-252/2015.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 10), 16) Cod procedură

penal.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar

(pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatei, înăsprind-o la apelul

procurorului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 61 alin.

(2), 75 alin. (1) Cod penal, conform căror, pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de

noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Ori, sancțiunea art. 332 alin (1) Cod penal, prevede expres și univoc pedeapsa cu

amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale sau cu închisoare de pînă la

2 ani, dar în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Astfel, aplicarea pedepsei complementare față de inculpată este obligatorie de

fapt și de drept, având în vedere necesitatea atingerii scopului pedepsei penale privind

corectarea și reeducarea acesteia, dar și neadmiterea de încălcări pe viitor.

Mai mult, soluția instanței de apel coroborează și cu jurisprudența națională,

conform cărei, potrivit prevederilor art.78 alin.(2) CP, în cazul în care instanța de

judecată constată circumstanțe atenuante la săvîrșirea infracțiunii, pedeapsa

complementară care nu este obligatorie (“cu sau fără”) prevăzută de lege pentru

infracțiunea săvîrșită poate fi înlăturată. Pedeapsa complementară obligatorie poate fi

5

înlăturată numai în condițiile art.79 alin. (1) CP. Astfel, conform art. 78 alin. (5) CP,

dacă există circumstanțe atenuante excepționale, pedeapsa poate fi aplicată conform

prevederilor art.79 CP (Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 11.11.2013, nr.8 - Cu privire la unele

chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale, pct. 10.)

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a conchis că, chiar și în prezența

circumstanțelor atenuante invocate de recurentă, neaplicarea pedepsei complementare

ar fi inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, cu persoana acesteia, cât și cu scopului pedepsei penale sub

aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatei, prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea ei, cât și a altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatei în

corespundere cu prevederile legale.

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei complementare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2), a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor

cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4.

din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse

la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că hotărârea atacată cuprinde

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatei pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

6

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Lucaș Cornelia

XXXXX, împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Cahul din 15 octombrie

2019, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 martie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7